SANDOSTATIN 100 micrograme/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SANDOSTATIN 0,1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă este octreotid ă.
Un ml soluţie injectabilă conţine octreotidă 0,1 mg .
Sandostatin soluţie injectabilă conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu per doză, adică practic fără
sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
S oluţie injectabilă .
Soluție limpede, incoloră
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
- Pentru controlul simptomelor şi scăderea valorilor plasmatice ale hormo nului de creştere (GH) şi
somatomedinei C (IGF -1) la pacienţi cu acromegalie la care nu se obţin rezultate adecvate prin
intervenţie chirurgicală, radioterapie. Tratamentul cu Sandostatin este, de asemenea, indicat la
pacienţii cu acromegalie la care nu se poate interveni chirurgical sau care nu doresc acest lucru sau în
perioada de timp până când radioterapia are efecte depline.
- Pentru ameliorarea simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastro -entero -pancreatice (GEP):
- Tumori carcinoide cu sindrom carcinoid;
- Vipoame;
- Gluca gonoame;
- Gastrinoame/ Sindrom Zollinger -Ellison, de obicei, în asociere cu tratamentul cu inhibitori ai
pompei de protoni sau antagonişti H
2 selectivi ;
- Insulinoame, pentru controlul preoperator al hipoglicemiei şi ca tratament de întreţinere;
- Tumori secretante de factor de eliberare a hormonului de creştere (GRF).
- Sandostatin nu reprezintă un tratament antitumoral de bază şi nu vindecă aceşti pacienţi.
- Controlul diareei refractare asociate cu SIDA .
- Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.
- Abordarea terapeutică de urgenţă pentru oprirea şi profilaxia reapariţiei hemoragiilor datorate
varicelor gastro -esofagiene, la pacienţii cu ciroză . Sandostatin este utilizat în asociere cu tratamentul
s pecific , cum este scleroterapia endoscopică.
4.2. Doze şi mod de administrare
Acromegalie
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 până la 0,1 mg la 8 sau 12 ore. Ajustarea dozei trebuie să se
bazeze pe evaluările lunare ale valorilor de GH şi IGF -1 (val ori urmărite: GH< 2,5 ng/ml; IGF -1 în
limite normale) , precum şi pe simptomele clinice şi tolera bilitate. La majoritatea pacienţilor, doza
2
zilnică optimă este de 0,3 mg. Nu trebuie depăşită doza maximă de 1,5 mg pe zi. Pentru pacienţii care
primesc o doză stabilă de Sandostatin, evaluarea GH trebuie făcută la fiecare 6 luni.
Dacă, în decurs de 3 luni de la începerea tratamentului, cu Sandostatin nu se obţin reduceri
semnificative ale valori lor de GH şi nicio ameliorare a simptomelor clinice, se va întrerupe
tratamentul.
Tumori endocrine gastro -entero -pancreatice
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de 2 ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic, de
efectul asupra valorilor de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori carcinoide, de efe ctul asupra
excreţiei urinare de acid 5- hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate fi crescută treptat la 0,1 până
la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere
trebuie ajustate individual.
În tumori carcinoide, dacă nu există răspuns benefic în decurs de 1 săptămână de tratament cu
Sandostatin la doza maximă tolerată, tratamentul nu trebuie continuat.
Diaree refractară asociată SIDA
Datele sugerează că doza optimă de debut este de 0,1 mg de 3 ori pe zi subcutanat. Dacă diareea nu
este controlată după o săptămână de tratament, doza trebuie ajustată individual până la 0,25 mg de 3
ori pe zi. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe evaluarea volumului scaunelor şi pe toleranţă.
Dacă nu se obţin e nicio ameliorare după o săptămână de tratament cu Sandostatin în doză de 0,25 mg
de 3 ori pe zi, se va întrerupe tratamentul.
Prevenirea complicaţiil or secundare chirurgiei pancreasului
Se administrează 0,1 mg de 3 ori pe zi subcutanat, 7 zile consecutive, începând din ziua operaţiei cu
cel puţin o oră înaintea laparotomiei.
Hemoragia varicelor gastro- esofagiene
Se administrează 25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă continuă. Sandostatin poate fi
utilizat diluat cu soluţie de ser fizi ologic.
La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Sandostatin a fost bine tolerat la
administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile.
Vârstnici
Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici
trataţi cu Sandostatin.
Copii
Experienţa cu Sandostatin la copii este limitată.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică p oate creşte, fiind necesară ajustarea
dozei de întreţinere.
3
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă, administrată ca injecţie
subcutanată, de aceea nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin .
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la octreotidă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1) .
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii
grave (de exemplu , deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor
pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de
tratament.
Beneficiile terapeutice de reducere a nivelurilor hormonului de creştere (GH) şi de normalizare a
nivelului factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF -1) la pacientele cu acromegalie ar putea
determina reapariţia fertilităţii . Pacientelor cu potenţial fertil li s -ar putea recomanda să utilizeze
metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu ocreotid ă ( vezi pct.
4.6.).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă .
Evenimente cardiovasculare asociate
S -au raportat mai puţin frecvent cazuri de bradicardie. Pot fi necesare ajustări ale dozelor unor
medicamente precum beta- blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care contr olează
echilibrul lichidelor şi electroliţilor.
Vezica biliară şi evenimente asociate
Incidenţa formării calculilor biliari asociat tratamentului cu Sandostatin este estimată a fi de 15 până la
30%. Răspândirea în cadrul populaţiei este de 5 până la 20%. Ca urmare, se recomandă examinarea
ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 până la 12 luni în timpul
tratamentului cu Sandostatin. Dacă apar calculi biliari la pacienţii trataţi cu Sandostatin, aceştia sunt,
de obicei , asimptomatici; calculii simptomatici trebuie trataţi fie prin disoluţie cu acizi biliari, fie
chirurgical.
Tumori endocrine GEP
În tratamentul tumorilor endocrine gastro- entero-pancreatice pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub
controlul simptomatic al Sandostatin , cu recurenţa rapidă a simptomelor grave.
Metabolismul glucozei
Datorită acţiunii sale inhibitoare asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
Sandostatin poate influenţa reglarea glucozei. Poate fi afectată tolera bilitatea post -prandială la glucoză
şi , în anumite cazuri, o stare persistentă de hiperglicemie poate fi indusă ca urmare a administrării
cronice.
La pacienţii cu insulinom, octreotida , datorită potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia
hormonului de cr eştere şi glucagonului decât cel al insulinei şi datorită duratei mai scurte de acţiune
asupra inhibării insulinei, poate creşte amplitudinea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi
trebuie supravegheaţi cu atenţie la începerea tratamentului cu Sandostatin şi la fiecare schimbare de
4
doză. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea Sandostatin mai frecvent şi în
doze mai mici.
Pacienţilor cu diabet zaharat tip 1, care au nevoie de tratament cu insulină, li se poate reduce necesarul
de insulină după administr area de Sandostatin . La pacienţii non-diabetici şi la pacienţii cu diabet
zaharat tip 2, cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat
creşteri prandiale ale glicemiei. Astfel, se recomandă monitorizarea tolera bilității la glucoză şi
tratamentul antidiabetic.
Varice esofagiene
Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de
dezvoltare a diabetului zaharat insulino- dependent sau de modificări a necesarului de insulină la
pacienţii cu diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.
