OXICODONA SANDOZ 60 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 40 mg echivalent cu
oxicodonă 35,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 60 mg echivalent cu
oxicodonă 53,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 80 mg echivalent cu
oxicodonă 71,8 mg.
Excipienţi:
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 43,2 mg.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 64,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 86,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul 6,8 mm-7,4 mm.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşie, rotunde, cu diametrul 8,8 mm-9,4 mm.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare verde, cu diametrul 9,8 mm-10,4 mm.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor severe care se pot controla adecvat doar cu analgezice opioide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele depind de intensitatea durerii şi de susceptibilitatea individuală a pacientului la tratament.
Pentru doze care nu sunt realizabile / practicabile cu ajutorul acestui medicament, sunt disponibile alte
concentraţii ale acestui medicament.
Dozele generale recomandate sunt următoarele:
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială şi modificarea acesteia
În general, doza iniţială uzuală pentru un pacient care nu a fost tratat anterior cu opioide este de 10 mg
clorhidrat de oxicodonă la intervale de 12 ore. O doză iniţială de 5 mg poate fi suficientă pentru unii
pacienţi pentru a minimiza incidenţa reacţiilor adverse.
Pacienţii trataţi anterior cu opioide pot începe tratamentul cu doze mai mari, în funcţie de experienţa
anterioară cu opioide.
10 până la 13 mg de clorhidrat de oxicodonă corespund la aproximativ 20 mg sulfat de morfină,
ambele cu eliberare prelungită.
Datorită diferenţelor individuale, în ceea ce priveşte sensibilitatea, pentru opioide se recomandă ca
pacienţii să înceapă tratamentul conservator cu Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită
după conversia de la alte opioide, cu 50-75% din doza calculată.
La unii pacienţi cărora li se administrează tratament cu Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare
prelungită urmând o schemă de tratament fixă, este necesară administrarea de analgezice cu eliberare
rapidă ca medicaţie pentru situaţii de urgenţă pentru pentru controlul pragului dureros. Diferitele
opţiuni de tratament pentru controlul pragului dureros depind de alegerea substanţei active, calea de
administrare şi doză.
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu este indicat pentru tratamentul durerii acute
şi/sau a durerii severe. Doza unică din medicamentul pentru situaţii de urgenţă trebuie să fie
echivalentă cu până la 1/6 din doza zilnică echianalgezică de Oxicodonă Sandoz comprimate cu
eliberare prelungită. Utilizarea medicaţiei de urgenţă mai mult de două ori pe zi indică faptul că doza
de clorhidrat de oxicodonă comprimate cu eliberare prelungită trebuie crescută. Doza nu trebuie
modificată mai des de o dată la 1 sau 2 zile până când este atinsă o doză stabilă pentru 12 ore.
După creşterea dozei de la 10 mg la 20 mg, administrată la fiecare 12 ore, doza trebuie crescută cu
aproximativ o treime din doza zilnică. Scopul este de a stabili doza adecvată pacientului pentru 12
ore, care să menţină efectul analgezic adecvat cu reacţii adverse tolerabile şi care să necesite utilizarea
medicamentelor pentru situaţii de urgenţă pe cât de puţin timp posibil pe toată durata tratamentului
analgezic.
În timp ce pentru majoritatea pacienţilor este eficace administrarea echilibrată a dozelor
(administrarea aceleaşi doze dimineaţa şi seara), urmând o schemă fixă (la fiecare 12 ore). Pentru unii
pacienţi poate fi benefică administrarea de doze inegale. În general, trebuie aleasă cea mai mică doză
eficace.
3
Pacienţii cu durere de etiologie neoplazică necesită doze de 80-120 mg, care pot fi crescute în cazuri
individuale la 400 mg. Dacă sunt necesare doze mai mari, acestea trebuie decise individual punând în
balanţă toleranţa şi riscul expunerii la reacţii adverse.
De obicei, pentru tratamentul durerilor de etiologie non-neoplazică, este suficientă administrarea unei
doze zilnice de 40 mg, dar pot fi necesare doze mai mari.
Durata de administrare
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizat mai mult decât este necesar.
Daca tratamentul pe termen lung este necesar datorită tipului şi severităţii afecţiunii se recomandă
monitorizare periodică pentru a determina dacă şi pe ce perioadă trebuie continuat tratmentul
Întreruperea tratamentului
În momentul în care pacientul nu mai necesită tratament cu oxicodonă, este recomandată întreruperea
treptată a dozelor pentru a preveni apariția simptomelor de sevraj.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici fără simptome de insuficienţă hepatică şi/sau renală nu este necesară ajustarea
dozelor.
Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
În cazul acestor pacienți inițierea dozei trebuie să urmeze o abordare conservatoare. Doza inițială
recomandată pentru adulți trebuie redusă cu 50% (de exemplu o doză totală de 10 mg administrată pe
cale orală la pacienții cărora nu li s-au mai administrat anterior opioide) și, pentru fiecare pacient,
trebuie ajustată în cadrul unui control adecvat al durerii, în funcție de starea clinică.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţilor cu factori de risc, de exemplu pacienţi cu greutate corporală mică sau metabolizatori lenţi,
trebuie să li se administreze iniţial jumătate din doza recomandată la adulţi, dacă nu li s-au mai
administrat anterior opioide. Prin urmare doza cea mai mică recomandată, adică 10 mg se poate să nu
fie corespunzătoare ca doză de iniţiere.
Ajustarea dozei trebuie efectuată în concordanţă cu starea clinică individuală.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani
Nu se recomandă utilizarea Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat de două ori pe zi după o
schemă de tratament fixă.
Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi administrate indiferent de orarul meselor, cu o cantitate
suficientă de lichid. Comprimatele de Oxicodonă Sandoz trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie
mestecate, divizate sau sfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
deprimare respiratorie severă cu hipoxie și/sau hipercapnie
boală pulmonară cronică obstructivă severă
cord pulmonar
4
astm bronşic sever
ileus paralitic
concentrații crescute ale dioxidului de carbon din sânge
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la:
pacienţii vârstnici sau debilitaţi,
pacienţii cu insuficienţă pulmonară, hepatică sau renală severă,
boala Addison
psihoză datorită unei intoxicaţii (de exemplu alcool),
hipertrofie a prostatei,
insuficiență suprarenală,
alcoolismul, dependenţa cunoscută de opioide,
delirium tremens,
pancreatită,
boli al tractului biliar, colică biliară sau ureterală,
tulburări inflamatorii intestinale,
afecţiuni cu presiune intracraniană crescută,
tulburări la nivelul sistemului circulator (de exemplu hipotensiune arterială, hipovolemie),
epilepsie sau convulsii,
pacienţii trataţi cu inhibitori MAO sau în interval de două săptămâni de la întreruperea
acestora,
şi în cazul pacienţilor trataţi cu naltrexonă (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Deprimare respiratorie
Insuficienţa respiratorie este cel mai semnificativ risc indus de opioide. Efectul deprimării respiratorii
determinat de oxicodonă poate duce la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge şi, prin
urmare, în lichidul cefalorahidian.
Mixedem, hipotiroidism
Similar tuturor narcoticelor, se recomandă reducerea dozelor în cazul pacienţilor cu hipotiroidism.
Opioizi mixti agonişti/antagonişti
Este recomandată prudenţa atunci când Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită este
administrat concomitent cu agonişti/antagonişti µ-opioizi mixti (precum pentazocină, nalbufină) sau
agonişti opiozi μ-parţiali (precum buprenorfină). La pacienţii cu tratament cu buprenorfină pentru
dependenţa de opioide trebuie avute în vedere opţiuni de tratamente alternative (cum ar fi, de
exemplu, întreruperea temporară a buprenorfinei), în cazul în care administrarea agoniştilor compleţi
ai receptorilor µ (precum oxicodona) devine necesară în situaţii de dureri acute. La utilizarea
concomitentă cu buprenorfină a fost necesară mărirea dozelor agoniştilor compleţi ai receptorilor µ şi
este necesară monitorizarea atentă, în anumite circumstanţe, a evenimentelor adverse, cum ar fi
deprimare respiratorie (vezi pct. 4.5).
