VINBLASTINA TEVA 1 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii te rapeutice
4.2 Doze ş i mod de administrare
4.3 Contraindica ţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
1. puncţie lombară cu extragerea unei cantităţi cât mai mari de lichid cefalo -rahidian, în limite
2. spălarea cu soluţie Ringer lactat prin fixarea unei infuzii continue – 150 ml/h, introdusă
3. introducerea de plasmă proa spătă, 25 ml, diluată în 1000 ml soluţie Ringer lactat pe acelaşi
4. administrarea de acid glutamic i.v. – 10 g – pe durata a 24 de ore, urmată de 500 mg de trei
5. Administrarea de a cid folinic 100 mg intravenos în bolus şi apoi infuza rea cu un ritm de 25
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. administrarea concomitentă de vinblastin ă cu mitomicină poate produce sindrom de detresă
2. ad ministrarea asocierii mitomicină, vinblastin ă, progesteron (MVP) poate produce sindrom de
3. administrarea concomitentă cu cisplatină poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a
4. asocierea vinblastin ă – bleomicină poate genera fenomene Raynaud şi gangrenă;
5. asocierea bleomicină – vinblastină – cisplatină poate creşte rsicul de evenimente
6. eritromicina poate creşte toxicitatea vinblastină;
7. vinblastina, ca şi alte chimioterapice citotoxice, poate scădea nivelul seric al
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
4.9 Supradozaj
1. prevenirea efectelor “sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic ” prin limitarea
2. administrarea unu i me dicament anti convulsiv ant ;
3. prevenirea şi tratamentului ileusului paralitic;
4. monitorizarea cardio -vasculară
5. monitorizarea zilnică a hemoleucogramei pentru evaluarea necesităţii administrării de transfuzii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilit ăţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI (LOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA AUTORIZĂRII/REÎNNO IRII AUTORIZAŢIEI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Vinblastină Teva 1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon de 10 ml conţine sulfat de vinblastină 10 mg.
Un ml soluţie injectabilă conţine sulfat de vinblastină 1 mg.
Excipient: clorură de sodiu
Un flacon a 10 ml conţine clorură de sodiu 90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Vinblastina este o soluţie limpede, incoloră până la galben deschis.
Osmolaritatea 286 mOsm/l
pH 3,5-5,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Vinblastina poate fi administrată în monochimioterapie, dar eficacitatea sa este crescută atunci când
se utilizează ca parte a unei asocieri polichimioterapice.
Este indicată în următoarele forme de cancer:
Boala Hodgkin – stadiile III şi IV;
Limfomul limfocitic, forme nodulare şi difuze, bine diferenţiate şi slab diferenţiate;
Limfomul histiocitic
Mycozis fungoides în stadii avansate;
Carcinom testicular în stadii avansate;
Sarcom Kaposi;
Histiocitoza X;
Carcinomul glandei mamare fără răspuns terapeutic la tratamentul chirurgical şi
hormonoterapie.
Vinblastina poate fi, de asemenea, folosit în tratamentul coriocarcinomului rezistent la alte linii de
chimioterapie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Acest medicament se administrează numai pe cale intravenoasă. Trebuie administrat numai de către
medici cu experienţă în administrarea chimioterapiei citotoxice.
2
LETAL DACĂ ESTE ADMINISTRAT PE ALTE CĂI.
NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ.
În cazul administrării accidentale pe cale intratecală, vezi pct. 4.4. Pentru instrucţiuni privind
utilizarea/manipularea medicamentului, vezi pct. 6.6.
Înaintea fiecărei administrări, este necesară o monitorizare a numărului de neutrofile.
Doze
Administrarea de vinblastină se face săptămânal, conform particularităţilor terapeutice ale fiecărui
pacient.
Tratamentul se începe cu o doză iniţială calculată conform datelor din tabelul de mai jos şi trebuie
urmată de evaluarea hemoleucogramei pentru a determina sensibilitatea pacientului la vinblastină.
Doza nu trebuie crescută peste valori care scad numărul leucocitelor sub 3000/mm3.
Adulţi (mg/m2) Copii (mg/m2)
Prima doză 3,T 2,R
A doua doză 5,R 3,75
A treia doză 7,4 R
A patra doză 9,25 6,25
A cincea doză 11,1 7,R
Dozele pot fi crescute peste aceste valori dar nu trebuie să depăşească valoarea maximă de 18,5
mg/m2 la adulţi şi 12,5 mg/m2 la copii.
Pacienţii pot fi menţinuţi pe doza maximă săptămânală care nu produce leucopenie sub 3000
elemente/mm3.
Pentru cea mai mare parte dintre pacienţii adulţi doza de menţinere este de 5,5 – 7,4 mg/m2, totuşi
leucopenia poate să apară de la doze de 3,7 mg/m2. În cazul anumitor pacienţi este posibilă
administrarea unor doze de 11,1 mg/m2 şi extrem de rar doze mai mari, până la doza maximă de 18,5
mg/m2.
În cazul apariţiei leucopeniei severe, nu se va mai administra următoarea doză de vinblastină
decât dacă numărul leucocitelor a crescut peste 4000 elemente/mm3, chiar dacă intervalul de 7
zile dintre doze a fost depăşit.
În situaţia în care efectul oncolitic a fost obţinut înaintea apariţiei leucopeniei, nu mai este necesară
creşterea dozelor ulterior. Terapia de menţinere se va continua pentru o perioadă variabilă,
dependentă de stadiul bolii şi asocierea de citostatice aleasă.
În cazul bolii Hodgkin, opiniile privind durata terapiei de menţinere variază. Chimioterapia prelungită
pentru menţinerea remisiunii bolii implică mai multe riscuri precum: infecţii cu potenţial letal,
sterilitate şi apariţia unor cancere secundare ca urmare a imunosupresiei prelungite secundare.
Vinblastina nu trebuie administrată intramuscular, intratecal sau subcutanat.
Mod de administrare
Vinblastina poate fi administrat direct intravenos metodă adecvată în special pentru tratamentul
pacientului în ambulatoriu. Injecţia poate fi efectuată în aproximativ 1 minut, cu condiţia ca acul să
fie bine plasat în venă şi vinblastina să nu fie injectată în afara venei, deoarece poate determina
celulită sau flebită. Pentru a preveni extravazarea vinblastinei, se recomandă clătirea acului şi a
seringii cu sânge venos înainte de a retrage acul. Dacă apare extravazarea, injectarea trebuie întreruptă
imediat şi orice cantitate rămasă din doză trebuie injectată într-o altă venă.
Vinblastina se poate administra şi în perfuzie intravenoasă. A fost demonstrată compatibilitatea
medicamentului cu ser fiziologic (soluţie salină 0,9%) şi glucoză 5%.