Reacţii la nivelul locului de administrare
Într -un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan, pr edominant la masculi, s-a observat
apariţia de sarcoame la locul de injectare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată (de
aproximativ 40 ori mai mare decât doza maximă administrată la om). Într -un studiu de toxicitate de 52
săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul de injectare
subcutanată. Nu s -a raportat formarea de tumori la locurile de injectare, la pacienţii trataţi cu
Sandostatin timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prez ent indică faptul că datele
găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea medicamentului la
om.
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
La unii pacienţi care au primit tratament cu octreotidă s-au observat valori scăzute ale vitaminei B
12 şi
rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea valorilor vitaminei B
12 în timpul
tratamentului cu Sandostatin la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină B
12.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiun e
S -a observat că Sandostatin reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a
cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodi sponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance- ul de
metabolizare al compuşilor cunoscuţi a se metaboliza prin intermediul enzimelor citocromului P450,
care poate fi datorat supresiei hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida
poate avea acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un
indice terapeutic scăzut, trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, terfenadina).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide. În cadrul experienţei de după punerea pe
piaţă, au fost raportate date privind un număr limitat de sarcini la pacient e cu acromegalie; totuşi, în
jumatate dintre cazuri, nu se cunosc rezultatele sarcinilor . Majoritatea femeilor au fost expuse la
octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între 100-300 microgram e/zi de Sandostatin
s.c. sau 20-30 mg/ lună de Sandostatin LAR . În aproximativ două treimi dintre cazurile cu rezultat
cunoscut, pacientele au ales să continue terapia cu octreotidă pe durata sarcinii . În majoritatea
5
cazurilor cu rezultat cunoscut, s-au raportat nou- născuţi normali, dar şi câteva avorturi spontane în
primul trimestru şi un număr redus de avorturi induse .
Nu au existat cazuri de anomalii sau malformaţii congenitale cauzate de administrarea de octreotidă în
cazurile în care s- au raportat rezultatele sarcinii.
Studiile la a nimale nu au indicat efecte noc ive, directe sau indirecte, cu privire la sarcină, dezvoltarea
embr iona ră /fetală, naştere sau dezvoltarea postnatală, în afară de unele cazuri de întârziere trecătoare a
dezvoltării fiziologice (vezi pct. 5.3).
Sandostatin trebuie prescris femeilor gravide numai dacă este absolut necesar (vezi pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida este excretată în laptele matern . Studiile la animale au arătat trecerea
ocreotiei în laptele matern . Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Sa ndostatin.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţi i adverse raportate în timp ul terapiei cu octreotidă includ tulburări gastro -
intestinal e, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliar e şi tulburări metabolice şi de nutriţie .
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s- a administrat Sandostatin au
fost diaree, dureri abdominale, greaţă, meteorism, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie.
Alte reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere sau iritare la nivelul locului de injectare,
sludge biliar, disfuncţie tiroidian ă ( de exemplu, niveluri reduse de hormon stimulator al tiroidei ( TSH),
nivel redus de Total T4 şi nivel redus de T4 liber ), scaune moi , tolerabilitate redusă la glucoză,
vărsături, astenie şi hipogl icemi e.
La aproximativ 10% din pacienţi pot să apară reacţ ii adverse gastro-intestinale intermitente, dar, de
obicei, se reduc la continuarea tratamentului. În cazuri rare, reacţiile adverse gastro- intestinale pot
simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie abdominală progresivă, dureri epigastrice intense,
sensibilitate şi apărare abdominală.
Durerea sau senzaţia de înţepătură, usturime şi arsură la locul injecţiei subcutanate, cu hiperemie şi
edem rareori durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus dacă soluţia este la
temperatura cam erei sau dacă se injectează un volum mai mic, folosind o soluţie mai concentrată.
Următoarele reacţii adverse, prezentate în tabelul 1, au fost cumulate din studiile clinice cu octreotidă.
Reacţiile adverse (tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai frecvente, folosind
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( >
1/100,
1/1000, 1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000) , incluzând cazuri izolate. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse raportate în studiile clinice
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee.
Frecvente: Ameţeli.
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, valoare
redusă de TSH, valoare redusă de Total T4 şi valoare
6
redusă de T4 liber).
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie.
Mai puţin frecvente: Tahicardie.
Tulburări respiratorii
Frecvente: Dispnee.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, crampe abdominale dureroase, greaţă, constipaţie,
meteorism.
Frecvente Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree,
scaune moi, scaune decolorate.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază.
Frecvente: Colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Calculi biliari.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente:
Frecvente:
Mai puţin frecvente: Hiperglicemie
Hipoglicemie, toleranţa redus ă la glucoză, anorexie.
Deshidratare.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.
:
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare
Foarte frecvente: Durere la nivelul locului de injectare.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Valori crescute ale transaminazelor.
Cu toate că excreţia prin fecale a lipidelor poate creşte, nu există până în prezent dovada că
tratamentul pe termen lung cu octreotid a condus la deficienţe nutri ţionale datorită malabsorbţiei.
Apariţia reacţiilor adverse gastro -intestinale poate fi redusă evitând administrarea Sandostatin s.c. în
apropierea meselor, adică administrând injecţiile între mese sau înainte de culcare.
În cazuri foarte rare, s- a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului cu
Sandostatin s.c. şi a dispărut în momentul întreruperii medicamentului. Suplimentar, s -a raportat
pancreatita indusă de colelitiază la pacienţii trataţi timp îndelungat cu Sandostatin s. c.
Atât la pacientele cu sindrom acromegalic, cât şi la cele cu sindrom carcinoid, au fost observate
modificări ale EKG, precum prelungirea intervalului QT, modificări ale axelor, repolarizare precoce,
microvoltaj , tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST -T.
Nu a fost stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de ocreotidă pentru că multe dintre aceste
paciente suferă de afecţiuni cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).
Date de după punerea pe piaţă
Su nt raportate voluntar şi spontan reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2. Nu este întotdeauna posibil
să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament .
7
Tabelul - 2 Reacţii a dverse derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului imunitar
Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie.
Tulburări hepatobiliare
Pancreatită acut ă, hepatită acută fără colestază, hep atită colestatic ă.
Colestază, icter, icter colestatic.
Tulburări cardiace
Aritmii.
Investigaţii diagnostice
Concentraţii crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii crescute ale gamma glutamil transferazei.
4.9. Supradozaj
A fost raportat un numă r limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin la adulţi şi copii. La adulţi,
dozele au variat între 2400 şi 6000 microgram e/zi, administrate prin perfuzie continuă (100-250
microgram e/oră ) sau subcutanat (1500 microgram e de trei ori pe zi ). Reacţiile adverse raportate au
fost aritmii, h ipotensi une, stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatit ă, steatoză hepatică, diar ee,
slăbiciune , letargie, pierdere în greutate, hepatomegal ie şi acidoză lactică.
La copii , dozele au variat între 50 şi 3,000 microgram e/zi administrate prin perfuzie continuă (2, 1-500
microgram e/oră ) sau subcutanat (50-100 microgram e). Singura reacţie advers ă raportată a fost
hiperglicemie uşoară .
N u au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu cancer cărora li s- a administrat
Sandostatin în doze de 3000-30000 microgram e/zi în doze divizate, administrate subcutanat.