Toleranţă şi dependenţă
Utilizarea îndelungată a Oxicodonă Sandoz poate determina apariţia toleranţei, ceea ce duce la
utilizarea unor doze mai mari, cu scopul de a obţine efectul analgezic dorit. Există o toleranţă
încrucişată cu alte opioide.
Oxicodonă Sandoz are un potenţial de dependenţă primară. Cu toate acestea, când este utilizat de
pacienţi cu dureri croniceriscul de apariție a dependenţei fizice şi psihice este semnificativ redus.Nu
există date disponibile cu privire la incidenţa reală a dependenţei psihologice pentru pacienţii cu
dureri cronice.
5
Utilizarea cronică a Oxicodonă Sandoz poate provoca dependenţă fizică. Simptomele de sevraj pot
apărea după întreruperea bruscă a tratamentului. Dacă tratamentul cu oxicodonă nu mai este necesar
se recomandă reducerea treptată a dozei zilnice pentru a evita apariţia sindromului de întrerupere (vezi
de asemenea pct. 4.8). Simtomele de întrerupere pot include: căscat, midriază, lăcrimare, rinoree,
tremor, hiperhidroză, anxietate, agitație, convulsii și insomnie.
Hiperalgezia, care nu răspunde unei creșteri suplimentare a dozei de oxicodonă, poate să apară foarte
rar și, în special, în urma dozelor mari. Poate fi necesară reducerea dozei de oxicodonă sau înlocuirea
cu un tratament alternativ cu opioide.
Abuz
Oxicodona creează dependență, similar altor opioide puternice. Oxicodona poate fi solicitată și
utilizată în mod abuziv de către persoanele latente sau tulburări manifestate de dependență. Există
posibilitatea de a dezvolta dependență psihologică la analgezicele opioide, inclusiv oxicodonă.
Oxicodonă Sandoz trebuie utilizat cu precauție specială la pacienții cu antecedente de alcoolism și
utilizare abuzivă de medicamente.
În caz de perfuzare parenterală abuzivă excipienţii comprimatului pot determina necroză a ţesutului
local, granuloame ale plămânilor sau alte reacţii grave, potenţial letale. Comprimatele nu trebuie
sfărâmate, divizate sau mestecate deoarece pot determina eliminarea rapidă a oxicodonei şi absorbţia
unei doze potenţial letale de oxicodonă (vezi pct. 4.9), ca urmare a deteriorării proprietăţilor
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Intervenţii chirurgicale
Nu este recomandată utilizarea oxicodonei comprimate cu eliberare prelungită înainte şi în timpul
primelor 12-24 ore după efectuarea unei intervenţii chirurgicale. În cazul în care este indicată
continuarea tratamentului cu oxicodonă, doza trebuie adaptată noilor cerinţe post-operatorii.
Similar tuturor opioidelor, oxicodona trebuie utilizată cu precauție după efectuarea unei intervenții
chirurgicale abdominale deoarece opioidele au efectul cunoscut de a afecta motilitatea intestinală și
trebuie utilizată doar după confirmarea medicului cu privire la funcționarea normală a colonului.
Pacienţii supuşi unor proceduri suplimentare pentru calmarea durerii (de exemplu intervenţii
chirurgicale, blocarea plexurilor) nu trebuie să utilizeze oxicodonă 12 ore înaintea intervenţiei.
Copii şi adolescenţi
Oxicodonă Sandoz nu a fost studiat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani. Siguranţa şi
eficacitatea comprimatelor nu au fost determinate şi, prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 12 ani nu este recomandată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Ileus paralitic
Oxicodonă Sandoz nu trebuie utilizat dacă există posibilitatea de apariţie a ileusului paralitic.
Administrarea Oxicodonă Sandoz trebuie întreruptă imediat dacă se suspectează apariţia ileusului
paralitic sau dacă a apărut în timpul utilizării.
Alcool
Utilizarea concomitentă a alcoolului cu Oxicodonă Sandoz poate creşte reacţiile adverse ale
oxicodonei şi administrarea concomitentă trebuie evitată.
Avertisment împotriva dopajului
Atleţii trebuie să conştientizeze că acest medicament poate determina o reacţie pozitivă la testele
“anti-doping”. Utilizarea Oxicodonă Sandoz ca agent de dopaj poate pune în pericol sănătatea.
6
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alcoolul poate accentua efectele farmacodinamice ale oxicodonei; a se evita folosirea
concomitentă.
Medicamentele care induc deprimare respiratorie, precum benzodiazepinele, fenobarbitalul şi
alte opioide (analgezice, antitusive sau tratamente de substituţie) pot creşte riscul de stop
cardiac, în special în caz de supradozaj şi/sau vârstnici.
Medicamentele deprimante ale sistemului nervos central (de exemplu benzodiazepine, fie
anxiolitice, fie hipnotice, antipsihoticele, unele antidepresive, antihistaminice H
1, alte opioide,
alcool) pot creşte efectul sedativ al oxicodonei şi pot afecta vigilenţa.
Anticolinergicele (fenotiazine, antipsihotice, antidepresive triciclice, antihistaminicele H
1,
anumite medicamente antiparkinsoniene) pot creşte reacţiile adverse anticolinergice ale
oxicodonei (precum constipaţia, xerostomia sau tulburările de micţiune).
Trebuie exercitată prudenţă dacă Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită este
administrat concomitent cu agonişti/antagonişti opioizi mixti (precum pentazocină, nalbufină)
sau cu agonişti parţiali µ (precum buprenorfină). La pacienţi care utilizează buprenorfină
pentru tratamentul dependenţei de opioide trebuie luate în considerare opţiuni alternative de
tratament (precum întreruperea temporară a buprenorfinei) în cazul în care administrarea de
agonişti compleţi ai receptorilor µ (precum oxicodona ) devine necesară în cazul durerilor
acute. S-a raportat necesitatea creşterii dozelor agoniştilor compleţi ai receptorilor µ pentru
utilizarea concomitentă cu buprenorfină şi monitorizarea îndeaproape a evenimentelor
adverse cum este deprimarea respiratorie, în anumite circumstanţe (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă de oxicodonă şi naltrexonă poate duce la necesitatea de a creşte doza
de oxicodonă.
Au fost observate modificări relevante clinic ale INR în cazul persoanelor cărora li s-au
administrat concomitent anticoagulante cumarinice şi clorhidrat de oxicodonă comprimate cu
eliberare prelungită.
Oxicodona este metabolizată, în principal, prin intermediul CYP3A4 și cu atribuția inductorului
CYP2D6. Activitățile acestor căi metabolice pot fi inhibate sau induse de diferite medicamente
administrate concomitent sau elemente dietetice.
Inhibitorii CYP3A4, precum antibioticele macrolide (de exemplu claritromicină, eritromicină și
telitromicină), antifungicele azolice (de exemplu ketoconazol, voriconazol, itraconazol și
posaconazol), inhibitorii de protează (de exemplu boceprevir, ritonavir, indinavir, nelfinavir și
saquinavir), cimetidina și sucul de grepfrut pot determina reducerea clearance-ului oxicodonei, ceea
ce conduce la o creștere a concentrațiilor plasmatice de oxicodonă. Prin urmare, doza de oxicodona va
trebuie ajustată corespunzător.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, administrat oral în doză de 200 mg, timp de 5
zile, a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 2,4 ori mai
mare (intervalul 1,5 – 3,4).