3
Vinblastina nu trebuie diluată în cantităţi mari de soluţie (de exemplu, 100-250 ml) şi nu trebuie
administrată în perfuzie lentă (30 până la 60 de minute sau mai mult), deoarece acest lucru poate
creşte riscul de iritaţie. Referitor la riscul crescut de tromboză, nu se recomandă administrarea
vinblastinei într-o venă în care circulaţia a fost obstrucţionată sau prezintă tendinţă de obstrucţie
datorată compresiei sau invaziei tumorale, flebitei sau varicelor.
Dacă soluţia reconstituită de sulfat de vinblastină este administrată într-un recipient diferit de flaconul
de Vinblastină Teva original, de exemplu într-o seringă, este obligatoriu ca acest recipient să fie
marcat cu inscripţia: „numai pentru administrare intravenoasă”.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la vinblastină sau la unul dintre ceilalţi alcaloizi din vinca sau la oricare
dintre excipienţi;
- Leucopenie de orice cauză;
- Infecţie severă - înaintea administrării vinblastinei trebuie tratată infecţia.
Vinblastina nu se administrează intramuscular, subcutanat sau intratecal.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie utilizat numai sub stricta supraveghere a unui medic specializat în utilizarea
medicamentelor chimioterapicelor citotoxice, în unităţi cu experienţă în astfel de tratamente!
Vinblastina nu se administrează intramuscular, subcutanat sau intratecal.
Administrarea accidentală intratecal de vinblastină poate produce paralizie progresivă. La un pacient
aflat în această situaţie s-a obţinut blocarea paraliziei cu ajutorul următorului tratament:
1. puncţie lombară cu extragerea unei cantităţi cât mai mari de lichid cefalo-rahidian, în limite
de siguranţă neurologică.
2. spălarea cu soluţie Ringer lactat prin fixarea unei infuzii continue – 150 ml/h, introdusă
printr-un cateter plasat în ventricolul cerebral lateral şi eliminată prin acces lombar, până când
se extrage plasmă proaspătă.
3. introducerea de plasmă proaspătă, 25 ml, diluată în 1000 ml soluţie Ringer lactat pe acelaşi
tip de circuit menţionat mai sus dar la un flux de 75 ml/h. Ulterior, rata de administrare
trebuie ajustată astfel încât nivelul proteic din lichidul cefalo-rahidian să se menţină la 150
mg/dl.
4. administrarea de acid glutamic i.v. – 10 g – pe durata a 24 de ore, urmată de 500 mg de trei
ori pe zi oral, timp de încă o lună. Rolul acidului glutamic poate să nu fie esenţial.
5. Administrarea de acid folinic 100 mg intravenos în bolus şi apoi infuzarea cu un ritm de 25
mg mg/h timp de 24 de ore, apoi administrarea unei doze de 25 mg la interval de 6 ore, timp
de o săptămână. Piridoxina a fost administrată prin perfuzie intravenoasă în doze de 50 mg la
interval de 8 ore, timp de 30 minute. Rolurile acestora în reducerea neurotoxicităţii sunt
neclare
Ca şi în cazul altor chimioterapice citotoxice, extravazarea vinblastinei poate cauza reacţii locale
severe. Dacă în timpul administrării vinblastin se produce extravazarea, se va întrerupe injectarea şi
doza rămasă va fi administrată într-o altă venă. În vederea scăderii riscului de leziuni tisulare este
recomandată injectarea de hialuronidază şi încălzirea concomitentă a zonei afectate.
Prezenţa unor afecţiuni hepatice poate scădea eliminarea biliară a vinblastină şi poate avea ca şi
consecinţă creşterea toxicităţii asupra nervilor periferici. În aceste cazuri poate fi necesară reducerea
dozelor.
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru diagnosticarea infecţiilor până la normalizarea
leucogramei, în cazul în care numărul leucocitelor a scăzut sub 2000 elemente/mm3 după
administrarea unei doze de vinblastină.
4
În prezenţa caşexiei sau a ulceraţiilor cutanate este posibil ca leucopenia indusă de vinblastină să fie
mai accentuată. Administrarea de vinblastină la persoanele vârstnice cu astfel de patologii trebuie
evitată.
Infiltrarea tumorală a măduvei hematogene poate fi însoţită de scăderea brutală a numărului
leucocitelor şi trombocitelor. Utilizarea în continuare a medicamentului la aceşti pacienţi nu este
recomandată.
Nu este recomandată vaccinarea cu vaccinuri conţinând virus viu atenuat pe durata tratamentului cu
vinblastină.
Trebuie evitat contactul vinblastinei cu ochii – pot apare iritaţii severe şi ulceraţii corneene. Este
foarte important ca ochiul afectat să fie spălat cu apă din abundenţă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. administrarea concomitentă de vinblastină cu mitomicină poate produce sindrom de detresă
respiratorie acută şi infiltrare pulmonară;
2. administrarea asocierii mitomicină, vinblastină, progesteron (MVP) poate produce sindrom de
detresă respiratorie acută şi infiltrat pulmonar interstiţial;
3. administrarea concomitentă cu cisplatină poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a
vinblastinei;
4. asocierea vinblastină – bleomicină poate genera fenomene Raynaud şi gangrenă;
5. asocierea bleomicină – vinblastină – cisplatină poate creşte rsicul de evenimente
cardiovasculare de tip infarct miocardic sau accident cerebrovascular;
6. eritromicina poate creşte toxicitatea vinblastină;
7. vinblastina, ca şi alte chimioterapice citotoxice, poate scădea nivelul seric al
anticonvulsivantelor.
Vinblastina nu trebuie administrată simultan cu furosemid în acelaşi recipient, deoarece se produce
precipitare instantanee.
Datorită creşterii riscului trombotic în cazul bolilor tumorale, este frecventă utilizarea tratamentului
cu anticoagulante. Variabilitatea intra-individuală mare a coagulării în timpul bolilor şi eventualitatea
interacţiunii între anticoagulantele cu administrare orală şi chimioterapia anticanceroasă, în cazul în
care se decide tratamentul pacientului cu anticoagulante cu administrare orală, necesită creşterea
frecvenţei monitorizării INR (International Normalised Ratio).
Asocierea de vinblastină cu alte medicamente mielotoxice sau neurotoxice sau cu radiaţii asupra unor
zone extinse creşte riscul de toxicitate. Atunci când chimioterapia este administrată în asociere cu
radioterapia prin intermediul portalurilor care includ ficatul, utilizarea de vinblastina trebuie amânată
până la finalizarea radioterapiei.
Vinblastina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii care folosesc concomitent medicamente
despre care se ştie că inhibă metabolismul medicamentului prin intremediul izo-enzimelor
citocromului hepatic CYP3A, cât şi la pacienţii cu tulburări ale funcţiei hepatice. Administrarea
concomitentă de sulfat de vinblastină şi un inhibitor al acestei căi metabolice poate determina apariţia
mai rapidă a reacţiilor adverse şi creşterea severităţii acestora.