Tratament
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hormoni hipotalamici, antagonişti ai hormonului de creştere , codul ATC:
H01C B02.
Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologi c crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin gastro -
entero -pancreatic (GEP).
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al
insulinei, mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului
de creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s -a dovedit că Sandostatin inhibă:
- eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hi poglicemie provocată de
insulină;
- eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului GEP şi eliberare
de insulină şi glucagon stimulată de arginină;
- eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează tireotropina
(TRH).
8
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) preferenţial
faţă de insulină şi administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie
hormonală (adică a hormonului de creştere la pacienţii cu acromegalie).
La pacienţii cu acromegalie, Sandostatin scade valoarea plasmatică a hormonului de creştere şi/sau al
somatomedinei C. La 90% dintre pacienţi se remarcă o reducere a GH de 50%, iar la circa jumătate
din cazuri se poate obţine o reducere a G H plasmatic < 5 ng/ml. La majoritatea pacienţilor,
Sandostatin reduce simţitor simptomele clinice ale bolii, ca: cefalee, edem cutanat şi al ţesuturilor moi,
hiperhidroză, artralgii, parestezii. La pacienţii cu adenom hipofizar mare tratamentul cu Sandostatin
poate avea ca rezultat o oarecare scădere în volum a ţesutului tumoral.
La pacienţii cu tumori ale sistemului endocrin gastro- entero-pancreatic, datorită efectelor endocrine
diverse, Sandostatin modifică diferite caracteristici clinice. O ameliorare clinică şi beneficiu
simptomatic se manifestă la pacienţii cu simptome restante legate de tumorile lor, în ciuda terapiilor
anterioare care pot include intervenţii chirurgicale, embolizare arterială hepatică şi diverse
chimioterapice, de exemplu streptozocină şi 5- fluorouracil.
Efectele Sandostatin în diferite tipuri de tumori sunt următoarele:
Tumori carcinoide : Administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în
special a eritemulu i facial şi a diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi
reducerea excreţiei urinare de acid 5 -hidroxiindolacetic.
Vipoame : Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptidă intestinală
vasoactivă (VIP ). În majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca rezultat ameliorarea
diareei secretorii grave caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare,
de asemenea, o ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate , de exemplu hipokaliemie, permiţând
întreruperea suplimentării hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia
computerizată sugerează o încetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului
tumorii, în special a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a
valorilor plasmatice de VIP, care pot scădea până la încadrare în limitele normale.
Glucagonoame : Administrarea de Sandostatin are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea
substanţială a eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul Sandostatin asupra diabetului zaharat
uşor, asociat frecvent, nu este semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de
insulină sau hipoglicemiante orale. Sandostatin produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi
creşterea în greutate. Deşi administrarea de Sandostatin duce adesea la o reducere imediată a valorilor
de glucagon plasmatic, în general, această reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament, în
ciuda unei continue ameliorări simptomatice.
Gastrinoame/Sindrom Zollinger -Ellison : Deşi tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau
blocante selective a le receptorilor H
2 ţine sub control ulcerele peptice recurente care rezultă din
hipersecreţia gastrică cronică stimulată de gastrină, acest control poate fi incomplet. Tratamentul s -ar
putea să nu amelioreze un simptom principal ca diareea. Sandostatin administrat în monoterapie sau în
asociere cu inhibitori ai pompei de protoni sau antagonişti ai receptorilor H
2 poate reduce hipersecreţia
de acid gastric şi ameliorează simptomele, inclusiv diareea. Alte simptome datorate probabil
producerii de peptidă de către tumoră, de exemplu eritem facial, pot fi de asemenea ameliorate.
Valorile plasmatice de gastrină scad la unii pacienţi.
Insulinoame : Administrarea de Sandostatin produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie,
care poate fi, cu toate acestea, de scurtă durată (circa 2 ore). La pacienţii cu tumori operabile,
Sandostat in poate determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei normale. La pacienţii
cu tumori neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi ameliorat, fără o reducere
susţinută şi concomitentă a valorilor de insulină în circulaţie .
Tumori secretante de factor de eliberare a hormonului de creştere (GRF) : Aceste tumori se
caracterizează prin producerea factorului de eliberare a hormonului de creştere (GRF), singur sau în
9
asociere cu alte peptide active. Sandostatin produce ameliorarea simptomelor acromegaliei. Aceasta se
datorează inhibării secreţiei de GRF şi hormon de creştere şi poate urma o reducere a creşterii în
volum a hipofizei.
La pacienţii cu diaree refractară asociată cu SIDA , Sandostatin asigură controlul parţial sau complet al
volumului scaunului la aproximativ o treime dintre cazurile cu diaree, necorectate de agenţii
antiinfecţioşi şi/sau antidiareici.
La pacienţii supuşi chirurgiei pancreatice, administrarea pre - şi postoperatorie de Sandostatin scade
incidenţa compl icaţiilor postoperatorii (de exemplu fistule, abcese pancreatice şi septicemia
consecutivă, pancreatită acută postoperatorie).
La pacienţii care prezintă hemoragii ale varicelor gastro -esofagiene datorate cirozei administrarea de
Sandostatin în asociere c u tratamentul specific (de exemplu scleroterapia) este asociată cu un control
mai bun al hemoragiei şi al eventualelor recăderi, reducerea necesarului de transfuzie şi îmbunătăţirea
ratei de supravieţuire după 5 zile. Deoarece modul precis de acţiune al Sa ndostatin nu a fost complet
elucidat, se presupune că Sandostatin reduce fluxul sanguin splanhnic prin inhibarea hormonilor
vasoactivi (de exemplu VIP, glucagon).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După injectare subcutanată, Sandostatin este absorbit rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice
maxime sunt atinse în interval de 30 minute.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg, iar clearance -ul total este de 160 ml/min.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 65%. Cantita tea de Sandostatin legată de celulele
sanguine este neglijabilă.
Eliminare
T imp ul de înjumătăţire plasmatică după administrarea subcutanată este de 100 minute. După injectare
intravenoasă, eliminarea are loc bifazic, cu perioade de înjumătăţire plasmatică de 10 şi 90 de minute.
Cea mai mare parte este eliminată prin fecale, în timp ce aproximativ 32% este excretată nemodificată
pe cale urinară.
Populaţii speciale
Afectarea funcţiei renale nu afectează expunerea totală la octreotidă (ASC) administrată ca i njecţie
subcutanată.
Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţi cu ciroză hepatică, dar nu la pacienţi cu steatoză
hepatică.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută cu octreotidă la şoareci au arătat că DL
50 după administrare s.c. este de 470
mg/kg şi după administrare i.v. 72 mg/kg; la şobolani DL
50 după administrare i.v. 18 mg/kg. Acetatul
de octreotidă a fost bine tolerat de către câini care au primit doze de până la 1 mg/kg în injecţie i.v. in
bolus.
