DULSIFEB 24 mg/ml
Substanta activa: PARACETAMOLUMClasa ATC: N02BE01Forma farmaceutica: SOL. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna cu capac prevazut cu sist. inchidere securizat pt. copii (PP/PEJD) + 1 seringa dozatoare cu piston din PEID si rezervor din PP x 300 ml sol. orala
Producator: BALKANPHARMA-TROYAN AD - BULGARIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru conţine paracetamol 24 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: un mililitru conţine metabisulfit de sodiu (E 223) 1 mg, sorbitol (E 420)
140 mg şi sodiu aproximativ 1,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Soluţie incoloră spre slab colorată, cu aromă de căpşuni.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Doze
Doza zilnică maximă nu trebuie depăşită din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
Copii și adolescenți
Administrarea periodică ameliorează durerea şi oscilaţiile febrei. Administrarea trebuie să fie regulată,
inclusiv noaptea, preferabil la intervale de 6 ore, sau dacă nu, la intervale de minim 4 ore.
Doza zilnică recomandată de paracetamol la copii este de:
-10-15 mg/kg la interval de 4 până la 6 ore, maxim de 4 ori pe zi.
Dozele trebuie să fie stabilite în primul rând în funcţie de greutatea copilului sau adolescentului.
Informaţiile privind vârsta copiilor şi adolescenţilor din cadrul fiecărei grupe de greutate sunt numai
orientative.
2
Exemple de doze în concordanţă cu greutatea corporală şi vârsta aproximativă:
Greutate
corporală Vârsta (aproximativă) Doza (doza zilnică totală)
5-7 kg 3-6 luni 2,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(240 mg)
7-10 kg 6 luni-1 an 3,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(336 mg)
10-15 kg 1-3 ani 5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(480 mg)
15-20 kg 3-5 ani 7,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(720 mg)
20-25 kg 5-7 ani 10 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(960 mg)
25-30 kg 7-9 ani 12,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe
zi (1200 mg)
30-40 kg 9-12 ani 15 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(1440 mg)
≥ 40 kg ≥ 12 ani 20 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(1920 mg)
5 ml soluţie orală = 120 mg paracetamol
În caz de febră mare, semne de infecţie sau persistenţă a simptomelor mai mult de 2 zile, persoana care
îngrijeşte copilul sau adolescentul trebuie sfătuită să se adreseze unui medic.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min intervalul minim dintre 2 administrări trebuie să fie de 8 ore.
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Administrarea mai multor doze zilnice într-o
singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a cunoştinţei. Cu
toate acestea, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului. Utilizarea prelungită, cu excepţia
utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă. La adolescenţii trataţi cu doze zilnice de 60 mg
paracetamol/kg, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată, cu excepţia cazului
în care tratamentul nu este eficace.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare provocată prin
abuz de alcool etilic şi malnutriţie cronică.
3
Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu hepatopatie alcoolică non-cirotică. În caz de
alcoolism cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2
grame. Se va evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.
În caz de febră mare, semne de infecţie secundară sau de persistenţă a simptomelor tratamentul trebuie
reevaluat.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la interval de două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de supradozajul cu
analgezice (CSM- cefalee provocată de supradozajul cu medicamente) nu trebuie tratată prin creşterea
dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării analgezicelor se va face conform recomandărilor unui
medic.
Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari sau utilizarea incorectă a
analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative
autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita
administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare
medicală.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
În eventualitatea unui supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile, trebuie solicitată
asistenţă medicală de urgenţă chiar dacă pacientul are o stare generală bună (vezi pct. 4.9).
Conţine metabisulfit de sodiu. Poate să cauzeze, în cazuri rare, reacţii de hipersensibilitate şi
bronhospasm.
Conţine sorbitol (140 mg/ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament. Soluţia orală poate avea un efect laxativ uşor, în special la copiii trataţi
cu dozele cele mai mari.
Valoarea calorică 2,6 kcal/g sorbitol.