Utilizarea concomitentă de digitoxină administrată pe cale orală sau intravenoasă şi combinaţii de
medicamente chimioterapice, inclusiv sulfat de vinblastină poate conduce la un nivel redus de
digitoxină în sânge, scăzând astfel eficacitatea digitoxinei.
Utilizarea concomitentă de fenitoină administrată pe cale orală sau intravenoasă şi combinaţii de
medicamente chimioterapice, inclusiv sulfat de vinblastina poate conduce la niveluri scăzute de
fenitoină în sânge şi la o creştere a frecvenţei atacurilor. Ajustarea dozei de fenitoină trebuie să se
bazeze pe concentraţia plasmatică. Contribuţia sulfatului de vinblastină la această interacţiune nu este
clară. Interacţiunea este probabil rezultatul unei absorbţii reduse a fenitoinei şi o creştere a ratei de
5
metabolizare şi eliminare.
Proprietăţile farmacodinamice, cât şi interacţiunile farmacocinetice ale vinblastinei cu alte
medicamente citostatice şi imunosupresoare pot apărea ca răspuns la efectele terapeutice şi toxice.
Interacţiunea cu iradierea în timpul şi după radioterapie este, de asemenea, posibilă.
Utilizarea concomitentă a vinblastinei cu itraconazol poate creşte riscul de neurotoxicitate sau ileus
paralitic.
Vinblastina poate stimula captarea celulară a metotrexatului. Interacţiunile dintre vinblastină şi
agenţii alchilanţi şi metotrexat care apar în timpul ciclului celular pot avea ca rezultat o creştere a
efectului citotoxic total.
Pacienţii care primesc chimioterapie imunosupresoare nu trebuie să fie vaccinaţi cu un vaccin viu
datorită riscului de boală sistemică, posibil letală. Acest risc este crescut la subiecţii care sunt deja
imunosuprimaţi prin boala de bază. Utilizaţi un vaccin inactivat, atunci când este disponibil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale sugerează posibilitatea apariţiei unor efecte teratogene.
Informaţiile privind utilizarea de vinblastină la femeile gravide sunt insuficiente, dar sugerează că
medicamentul produce toxicitate fetală atunci când este administrat la femeia gravidă.
Vinblastina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât în situaţii critice, cu potenţial letal şi numai la
pacientele la care medicamentele sigure nu sunt eficiente sau nu pot fi utilizate.
Femeile cu potenţial fertil trebuie sfătuite să evite sarcina pe durata tratamentului cu vinblastină. În
cazul în care vinblastina este administrată în perioada de sarcină sau în cazul în care pacienta devine
gravidă în timpul tratamentului cu vinblastină, pacienta trebuie informată imediat asupra riscului
impus asupra copilului.
Fertilitatea
Nu este cunoscut efectul vinblastinei asupra fertilităţii. În cursul tratamentului cu vinblastină poate
apare aspermie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrebe medicul cu privire la posibilitatea recoltării
spermei înaintea iniţierii tratamentului cu vinblastină.
Alăptarea
Nu este cunoscut dacă vinblastina se excretă în laptele matern. Datorită potenţialelor reacţii adverse
severe la sugar, este important să fie luată o decizie: fie este întreruptă alăptarea fie tratamentul cu
vinblastină, în funcţie de necesitatea tratamentului pentru mamă şi de beneficiile acestuia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se cunosc date privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule.
Datorită faptului că administrarea de vinblastină poate fi urmată de reacţii adverse neurologice
precum convulsii, ameţeli, stare de rău, este important ca pacienţii să se asigure că nu prezintă astfel
de reacţii adverse şi ulterior să ia o decizie dacă pot conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În general, frecvenţa reacţiilor adverse asociate utilizării de vinblastină pare să depindă de doza
utilizată. Cele mai frecvente reacţii adverse nu durează, în general, mai mult de 24 de ore. Tulburările
neurologice sunt mai puţin frecvente dar pot să apară şi pot dura mai mult de 24 de ore.
Frecvenţa reacţiilor adverse este clasificată astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100)
6
Rare (≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare (<1/10.000),
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: leucopenia - este cea mai frecventă reacţie adversă şi reprezintă în mod normal
factorul limitativ al dozei.
Frecvente: anemie, trombocitopenie şi mielosupresie.
Cu frecvenţă necunoscută: anemie hemolitică.
Tulburări endocrine
Rare: SIADH (sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic) a fost raportat atât la dozele
recomandate, cât şi la dozele mai mari (vezi, de asemenea, pct.4.9).
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie
Cu frecvenţă necunoscută: psihoză.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezii, pierderea reflexelor tendinoase profunde.
Rare: senzaţie de surditate, nevrită periferică, cefalee, convulsii, ameţeli. Au fost raportate cazuri de
accident vascular cerebral (AVC) la pacienţii care au primit polichimioterapie care asociază
bleomicină, cisplatină şi vinblastină.
Cu frecvenţă necunoscută: durere neurogenǎ (de exemplu, la nivelul feţei şi maxilarului), neuropatie
periferică, paralizia corzilor vocale.
Tulburări oculare
Eroziuni epiteliale severe cu blefarospasm, umflarea pleoapelor şi a limfonodulilor pre-auriculari,
după contactul cu cornea.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: ototoxicitate, afectare vestibulară şi auditivă a celui de-al optulea nerv cranian. Manifestările
includ surditate parţială sau totală, care poate fi temporară sau permanentă şi dificultăţile de echilibru,
inclusiv ameţeli, nistagmus şi vertij.
Cu frecvenţă necunoscută: tinitus.
Tulburări cardiace
Rare: tahicardie sinusală, angină pectorală, bloc atrioventricular, aritmie.
Cu frecvenţă necunoscută: cazuri de infarct miocardic - la pacienţii care au primit asocieri terapeutice
de bleomicină, cisplatină şi vinblastină.
Tulburări vasculare
Au fost observate hipertensiune arterială accidentală şi hipotensiune arterială severă. La pacienţii care
au primit chimioterapie în asociere cu bleomicină, cisplatină şi vinblastină au fost raportate cazuri de
fenomen Raynaud.
Hipotensiune arterială ortostatică.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: faringită.
După utilizarea alcaloizilor din vinca, a fost raportată scurtarea acută a respiraţiei (spasme bronşice).
La pacienţii care au fost trataţi anterior cu mitomicină C, la câteva ore după administrarea vinblastinei
pot apărea dispnee, roncusuri, anomalii infiltrative şi tulburări ale funcţiei pulmonare, pe baza
toxicităţii pulmonare a acestei asocieri. Ambele medicamente trebuie întrerupte imediat (vezi pct.4.4).
7
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Frecvente: constipaţie (vezi pct.4.4), ileus, sângerare provenită de la un ulcer peptic, enterocolită
hemoragică, scaune cu sânge, anorexie şi diaree.