Toxicitatea după doze repetate
Un studiu de toxicitate i.v. de 26 săptămâni efectuat la câine a arătat, la valori ale dozelor de până la
0,5 mg/kg de 2 ori pe zi, modificări progresive la nivelul celulelor hipofizare acidofile, ce conţin
prolac tină. Investigaţii ulterioare au arătat că acest lucru se încadrează în limitele fiziologice, aparent
fără nici o legătură cu administrarea exogenă de somatostatină. Nu au existat modificări semnificative
10
ale concentraţiilor plasmatice hormonale. Femelele de maimuţă Rhesus cărora li s-a administrat
aceeaşi doză de 0,5 mg/kg timp de 3 săptămâni, nu au prezentat modificări hipofizare şi nici
modificări ale concentraţiilor plasmatice bazale ale hormonului de creştere, prolactinei sau glucozei.
Deşi amestecul acid de excipienţi a produs inflamaţie şi fibroplazie după administrare subcutanaţă
repetată la şobolani, nu există date conform cărora acetatul de octreotidă a produs reacţii de
hipersensibilitate întârziată în urma injectării intradermale la cobai a unei soluţii cu concentraţie de
0,1% obţinută prin amestecare cu soluţie salină sterilă 0,9%.
Mutagenitate
Octr eoctida şi/sau metaboliţii săi nu au prezentat potenţial mutagen atunci când au fost investigate in
vitro prin teste pe culturi standard de celule bacteriene şi de mamifere. La testele efectuate in vitro pe
celule V79 de hamster chinezesc au fost observate, cu o frecvenţă crescută, modificări cromozomiale,
deşi doar la concentraţii mari ce aveau efect citotoxic. Cu toate acestea, aberaţiile cromozomi ale
prezente la limfocitele umane incubate in vitro cu octreotidă nu au avut o frecvenţă de apariţie
crescută. In vivo, nu a fost observată activitatea clastogenică la nivelul măduvei osoase a şoarecilor
trataţi cu octreotidă prin administrare intravenoasă (teste micronucleilor) şi nu au fost obţinute dovezi
de genotoxicitate la şobolanii masculi utilizând testul de reparare a ADN -ului de la nivelul capului
spermatozoizilor. Microsferele nu au prezentat potenţial mutagen atunci când au fost testate in vitro
prin teste bacteriene.
Toxicitate cronică/Carcinogenitate
La şobolanii cărora li s- a administrat octreotidă în doze de până la 1,25 mg/kg, a fost observată
apariţia de fibrosarcoame, mai ales la masculi, la locul de administrare injectabilă subcutanată, după
52, 104 şi 113/116 zile. Tumorile locale au apărut, de asemenea, la şobolanii din lotul de control,
totuşi apariţia acestor tumori a fost atribuită fibroplaziei difuze produse prin prelungirea efectelor
iritante de la locul de injectare, amplificate de către amestecul acid de excipienţi (acid lactic/manitol).
Această reacţie tisulară nespecifică pare să fie specifică doar şobolanilor. Leziuni neoplazice nu au
fost observate nici la şoarecii cărora li s- au administrat octreotidă prin injectarea subcuta nată zilnică a
dozelor de până la 2 mg/kg timp de 98 săptămâni şi nici la câinii cărora li s -au administrat subcutanat
doze din acest medicament timp de 52 săptămâni.
Un studiu de carcinogenitate de 116 săptămâni la şobolani cu octreotidă administrată s.c . a arătat
apariţia de adenocarcinoame endometriale, a căror incidenţă nu a avut semnificaţie statistică, decât la
doze foarte mari de 1,25 mg/kg şi zi. Această descoperire a fost asociată cu incidenţa crescută a
endometritei, a numărului scăzut de corpi g albeni ovarieni, cu scăderea incidenţei adenoamelor
mamare şi cu prezenţa dilatării glandelor uterine şi a lumenului acestora, ce sugerează un status de
dezechilibru hormonal. Datele disponibile indică cu certitudine faptul că tumorile endocrine
descoperit e la şobolani sunt specifice speciei şi nu sunt relevante în ceea ce priveşte utilizarea
medicamentului la om.
Reproducere
Atât studiile de fertilitate cât şi cele pre -, peri -şi postnatale efectuate la femelele de şobolan nu au
indicat apariţia reacţiilo r adverse în ceea ce priveşte numărul de naşteri şi dezvoltarea puilor, după
administrarea subcutanată a dozelor de până la 1 mg/kg şi zi. Un anumit grad de întârziere a creşterii
puilor a avut caracter tranzitoriu şi a fost atribuit inhibării hormonului de creştere datorată activităţii
farmacodinamice excesive.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Acid lactic,
11
Manitol,
H idrogenocarbonat de sodiu,
A pă pentru preparate injectabile.
6.2. Incompatibilităţi
Octreotida nu este stabilă în soluţii de nutriţie parenterală
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi între 2- 8
0C, în ambalajul original.
A nu se congela.
Pentru utilizare zilnică, fiolele de Sandostatin trebuie ţinute la temperaturi sub 30
0C, dar nu mai mult
de 2 săptămâni.
A nu se păstra la îndemâna şi vederea copiilor.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6. Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţ iuni de manipulare
Administrarea subcutanată
Pacienţii care îşi administrează singuri medicamentul prin injecţie subcutanată trebuie să primească
indicaţii precise de la medic sau asistenta medicală.
Pentru a reduce disconf ortul local, este recomandabil ca soluţia să fie la temperatura camerei când este
injectată. Se vor evita mai multe injecţii la intervale scurte în acelaşi loc.
Fiolele trebuie deschise doar imediat înainte de a fi utilizate şi orice cantitate rămasă neut ilizată
trebuie aruncată în mod corespunzător.
Administrare intravenoasă
Medicamentele ce trebuie administrate parenteral trebuie inspectate vizual pentru a observa
eventualele modificări de culoare sau formare de particule înainte de administrare.
Sandostatin (octreotidă) este stabil din punct de vedere fizic şi chimic timp de 24 ore în soluţie sterilă
de ser fiziologic sau în soluţii sterile apoase de dextroză (glucoză) 5%. Cu toate acestea, deoarece
Sandostatin poate afecta homeostazia glucozei, se recomandă să fie utilizate doar soluţiile saline şi nu
cele de dextroză. Soluţiile diluate sunt stabile din punct de vedere fizic şi chimic cel puţin 24 ore la
temperaturi sub 25
0C. Din punct de vedere microbiologic, este de preferat ca soluţiile diluate să f ie
utilizate imediat. Dacă soluţia nu este utilizată imediat, utilizatorul este responsabil pentru condiţiile
de păstrare înainte de administrare, soluţia trebuind păstrată la temperaturi între 2- 8
0C. Înainte de a fi
administrată soluţia trebuie lăsată să ajungă la temperatura camerei.
Intervalul de timp cumulat scurs între momentul reconstituirii, diluarea cu soluţia perfuzabilă,
depozitarea la frigider şi sfârşitul perioadei de administrare nu trebuie să depăşească 24 ore.
Atunci când Sandostatin este administrat prin perfuzie intravenoasă, conţinutul unei fiole de 0,5 mg
trebuie dizolvat, în mod normal, în 60 ml ser fiziologic şi soluţia rezultată, trebuie perfuzată prin
intermediul unei pompe de perfuzie. Această procedură trebuie repetată de câte ori este necesar până la
sfârşitul perioadei prescrise de tratament. Sandostatin a fost administrat în perfuzie şi în concentraţii
mai scăzute.
12
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH
Roonstrasse 25, D -90429 Nürnberg,
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4756/201 2/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Re înnoirea autorizației - Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SANDOSTATIN 0,1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă este octreotid ă.