Acest medicament conţine sodiu aproximativ 0,08 mmol (sau 1,7 mg) per ml soluţie orală. Acest lucru
se va lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut redus de sodiu şi care cântăresc
cel puţin 25 kg (doze de 12,5 ml sau mai mari).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat şi, ca urmare, acesta poate interacţiona cu
alte medicamente care sunt metabolizate pe aceleaşi căi sau care au efecte inductoare sau inhibitoare
asupra acestor căi. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente inductoare
enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida şi planta
sunătoare (Hypericum perforatum) pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului din cauza formării mai
rapide şi în număr mai mare a metaboliţilor toxici. Ca urmare, administrarea concomitentă a
substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid trebuie luată în considerare scăderea dozei de
paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere la jumătate a clearance-ului paracetamolului,
prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.
Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor acesteia,
din cauza unei posibile inducţii a metabolizării lamotriginei la nivelul ficatului.
4
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului în
cazul utilizării asocierii de paracetamol cu cloramfenicol administrat injectabil.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă iar
absorbţia poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim se recomandă ca între
administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea
concomitentă cu medicamente care determină încetinirea evacuării gastrice poate întârzia absorbţia şi
debutul efectelor paracetamolului.
Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc de sângerare crescut. Efectul poate să apară şi
la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol timp de 5-7 zile. Administrarea ocazională nu
are efect semnificativ.
Interacțiunea cu testele de laborator
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
valorile glicemiei determinate prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
O cantitate mare de date legate de femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau
fetală/neonatală. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii la nevoie, cu toate acestea se
recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată posibilă și cu frecvența
cea mai mică.
Alăptare
După administrarea orală, paracetamolul este excretat în cantităţi mici în laptele matern.
Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează
atât timp cât nu sunt depăşite dozele recomandate. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen
lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest subpunct nu se aplică pentru Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală deoarece acest medicament este
indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi. Totuşi, în ceea ce priveşte substanţa activă, paracetamol,
au fost raportate rar ca şi reacţii adverse ameţelile şi tulburările de vedere.
Nu este de aşteptat ca paracetamolul să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Clasificarea pe aparate şi
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Modificări ale trombocitelor, modificări ale
celulelor stem
Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului Rare Hipersensibilitate (excluzând angioedem)
5
imunitar
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Foarte rare Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare Depresie nespecificată, confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare Tremor nespecificat, cefalee nespecifică
Tulburări oculare Rare Vedere anormală
Tulburări cardiace Rare Edeme
Tulburări gastro-intestinale Rare Hemoragie nespecificată, durere abdominală
nespecificată, diaree nespecificată, greaţă,
vărsături
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică,
necroză hepatică, icter
Foarte rare Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţii,
purpură, angioedem, urticarie
Tulburări renale şi urinare Foarte rare Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse
renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Ameţeli (excluzând vertij), stare generală de rău,
febră, sedare, interacţiuni medicamentoase
nespecificate
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate (necesitând
întreruperea tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Rare Supradozaj şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri rare de reacții adverse grave.
Au fost raportate unele cazuri de eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări
hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie),
tulburări gastro-intestinale şi vertij.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu afecțiuni
hepatice, etilism cronic, pacienţi cu malnutriţie cronică sau la cei care utilizează inductori enzimatici.
Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi
constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu doze de 7,5 g
paracetamol sau mai mari, în administrare unică, la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg, în
administrare unică, la copii, determină citoliză hepatică care poate duce la necroză completă şi
ireversibilă care are ca rezultat insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie ce pot
evolua către comă şi deces. Concomitent, la 12 - 48 ore după administrare pot să apară creşteri ale
valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi
bilirubinei precum şi scăderea valorilor protrombinemiei . De regulă, semnele clinice ale afectării
hepatice apar prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4 până la 6 zile.
6
Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice
grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi modificări la nivelul
miocardului şi pancreatită.
Măsuri terapeutice imediate
‐ Spitalizare de urgenţă
‐ Cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului, trebuie prelevată o
probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului.
‐ Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ).