Cu frecvenţă necunoscută: stomatită, dureri gastrice, dureri abdominale, inflamarea glandelor
parotide.
Tulburări hepatobiliare
Fibroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: alopecie, care de obicei nu este definitivă, iar părul începe să crească în timpul
tratamentului de întreţinere.
A fost raportată apariţia veziculelor la nivelul gurii şi pe piele.
Cu frecvenţă necunoscută: dermatită, fotosensibilitate.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Atrofie musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie urinară, microangiopatie trombotică cu insuficienţă renală.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Scăderea fertilităţii, aspermie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: durere la locul unde cancerul a apărut pentru prima dată, stare de rău.
Cu frecvenţă necunoscută: slăbiciune, febră, extravazare în ţesutul subcutanat în timpul injectării
intravenoase a soluţiei de vinblastină poate conduce la celulită, necroză şi tromboflebită, durere la
locul de injectare, mai ales după injectarea în vase mici.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Supradozajul cu vinblastină conduce la agravarea reacţiilor adverse (vezi pct. 4.8). Supresia măduvei
osoase, în special leucopenia, poate fi mai pronunţată. În plus, poate fi observată neurotoxicitatea
(parestezia, neuropatia periferică), similară celei observate cu sulfatul de vincristină.
Tratament
Nu există antidot pentru supradozajul cu vinblastină. Tratamentul este simptomatic şi de susţinere.
Se recomandă întreruperea administrării de vinblastină. Dacă este necesar, trebuie luate măsuri
generale de susţinere şi trebuie efectuate transfuzii de sânge. În cazul unei supradoze, se recomandă
următorul tratament:
1. prevenirea efectelor “sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic” prin limitarea
administrării lichidelor şi prin administrarea unui diuretic de ansă;
2. administrarea unui medicament anticonvulsivant;
3. prevenirea şi tratamentului ileusului paralitic;
4. monitorizarea cardio-vasculară
5. monitorizarea zilnică a hemoleucogramei pentru evaluarea necesităţii administrării de transfuzii.
Granulocitopenia este cea mai gravă consecinţă a administrării unor doze mari de vinblastină şi
poate avea potenţial letal.
Dacă se înghite vinblastină, se poate administra pe cale orală cărbune activat în namol de apă,
împreună cu un purgativ. Utilizarea colestiraminei în această situaţie nu a fost evaluată.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice, alcaloizi din vinca şi analogi, codul ATC: L01CA01
Deşi mecanismul de acţiune al vinblastinei nu este complet cunoscut, vinblastina pare să se lege de
proteinele microtubulare ale fusului mitotic. În acest fel previne polimerizarea adecvată a acestora şi
produce arestul celular în metafază. În concentraţii mari, vinblastina exercită efecte complexe asupra
acizilor nucleici şi sintezei proteinelor. Vinblastina interferă cu metabolismul aminoacizilor prin
blocarea utilizării celulare a acidului glutamic – inhibă sinteza de purine, a ciclului acidului citric şi
blocarea formării de uree. Vinblastina are şi activitate imunosupresoare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia vinblastinei la nivelul tractului gastro-intestinal este inprevizibilă. După administrarea i.v.,
medicamentul dispare rapid din sânge şi este distribuit în ţesuturi.
Vinblastina traversează în mică măsură bariera hemato-encefalică şi nu poate atinge concentraţii
terapeutice în lichidul cefalo-rahidian.
Metabolizarea este extensivă, în principal la nivel hepatic la des-acetilvinblastină, metabolit mult mai
activ decât produsul părinte.
Eliminarea este lentă şi se face prin urină şi fecale – după tranzit biliar.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale asupra reproducerii au arătat efecte nocive asupra fertilităţii, precum şi toxicitate
embrionară. Studiile de toxicitate cronică au arătat inhibarea spermatogenezei şi toxicitate gastro-
intestinală. Diferite teste de genotoxicitate au demonstrat că vinblastina poate induce anomalii
cromozomiale, micronucleice şi poliploidale. Vinblastina este posibil carcinogenă. Alte informaţii
preclinice nu adaugă informaţii relevante celor prevăzute în secţiunile clinice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Vinblastina nu trebuie administrată împreună cu furosemid, deoarece se produce precipitarea
instantanee.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
A se utiliza imediat după preparare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.
A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
9
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră de clasă I, închis cu dop din cauciuc brombutilic şi sigilat cu
capsă din aluminiu care conţine 10 ml soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Administrarea
Vinblastina trebuie administrată numai de către sau sub supravegherea directă a unui medic calificat,
cu experienţă în utilizarea chimioterapicelor citotoxice.
Pregătirea în vederea administrării
Medicamentele chimioterapice trebuie pregătite pentru administrare numai de către profesionişti
care au fost instruiţi în utilizarea în siguranţă a medicamentului.
Diluarea soluţiei şi transferul în seringă trebuie efectuate numai într-o zonă desemnată.
Personalul care efectuează aceste proceduri trebuie să fie protejat în mod adecvat cu haine,
mănuşi şi ochelari.
Femeile gravide nu trebuie să manipuleze medicamente citotoxice.
Vinblastina soluţie injectabilă poate fi diluată în clorură de sodiu 0,9 % sau glucoză 5% până la o
concentraţie de 0,5 mg/ml şi se administrează intravenos. Soluţia trebuie pregătită chiar înainte de
administrare.
Vinblastina soluţie injectabilă nu conţine conservanţi, prin urmare, este un medicament potrivit pentru
o singură utilizare.
Contaminarea
Dacă medicamentul intră în contact cu pielea sau cu ochii, zona afectată trebuie spălată cu cantităţi
mari de apă sau ser fiziologic. O cremă emolientă poate fi utilizată pentru a trata înţepăturile
tranzitorii ale pielii. Dacă sunt afectaţi ochii, se recomandă consult medical.
În cazul scurgerii medicamentului, operatorii trebuie să folosească mănuşi şi să cureţe medicamentul
vărsat cu un burete păstrat pentru acest scop. Clătiţi suprafaţa de două ori cu apă. Puneţi toate soluţiile
şi bureţii într-o pungă de plastic şi sigilaţi-o.
Materiile fecale şi voma trebuie să fie curăţate cu grijă.
Eliminarea
Seringile, recipientele, materialele absorbante, soluţiile şi orice alte materiale contaminate trebuie
puse într-o pungă din plastic gros sau alt recipient impermeabil şi apoi incinerate.
Orice produs neutilizat, flacon deteriorat sau material rezidual trebuie puse în containere special
destinate deşeurilor şi eliminate în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI (LOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
4703/2012/01
9. DATA AUTORIZĂRII/REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2012
10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Vinblastină Teva 1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon de 10 ml conţine sulfat de vinblastină 10 mg.
