LOPERAMID SLAVIA 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Slavia 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu capac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând
o pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu
vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Diaree acută
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loperamid Slavia)
administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia) după fiecare
scaun diareic.
Diaree cronică
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule Loperamid Slavia)
pentru adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (1 capsulă Loperamid Slavia) pentru adolescenţi.
Această doză inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1-2 scaune solide pe zi. Acest lucru este de
obicei realizat cu o doză de ȋ ntreţinere de 1-6 capsule (2 mg-12 mg) pe zi.
Doza maximă pentru diaree acută şi cronică este de 8 capsule (16 mg) pe zi pentru adulți, la
adolescenţi trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să
depășească un maxim de 8 capsule pe zi.
2
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia)
administrată oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia) după fiecare
scaun diareic.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida,
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj
hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Copii cu vârsta sub 12ani,
(datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând
Salmonella, Shigella şi Campylobacter,
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau
ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienții cu diaree, poate apare depleție hidro-electrolitică. În astfel de cazuri, administrarea
adecvată de fluide și terapia de substituție electrolitică este cea mai importantă măsură.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide,
precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii,
vârsta şi starea clinică a pacientului.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului,
trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
3
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la
apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA cărora li se administrează
clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de colită de etiologie infecţioasă şi megacolon
toxic, determinat de bacterii şi virusuri.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de
toxicitate la nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări
renale.
În cazul în care pacientul utilizează loperamida pentru a controla episoadele de diaree asociate cu
sindromul de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de catre medic, trebuie să se prezinte la medic
dacă simptomatologia s-a modificat.
Loperamid Slavia conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
Loperamid Slavia conţine para-hidroxibenzoat de metil şi para-hidroxibenzoat de n-propil. Poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau
asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este
necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P
când loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică)
.
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 4 mg) cu itraconazol un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Ȋn
acelaşi studiu administrarea concomitentă de loperamid cu gemfibrozil un inhibitor de CYP2C8
determină o creștere de 2 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Combinația de itraconazol și
gemfibrozil a dus la o creștere de 4 ori a concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamidei si o
crestere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra
sistemului nervos central (SNC) măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu somnolență subiectivă
și testul Digit Symbol Substitution).
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamid.
Această creștere nu se asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamid cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a
concentrației plasmatice de desmopresină probabil datorită scăd
erii motilității gastro-intestinale.
4
Este de aşteptat ca medicamente cu proprietăți farmacologice similare pot creşte efectul loperamidei și
că medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul său.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loperamidei. Totuşi administrarea
loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru nu este recomandată. Loperamida se excretă în
laptele matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea loperamidei în perioada în care se
alăptează. Femeile gravide sau care alăptează trebuie prin urmare sfătuite să consulte medicul pentru
tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate provoaca uneori somnolenţă, oboseală, ameţeli, putând influenţa negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Prin urmare, se recomandă prudență atunci
când se conduce o maşină sau se folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 31
de studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre
acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acută (N = 2755) şi 5 studii au fost pentru diaree cronică (N
= 321).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidenta ≥ 1%) în
studiile clinice cu loperamidă în diaree acută au fost:
- constipație (2,7%),
- flatulență (1,7%),
- cefalee (1,2%) și
- greață (1,1 %).
În studiile clinice la diaree cronică cele mai frecvent raportate RAM (de exemplu incidenta ≥ 1%) au
fost:
- flatulență (2,8%),
- constipație (2,2%),
- greață (1,2%) și
- amețeală (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loperamidă fie ȋn studiu clinic
(în diaree acută sau cronică sau ambele) sau ȋn experiența după punerea pe piaţă.
Datele din tabelul 1 reprezintă rezultatele de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥ 12 de ani care au
participat la 31 de studii clinice controlate și necontrolate de loperamidă utilizată pentru tratamentul
diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acută (N = 2755) și 5 studii au fost pentru
diaree cronică (N = 321). Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următoarea
5
convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și
<1/100), rare (≥ 1/10000 până la <1/1000), și foarte rare (<1/10000).
Tabel 1: Frecvența reacțiilor adverse raportate la utilizarea de loperamidă din studiile clinice la adulți
și copii cu vârsta ≥ 12 de ani
Clasificare MedRA pe aparate, organe şi sisteme Indicaţie
Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puţin frecvente
Ameţeli Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipaţie, greaţă, flatulenţă Frecvente Frecvente
Dureri abdominale, disconfort abdominal, xerostomieMai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dureri abdominale superioare, vărsăturiMai puţin frecvente
Dispepsie Mai puţin frecvente
Distensie abdominală Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente
Procesul de determinare a RA după punerea pe piață pentru loperamidă nu a diferențiat între indicațiile
de diaree cronică și acută sau diferenţa între adulţi sau copii. De aceea, reacțiile adverse enumerate
mai jos reprezintă indicațiile combinate și toate grupele de populație. RA identificate după punerea pe
piață pentru loperamidă sunt enumerate mai jos pe clase de sisteme și organe și termen preferat (TP)
din dicționarul medical pentru activități de reglementare (MedDRA):
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupție buloasă (inclusiv sindromul Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf),
angioedem, urticarie și prurit.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice incluzând şoc anafilactic şi reacţii anafilactoide.