Voriconazolul, un inhibitor al CYP3A4, administrat în doză de 200 mg de două ori pe zi, timp
de 4 zile (400 mg administrat în primele două doze) a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În
medie, ASC a fost de aproximativ 3,6 ori mai mare (intervalul 2,7 – 5,6).
7
Telitromicina, un inhibitor al CYP3A4, administrată oral în doză de 800 mg, timp de 4 zile, a
crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 1,8 ori mai mare
(intervalul 1,3 – 2,3).
Sucul de grepfrut, un inhibitor al CYP3A4, administrat în cantitate de 200 ml de trei ori pe zi,
timp de 5 zile, a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ
1,7 ori mai mare (intervalul 1,1 – 2,1).
Inductorii CYP3A4, precum rifampicina, carbamazepina, fenitoina și sunătoarea pot induce
metabolizarea oxicodonei și pot determina o creștere a clealance-ului oxicodonei, ceea ce conduce la
o reducere a concentrațiilor plasmatice de oxicodonă. Doza de oxicodona va trebuie ajustată
corespunzător.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
Sunătoarea, un inductor al CYP3A4, administrat în doză de 300 mg de 3 ori pe zi, timp de 15
zile, a redus ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu aproximativ 50% mai mică
(intervalul 37 – 57%).
Rifampicina, un inductor al CYP3A4, administrată în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 7
zile, a redus ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu aproximativ 86% mai
mică.
Medicamentele care inhibă activitatea CYP2D6, precum paroxetina și chinidina, pot determina
scăderea clearance-ului oxicodonei, ceea ce conduce la o creștere a concentrațiilor plasmatice de
oxicodonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea acestui medicament trebuie evitată pe cât posibil la pacientele gravide sau care alăptează.
Sarcina
Există date limitate cu privire la utilizarea oxicodonei la femeile gravide. Copii născuți de mame care
au primit opioide în ultimele 3 până la 4 săptămâni înainte de naștere trebuie monitorizați pentru
depresie respiratorie. Pot fi observate simptome de sevraj la nou-născuții ai căror mame urmează
tratament cu oxicodonă.
Alăptarea
Oxicodona poate fi excretată în laptele matern și poate determina depresie respiratorie la nou-născut.
Prin urmare, oxicodona nu trebuie utilizată de mame care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxicodona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
În special la iniţierea tratamentului cu Oxicodonă Sandoz, după creşterea dozei sau schimbarea
medicamentului şi dacă Oxicodonă Sandoz este combinat cu alcool sau alte medicamente deprimante
ale SNC. În cazul tratamentului de întreţinere nu este necesară interzicerea conducerii vehiculelor.
Medicul curant trebuie să evalueze situaţia individual.
4.8 Reacţii adverse
Oxicodona poate determina deprimare respiratorie, mioză, bronhospasm şi spasme ale musculaturii
netede şi poate suprima reflexul de tuse.
8
Reacţiile adverse considerate cel puţin posibil corelate cu tratamentul sunt enumerate mai jos, pe
aparate, organe şi sisteme şi frecvenţa absolută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse
sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severității.
.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: hipersensibilitate
Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: limfadenopatie
Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului
Mai puțin frecvente: deshidratare
Tulburări psihice
Frecvente: anxietate, depresie, nervozitate, insomnie,gândire anormală, stare confuzională
Mai puţin frecvente: agitație, labilitate emoțională, stare euforică, halucinaţii, scăderea libidoului,
dependență medicamentoasă (vezi pct. 4.4), hiperacuzie.
Cu frecvență necunoscută: agresivitate
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, cefalee
Frecvente: tremor
Mai puţin frecvente: amnezie, convulsii, creşterea sau scăderea tonusului muscular, contracţii
musculare involuntare, tulburări ale vorbirii, sincopă, parestezii, disgeuzie, hipoestezie, tulburări ale
coordonării
Rare: spasme musculare
Cu frecvență necunoscută: hiperalgezie
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări oculare, tulburări ale lăcrimaţiei, mioză
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: vertij
Tulburări cardiace
Frecvente: bronhospasm
Mai puţin frecvente: palpitații (în cadrul sindromului de întrerupere) , tahicardie supraventriculară
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: vasodilataţie
Rare: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică
9
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee
Mai puţin frecvente: deprimare respiratorie, tuse accentuată, faringită, rinită, modificări ale vocii
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături
Frecvente: xerostomie, tulburări gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree, dispepsie,
pierderea apetitului
Mai puţin frecvente: disfagie, eructație, ileus, colici biliare, ulcere orale, gingivită, stomatită,
flatulenţă
Rare: sângerări gingivale, apetit crescut, scaun de culoare neagră, pete şi modificări la nivelul dinţilor,
Cu frecvență necunoscută: carii dentare
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: creșterea enzimelor hepatice
Cu frecvență necunoscută: colestază, colică biliară
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: prurit
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză
Mai puțin frecvente: xeroză cutanată
Rare: xeroză cutanată, manifestări de herpes simplex, fotosensibilitate accentuată, urticarie
Foarte rare: dermatită exfoliativă
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: micţiuni imperioase
Mai puțin frecvente: retenție urinară
Rare: hematurie
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente: disfuncție erectilă
Cu frecvență necunoscută: amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
Mai puţin frecvente: frisoane, leziuni accidentale, dureri (de exemplu dureri toracice), edeme, edeme
periferice, migrenă, sindrom de întrerupere, toleranță medicamentoasă, sete
Rare: modificări ale greutăţii corporale (scădere sau creştere), celulită
Utilizarea îndelungată a Oxicodonă Sandoz poate determina dependenţă fizică şi la întreruperea
bruscă a medicamentului poate apare sindrom de întrerupere. În cazul în care un pacient nu mai
necesită tratament cu oxicodonă, se recomandă reducerea treptată a dozei pentru a preveni apariţia
simptomelor de întrerupere. Abstinenţa la opioide sau sindromul de întrerupere se caracterizează prin
unele sau toate următoarele: nelinişte, lăcrimare, rinoree, sughiţ, diaforeză, frisoane, mialgie, midriază
şi palpitaţii. Pot apare şi alte simptome care includ: iritabilitate, anxietate, dorsalgie, durere articulară,
slăbiciune, crampe abdominale, insomnie, greaţă, anorexie, vărsături, diaree sau hipertensiune
arterială, creştere a ritmului respirator sau a ritmului cardiac.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
10
4.9 Supradozaj
Simptome
Mioză, deprimare respiratorie, somnolenţă, scădere a tonusului musculaturii scheletice şi scădere a
tensiunii arteriale. În cazuri severe pot să apară colaps circulator, stupor, comă, bradicardie şi edem
pulmonar non-cardiogen; abuzul de doze mari de opioizi puternici, cum este oxicodona, poate fi letal.
Tratament
În primul rând trebuie acordată atenţie asigurării permeabilităţii căilor respiratorii şi instituirii
ventilaţiei asistate sau controlate.
În caz de supradozaj, poate fi indicată administrarea intravenoasă a unui antagonist al receptorilor
opioizi (de exemplu 0,4-2 mg naloxonă intravenos). Administrarea de doze unice trebuie repetată, în
funcţie de starea clinică, la intervale de 2 până la 3 minute. Se poate administra perfuzie intravenoasă
cu 2 mg naloxonă în 500 ml soluţie salină izotonă sau soluţie de dextroză 5% (echivalent cu 0,004 mg
naloxonă/ml). Viteza de perfuzare trebuie ajustată în funcţie de cantitatea injectată anterior în bolus şi
de răspunsul clinic al pacientului. Naloxona nu trebuie administrată în absenţa depresiei respiratorii
sau circulatorii semnificative clinic în cazul supradozajului de oxicodonă. Naloxona trebuie
administrată cu atenţie la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi ca fiind dependenţi de oxicodonă. În
aceste cazuri o modificare bruscă a efectului opioid poate accentua durerea şi genera un sindrom de
sevraj acut.