Un ml soluţie injectabilă conţine octreotidă 0,1 mg .
Sandostatin soluţie injectabilă conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu per doză, adică practic fără
sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
S oluţie injectabilă .
Soluție limpede, incoloră
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
- Pentru controlul simptomelor şi scăderea valorilor plasmatice ale hormo nului de creştere (GH) şi
somatomedinei C (IGF -1) la pacienţi cu acromegalie la care nu se obţin rezultate adecvate prin
intervenţie chirurgicală, radioterapie. Tratamentul cu Sandostatin este, de asemenea, indicat la
pacienţii cu acromegalie la care nu se poate interveni chirurgical sau care nu doresc acest lucru sau în
perioada de timp până când radioterapia are efecte depline.
- Pentru ameliorarea simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastro -entero -pancreatice (GEP):
- Tumori carcinoide cu sindrom carcinoid;
- Vipoame;
- Gluca gonoame;
- Gastrinoame/ Sindrom Zollinger -Ellison, de obicei, în asociere cu tratamentul cu inhibitori ai
pompei de protoni sau antagonişti H
2 selectivi ;
- Insulinoame, pentru controlul preoperator al hipoglicemiei şi ca tratament de întreţinere;
- Tumori secretante de factor de eliberare a hormonului de creştere (GRF).
- Sandostatin nu reprezintă un tratament antitumoral de bază şi nu vindecă aceşti pacienţi.
- Controlul diareei refractare asociate cu SIDA .
- Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.
- Abordarea terapeutică de urgenţă pentru oprirea şi profilaxia reapariţiei hemoragiilor datorate
varicelor gastro -esofagiene, la pacienţii cu ciroză . Sandostatin este utilizat în asociere cu tratamentul
s pecific , cum este scleroterapia endoscopică.
4.2. Doze şi mod de administrare
Acromegalie
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 până la 0,1 mg la 8 sau 12 ore. Ajustarea dozei trebuie să se
bazeze pe evaluările lunare ale valorilor de GH şi IGF -1 (val ori urmărite: GH< 2,5 ng/ml; IGF -1 în
limite normale) , precum şi pe simptomele clinice şi tolera bilitate. La majoritatea pacienţilor, doza
2
zilnică optimă este de 0,3 mg. Nu trebuie depăşită doza maximă de 1,5 mg pe zi. Pentru pacienţii care
primesc o doză stabilă de Sandostatin, evaluarea GH trebuie făcută la fiecare 6 luni.
Dacă, în decurs de 3 luni de la începerea tratamentului, cu Sandostatin nu se obţin reduceri
semnificative ale valori lor de GH şi nicio ameliorare a simptomelor clinice, se va întrerupe
tratamentul.
Tumori endocrine gastro -entero -pancreatice
Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de 2 ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic, de
efectul asupra valorilor de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori carcinoide, de efe ctul asupra
excreţiei urinare de acid 5- hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate fi crescută treptat la 0,1 până
la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere
trebuie ajustate individual.
În tumori carcinoide, dacă nu există răspuns benefic în decurs de 1 săptămână de tratament cu
Sandostatin la doza maximă tolerată, tratamentul nu trebuie continuat.
Diaree refractară asociată SIDA
Datele sugerează că doza optimă de debut este de 0,1 mg de 3 ori pe zi subcutanat. Dacă diareea nu
este controlată după o săptămână de tratament, doza trebuie ajustată individual până la 0,25 mg de 3
ori pe zi. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe evaluarea volumului scaunelor şi pe toleranţă.
Dacă nu se obţin e nicio ameliorare după o săptămână de tratament cu Sandostatin în doză de 0,25 mg
de 3 ori pe zi, se va întrerupe tratamentul.
Prevenirea complicaţiil or secundare chirurgiei pancreasului
Se administrează 0,1 mg de 3 ori pe zi subcutanat, 7 zile consecutive, începând din ziua operaţiei cu
cel puţin o oră înaintea laparotomiei.
Hemoragia varicelor gastro- esofagiene
Se administrează 25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă continuă. Sandostatin poate fi
utilizat diluat cu soluţie de ser fizi ologic.
La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Sandostatin a fost bine tolerat la
administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile.
Vârstnici
Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici
trataţi cu Sandostatin.
Copii
Experienţa cu Sandostatin la copii este limitată.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică p oate creşte, fiind necesară ajustarea
dozei de întreţinere.
3
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă, administrată ca injecţie
subcutanată, de aceea nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin .
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la octreotidă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1) .
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii
grave (de exemplu , deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor
pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de
tratament.
Beneficiile terapeutice de reducere a nivelurilor hormonului de creştere (GH) şi de normalizare a
nivelului factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF -1) la pacientele cu acromegalie ar putea
determina reapariţia fertilităţii . Pacientelor cu potenţial fertil li s -ar putea recomanda să utilizeze
metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu ocreotid ă ( vezi pct.
4.6.).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă .
Evenimente cardiovasculare asociate
S -au raportat mai puţin frecvent cazuri de bradicardie. Pot fi necesare ajustări ale dozelor unor
medicamente precum beta- blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care contr olează
echilibrul lichidelor şi electroliţilor.
Vezica biliară şi evenimente asociate
Incidenţa formării calculilor biliari asociat tratamentului cu Sandostatin este estimată a fi de 15 până la
30%. Răspândirea în cadrul populaţiei este de 5 până la 20%. Ca urmare, se recomandă examinarea
ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 până la 12 luni în timpul
tratamentului cu Sandostatin. Dacă apar calculi biliari la pacienţii trataţi cu Sandostatin, aceştia sunt,
de obicei , asimptomatici; calculii simptomatici trebuie trataţi fie prin disoluţie cu acizi biliari, fie
chirurgical.
Tumori endocrine GEP
În tratamentul tumorilor endocrine gastro- entero-pancreatice pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub
controlul simptomatic al Sandostatin , cu recurenţa rapidă a simptomelor grave.
Metabolismul glucozei
Datorită acţiunii sale inhibitoare asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
Sandostatin poate influenţa reglarea glucozei. Poate fi afectată tolera bilitatea post -prandială la glucoză
şi , în anumite cazuri, o stare persistentă de hiperglicemie poate fi indusă ca urmare a administrării
cronice.
La pacienţii cu insulinom, octreotida , datorită potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia
hormonului de cr eştere şi glucagonului decât cel al insulinei şi datorită duratei mai scurte de acţiune
asupra inhibării insulinei, poate creşte amplitudinea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi
trebuie supravegheaţi cu atenţie la începerea tratamentului cu Sandostatin şi la fiecare schimbare de
4
doză. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea Sandostatin mai frecvent şi în
doze mai mici.
Pacienţilor cu diabet zaharat tip 1, care au nevoie de tratament cu insulină, li se poate reduce necesarul
de insulină după administr area de Sandostatin . La pacienţii non-diabetici şi la pacienţii cu diabet
zaharat tip 2, cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat
creşteri prandiale ale glicemiei. Astfel, se recomandă monitorizarea tolera bilității la glucoză şi
tratamentul antidiabetic.
Varice esofagiene
Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de
dezvoltare a diabetului zaharat insulino- dependent sau de modificări a necesarului de insulină la
pacienţii cu diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.