Tulburări gastro-intestinale
Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și glosodinie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Oboseală.
Tulburări ale sistemului nervos
Somnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea nivelului de conștiență, hipertonie și tulburări de
coordonare.
6
Tulburări oculare
Mioză.
Copii şi adolescenţi
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 de pacienți cu vârste cuprinse între 10 zile la 13 de ani,
care au participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu loperamidă utilizată pentru
tratamentul diareei acute. În general, profilul reacţiilor adverse în acest grup de pacienți a fost similar
cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la adulți şi copii în vârstă de 12 ani și peste.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât
adulţii la efectele asupra SNC.
Tratament:
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxona (Naloxona se poate
administra intravenos, la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la
copii). Având în vedere că durata efectului loperamidei (1-3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei,
poate fi motivată administrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de
48 ore , pentru a putea depista o posibilă depresie a sistemului nervos central
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul
de tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi
urgenţa de defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul
pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se
leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare la
primul pasaj hepatic.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 9 şi 14 ore, în medie 11 ore.
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se
produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei.
Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
7
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu
au arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia
de hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu
apare nici un efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi
(de 8 ori MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele
studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de
reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat
fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai
reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-
natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoza monohidrat,
Amidon de porumb si pregelatinizat,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu
Capsula:
Dioxid de titan (E 171)
Patent Blue V (E 131)
Galben de chinolină (E 104),
Roșu Allura (E129),
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatina
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Teodor Pallady, nr.44 C, București, România
8.
NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4693/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Slavia 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 37,5 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 4, cu capac de culoare verde-opac şi corp de culoare crem opac, conţinând
o pulbere granulară de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareii acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi la adolescenţi cu
vârsta peste 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Diaree acută
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Loperamid Slavia)
administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia) după fiecare
scaun diareic.
Diaree cronică
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (2 capsule Loperamid Slavia)
pentru adulţi şi 2 mg clorhidrat de loperamidă pe zi (1 capsulă Loperamid Slavia) pentru adolescenţi.
Această doză inițială trebuie ajustată până sunt obținute 1-2 scaune solide pe zi. Acest lucru este de
obicei realizat cu o doză de ȋ ntreţinere de 1-6 capsule (2 mg-12 mg) pe zi.
Doza maximă pentru diaree acută şi cronică este de 8 capsule (16 mg) pe zi pentru adulți, la
adolescenţi trebuie să se raporteze la greutatea corporală (3 capsule/20 kg), dar nu trebuie să
depășească un maxim de 8 capsule pe zi.
2
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia)
administrată oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (o capsulă Loperamid Slavia) după fiecare
scaun diareic.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida,
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj
hepatic (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Copii cu vârsta sub 12ani,
(datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând
Salmonella, Shigella şi Campylobacter,
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită
posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau
ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienții cu diaree, poate apare depleție hidro-electrolitică. În astfel de cazuri, administrarea
adecvată de fluide și terapia de substituție electrolitică este cea mai importantă măsură.
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide,
precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii,
vârsta şi starea clinică a pacientului.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului,
trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
3
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la
apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA cărora li se administrează
clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de colită de etiologie infecţioasă şi megacolon
toxic, determinat de bacterii şi virusuri.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida
trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de
toxicitate la nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări
renale.
În cazul în care pacientul utilizează loperamida pentru a controla episoadele de diaree asociate cu
sindromul de colon iritabil, diagnosticat în prealabil de catre medic, trebuie să se prezinte la medic
dacă simptomatologia s-a modificat.
Loperamid Slavia conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
Loperamid Slavia conţine para-hidroxibenzoat de metil şi para-hidroxibenzoat de n-propil. Poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau
asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de
glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este
necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P
când loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică)
.
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 4 mg) cu itraconazol un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Ȋn
acelaşi studiu administrarea concomitentă de loperamid cu gemfibrozil un inhibitor de CYP2C8
determină o creștere de 2 ori a concentrației plasmatice de loperamid. Combinația de itraconazol și
gemfibrozil a dus la o creștere de 4 ori a concentrațiilor plasmatice maxime ale loperamidei si o
crestere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creșteri nu au fost asociate cu efecte asupra
sistemului nervos central (SNC) măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu somnolență subiectivă
și testul Digit Symbol Substitution).
Administrarea concomitentă de loperamid (doză unică de 16 mg) cu ketoconazol un inhibitor de
CYP3A4 și glicoproteină P determină o creștere de 5 ori a concentrației plasmatice de loperamid.
Această creștere nu se asociază cu creșterea efectelor farmacologice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă de loperamid cu desmopresină determină o creștere de 3 ori a
concentrației plasmatice de desmopresină probabil datorită scăd
erii motilității gastro-intestinale.