Un ml soluţie injectabilă conţine sulfat de vinblastină 1 mg.
Excipient: clorură de sodiu
Un flacon a 10 ml conţine clorură de sodiu 90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Vinblastina este o soluţie limpede, incoloră până la galben deschis.
Osmolaritatea 286 mOsm/l
pH 3,5-5,5.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Vinblastina poate fi administrată în monochimioterapie, dar eficacitatea sa este crescută atunci când
se utilizează ca parte a unei asocieri polichimioterapice.
Este indicată în următoarele forme de cancer:
Boala Hodgkin – stadiile III şi IV;
Limfomul limfocitic, forme nodulare şi difuze, bine diferenţiate şi slab diferenţiate;
Limfomul histiocitic
Mycozis fungoides în stadii avansate;
Carcinom testicular în stadii avansate;
Sarcom Kaposi;
Histiocitoza X;
Carcinomul glandei mamare fără răspuns terapeutic la tratamentul chirurgical şi
hormonoterapie.
Vinblastina poate fi, de asemenea, folosit în tratamentul coriocarcinomului rezistent la alte linii de
chimioterapie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Acest medicament se administrează numai pe cale intravenoasă. Trebuie administrat numai de către
medici cu experienţă în administrarea chimioterapiei citotoxice.
2
LETAL DACĂ ESTE ADMINISTRAT PE ALTE CĂI.
NUMAI PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ.
În cazul administrării accidentale pe cale intratecală, vezi pct. 4.4. Pentru instrucţiuni privind
utilizarea/manipularea medicamentului, vezi pct. 6.6.
Înaintea fiecărei administrări, este necesară o monitorizare a numărului de neutrofile.
Doze
Administrarea de vinblastină se face săptămânal, conform particularităţilor terapeutice ale fiecărui
pacient.
Tratamentul se începe cu o doză iniţială calculată conform datelor din tabelul de mai jos şi trebuie
urmată de evaluarea hemoleucogramei pentru a determina sensibilitatea pacientului la vinblastină.
Doza nu trebuie crescută peste valori care scad numărul leucocitelor sub 3000/mm3.
Adulţi (mg/m2) Copii (mg/m2)
Prima doză 3,T 2,R
A doua doză 5,R 3,75
A treia doză 7,4 R
A patra doză 9,25 6,25
A cincea doză 11,1 7,R
Dozele pot fi crescute peste aceste valori dar nu trebuie să depăşească valoarea maximă de 18,5
mg/m2 la adulţi şi 12,5 mg/m2 la copii.
Pacienţii pot fi menţinuţi pe doza maximă săptămânală care nu produce leucopenie sub 3000
elemente/mm3.
Pentru cea mai mare parte dintre pacienţii adulţi doza de menţinere este de 5,5 – 7,4 mg/m2, totuşi
leucopenia poate să apară de la doze de 3,7 mg/m2. În cazul anumitor pacienţi este posibilă
administrarea unor doze de 11,1 mg/m2 şi extrem de rar doze mai mari, până la doza maximă de 18,5
mg/m2.
În cazul apariţiei leucopeniei severe, nu se va mai administra următoarea doză de vinblastină
decât dacă numărul leucocitelor a crescut peste 4000 elemente/mm3, chiar dacă intervalul de 7
zile dintre doze a fost depăşit.
În situaţia în care efectul oncolitic a fost obţinut înaintea apariţiei leucopeniei, nu mai este necesară
creşterea dozelor ulterior. Terapia de menţinere se va continua pentru o perioadă variabilă,
dependentă de stadiul bolii şi asocierea de citostatice aleasă.
În cazul bolii Hodgkin, opiniile privind durata terapiei de menţinere variază. Chimioterapia prelungită
pentru menţinerea remisiunii bolii implică mai multe riscuri precum: infecţii cu potenţial letal,
sterilitate şi apariţia unor cancere secundare ca urmare a imunosupresiei prelungite secundare.
Vinblastina nu trebuie administrată intramuscular, intratecal sau subcutanat.
Mod de administrare
Vinblastina poate fi administrat direct intravenos metodă adecvată în special pentru tratamentul
pacientului în ambulatoriu. Injecţia poate fi efectuată în aproximativ 1 minut, cu condiţia ca acul să
fie bine plasat în venă şi vinblastina să nu fie injectată în afara venei, deoarece poate determina
celulită sau flebită. Pentru a preveni extravazarea vinblastinei, se recomandă clătirea acului şi a
seringii cu sânge venos înainte de a retrage acul. Dacă apare extravazarea, injectarea trebuie întreruptă
imediat şi orice cantitate rămasă din doză trebuie injectată într-o altă venă.
Vinblastina se poate administra şi în perfuzie intravenoasă. A fost demonstrată compatibilitatea
medicamentului cu ser fiziologic (soluţie salină 0,9%) şi glucoză 5%.
3
Vinblastina nu trebuie diluată în cantităţi mari de soluţie (de exemplu, 100-250 ml) şi nu trebuie
administrată în perfuzie lentă (30 până la 60 de minute sau mai mult), deoarece acest lucru poate
creşte riscul de iritaţie. Referitor la riscul crescut de tromboză, nu se recomandă administrarea
vinblastinei într-o venă în care circulaţia a fost obstrucţionată sau prezintă tendinţă de obstrucţie
datorată compresiei sau invaziei tumorale, flebitei sau varicelor.
Dacă soluţia reconstituită de sulfat de vinblastină este administrată într-un recipient diferit de flaconul
de Vinblastină Teva original, de exemplu într-o seringă, este obligatoriu ca acest recipient să fie
marcat cu inscripţia: „numai pentru administrare intravenoasă”.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la vinblastină sau la unul dintre ceilalţi alcaloizi din vinca sau la oricare
dintre excipienţi;
- Leucopenie de orice cauză;
- Infecţie severă - înaintea administrării vinblastinei trebuie tratată infecţia.
Vinblastina nu se administrează intramuscular, subcutanat sau intratecal.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie utilizat numai sub stricta supraveghere a unui medic specializat în utilizarea
medicamentelor chimioterapicelor citotoxice, în unităţi cu experienţă în astfel de tratamente!
Vinblastina nu se administrează intramuscular, subcutanat sau intratecal.
Administrarea accidentală intratecal de vinblastină poate produce paralizie progresivă. La un pacient
aflat în această situaţie s-a obţinut blocarea paraliziei cu ajutorul următorului tratament:
1. puncţie lombară cu extragerea unei cantităţi cât mai mari de lichid cefalo-rahidian, în limite
de siguranţă neurologică.
2. spălarea cu soluţie Ringer lactat prin fixarea unei infuzii continue – 150 ml/h, introdusă
printr-un cateter plasat în ventricolul cerebral lateral şi eliminată prin acces lombar, până când
se extrage plasmă proaspătă.