Reacţii la nivelul locului de administrare
Într -un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan, pr edominant la masculi, s-a observat
apariţia de sarcoame la locul de injectare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată (de
aproximativ 40 ori mai mare decât doza maximă administrată la om). Într -un studiu de toxicitate de 52
săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul de injectare
subcutanată. Nu s -a raportat formarea de tumori la locurile de injectare, la pacienţii trataţi cu
Sandostatin timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prez ent indică faptul că datele
găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea medicamentului la
om.
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
La unii pacienţi care au primit tratament cu octreotidă s-au observat valori scăzute ale vitaminei B
12 şi
rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea valorilor vitaminei B
12 în timpul
tratamentului cu Sandostatin la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină B
12.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiun e
S -a observat că Sandostatin reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a
cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodi sponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance- ul de
metabolizare al compuşilor cunoscuţi a se metaboliza prin intermediul enzimelor citocromului P450,
care poate fi datorat supresiei hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida
poate avea acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un
indice terapeutic scăzut, trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, terfenadina).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide. În cadrul experienţei de după punerea pe
piaţă, au fost raportate date privind un număr limitat de sarcini la pacient e cu acromegalie; totuşi, în
jumatate dintre cazuri, nu se cunosc rezultatele sarcinilor . Majoritatea femeilor au fost expuse la
octreotidă în primul trimestru de sarcină, cu doze variind între 100-300 microgram e/zi de Sandostatin
s.c. sau 20-30 mg/ lună de Sandostatin LAR . În aproximativ două treimi dintre cazurile cu rezultat
cunoscut, pacientele au ales să continue terapia cu octreotidă pe durata sarcinii . În majoritatea
5
cazurilor cu rezultat cunoscut, s-au raportat nou- născuţi normali, dar şi câteva avorturi spontane în
primul trimestru şi un număr redus de avorturi induse .
Nu au existat cazuri de anomalii sau malformaţii congenitale cauzate de administrarea de octreotidă în
cazurile în care s- au raportat rezultatele sarcinii.
Studiile la a nimale nu au indicat efecte noc ive, directe sau indirecte, cu privire la sarcină, dezvoltarea
embr iona ră /fetală, naştere sau dezvoltarea postnatală, în afară de unele cazuri de întârziere trecătoare a
dezvoltării fiziologice (vezi pct. 5.3).
Sandostatin trebuie prescris femeilor gravide numai dacă este absolut necesar (vezi pct. 4.4).
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida este excretată în laptele matern . Studiile la animale au arătat trecerea
ocreotiei în laptele matern . Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Sa ndostatin.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţi i adverse raportate în timp ul terapiei cu octreotidă includ tulburări gastro -
intestinal e, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliar e şi tulburări metabolice şi de nutriţie .
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s- a administrat Sandostatin au
fost diaree, dureri abdominale, greaţă, meteorism, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie.
Alte reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere sau iritare la nivelul locului de injectare,
sludge biliar, disfuncţie tiroidian ă ( de exemplu, niveluri reduse de hormon stimulator al tiroidei ( TSH),
nivel redus de Total T4 şi nivel redus de T4 liber ), scaune moi , tolerabilitate redusă la glucoză,
vărsături, astenie şi hipogl icemi e.
La aproximativ 10% din pacienţi pot să apară reacţ ii adverse gastro-intestinale intermitente, dar, de
obicei, se reduc la continuarea tratamentului. În cazuri rare, reacţiile adverse gastro- intestinale pot
simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie abdominală progresivă, dureri epigastrice intense,
sensibilitate şi apărare abdominală.
Durerea sau senzaţia de înţepătură, usturime şi arsură la locul injecţiei subcutanate, cu hiperemie şi
edem rareori durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus dacă soluţia este la
temperatura cam erei sau dacă se injectează un volum mai mic, folosind o soluţie mai concentrată.
Următoarele reacţii adverse, prezentate în tabelul 1, au fost cumulate din studiile clinice cu octreotidă.
Reacţiile adverse (tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai frecvente, folosind
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( >
1/100,
1/1000, 1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000) , incluzând cazuri izolate. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse raportate în studiile clinice
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee.
Frecvente: Ameţeli.
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, valoare
redusă de TSH, valoare redusă de Total T4 şi valoare
6
redusă de T4 liber).
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie.
Mai puţin frecvente: Tahicardie.
Tulburări respiratorii
Frecvente: Dispnee.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, crampe abdominale dureroase, greaţă, constipaţie,
meteorism.
Frecvente Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree,
scaune moi, scaune decolorate.
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază.
Frecvente: Colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Calculi biliari.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente:
Frecvente:
Mai puţin frecvente: Hiperglicemie
Hipoglicemie, toleranţa redus ă la glucoză, anorexie.
Deshidratare.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.
:
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare
Foarte frecvente: Durere la nivelul locului de injectare.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Valori crescute ale transaminazelor.
Cu toate că excreţia prin fecale a lipidelor poate creşte, nu există până în prezent dovada că
tratamentul pe termen lung cu octreotid a condus la deficienţe nutri ţionale datorită malabsorbţiei.
Apariţia reacţiilor adverse gastro -intestinale poate fi redusă evitând administrarea Sandostatin s.c. în
apropierea meselor, adică administrând injecţiile între mese sau înainte de culcare.
În cazuri foarte rare, s- a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului cu
Sandostatin s.c. şi a dispărut în momentul întreruperii medicamentului. Suplimentar, s -a raportat
pancreatita indusă de colelitiază la pacienţii trataţi timp îndelungat cu Sandostatin s. c.
Atât la pacientele cu sindrom acromegalic, cât şi la cele cu sindrom carcinoid, au fost observate
modificări ale EKG, precum prelungirea intervalului QT, modificări ale axelor, repolarizare precoce,
microvoltaj , tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST -T.
Nu a fost stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de ocreotidă pentru că multe dintre aceste
paciente suferă de afecţiuni cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).
Date de după punerea pe piaţă
Su nt raportate voluntar şi spontan reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2. Nu este întotdeauna posibil
să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament .
7
Tabelul - 2 Reacţii a dverse derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului imunitar
Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie.
Tulburări hepatobiliare
Pancreatită acut ă, hepatită acută fără colestază, hep atită colestatic ă.
Colestază, icter, icter colestatic.
Tulburări cardiace
Aritmii.
Investigaţii diagnostice
Concentraţii crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii crescute ale gamma glutamil transferazei.
4.9. Supradozaj
A fost raportat un numă r limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin la adulţi şi copii. La adulţi,
dozele au variat între 2400 şi 6000 microgram e/zi, administrate prin perfuzie continuă (100-250
microgram e/oră ) sau subcutanat (1500 microgram e de trei ori pe zi ). Reacţiile adverse raportate au
fost aritmii, h ipotensi une, stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatit ă, steatoză hepatică, diar ee,
slăbiciune , letargie, pierdere în greutate, hepatomegal ie şi acidoză lactică.
La copii , dozele au variat între 50 şi 3,000 microgram e/zi administrate prin perfuzie continuă (2, 1-500
microgram e/oră ) sau subcutanat (50-100 microgram e). Singura reacţie advers ă raportată a fost
hiperglicemie uşoară .
N u au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu cancer cărora li s- a administrat
Sandostatin în doze de 3000-30000 microgram e/zi în doze divizate, administrate subcutanat.