4
Este de aşteptat ca medicamente cu proprietăți farmacologice similare pot creşte efectul loperamidei și
că medicamente care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul său.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loperamidei. Totuşi administrarea
loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru nu este recomandată. Loperamida se excretă în
laptele matern în cantităţi mici. Nu este recomandată administrarea loperamidei în perioada în care se
alăptează. Femeile gravide sau care alăptează trebuie prin urmare sfătuite să consulte medicul pentru
tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate provoaca uneori somnolenţă, oboseală, ameţeli, putând influenţa negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Prin urmare, se recomandă prudență atunci
când se conduce o maşină sau se folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii cu vârsta ≥ 12 ani care au participat la 31
de studii clinice controlate şi necontrolate cu loperamidă utilizată pentru tratamentul diareei. Dintre
acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acută (N = 2755) şi 5 studii au fost pentru diaree cronică (N
= 321).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse la medicament (RAM) (de exemplu incidenta ≥ 1%) în
studiile clinice cu loperamidă în diaree acută au fost:
- constipație (2,7%),
- flatulență (1,7%),
- cefalee (1,2%) și
- greață (1,1 %).
În studiile clinice la diaree cronică cele mai frecvent raportate RAM (de exemplu incidenta ≥ 1%) au
fost:
- flatulență (2,8%),
- constipație (2,2%),
- greață (1,2%) și
- amețeală (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse care au fost raportate la utilizarea de loperamidă fie ȋn studiu clinic
(în diaree acută sau cronică sau ambele) sau ȋn experiența după punerea pe piaţă.
Datele din tabelul 1 reprezintă rezultatele de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥ 12 de ani care au
participat la 31 de studii clinice controlate și necontrolate de loperamidă utilizată pentru tratamentul
diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost pentru diaree acută (N = 2755) și 5 studii au fost pentru
diaree cronică (N = 321). Categoriile de frecvență prezentate în tabelul 1 utilizează următoarea
5
convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la <1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și
<1/100), rare (≥ 1/10000 până la <1/1000), și foarte rare (<1/10000).
Tabel 1: Frecvența reacțiilor adverse raportate la utilizarea de loperamidă din studiile clinice la adulți
și copii cu vârsta ≥ 12 de ani
Clasificare MedRA pe aparate, organe şi sisteme Indicaţie
Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puţin frecvente
Ameţeli Mai puţin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipaţie, greaţă, flatulenţă Frecvente Frecvente
Dureri abdominale, disconfort abdominal, xerostomieMai puţin frecvente Mai puţin frecvente
Dureri abdominale superioare, vărsăturiMai puţin frecvente
Dispepsie Mai puţin frecvente
Distensie abdominală Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvente
Procesul de determinare a RA după punerea pe piață pentru loperamidă nu a diferențiat între indicațiile
de diaree cronică și acută sau diferenţa între adulţi sau copii. De aceea, reacțiile adverse enumerate
mai jos reprezintă indicațiile combinate și toate grupele de populație. RA identificate după punerea pe
piață pentru loperamidă sunt enumerate mai jos pe clase de sisteme și organe și termen preferat (TP)
din dicționarul medical pentru activități de reglementare (MedDRA):
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupție buloasă (inclusiv sindromul Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf),
angioedem, urticarie și prurit.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice incluzând şoc anafilactic şi reacţii anafilactoide.
Tulburări gastro-intestinale
Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și glosodinie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Oboseală.
Tulburări ale sistemului nervos
Somnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea nivelului de conștiență, hipertonie și tulburări de
coordonare.
6
Tulburări oculare
Mioză.
Copii şi adolescenţi
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 de pacienți cu vârste cuprinse între 10 zile la 13 de ani,
care au participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu loperamidă utilizată pentru
tratamentul diareei acute. În general, profilul reacţiilor adverse în acest grup de pacienți a fost similar
cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la adulți şi copii în vârstă de 12 ani și peste.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât
adulţii la efectele asupra SNC.
Tratament:
La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxona (Naloxona se poate
administra intravenos, la nevoie, în doze de până la 0,4 mg/kg corp la adulţi şi 0,01 mg/kg corp la
copii). Având în vedere că durata efectului loperamidei (1-3 ore) este mai mare decât cea a naloxonei,
poate fi motivată administrarea repetată a antidotului şi monitorizarea accentuată a pacientului timp de
48 ore , pentru a putea depista o posibilă depresie a sistemului nervos central
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul
de tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi
urgenţa de defecare.
Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul
pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală, loperamida se absoarbe în proporţie mică din tractul digestiv. Se
leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare la
primul pasaj hepatic.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 9 şi 14 ore, în medie 11 ore.
Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolani arată o mare afinitate pentru peretele
intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se
produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei.
Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
7
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu
au arătat nici un efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia
de hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu
apare nici un efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi
(de 8 ori MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele
studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de
reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat
fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai
reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-
natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoza monohidrat,
Amidon de porumb si pregelatinizat,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu
Capsula:
Dioxid de titan (E 171)
Patent Blue V (E 131)
Galben de chinolină (E 104),
Roșu Allura (E129),
p-hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatina
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Teodor Pallady, nr.44 C, București, România
8.
NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4693/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