‐ Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau
orală, dacă este posibil în primele 10 ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura un anumit
nivel de protecţie chiar dacă este administrat după 10 ore de la ingestie, dar în acest caz trebuie
prelungită perioada de tratament.
‐ Tratament simptomatic.
‐ Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice
revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei
hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi indicat transplantul hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:
alte analgezice şi antipiretice, anilide, cod ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este
pe deplin elucidat. Unul dintre mecanismele de acţiune ale paracetamolului este inhibarea
ciclooxigenazei, o enzimă importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul
sistemului nervos central este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului comparativ cu ciclooxigenaza
periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar eficacitate antipiretică şi analgezică, fără a avea
acţiune antiinflamatoare în ţesuturile periferice. Probabil, paracetamolul are efect antipiretic prin
acţiunea asupra centrului termoreglator hipotalamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă
şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg greutate corporală. La
doze terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat la nivelul ficatului prin două căi majore de metabolizare:
glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai
mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la
formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este
rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul
mercapturic.
La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar
glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea
de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare.
7
Eliminare
Paracetamolul este excretat în principal prin urină. Aproximativ 90% din doza administrată este
eliminată din organism în decurs de 24 ore prin rinichi, predominant sub formă de glucuronoconjugat
(60 până la 80%) şi sulfoconjugat (20 până la 30%). Mai puţin de 5% din doza administrată este
eliminată sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la nou-născuţi timpul
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde concentraţiilor
plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10
ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări
ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului.
Metaboliţii care sunt responsabili, probabil, de efectele toxice şi de modificările organice
corespunzătoare au fost găsiţi şi la oameni. În plus, în cazul utilizării pe termen lung (adică 1 an) a
dozelor terapeutice maxime, au fost descrise foare rare cazuri de hepatită cronică agresivă. La doze
subtoxice, simptomele de intoxicaţie pot să apară după cea de-a treia săptămână de administrare. Ca
urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pe o perioadă lungă de timp sau în doze mari.
Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc relevant genotoxic al paracetamolului la doze
terapeutice, adică doze non-toxice.
Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene relevante
în cazul utilizării de doze non-hepatotoxice de paracetamol.
Paracetamolul traversează bariera placentară.
Până în prezent, studiile la animale şi experienţa clinică nu au indicat niciun potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicerol
Sorbitol lichid (necristalizat) (E 420)
Povidonă K 30
Citrat de sodiu
Sorbat de potasiu
Acid citric monohidrat
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Zaharină sodică
Apă purificată
Aromă de căpşuni
Substanţe aromatizante naturale
Substanţe aromatizante artificiale
Propilenglicol
Alcool benzilic
Citrat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
8
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă brună cu capac cu filet prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii (capsula
capacului din PP/PEJD).
Seringă dozatoare pentru administrare orală cu piston alb din PEÎD şi rezervor transparent din PP.
Mărimi de ambalaj:
60 ml, 100 ml, 120 ml, 150 ml, 200 ml, şi 300 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf
Reykjavíkurvegi 76 - 78,
220 Hafnarfjörður,
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8737/2016/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Dată Reînnoirii Autorizație - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru conţine paracetamol 24 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: un mililitru conţine metabisulfit de sodiu (E 223) 1 mg, sorbitol (E 420)
140 mg şi sodiu aproximativ 1,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Soluţie incoloră spre slab colorată, cu aromă de căpşuni.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Doze
Doza zilnică maximă nu trebuie depăşită din cauza riscului de afectare hepatică gravă (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
Copii și adolescenți
Administrarea periodică ameliorează durerea şi oscilaţiile febrei. Administrarea trebuie să fie regulată,
inclusiv noaptea, preferabil la intervale de 6 ore, sau dacă nu, la intervale de minim 4 ore.
Doza zilnică recomandată de paracetamol la copii este de:
-10-15 mg/kg la interval de 4 până la 6 ore, maxim de 4 ori pe zi.
Dozele trebuie să fie stabilite în primul rând în funcţie de greutatea copilului sau adolescentului.
Informaţiile privind vârsta copiilor şi adolescenţilor din cadrul fiecărei grupe de greutate sunt numai
orientative.