Tratament
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hormoni hipotalamici, antagonişti ai hormonului de creştere , codul ATC:
H01C B02.
Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologi c crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin gastro -
entero -pancreatic (GEP).
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al
insulinei, mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului
de creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s -a dovedit că Sandostatin inhibă:
- eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hi poglicemie provocată de
insulină;
- eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului GEP şi eliberare
de insulină şi glucagon stimulată de arginină;
- eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează tireotropina
(TRH).
8
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) preferenţial
faţă de insulină şi administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie
hormonală (adică a hormonului de creştere la pacienţii cu acromegalie).
La pacienţii cu acromegalie, Sandostatin scade valoarea plasmatică a hormonului de creştere şi/sau al
somatomedinei C. La 90% dintre pacienţi se remarcă o reducere a GH de 50%, iar la circa jumătate
din cazuri se poate obţine o reducere a G H plasmatic < 5 ng/ml. La majoritatea pacienţilor,
Sandostatin reduce simţitor simptomele clinice ale bolii, ca: cefalee, edem cutanat şi al ţesuturilor moi,
hiperhidroză, artralgii, parestezii. La pacienţii cu adenom hipofizar mare tratamentul cu Sandostatin
poate avea ca rezultat o oarecare scădere în volum a ţesutului tumoral.
La pacienţii cu tumori ale sistemului endocrin gastro- entero-pancreatic, datorită efectelor endocrine
diverse, Sandostatin modifică diferite caracteristici clinice. O ameliorare clinică şi beneficiu
simptomatic se manifestă la pacienţii cu simptome restante legate de tumorile lor, în ciuda terapiilor
anterioare care pot include intervenţii chirurgicale, embolizare arterială hepatică şi diverse
chimioterapice, de exemplu streptozocină şi 5- fluorouracil.
Efectele Sandostatin în diferite tipuri de tumori sunt următoarele:
Tumori carcinoide : Administrarea de Sandostatin poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în
special a eritemulu i facial şi a diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi
reducerea excreţiei urinare de acid 5 -hidroxiindolacetic.
Vipoame : Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptidă intestinală
vasoactivă (VIP ). În majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca rezultat ameliorarea
diareei secretorii grave caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare,
de asemenea, o ameliorare a anomaliilor electrolitice asociate , de exemplu hipokaliemie, permiţând
întreruperea suplimentării hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia
computerizată sugerează o încetinire sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului
tumorii, în special a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a
valorilor plasmatice de VIP, care pot scădea până la încadrare în limitele normale.
Glucagonoame : Administrarea de Sandostatin are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea
substanţială a eritemului necrolitic migrator caracteristic. Efectul Sandostatin asupra diabetului zaharat
uşor, asociat frecvent, nu este semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de
insulină sau hipoglicemiante orale. Sandostatin produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi
creşterea în greutate. Deşi administrarea de Sandostatin duce adesea la o reducere imediată a valorilor
de glucagon plasmatic, în general, această reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament, în
ciuda unei continue ameliorări simptomatice.
Gastrinoame/Sindrom Zollinger -Ellison : Deşi tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau
blocante selective a le receptorilor H
2 ţine sub control ulcerele peptice recurente care rezultă din
hipersecreţia gastrică cronică stimulată de gastrină, acest control poate fi incomplet. Tratamentul s -ar
putea să nu amelioreze un simptom principal ca diareea. Sandostatin administrat în monoterapie sau în
asociere cu inhibitori ai pompei de protoni sau antagonişti ai receptorilor H
2 poate reduce hipersecreţia
de acid gastric şi ameliorează simptomele, inclusiv diareea. Alte simptome datorate probabil
producerii de peptidă de către tumoră, de exemplu eritem facial, pot fi de asemenea ameliorate.
Valorile plasmatice de gastrină scad la unii pacienţi.
Insulinoame : Administrarea de Sandostatin produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie,
care poate fi, cu toate acestea, de scurtă durată (circa 2 ore). La pacienţii cu tumori operabile,
Sandostat in poate determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei normale. La pacienţii
cu tumori neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi ameliorat, fără o reducere
susţinută şi concomitentă a valorilor de insulină în circulaţie .
Tumori secretante de factor de eliberare a hormonului de creştere (GRF) : Aceste tumori se
caracterizează prin producerea factorului de eliberare a hormonului de creştere (GRF), singur sau în
9
asociere cu alte peptide active. Sandostatin produce ameliorarea simptomelor acromegaliei. Aceasta se
datorează inhibării secreţiei de GRF şi hormon de creştere şi poate urma o reducere a creşterii în
volum a hipofizei.
La pacienţii cu diaree refractară asociată cu SIDA , Sandostatin asigură controlul parţial sau complet al
volumului scaunului la aproximativ o treime dintre cazurile cu diaree, necorectate de agenţii
antiinfecţioşi şi/sau antidiareici.
La pacienţii supuşi chirurgiei pancreatice, administrarea pre - şi postoperatorie de Sandostatin scade
incidenţa compl icaţiilor postoperatorii (de exemplu fistule, abcese pancreatice şi septicemia
consecutivă, pancreatită acută postoperatorie).
La pacienţii care prezintă hemoragii ale varicelor gastro -esofagiene datorate cirozei administrarea de
Sandostatin în asociere c u tratamentul specific (de exemplu scleroterapia) este asociată cu un control
mai bun al hemoragiei şi al eventualelor recăderi, reducerea necesarului de transfuzie şi îmbunătăţirea
ratei de supravieţuire după 5 zile. Deoarece modul precis de acţiune al Sa ndostatin nu a fost complet
elucidat, se presupune că Sandostatin reduce fluxul sanguin splanhnic prin inhibarea hormonilor
vasoactivi (de exemplu VIP, glucagon).
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După injectare subcutanată, Sandostatin este absorbit rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice
maxime sunt atinse în interval de 30 minute.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg, iar clearance -ul total este de 160 ml/min.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 65%. Cantita tea de Sandostatin legată de celulele
sanguine este neglijabilă.
Eliminare
T imp ul de înjumătăţire plasmatică după administrarea subcutanată este de 100 minute. După injectare
intravenoasă, eliminarea are loc bifazic, cu perioade de înjumătăţire plasmatică de 10 şi 90 de minute.
Cea mai mare parte este eliminată prin fecale, în timp ce aproximativ 32% este excretată nemodificată
pe cale urinară.
Populaţii speciale
Afectarea funcţiei renale nu afectează expunerea totală la octreotidă (ASC) administrată ca i njecţie
subcutanată.
Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţi cu ciroză hepatică, dar nu la pacienţi cu steatoză
hepatică.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută cu octreotidă la şoareci au arătat că DL
50 după administrare s.c. este de 470
mg/kg şi după administrare i.v. 72 mg/kg; la şobolani DL
50 după administrare i.v. 18 mg/kg. Acetatul
de octreotidă a fost bine tolerat de către câini care au primit doze de până la 1 mg/kg în injecţie i.v. in
bolus.