3. introducerea de plasmă proaspătă, 25 ml, diluată în 1000 ml soluţie Ringer lactat pe acelaşi
tip de circuit menţionat mai sus dar la un flux de 75 ml/h. Ulterior, rata de administrare
trebuie ajustată astfel încât nivelul proteic din lichidul cefalo-rahidian să se menţină la 150
mg/dl.
4. administrarea de acid glutamic i.v. – 10 g – pe durata a 24 de ore, urmată de 500 mg de trei
ori pe zi oral, timp de încă o lună. Rolul acidului glutamic poate să nu fie esenţial.
5. Administrarea de acid folinic 100 mg intravenos în bolus şi apoi infuzarea cu un ritm de 25
mg mg/h timp de 24 de ore, apoi administrarea unei doze de 25 mg la interval de 6 ore, timp
de o săptămână. Piridoxina a fost administrată prin perfuzie intravenoasă în doze de 50 mg la
interval de 8 ore, timp de 30 minute. Rolurile acestora în reducerea neurotoxicităţii sunt
neclare
Ca şi în cazul altor chimioterapice citotoxice, extravazarea vinblastinei poate cauza reacţii locale
severe. Dacă în timpul administrării vinblastin se produce extravazarea, se va întrerupe injectarea şi
doza rămasă va fi administrată într-o altă venă. În vederea scăderii riscului de leziuni tisulare este
recomandată injectarea de hialuronidază şi încălzirea concomitentă a zonei afectate.
Prezenţa unor afecţiuni hepatice poate scădea eliminarea biliară a vinblastină şi poate avea ca şi
consecinţă creşterea toxicităţii asupra nervilor periferici. În aceste cazuri poate fi necesară reducerea
dozelor.
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru diagnosticarea infecţiilor până la normalizarea
leucogramei, în cazul în care numărul leucocitelor a scăzut sub 2000 elemente/mm3 după
administrarea unei doze de vinblastină.
4
În prezenţa caşexiei sau a ulceraţiilor cutanate este posibil ca leucopenia indusă de vinblastină să fie
mai accentuată. Administrarea de vinblastină la persoanele vârstnice cu astfel de patologii trebuie
evitată.
Infiltrarea tumorală a măduvei hematogene poate fi însoţită de scăderea brutală a numărului
leucocitelor şi trombocitelor. Utilizarea în continuare a medicamentului la aceşti pacienţi nu este
recomandată.
Nu este recomandată vaccinarea cu vaccinuri conţinând virus viu atenuat pe durata tratamentului cu
vinblastină.
Trebuie evitat contactul vinblastinei cu ochii – pot apare iritaţii severe şi ulceraţii corneene. Este
foarte important ca ochiul afectat să fie spălat cu apă din abundenţă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. administrarea concomitentă de vinblastină cu mitomicină poate produce sindrom de detresă
respiratorie acută şi infiltrare pulmonară;
2. administrarea asocierii mitomicină, vinblastină, progesteron (MVP) poate produce sindrom de
detresă respiratorie acută şi infiltrat pulmonar interstiţial;
3. administrarea concomitentă cu cisplatină poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a
vinblastinei;
4. asocierea vinblastină – bleomicină poate genera fenomene Raynaud şi gangrenă;
5. asocierea bleomicină – vinblastină – cisplatină poate creşte rsicul de evenimente
cardiovasculare de tip infarct miocardic sau accident cerebrovascular;
6. eritromicina poate creşte toxicitatea vinblastină;
7. vinblastina, ca şi alte chimioterapice citotoxice, poate scădea nivelul seric al
anticonvulsivantelor.
Vinblastina nu trebuie administrată simultan cu furosemid în acelaşi recipient, deoarece se produce
precipitare instantanee.
Datorită creşterii riscului trombotic în cazul bolilor tumorale, este frecventă utilizarea tratamentului
cu anticoagulante. Variabilitatea intra-individuală mare a coagulării în timpul bolilor şi eventualitatea
interacţiunii între anticoagulantele cu administrare orală şi chimioterapia anticanceroasă, în cazul în
care se decide tratamentul pacientului cu anticoagulante cu administrare orală, necesită creşterea
frecvenţei monitorizării INR (International Normalised Ratio).
Asocierea de vinblastină cu alte medicamente mielotoxice sau neurotoxice sau cu radiaţii asupra unor
zone extinse creşte riscul de toxicitate. Atunci când chimioterapia este administrată în asociere cu
radioterapia prin intermediul portalurilor care includ ficatul, utilizarea de vinblastina trebuie amânată
până la finalizarea radioterapiei.
Vinblastina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii care folosesc concomitent medicamente
despre care se ştie că inhibă metabolismul medicamentului prin intremediul izo-enzimelor
citocromului hepatic CYP3A, cât şi la pacienţii cu tulburări ale funcţiei hepatice. Administrarea
concomitentă de sulfat de vinblastină şi un inhibitor al acestei căi metabolice poate determina apariţia
mai rapidă a reacţiilor adverse şi creşterea severităţii acestora.
Utilizarea concomitentă de digitoxină administrată pe cale orală sau intravenoasă şi combinaţii de
medicamente chimioterapice, inclusiv sulfat de vinblastină poate conduce la un nivel redus de
digitoxină în sânge, scăzând astfel eficacitatea digitoxinei.
Utilizarea concomitentă de fenitoină administrată pe cale orală sau intravenoasă şi combinaţii de
medicamente chimioterapice, inclusiv sulfat de vinblastina poate conduce la niveluri scăzute de
fenitoină în sânge şi la o creştere a frecvenţei atacurilor. Ajustarea dozei de fenitoină trebuie să se
bazeze pe concentraţia plasmatică. Contribuţia sulfatului de vinblastină la această interacţiune nu este
clară. Interacţiunea este probabil rezultatul unei absorbţii reduse a fenitoinei şi o creştere a ratei de
5
metabolizare şi eliminare.
Proprietăţile farmacodinamice, cât şi interacţiunile farmacocinetice ale vinblastinei cu alte
medicamente citostatice şi imunosupresoare pot apărea ca răspuns la efectele terapeutice şi toxice.
Interacţiunea cu iradierea în timpul şi după radioterapie este, de asemenea, posibilă.
Utilizarea concomitentă a vinblastinei cu itraconazol poate creşte riscul de neurotoxicitate sau ileus
paralitic.
Vinblastina poate stimula captarea celulară a metotrexatului. Interacţiunile dintre vinblastină şi
agenţii alchilanţi şi metotrexat care apar în timpul ciclului celular pot avea ca rezultat o creştere a
efectului citotoxic total.
Pacienţii care primesc chimioterapie imunosupresoare nu trebuie să fie vaccinaţi cu un vaccin viu
datorită riscului de boală sistemică, posibil letală. Acest risc este crescut la subiecţii care sunt deja
imunosuprimaţi prin boala de bază. Utilizaţi un vaccin inactivat, atunci când este disponibil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale sugerează posibilitatea apariţiei unor efecte teratogene.