Poate fi avut în vedere lavajul gastric. În caz de supradozaj masiv în decurs de o oră, trebuie luată în
considerare în prima oră administrarea de cărbune activat (50 g la adulţi, 10-15 g la copii şi
adolescenţi), cu condiţia asigurării permeabilităţii căilor respiratorii. Poate fi adecvat să se presupună
că administrarea mai târzie a cărbunelui activat poate fi benefică în cazul medicamentelor cu eliberare
prelungită; totuşi, nu există dovezi care să susţină această idee.
Pentru accelerarea tranzitului poate fi utilă administrarea unui laxativ (de exemplu o soluţie pe bază
de PEG).
Măsurile suportive (respiraţie asistată, aport de oxigen, administrarea de vasopresoare şi perfuzii)
trebuie aplicate, dacă sunt necesare, în caz de şoc circulator asociat. În caz de stop cardiac sau
tulburări de ritm pot fi indicate masajul cardiac sau defibrilarea. Dacă este necesar, se efectuează
ventilaţie asistată şi echilibrare hidro-electrolitică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice; Opioide; Alcaloizi naturali din opiu,
codul ATC: N02AA05
Oxicodona prezintă afinitate pentru receptorii opioizi kappa, miu şi delta de la nivel cerebral şi spinal.
Aceasta acţionează ca agonist al acestor receptori opioizi fără efect antagonist. Efectul terapeutic este
în principal analgezic şi sedativ. Comparativ cu oxicodona cu eliberare rapidă, administrată în
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, comprimatele cu eliberare prelungită determină
ameliorarea durerii pe o perioadă de timp mult mai lungă, fără a creşte incidenţa reacţiilor adverse.
Alte efecte farmacologice
Studiile in vitro şi la animale indică efecte diferite ale opio
izilor naturali, cum este morfina asupra
componentelor sistemului imun; semnificaţia clinică a acestor evidenţe este necunoscută.
Nu se cunoaşte dacă oxicodona, un opioid semi-sintetic are efecte imunologice similare cu morfina.
11
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea relativă a clorhidratului de oxicodonă comprimate cu eliberare prelungită este
comparabilă cu cea a oxicodonei cu eliberare rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime atinse după
aproximativ 3 ore de la ingestia comprimatelor cu eliberare prelungită, faţă de 1 până la 1,5 ore.
Concentraţiile plasmatice maxime şi oscilaţiile concentraţiilor de oxicodonă în cazul formelor
farmaceutice cu eliberare prelungită şi eliberare rapidă sunt comparabile când sunt administrate în
doze zilnice similare la intervale de 12 ore şi, respectiv 6 ore.
Comprimatele nu trebuie sfărâmate, divizate sau mestecate, deoarece aceasta determină eliberarea
rapidă a oxicodonei şi absorbţia unor doze care pot pune viaţa în pericol datorită afectării proprietăţii
de eliberare prelungită.
Distribuţie
Biodisponibilitatea absolută a oxicodonei după administrare orală este de aproximativ două treimi faţă
de administrarea parenterală. La starea de echilibru, volumul de distribuţie al oxicodonei este 2,6 l/kg;
legarea de proteinele plasmatice este de 38-45%; timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 până la 6
ore, iar clearance-ul plasmatic este 0,8 l/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
oxicodonei comprimate cu eliberare prelungită este de 4-5 ore, cu valori la starea de echilibru atinse,
în medie, după o zi.
Metabolizare
Oxicodona este metabolizată la nivel intestinal şi hepatic pe calea sistemului enzimatic al
citocromului P450 la noroxicodonă şi oximorfonă, dar şi la diferiţi derivaţi glucuronoconjugaţi.
Studiile in vitro sugerează că dozele terapeutice de cimetidină probabil nu au efecte relevante asupra
formării de noroxicodonă. La om, chinidina scade producerea de oximorfonă, fără a influenţa
semnificativ proprietăţile farmacodinamice ale oxicodonei. Contribuţia metaboliţilor la efectul
farmacodinamic general nu este relevantă.
Eliminarea
Oxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi în urină şi materiile fecale. Oxicodona traversează bariera
feto-placentară şi trece în laptele uman.
Liniaritate/Neliniaritate
Comprimatele cu eliberare prelungită de 5-80 mg sunt proporţionale cu doza în ceea ce priveşte
cantitatea de substanţă activă absorbită, ca şi în privinţa vitezei de absorbţie.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale oxicodona în doze de până la 8 mg/kgcorp nu a avut niciun efect
asupra fertilităţii şi a dezvoltării embrionare precoce la şobolanii de sex masculin și feminin şi în doze
de până la 8 mg/kgcorp nu a determinat malformaţii la şobolani iar în doze de până la 125 mg/kg corp
nu a determinat malformaţii la iepuri. Oricum, la iepuri în cadrul evaluărilor statistice a fetuşilor, s-a
observat o creştere a variaţiilor de dezvoltare individuală dependentă de doză (creşterea incidenţei
vertebrei 27 presacrale, perechi suplimentare de coaste). În cazul evaluării acestor acestor parametri la
nou-născuţi, s-a observat numai creşterea incidenţei apariţiei vertebrei 27 presacrate, numai în cazul
dozei de 125 mg/kgcorp, o doză care determină efecte farmacologice severe la animalele gravide.
Într-un studiu de dezvoltare pre- şi postnatală la şobolani F1 greutatea corporală a fost mai mică în
cazul a 6 mg/kg/zi comparativ cu greutatea corporală a grupului de control la doze care reduc
greutatea maternă şi ingestia de alimente (NOAEL 2 mg/kgcorp). Nu au existat efecte asupra
parametrilor de dezvoltare fizică, reflexologică şi senzorială, nici asupra indicilor comportamentali şi
ai reproducerii.
Nu s-au efectuat studii pe termen lung referitoare la carcinogenitate.
12
În studiile in vitro oxicodona a demonstrat potenţial clastogenic. Nu s-au observat efecte similare, în
studiile in vivo, nici chiar la doze toxice. Rezultatele indică faptul că riscul mutagenic al Oxicodonă
Sandoz la om în cazul concentraţiilor terapeutice poate fi exclus cu siguranţă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Ulei de ricin hidrogenat
Copovidonă
Behenoilde polioxigliceride
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Trigliceride cu lanţ mediu
Film
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid de aluminiu hidratat
Indigotină (E 132)
Galben de chinolină (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
Flacon PEÎD
Perioada de valabilitate după deschidere: 6 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere PVC-PVdC/Al
13
Flacoane PEÎD, închise cu sistem de închidere securizată pentru copii din polipropilenă (PP) sau
PEÎD, cu sau fără desicant silicagel în capsulă din polietilenă (PE).
Mărimi de ambalaj
Blister: 10, 20, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 100 şi 112 comprimate filmate cu eliberare prelungită.
Flacoane PEÎD: 50 şi 100 comprimate filmate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr. 7A, 540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
5047/2012/01-14
5048/2012/01-14
5049/2012/01-14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 40 mg echivalent cu
oxicodonă 35,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 60 mg echivalent cu
oxicodonă 53,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de oxicodonă 80 mg echivalent cu
oxicodonă 71,8 mg.
Excipienţi:
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 43,2 mg.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 64,9 mg.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză monohidrat 86,5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul 6,8 mm-7,4 mm.