Toxicitatea după doze repetate
Un studiu de toxicitate i.v. de 26 săptămâni efectuat la câine a arătat, la valori ale dozelor de până la
0,5 mg/kg de 2 ori pe zi, modificări progresive la nivelul celulelor hipofizare acidofile, ce conţin
prolac tină. Investigaţii ulterioare au arătat că acest lucru se încadrează în limitele fiziologice, aparent
fără nici o legătură cu administrarea exogenă de somatostatină. Nu au existat modificări semnificative
10
ale concentraţiilor plasmatice hormonale. Femelele de maimuţă Rhesus cărora li s-a administrat
aceeaşi doză de 0,5 mg/kg timp de 3 săptămâni, nu au prezentat modificări hipofizare şi nici
modificări ale concentraţiilor plasmatice bazale ale hormonului de creştere, prolactinei sau glucozei.
Deşi amestecul acid de excipienţi a produs inflamaţie şi fibroplazie după administrare subcutanaţă
repetată la şobolani, nu există date conform cărora acetatul de octreotidă a produs reacţii de
hipersensibilitate întârziată în urma injectării intradermale la cobai a unei soluţii cu concentraţie de
0,1% obţinută prin amestecare cu soluţie salină sterilă 0,9%.
Mutagenitate
Octr eoctida şi/sau metaboliţii săi nu au prezentat potenţial mutagen atunci când au fost investigate in
vitro prin teste pe culturi standard de celule bacteriene şi de mamifere. La testele efectuate in vitro pe
celule V79 de hamster chinezesc au fost observate, cu o frecvenţă crescută, modificări cromozomiale,
deşi doar la concentraţii mari ce aveau efect citotoxic. Cu toate acestea, aberaţiile cromozomi ale
prezente la limfocitele umane incubate in vitro cu octreotidă nu au avut o frecvenţă de apariţie
crescută. In vivo, nu a fost observată activitatea clastogenică la nivelul măduvei osoase a şoarecilor
trataţi cu octreotidă prin administrare intravenoasă (teste micronucleilor) şi nu au fost obţinute dovezi
de genotoxicitate la şobolanii masculi utilizând testul de reparare a ADN -ului de la nivelul capului
spermatozoizilor. Microsferele nu au prezentat potenţial mutagen atunci când au fost testate in vitro
prin teste bacteriene.
Toxicitate cronică/Carcinogenitate
La şobolanii cărora li s- a administrat octreotidă în doze de până la 1,25 mg/kg, a fost observată
apariţia de fibrosarcoame, mai ales la masculi, la locul de administrare injectabilă subcutanată, după
52, 104 şi 113/116 zile. Tumorile locale au apărut, de asemenea, la şobolanii din lotul de control,
totuşi apariţia acestor tumori a fost atribuită fibroplaziei difuze produse prin prelungirea efectelor
iritante de la locul de injectare, amplificate de către amestecul acid de excipienţi (acid lactic/manitol).
Această reacţie tisulară nespecifică pare să fie specifică doar şobolanilor. Leziuni neoplazice nu au
fost observate nici la şoarecii cărora li s- au administrat octreotidă prin injectarea subcuta nată zilnică a
dozelor de până la 2 mg/kg timp de 98 săptămâni şi nici la câinii cărora li s -au administrat subcutanat
doze din acest medicament timp de 52 săptămâni.
Un studiu de carcinogenitate de 116 săptămâni la şobolani cu octreotidă administrată s.c . a arătat
apariţia de adenocarcinoame endometriale, a căror incidenţă nu a avut semnificaţie statistică, decât la
doze foarte mari de 1,25 mg/kg şi zi. Această descoperire a fost asociată cu incidenţa crescută a
endometritei, a numărului scăzut de corpi g albeni ovarieni, cu scăderea incidenţei adenoamelor
mamare şi cu prezenţa dilatării glandelor uterine şi a lumenului acestora, ce sugerează un status de
dezechilibru hormonal. Datele disponibile indică cu certitudine faptul că tumorile endocrine
descoperit e la şobolani sunt specifice speciei şi nu sunt relevante în ceea ce priveşte utilizarea
medicamentului la om.
Reproducere
Atât studiile de fertilitate cât şi cele pre -, peri -şi postnatale efectuate la femelele de şobolan nu au
indicat apariţia reacţiilo r adverse în ceea ce priveşte numărul de naşteri şi dezvoltarea puilor, după
administrarea subcutanată a dozelor de până la 1 mg/kg şi zi. Un anumit grad de întârziere a creşterii
puilor a avut caracter tranzitoriu şi a fost atribuit inhibării hormonului de creştere datorată activităţii
farmacodinamice excesive.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Acid lactic,
11
Manitol,
H idrogenocarbonat de sodiu,
A pă pentru preparate injectabile.
6.2. Incompatibilităţi
Octreotida nu este stabilă în soluţii de nutriţie parenterală
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi între 2- 8
0C, în ambalajul original.
A nu se congela.
Pentru utilizare zilnică, fiolele de Sandostatin trebuie ţinute la temperaturi sub 30
0C, dar nu mai mult
de 2 săptămâni.
A nu se păstra la îndemâna şi vederea copiilor.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6. Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţ iuni de manipulare
Administrarea subcutanată
Pacienţii care îşi administrează singuri medicamentul prin injecţie subcutanată trebuie să primească
indicaţii precise de la medic sau asistenta medicală.
Pentru a reduce disconf ortul local, este recomandabil ca soluţia să fie la temperatura camerei când este
injectată. Se vor evita mai multe injecţii la intervale scurte în acelaşi loc.
Fiolele trebuie deschise doar imediat înainte de a fi utilizate şi orice cantitate rămasă neut ilizată
trebuie aruncată în mod corespunzător.
Administrare intravenoasă
Medicamentele ce trebuie administrate parenteral trebuie inspectate vizual pentru a observa
eventualele modificări de culoare sau formare de particule înainte de administrare.
Sandostatin (octreotidă) este stabil din punct de vedere fizic şi chimic timp de 24 ore în soluţie sterilă
de ser fiziologic sau în soluţii sterile apoase de dextroză (glucoză) 5%. Cu toate acestea, deoarece
Sandostatin poate afecta homeostazia glucozei, se recomandă să fie utilizate doar soluţiile saline şi nu
cele de dextroză. Soluţiile diluate sunt stabile din punct de vedere fizic şi chimic cel puţin 24 ore la
temperaturi sub 25
0C. Din punct de vedere microbiologic, este de preferat ca soluţiile diluate să f ie
utilizate imediat. Dacă soluţia nu este utilizată imediat, utilizatorul este responsabil pentru condiţiile
de păstrare înainte de administrare, soluţia trebuind păstrată la temperaturi între 2- 8
0C. Înainte de a fi
administrată soluţia trebuie lăsată să ajungă la temperatura camerei.
Intervalul de timp cumulat scurs între momentul reconstituirii, diluarea cu soluţia perfuzabilă,
depozitarea la frigider şi sfârşitul perioadei de administrare nu trebuie să depăşească 24 ore.
Atunci când Sandostatin este administrat prin perfuzie intravenoasă, conţinutul unei fiole de 0,5 mg
trebuie dizolvat, în mod normal, în 60 ml ser fiziologic şi soluţia rezultată, trebuie perfuzată prin
intermediul unei pompe de perfuzie. Această procedură trebuie repetată de câte ori este necesar până la
sfârşitul perioadei prescrise de tratament. Sandostatin a fost administrat în perfuzie şi în concentraţii
mai scăzute.
12
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH
Roonstrasse 25, D -90429 Nürnberg,
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4756/201 2/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Re înnoirea autorizației - Iunie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2014