Informaţiile privind utilizarea de vinblastină la femeile gravide sunt insuficiente, dar sugerează că
medicamentul produce toxicitate fetală atunci când este administrat la femeia gravidă.
Vinblastina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii decât în situaţii critice, cu potenţial letal şi numai la
pacientele la care medicamentele sigure nu sunt eficiente sau nu pot fi utilizate.
Femeile cu potenţial fertil trebuie sfătuite să evite sarcina pe durata tratamentului cu vinblastină. În
cazul în care vinblastina este administrată în perioada de sarcină sau în cazul în care pacienta devine
gravidă în timpul tratamentului cu vinblastină, pacienta trebuie informată imediat asupra riscului
impus asupra copilului.
Fertilitatea
Nu este cunoscut efectul vinblastinei asupra fertilităţii. În cursul tratamentului cu vinblastină poate
apare aspermie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrebe medicul cu privire la posibilitatea recoltării
spermei înaintea iniţierii tratamentului cu vinblastină.
Alăptarea
Nu este cunoscut dacă vinblastina se excretă în laptele matern. Datorită potenţialelor reacţii adverse
severe la sugar, este important să fie luată o decizie: fie este întreruptă alăptarea fie tratamentul cu
vinblastină, în funcţie de necesitatea tratamentului pentru mamă şi de beneficiile acestuia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se cunosc date privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce vehicule.
Datorită faptului că administrarea de vinblastină poate fi urmată de reacţii adverse neurologice
precum convulsii, ameţeli, stare de rău, este important ca pacienţii să se asigure că nu prezintă astfel
de reacţii adverse şi ulterior să ia o decizie dacă pot conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În general, frecvenţa reacţiilor adverse asociate utilizării de vinblastină pare să depindă de doza
utilizată. Cele mai frecvente reacţii adverse nu durează, în general, mai mult de 24 de ore. Tulburările
neurologice sunt mai puţin frecvente dar pot să apară şi pot dura mai mult de 24 de ore.
Frecvenţa reacţiilor adverse este clasificată astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100)
6
Rare (≥1/10.000 şi <1/1.000)
Foarte rare (<1/10.000),
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte frecvente: leucopenia - este cea mai frecventă reacţie adversă şi reprezintă în mod normal
factorul limitativ al dozei.
Frecvente: anemie, trombocitopenie şi mielosupresie.
Cu frecvenţă necunoscută: anemie hemolitică.
Tulburări endocrine
Rare: SIADH (sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic) a fost raportat atât la dozele
recomandate, cât şi la dozele mai mari (vezi, de asemenea, pct.4.9).
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: depresie
Cu frecvenţă necunoscută: psihoză.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezii, pierderea reflexelor tendinoase profunde.
Rare: senzaţie de surditate, nevrită periferică, cefalee, convulsii, ameţeli. Au fost raportate cazuri de
accident vascular cerebral (AVC) la pacienţii care au primit polichimioterapie care asociază
bleomicină, cisplatină şi vinblastină.
Cu frecvenţă necunoscută: durere neurogenǎ (de exemplu, la nivelul feţei şi maxilarului), neuropatie
periferică, paralizia corzilor vocale.
Tulburări oculare
Eroziuni epiteliale severe cu blefarospasm, umflarea pleoapelor şi a limfonodulilor pre-auriculari,
după contactul cu cornea.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: ototoxicitate, afectare vestibulară şi auditivă a celui de-al optulea nerv cranian. Manifestările
includ surditate parţială sau totală, care poate fi temporară sau permanentă şi dificultăţile de echilibru,
inclusiv ameţeli, nistagmus şi vertij.
Cu frecvenţă necunoscută: tinitus.
Tulburări cardiace
Rare: tahicardie sinusală, angină pectorală, bloc atrioventricular, aritmie.
Cu frecvenţă necunoscută: cazuri de infarct miocardic - la pacienţii care au primit asocieri terapeutice
de bleomicină, cisplatină şi vinblastină.
Tulburări vasculare
Au fost observate hipertensiune arterială accidentală şi hipotensiune arterială severă. La pacienţii care
au primit chimioterapie în asociere cu bleomicină, cisplatină şi vinblastină au fost raportate cazuri de
fenomen Raynaud.
Hipotensiune arterială ortostatică.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: faringită.
După utilizarea alcaloizilor din vinca, a fost raportată scurtarea acută a respiraţiei (spasme bronşice).
La pacienţii care au fost trataţi anterior cu mitomicină C, la câteva ore după administrarea vinblastinei
pot apărea dispnee, roncusuri, anomalii infiltrative şi tulburări ale funcţiei pulmonare, pe baza
toxicităţii pulmonare a acestei asocieri. Ambele medicamente trebuie întrerupte imediat (vezi pct.4.4).
7
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: greaţă, vărsături
Frecvente: constipaţie (vezi pct.4.4), ileus, sângerare provenită de la un ulcer peptic, enterocolită
hemoragică, scaune cu sânge, anorexie şi diaree.
Cu frecvenţă necunoscută: stomatită, dureri gastrice, dureri abdominale, inflamarea glandelor
parotide.
Tulburări hepatobiliare
Fibroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: alopecie, care de obicei nu este definitivă, iar părul începe să crească în timpul
tratamentului de întreţinere.
A fost raportată apariţia veziculelor la nivelul gurii şi pe piele.
Cu frecvenţă necunoscută: dermatită, fotosensibilitate.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Atrofie musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie urinară, microangiopatie trombotică cu insuficienţă renală.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Scăderea fertilităţii, aspermie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: durere la locul unde cancerul a apărut pentru prima dată, stare de rău.
Cu frecvenţă necunoscută: slăbiciune, febră, extravazare în ţesutul subcutanat în timpul injectării
intravenoase a soluţiei de vinblastină poate conduce la celulită, necroză şi tromboflebită, durere la
locul de injectare, mai ales după injectarea în vase mici.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Supradozajul cu vinblastină conduce la agravarea reacţiilor adverse (vezi pct. 4.8). Supresia măduvei
osoase, în special leucopenia, poate fi mai pronunţată. În plus, poate fi observată neurotoxicitatea
(parestezia, neuropatia periferică), similară celei observate cu sulfatul de vincristină.
Tratament
Nu există antidot pentru supradozajul cu vinblastină. Tratamentul este simptomatic şi de susţinere.