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roşie, rotunde, cu diametrul 8,8 mm-9,4 mm.
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare verde, cu diametrul 9,8 mm-10,4 mm.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor severe care se pot controla adecvat doar cu analgezice opioide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele depind de intensitatea durerii şi de susceptibilitatea individuală a pacientului la tratament.
Pentru doze care nu sunt realizabile / practicabile cu ajutorul acestui medicament, sunt disponibile alte
concentraţii ale acestui medicament.
Dozele generale recomandate sunt următoarele:
Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială şi modificarea acesteia
În general, doza iniţială uzuală pentru un pacient care nu a fost tratat anterior cu opioide este de 10 mg
clorhidrat de oxicodonă la intervale de 12 ore. O doză iniţială de 5 mg poate fi suficientă pentru unii
pacienţi pentru a minimiza incidenţa reacţiilor adverse.
Pacienţii trataţi anterior cu opioide pot începe tratamentul cu doze mai mari, în funcţie de experienţa
anterioară cu opioide.
10 până la 13 mg de clorhidrat de oxicodonă corespund la aproximativ 20 mg sulfat de morfină,
ambele cu eliberare prelungită.
Datorită diferenţelor individuale, în ceea ce priveşte sensibilitatea, pentru opioide se recomandă ca
pacienţii să înceapă tratamentul conservator cu Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită
după conversia de la alte opioide, cu 50-75% din doza calculată.
La unii pacienţi cărora li se administrează tratament cu Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare
prelungită urmând o schemă de tratament fixă, este necesară administrarea de analgezice cu eliberare
rapidă ca medicaţie pentru situaţii de urgenţă pentru pentru controlul pragului dureros. Diferitele
opţiuni de tratament pentru controlul pragului dureros depind de alegerea substanţei active, calea de
administrare şi doză.
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu este indicat pentru tratamentul durerii acute
şi/sau a durerii severe. Doza unică din medicamentul pentru situaţii de urgenţă trebuie să fie
echivalentă cu până la 1/6 din doza zilnică echianalgezică de Oxicodonă Sandoz comprimate cu
eliberare prelungită. Utilizarea medicaţiei de urgenţă mai mult de două ori pe zi indică faptul că doza
de clorhidrat de oxicodonă comprimate cu eliberare prelungită trebuie crescută. Doza nu trebuie
modificată mai des de o dată la 1 sau 2 zile până când este atinsă o doză stabilă pentru 12 ore.
După creşterea dozei de la 10 mg la 20 mg, administrată la fiecare 12 ore, doza trebuie crescută cu
aproximativ o treime din doza zilnică. Scopul este de a stabili doza adecvată pacientului pentru 12
ore, care să menţină efectul analgezic adecvat cu reacţii adverse tolerabile şi care să necesite utilizarea
medicamentelor pentru situaţii de urgenţă pe cât de puţin timp posibil pe toată durata tratamentului
analgezic.
În timp ce pentru majoritatea pacienţilor este eficace administrarea echilibrată a dozelor
(administrarea aceleaşi doze dimineaţa şi seara), urmând o schemă fixă (la fiecare 12 ore). Pentru unii
pacienţi poate fi benefică administrarea de doze inegale. În general, trebuie aleasă cea mai mică doză
eficace.
3
Pacienţii cu durere de etiologie neoplazică necesită doze de 80-120 mg, care pot fi crescute în cazuri
individuale la 400 mg. Dacă sunt necesare doze mai mari, acestea trebuie decise individual punând în
balanţă toleranţa şi riscul expunerii la reacţii adverse.
De obicei, pentru tratamentul durerilor de etiologie non-neoplazică, este suficientă administrarea unei
doze zilnice de 40 mg, dar pot fi necesare doze mai mari.
Durata de administrare
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie utilizat mai mult decât este necesar.
Daca tratamentul pe termen lung este necesar datorită tipului şi severităţii afecţiunii se recomandă
monitorizare periodică pentru a determina dacă şi pe ce perioadă trebuie continuat tratmentul
Întreruperea tratamentului
În momentul în care pacientul nu mai necesită tratament cu oxicodonă, este recomandată întreruperea
treptată a dozelor pentru a preveni apariția simptomelor de sevraj.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici fără simptome de insuficienţă hepatică şi/sau renală nu este necesară ajustarea
dozelor.
Pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
În cazul acestor pacienți inițierea dozei trebuie să urmeze o abordare conservatoare. Doza inițială
recomandată pentru adulți trebuie redusă cu 50% (de exemplu o doză totală de 10 mg administrată pe
cale orală la pacienții cărora nu li s-au mai administrat anterior opioide) și, pentru fiecare pacient,
trebuie ajustată în cadrul unui control adecvat al durerii, în funcție de starea clinică.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţilor cu factori de risc, de exemplu pacienţi cu greutate corporală mică sau metabolizatori lenţi,
trebuie să li se administreze iniţial jumătate din doza recomandată la adulţi, dacă nu li s-au mai
administrat anterior opioide. Prin urmare doza cea mai mică recomandată, adică 10 mg se poate să nu
fie corespunzătoare ca doză de iniţiere.
Ajustarea dozei trebuie efectuată în concordanţă cu starea clinică individuală.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani
Nu se recomandă utilizarea Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 12 ani.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită trebuie administrat de două ori pe zi după o
schemă de tratament fixă.
Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi administrate indiferent de orarul meselor, cu o cantitate
suficientă de lichid. Comprimatele de Oxicodonă Sandoz trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie
mestecate, divizate sau sfărâmate.
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
deprimare respiratorie severă cu hipoxie și/sau hipercapnie
boală pulmonară cronică obstructivă severă
cord pulmonar
4
astm bronşic sever
ileus paralitic
concentrații crescute ale dioxidului de carbon din sânge
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la:
pacienţii vârstnici sau debilitaţi,
pacienţii cu insuficienţă pulmonară, hepatică sau renală severă,
boala Addison
psihoză datorită unei intoxicaţii (de exemplu alcool),
hipertrofie a prostatei,
insuficiență suprarenală,
alcoolismul, dependenţa cunoscută de opioide,
delirium tremens,
pancreatită,
boli al tractului biliar, colică biliară sau ureterală,
tulburări inflamatorii intestinale,
afecţiuni cu presiune intracraniană crescută,
tulburări la nivelul sistemului circulator (de exemplu hipotensiune arterială, hipovolemie),
epilepsie sau convulsii,
pacienţii trataţi cu inhibitori MAO sau în interval de două săptămâni de la întreruperea
acestora,
şi în cazul pacienţilor trataţi cu naltrexonă (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Deprimare respiratorie
Insuficienţa respiratorie este cel mai semnificativ risc indus de opioide. Efectul deprimării respiratorii
determinat de oxicodonă poate duce la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge şi, prin
urmare, în lichidul cefalorahidian.
Mixedem, hipotiroidism
Similar tuturor narcoticelor, se recomandă reducerea dozelor în cazul pacienţilor cu hipotiroidism.
Opioizi mixti agonişti/antagonişti
Este recomandată prudenţa atunci când Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită este
administrat concomitent cu agonişti/antagonişti µ-opioizi mixti (precum pentazocină, nalbufină) sau
agonişti opiozi μ-parţiali (precum buprenorfină). La pacienţii cu tratament cu buprenorfină pentru
dependenţa de opioide trebuie avute în vedere opţiuni de tratamente alternative (cum ar fi, de
exemplu, întreruperea temporară a buprenorfinei), în cazul în care administrarea agoniştilor compleţi
ai receptorilor µ (precum oxicodona) devine necesară în situaţii de dureri acute. La utilizarea
concomitentă cu buprenorfină a fost necesară mărirea dozelor agoniştilor compleţi ai receptorilor µ şi
este necesară monitorizarea atentă, în anumite circumstanţe, a evenimentelor adverse, cum ar fi
deprimare respiratorie (vezi pct. 4.5).