Se recomandă întreruperea administrării de vinblastină. Dacă este necesar, trebuie luate măsuri
generale de susţinere şi trebuie efectuate transfuzii de sânge. În cazul unei supradoze, se recomandă
următorul tratament:
1. prevenirea efectelor “sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic” prin limitarea
administrării lichidelor şi prin administrarea unui diuretic de ansă;
2. administrarea unui medicament anticonvulsivant;
3. prevenirea şi tratamentului ileusului paralitic;
4. monitorizarea cardio-vasculară
5. monitorizarea zilnică a hemoleucogramei pentru evaluarea necesităţii administrării de transfuzii.
Granulocitopenia este cea mai gravă consecinţă a administrării unor doze mari de vinblastină şi
poate avea potenţial letal.
Dacă se înghite vinblastină, se poate administra pe cale orală cărbune activat în namol de apă,
împreună cu un purgativ. Utilizarea colestiraminei în această situaţie nu a fost evaluată.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antineoplazice, alcaloizi din vinca şi analogi, codul ATC: L01CA01
Deşi mecanismul de acţiune al vinblastinei nu este complet cunoscut, vinblastina pare să se lege de
proteinele microtubulare ale fusului mitotic. În acest fel previne polimerizarea adecvată a acestora şi
produce arestul celular în metafază. În concentraţii mari, vinblastina exercită efecte complexe asupra
acizilor nucleici şi sintezei proteinelor. Vinblastina interferă cu metabolismul aminoacizilor prin
blocarea utilizării celulare a acidului glutamic – inhibă sinteza de purine, a ciclului acidului citric şi
blocarea formării de uree. Vinblastina are şi activitate imunosupresoare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia vinblastinei la nivelul tractului gastro-intestinal este inprevizibilă. După administrarea i.v.,
medicamentul dispare rapid din sânge şi este distribuit în ţesuturi.
Vinblastina traversează în mică măsură bariera hemato-encefalică şi nu poate atinge concentraţii
terapeutice în lichidul cefalo-rahidian.
Metabolizarea este extensivă, în principal la nivel hepatic la des-acetilvinblastină, metabolit mult mai
activ decât produsul părinte.
Eliminarea este lentă şi se face prin urină şi fecale – după tranzit biliar.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale asupra reproducerii au arătat efecte nocive asupra fertilităţii, precum şi toxicitate
embrionară. Studiile de toxicitate cronică au arătat inhibarea spermatogenezei şi toxicitate gastro-
intestinală. Diferite teste de genotoxicitate au demonstrat că vinblastina poate induce anomalii
cromozomiale, micronucleice şi poliploidale. Vinblastina este posibil carcinogenă. Alte informaţii
preclinice nu adaugă informaţii relevante celor prevăzute în secţiunile clinice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Vinblastina nu trebuie administrată împreună cu furosemid, deoarece se produce precipitarea
instantanee.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
A se utiliza imediat după preparare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.
A se ţine flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
9
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră de clasă I, închis cu dop din cauciuc brombutilic şi sigilat cu
capsă din aluminiu care conţine 10 ml soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Administrarea
Vinblastina trebuie administrată numai de către sau sub supravegherea directă a unui medic calificat,
cu experienţă în utilizarea chimioterapicelor citotoxice.
Pregătirea în vederea administrării
Medicamentele chimioterapice trebuie pregătite pentru administrare numai de către profesionişti
care au fost instruiţi în utilizarea în siguranţă a medicamentului.
Diluarea soluţiei şi transferul în seringă trebuie efectuate numai într-o zonă desemnată.
Personalul care efectuează aceste proceduri trebuie să fie protejat în mod adecvat cu haine,
mănuşi şi ochelari.
Femeile gravide nu trebuie să manipuleze medicamente citotoxice.
Vinblastina soluţie injectabilă poate fi diluată în clorură de sodiu 0,9 % sau glucoză 5% până la o
concentraţie de 0,5 mg/ml şi se administrează intravenos. Soluţia trebuie pregătită chiar înainte de
administrare.
Vinblastina soluţie injectabilă nu conţine conservanţi, prin urmare, este un medicament potrivit pentru
o singură utilizare.
Contaminarea
Dacă medicamentul intră în contact cu pielea sau cu ochii, zona afectată trebuie spălată cu cantităţi
mari de apă sau ser fiziologic. O cremă emolientă poate fi utilizată pentru a trata înţepăturile
tranzitorii ale pielii. Dacă sunt afectaţi ochii, se recomandă consult medical.
În cazul scurgerii medicamentului, operatorii trebuie să folosească mănuşi şi să cureţe medicamentul
vărsat cu un burete păstrat pentru acest scop. Clătiţi suprafaţa de două ori cu apă. Puneţi toate soluţiile
şi bureţii într-o pungă de plastic şi sigilaţi-o.
Materiile fecale şi voma trebuie să fie curăţate cu grijă.
Eliminarea
Seringile, recipientele, materialele absorbante, soluţiile şi orice alte materiale contaminate trebuie
puse într-o pungă din plastic gros sau alt recipient impermeabil şi apoi incinerate.
Orice produs neutilizat, flacon deteriorat sau material rezidual trebuie puse în containere special
destinate deşeurilor şi eliminate în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2
Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI (LOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
4703/2012/01
9. DATA AUTORIZĂRII/REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Mai 2012
10
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii te rapeutice
4.2 Doze ş i mod de administrare
4.3 Contraindica ţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
1. puncţie lombară cu extragerea unei cantităţi cât mai mari de lichid cefalo -rahidian, în limite
2. spălarea cu soluţie Ringer lactat prin fixarea unei infuzii continue – 150 ml/h, introdusă
3. introducerea de plasmă proa spătă, 25 ml, diluată în 1000 ml soluţie Ringer lactat pe acelaşi
4. administrarea de acid glutamic i.v. – 10 g – pe durata a 24 de ore, urmată de 500 mg de trei
5. Administrarea de a cid folinic 100 mg intravenos în bolus şi apoi infuza rea cu un ritm de 25
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. administrarea concomitentă de vinblastin ă cu mitomicină poate produce sindrom de detresă
2. ad ministrarea asocierii mitomicină, vinblastin ă, progesteron (MVP) poate produce sindrom de
3. administrarea concomitentă cu cisplatină poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a
4. asocierea vinblastin ă – bleomicină poate genera fenomene Raynaud şi gangrenă;
5. asocierea bleomicină – vinblastină – cisplatină poate creşte rsicul de evenimente
6. eritromicina poate creşte toxicitatea vinblastină;
7. vinblastina, ca şi alte chimioterapice citotoxice, poate scădea nivelul seric al
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
4.9 Supradozaj
1. prevenirea efectelor “sindromului de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic ” prin limitarea
2. administrarea unu i me dicament anti convulsiv ant ;
3. prevenirea şi tratamentului ileusului paralitic;
4. monitorizarea cardio -vasculară
5. monitorizarea zilnică a hemoleucogramei pentru evaluarea necesităţii administrării de transfuzii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilit ăţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI (LOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA AUTORIZĂRII/REÎNNO IRII AUTORIZAŢIEI