Toleranţă şi dependenţă
Utilizarea îndelungată a Oxicodonă Sandoz poate determina apariţia toleranţei, ceea ce duce la
utilizarea unor doze mai mari, cu scopul de a obţine efectul analgezic dorit. Există o toleranţă
încrucişată cu alte opioide.
Oxicodonă Sandoz are un potenţial de dependenţă primară. Cu toate acestea, când este utilizat de
pacienţi cu dureri croniceriscul de apariție a dependenţei fizice şi psihice este semnificativ redus.Nu
există date disponibile cu privire la incidenţa reală a dependenţei psihologice pentru pacienţii cu
dureri cronice.
5
Utilizarea cronică a Oxicodonă Sandoz poate provoca dependenţă fizică. Simptomele de sevraj pot
apărea după întreruperea bruscă a tratamentului. Dacă tratamentul cu oxicodonă nu mai este necesar
se recomandă reducerea treptată a dozei zilnice pentru a evita apariţia sindromului de întrerupere (vezi
de asemenea pct. 4.8). Simtomele de întrerupere pot include: căscat, midriază, lăcrimare, rinoree,
tremor, hiperhidroză, anxietate, agitație, convulsii și insomnie.
Hiperalgezia, care nu răspunde unei creșteri suplimentare a dozei de oxicodonă, poate să apară foarte
rar și, în special, în urma dozelor mari. Poate fi necesară reducerea dozei de oxicodonă sau înlocuirea
cu un tratament alternativ cu opioide.
Abuz
Oxicodona creează dependență, similar altor opioide puternice. Oxicodona poate fi solicitată și
utilizată în mod abuziv de către persoanele latente sau tulburări manifestate de dependență. Există
posibilitatea de a dezvolta dependență psihologică la analgezicele opioide, inclusiv oxicodonă.
Oxicodonă Sandoz trebuie utilizat cu precauție specială la pacienții cu antecedente de alcoolism și
utilizare abuzivă de medicamente.
În caz de perfuzare parenterală abuzivă excipienţii comprimatului pot determina necroză a ţesutului
local, granuloame ale plămânilor sau alte reacţii grave, potenţial letale. Comprimatele nu trebuie
sfărâmate, divizate sau mestecate deoarece pot determina eliminarea rapidă a oxicodonei şi absorbţia
unei doze potenţial letale de oxicodonă (vezi pct. 4.9), ca urmare a deteriorării proprietăţilor
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Intervenţii chirurgicale
Nu este recomandată utilizarea oxicodonei comprimate cu eliberare prelungită înainte şi în timpul
primelor 12-24 ore după efectuarea unei intervenţii chirurgicale. În cazul în care este indicată
continuarea tratamentului cu oxicodonă, doza trebuie adaptată noilor cerinţe post-operatorii.
Similar tuturor opioidelor, oxicodona trebuie utilizată cu precauție după efectuarea unei intervenții
chirurgicale abdominale deoarece opioidele au efectul cunoscut de a afecta motilitatea intestinală și
trebuie utilizată doar după confirmarea medicului cu privire la funcționarea normală a colonului.
Pacienţii supuşi unor proceduri suplimentare pentru calmarea durerii (de exemplu intervenţii
chirurgicale, blocarea plexurilor) nu trebuie să utilizeze oxicodonă 12 ore înaintea intervenţiei.
Copii şi adolescenţi
Oxicodonă Sandoz nu a fost studiat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani. Siguranţa şi
eficacitatea comprimatelor nu au fost determinate şi, prin urmare, utilizarea la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 12 ani nu este recomandată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Ileus paralitic
Oxicodonă Sandoz nu trebuie utilizat dacă există posibilitatea de apariţie a ileusului paralitic.
Administrarea Oxicodonă Sandoz trebuie întreruptă imediat dacă se suspectează apariţia ileusului
paralitic sau dacă a apărut în timpul utilizării.
Alcool
Utilizarea concomitentă a alcoolului cu Oxicodonă Sandoz poate creşte reacţiile adverse ale
oxicodonei şi administrarea concomitentă trebuie evitată.
Avertisment împotriva dopajului
Atleţii trebuie să conştientizeze că acest medicament poate determina o reacţie pozitivă la testele
“anti-doping”. Utilizarea Oxicodonă Sandoz ca agent de dopaj poate pune în pericol sănătatea.
6
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze
Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alcoolul poate accentua efectele farmacodinamice ale oxicodonei; a se evita folosirea
concomitentă.
Medicamentele care induc deprimare respiratorie, precum benzodiazepinele, fenobarbitalul şi
alte opioide (analgezice, antitusive sau tratamente de substituţie) pot creşte riscul de stop
cardiac, în special în caz de supradozaj şi/sau vârstnici.
Medicamentele deprimante ale sistemului nervos central (de exemplu benzodiazepine, fie
anxiolitice, fie hipnotice, antipsihoticele, unele antidepresive, antihistaminice H
1, alte opioide,
alcool) pot creşte efectul sedativ al oxicodonei şi pot afecta vigilenţa.
Anticolinergicele (fenotiazine, antipsihotice, antidepresive triciclice, antihistaminicele H
1,
anumite medicamente antiparkinsoniene) pot creşte reacţiile adverse anticolinergice ale
oxicodonei (precum constipaţia, xerostomia sau tulburările de micţiune).
Trebuie exercitată prudenţă dacă Oxicodonă Sandoz comprimate cu eliberare prelungită este
administrat concomitent cu agonişti/antagonişti opioizi mixti (precum pentazocină, nalbufină)
sau cu agonişti parţiali µ (precum buprenorfină). La pacienţi care utilizează buprenorfină
pentru tratamentul dependenţei de opioide trebuie luate în considerare opţiuni alternative de
tratament (precum întreruperea temporară a buprenorfinei) în cazul în care administrarea de
agonişti compleţi ai receptorilor µ (precum oxicodona ) devine necesară în cazul durerilor
acute. S-a raportat necesitatea creşterii dozelor agoniştilor compleţi ai receptorilor µ pentru
utilizarea concomitentă cu buprenorfină şi monitorizarea îndeaproape a evenimentelor
adverse cum este deprimarea respiratorie, în anumite circumstanţe (vezi pct. 4.4).
Utilizarea concomitentă de oxicodonă şi naltrexonă poate duce la necesitatea de a creşte doza
de oxicodonă.
Au fost observate modificări relevante clinic ale INR în cazul persoanelor cărora li s-au
administrat concomitent anticoagulante cumarinice şi clorhidrat de oxicodonă comprimate cu
eliberare prelungită.
Oxicodona este metabolizată, în principal, prin intermediul CYP3A4 și cu atribuția inductorului
CYP2D6. Activitățile acestor căi metabolice pot fi inhibate sau induse de diferite medicamente
administrate concomitent sau elemente dietetice.
Inhibitorii CYP3A4, precum antibioticele macrolide (de exemplu claritromicină, eritromicină și
telitromicină), antifungicele azolice (de exemplu ketoconazol, voriconazol, itraconazol și
posaconazol), inhibitorii de protează (de exemplu boceprevir, ritonavir, indinavir, nelfinavir și
saquinavir), cimetidina și sucul de grepfrut pot determina reducerea clearance-ului oxicodonei, ceea
ce conduce la o creștere a concentrațiilor plasmatice de oxicodonă. Prin urmare, doza de oxicodona va
trebuie ajustată corespunzător.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, administrat oral în doză de 200 mg, timp de 5
zile, a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 2,4 ori mai
mare (intervalul 1,5 – 3,4).
Voriconazolul, un inhibitor al CYP3A4, administrat în doză de 200 mg de două ori pe zi, timp
de 4 zile (400 mg administrat în primele două doze) a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În
medie, ASC a fost de aproximativ 3,6 ori mai mare (intervalul 2,7 – 5,6).
7
Telitromicina, un inhibitor al CYP3A4, administrată oral în doză de 800 mg, timp de 4 zile, a
crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ 1,8 ori mai mare
(intervalul 1,3 – 2,3).
Sucul de grepfrut, un inhibitor al CYP3A4, administrat în cantitate de 200 ml de trei ori pe zi,
timp de 5 zile, a crescut ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost de aproximativ
1,7 ori mai mare (intervalul 1,1 – 2,1).
Inductorii CYP3A4, precum rifampicina, carbamazepina, fenitoina și sunătoarea pot induce
metabolizarea oxicodonei și pot determina o creștere a clealance-ului oxicodonei, ceea ce conduce la
o reducere a concentrațiilor plasmatice de oxicodonă. Doza de oxicodona va trebuie ajustată
corespunzător.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
Sunătoarea, un inductor al CYP3A4, administrat în doză de 300 mg de 3 ori pe zi, timp de 15
zile, a redus ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu aproximativ 50% mai mică
(intervalul 37 – 57%).
Rifampicina, un inductor al CYP3A4, administrată în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de 7
zile, a redus ASC al oxicodonei administrată oral. În medie, ASC a fost cu aproximativ 86% mai
mică.
Medicamentele care inhibă activitatea CYP2D6, precum paroxetina și chinidina, pot determina
scăderea clearance-ului oxicodonei, ceea ce conduce la o creștere a concentrațiilor plasmatice de
oxicodonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea acestui medicament trebuie evitată pe cât posibil la pacientele gravide sau care alăptează.
Sarcina
Există date limitate cu privire la utilizarea oxicodonei la femeile gravide. Copii născuți de mame care
au primit opioide în ultimele 3 până la 4 săptămâni înainte de naștere trebuie monitorizați pentru
depresie respiratorie. Pot fi observate simptome de sevraj la nou-născuții ai căror mame urmează
tratament cu oxicodonă.
Alăptarea
Oxicodona poate fi excretată în laptele matern și poate determina depresie respiratorie la nou-născut.
Prin urmare, oxicodona nu trebuie utilizată de mame care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxicodona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
În special la iniţierea tratamentului cu Oxicodonă Sandoz, după creşterea dozei sau schimbarea
medicamentului şi dacă Oxicodonă Sandoz este combinat cu alcool sau alte medicamente deprimante
ale SNC. În cazul tratamentului de întreţinere nu este necesară interzicerea conducerii vehiculelor.
Medicul curant trebuie să evalueze situaţia individual.
4.8 Reacţii adverse
Oxicodona poate determina deprimare respiratorie, mioză, bronhospasm şi spasme ale musculaturii
netede şi poate suprima reflexul de tuse.
8
Reacţiile adverse considerate cel puţin posibil corelate cu tratamentul sunt enumerate mai jos, pe
aparate, organe şi sisteme şi frecvenţa absolută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse
sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severității.
.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: hipersensibilitate
Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: limfadenopatie
Tulburări endocrine
Mai puţin frecvente: sindromul de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului
Mai puțin frecvente: deshidratare
Tulburări psihice
Frecvente: anxietate, depresie, nervozitate, insomnie,gândire anormală, stare confuzională
Mai puţin frecvente: agitație, labilitate emoțională, stare euforică, halucinaţii, scăderea libidoului,
dependență medicamentoasă (vezi pct. 4.4), hiperacuzie.
Cu frecvență necunoscută: agresivitate
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, cefalee
Frecvente: tremor
Mai puţin frecvente: amnezie, convulsii, creşterea sau scăderea tonusului muscular, contracţii
musculare involuntare, tulburări ale vorbirii, sincopă, parestezii, disgeuzie, hipoestezie, tulburări ale
coordonării
Rare: spasme musculare
Cu frecvență necunoscută: hiperalgezie
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: tulburări oculare, tulburări ale lăcrimaţiei, mioză
Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente: vertij
Tulburări cardiace
Frecvente: bronhospasm
Mai puţin frecvente: palpitații (în cadrul sindromului de întrerupere) , tahicardie supraventriculară
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: vasodilataţie
Rare: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică
9
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee
Mai puţin frecvente: deprimare respiratorie, tuse accentuată, faringită, rinită, modificări ale vocii
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături
Frecvente: xerostomie, tulburări gastro-intestinale cum sunt dureri abdominale, diaree, dispepsie,
pierderea apetitului
Mai puţin frecvente: disfagie, eructație, ileus, colici biliare, ulcere orale, gingivită, stomatită,
flatulenţă
Rare: sângerări gingivale, apetit crescut, scaun de culoare neagră, pete şi modificări la nivelul dinţilor,
Cu frecvență necunoscută: carii dentare
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: creșterea enzimelor hepatice
Cu frecvență necunoscută: colestază, colică biliară
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: prurit
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză
Mai puțin frecvente: xeroză cutanată
Rare: xeroză cutanată, manifestări de herpes simplex, fotosensibilitate accentuată, urticarie
Foarte rare: dermatită exfoliativă
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: micţiuni imperioase
Mai puțin frecvente: retenție urinară
Rare: hematurie
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Mai puţin frecvente: disfuncție erectilă
Cu frecvență necunoscută: amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
Mai puţin frecvente: frisoane, leziuni accidentale, dureri (de exemplu dureri toracice), edeme, edeme
periferice, migrenă, sindrom de întrerupere, toleranță medicamentoasă, sete
Rare: modificări ale greutăţii corporale (scădere sau creştere), celulită
Utilizarea îndelungată a Oxicodonă Sandoz poate determina dependenţă fizică şi la întreruperea
bruscă a medicamentului poate apare sindrom de întrerupere. În cazul în care un pacient nu mai
necesită tratament cu oxicodonă, se recomandă reducerea treptată a dozei pentru a preveni apariţia
simptomelor de întrerupere. Abstinenţa la opioide sau sindromul de întrerupere se caracterizează prin
unele sau toate următoarele: nelinişte, lăcrimare, rinoree, sughiţ, diaforeză, frisoane, mialgie, midriază
şi palpitaţii. Pot apare şi alte simptome care includ: iritabilitate, anxietate, dorsalgie, durere articulară,
slăbiciune, crampe abdominale, insomnie, greaţă, anorexie, vărsături, diaree sau hipertensiune
arterială, creştere a ritmului respirator sau a ritmului cardiac.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
10
4.9 Supradozaj
Simptome
Mioză, deprimare respiratorie, somnolenţă, scădere a tonusului musculaturii scheletice şi scădere a
tensiunii arteriale. În cazuri severe pot să apară colaps circulator, stupor, comă, bradicardie şi edem
pulmonar non-cardiogen; abuzul de doze mari de opioizi puternici, cum este oxicodona, poate fi letal.
Tratament
În primul rând trebuie acordată atenţie asigurării permeabilităţii căilor respiratorii şi instituirii
ventilaţiei asistate sau controlate.
În caz de supradozaj, poate fi indicată administrarea intravenoasă a unui antagonist al receptorilor
opioizi (de exemplu 0,4-2 mg naloxonă intravenos). Administrarea de doze unice trebuie repetată, în
funcţie de starea clinică, la intervale de 2 până la 3 minute. Se poate administra perfuzie intravenoasă
cu 2 mg naloxonă în 500 ml soluţie salină izotonă sau soluţie de dextroză 5% (echivalent cu 0,004 mg
naloxonă/ml). Viteza de perfuzare trebuie ajustată în funcţie de cantitatea injectată anterior în bolus şi
de răspunsul clinic al pacientului. Naloxona nu trebuie administrată în absenţa depresiei respiratorii
sau circulatorii semnificative clinic în cazul supradozajului de oxicodonă. Naloxona trebuie
administrată cu atenţie la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi ca fiind dependenţi de oxicodonă. În
aceste cazuri o modificare bruscă a efectului opioid poate accentua durerea şi genera un sindrom de
sevraj acut.
Poate fi avut în vedere lavajul gastric. În caz de supradozaj masiv în decurs de o oră, trebuie luată în
considerare în prima oră administrarea de cărbune activat (50 g la adulţi, 10-15 g la copii şi
adolescenţi), cu condiţia asigurării permeabilităţii căilor respiratorii. Poate fi adecvat să se presupună
că administrarea mai târzie a cărbunelui activat poate fi benefică în cazul medicamentelor cu eliberare
prelungită; totuşi, nu există dovezi care să susţină această idee.
Pentru accelerarea tranzitului poate fi utilă administrarea unui laxativ (de exemplu o soluţie pe bază
de PEG).
Măsurile suportive (respiraţie asistată, aport de oxigen, administrarea de vasopresoare şi perfuzii)
trebuie aplicate, dacă sunt necesare, în caz de şoc circulator asociat. În caz de stop cardiac sau
tulburări de ritm pot fi indicate masajul cardiac sau defibrilarea. Dacă este necesar, se efectuează
ventilaţie asistată şi echilibrare hidro-electrolitică.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezice; Opioide; Alcaloizi naturali din opiu,
codul ATC: N02AA05
Oxicodona prezintă afinitate pentru receptorii opioizi kappa, miu şi delta de la nivel cerebral şi spinal.
Aceasta acţionează ca agonist al acestor receptori opioizi fără efect antagonist. Efectul terapeutic este
în principal analgezic şi sedativ. Comparativ cu oxicodona cu eliberare rapidă, administrată în
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente, comprimatele cu eliberare prelungită determină
ameliorarea durerii pe o perioadă de timp mult mai lungă, fără a creşte incidenţa reacţiilor adverse.
Alte efecte farmacologice
Studiile in vitro şi la animale indică efecte diferite ale opio
izilor naturali, cum este morfina asupra
componentelor sistemului imun; semnificaţia clinică a acestor evidenţe este necunoscută.
Nu se cunoaşte dacă oxicodona, un opioid semi-sintetic are efecte imunologice similare cu morfina.
11
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea relativă a clorhidratului de oxicodonă comprimate cu eliberare prelungită este
comparabilă cu cea a oxicodonei cu eliberare rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime atinse după
aproximativ 3 ore de la ingestia comprimatelor cu eliberare prelungită, faţă de 1 până la 1,5 ore.
Concentraţiile plasmatice maxime şi oscilaţiile concentraţiilor de oxicodonă în cazul formelor
farmaceutice cu eliberare prelungită şi eliberare rapidă sunt comparabile când sunt administrate în
doze zilnice similare la intervale de 12 ore şi, respectiv 6 ore.
Comprimatele nu trebuie sfărâmate, divizate sau mestecate, deoarece aceasta determină eliberarea
rapidă a oxicodonei şi absorbţia unor doze care pot pune viaţa în pericol datorită afectării proprietăţii
de eliberare prelungită.
Distribuţie
Biodisponibilitatea absolută a oxicodonei după administrare orală este de aproximativ două treimi faţă
de administrarea parenterală. La starea de echilibru, volumul de distribuţie al oxicodonei este 2,6 l/kg;
legarea de proteinele plasmatice este de 38-45%; timpul de înjumătăţire plasmatică este de 4 până la 6
ore, iar clearance-ul plasmatic este 0,8 l/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
oxicodonei comprimate cu eliberare prelungită este de 4-5 ore, cu valori la starea de echilibru atinse,
în medie, după o zi.
Metabolizare
Oxicodona este metabolizată la nivel intestinal şi hepatic pe calea sistemului enzimatic al
citocromului P450 la noroxicodonă şi oximorfonă, dar şi la diferiţi derivaţi glucuronoconjugaţi.
Studiile in vitro sugerează că dozele terapeutice de cimetidină probabil nu au efecte relevante asupra
formării de noroxicodonă. La om, chinidina scade producerea de oximorfonă, fără a influenţa
semnificativ proprietăţile farmacodinamice ale oxicodonei. Contribuţia metaboliţilor la efectul
farmacodinamic general nu este relevantă.
Eliminarea
Oxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi în urină şi materiile fecale. Oxicodona traversează bariera
feto-placentară şi trece în laptele uman.
Liniaritate/Neliniaritate
Comprimatele cu eliberare prelungită de 5-80 mg sunt proporţionale cu doza în ceea ce priveşte
cantitatea de substanţă activă absorbită, ca şi în privinţa vitezei de absorbţie.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale oxicodona în doze de până la 8 mg/kgcorp nu a avut niciun efect
asupra fertilităţii şi a dezvoltării embrionare precoce la şobolanii de sex masculin și feminin şi în doze
de până la 8 mg/kgcorp nu a determinat malformaţii la şobolani iar în doze de până la 125 mg/kg corp
nu a determinat malformaţii la iepuri. Oricum, la iepuri în cadrul evaluărilor statistice a fetuşilor, s-a
observat o creştere a variaţiilor de dezvoltare individuală dependentă de doză (creşterea incidenţei
vertebrei 27 presacrale, perechi suplimentare de coaste). În cazul evaluării acestor acestor parametri la
nou-născuţi, s-a observat numai creşterea incidenţei apariţiei vertebrei 27 presacrate, numai în cazul
dozei de 125 mg/kgcorp, o doză care determină efecte farmacologice severe la animalele gravide.
Într-un studiu de dezvoltare pre- şi postnatală la şobolani F1 greutatea corporală a fost mai mică în
cazul a 6 mg/kg/zi comparativ cu greutatea corporală a grupului de control la doze care reduc
greutatea maternă şi ingestia de alimente (NOAEL 2 mg/kgcorp). Nu au existat efecte asupra
parametrilor de dezvoltare fizică, reflexologică şi senzorială, nici asupra indicilor comportamentali şi
ai reproducerii.
Nu s-au efectuat studii pe termen lung referitoare la carcinogenitate.
12
În studiile in vitro oxicodona a demonstrat potenţial clastogenic. Nu s-au observat efecte similare, în
studiile in vivo, nici chiar la doze toxice. Rezultatele indică faptul că riscul mutagenic al Oxicodonă
Sandoz la om în cazul concentraţiilor terapeutice poate fi exclus cu siguranţă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Ulei de ricin hidrogenat
Copovidonă
Behenoilde polioxigliceride
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Trigliceride cu lanţ mediu
Film
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Oxicodonă Sandoz 40 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Oxicodonă Sandoz 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxicodonă Sandoz 80 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid de aluminiu hidratat
Indigotină (E 132)
Galben de chinolină (E 104)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
Flacon PEÎD
Perioada de valabilitate după deschidere: 6 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere PVC-PVdC/Al
13
Flacoane PEÎD, închise cu sistem de închidere securizată pentru copii din polipropilenă (PP) sau
PEÎD, cu sau fără desicant silicagel în capsulă din polietilenă (PE).
Mărimi de ambalaj
Blister: 10, 20, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 100 şi 112 comprimate filmate cu eliberare prelungită.
Flacoane PEÎD: 50 şi 100 comprimate filmate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr. 7A, 540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
5047/2012/01-14
5048/2012/01-14
5049/2012/01-14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