2
Exemple de doze în concordanţă cu greutatea corporală şi vârsta aproximativă:
Greutate
corporală Vârsta (aproximativă) Doza (doza zilnică totală)
5-7 kg 3-6 luni 2,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(240 mg)
7-10 kg 6 luni-1 an 3,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(336 mg)
10-15 kg 1-3 ani 5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(480 mg)
15-20 kg 3-5 ani 7,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(720 mg)
20-25 kg 5-7 ani 10 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(960 mg)
25-30 kg 7-9 ani 12,5 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe
zi (1200 mg)
30-40 kg 9-12 ani 15 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(1440 mg)
≥ 40 kg ≥ 12 ani 20 ml la interval de 4 până la 6 ore, de maxim 4 ori pe zi
(1920 mg)
5 ml soluţie orală = 120 mg paracetamol
În caz de febră mare, semne de infecţie sau persistenţă a simptomelor mai mult de 2 zile, persoana care
îngrijeşte copilul sau adolescentul trebuie sfătuită să se adreseze unui medic.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min intervalul minim dintre 2 administrări trebuie să fie de 8 ore.
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă nu este indicată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Administrarea mai multor doze zilnice într-o
singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a cunoştinţei. Cu
toate acestea, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului. Utilizarea prelungită, cu excepţia
utilizării sub supraveghere medicală, poate fi nocivă. La adolescenţii trataţi cu doze zilnice de 60 mg
paracetamol/kg, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată, cu excepţia cazului
în care tratamentul nu este eficace.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare provocată prin
abuz de alcool etilic şi malnutriţie cronică.
3
Riscul de supradozaj este mai mare la pacienţii cu hepatopatie alcoolică non-cirotică. În caz de
alcoolism cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2
grame. Se va evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.
În caz de febră mare, semne de infecţie secundară sau de persistenţă a simptomelor tratamentul trebuie
reevaluat.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la interval de două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de supradozajul cu
analgezice (CSM- cefalee provocată de supradozajul cu medicamente) nu trebuie tratată prin creşterea
dozei. În astfel de cazuri, întreruperea utilizării analgezicelor se va face conform recomandărilor unui
medic.
Întreruperea bruscă după utilizarea pe termen lung, în doze mari sau utilizarea incorectă a
analgezicelor poate duce la cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome vegetative
autonome. Aceste simptome de întrerupere se remit în câteva zile. Până la acel moment, se va evita
administrarea ulterioară a analgezicelor iar utilizarea acestora nu va fi reluată fără recomandare
medicală.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
În eventualitatea unui supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile, trebuie solicitată
asistenţă medicală de urgenţă chiar dacă pacientul are o stare generală bună (vezi pct. 4.9).
Conţine metabisulfit de sodiu. Poate să cauzeze, în cazuri rare, reacţii de hipersensibilitate şi
bronhospasm.
Conţine sorbitol (140 mg/ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament. Soluţia orală poate avea un efect laxativ uşor, în special la copiii trataţi
cu dozele cele mai mari.
Valoarea calorică 2,6 kcal/g sorbitol.
Acest medicament conţine sodiu aproximativ 0,08 mmol (sau 1,7 mg) per ml soluţie orală. Acest lucru
se va lua în considerare la pacienţii care urmează o dietă cu conţinut redus de sodiu şi care cântăresc
cel puţin 25 kg (doze de 12,5 ml sau mai mari).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat şi, ca urmare, acesta poate interacţiona cu
alte medicamente care sunt metabolizate pe aceleaşi căi sau care au efecte inductoare sau inhibitoare
asupra acestor căi. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente inductoare
enzimatice, cum sunt barbituricele, carbamazepina, fenitoina, rifampicina, izoniazida şi planta
sunătoare (Hypericum perforatum) pot creşte hepatotoxicitatea paracetamolului din cauza formării mai
rapide şi în număr mai mare a metaboliţilor toxici. Ca urmare, administrarea concomitentă a
substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid trebuie luată în considerare scăderea dozei de
paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere la jumătate a clearance-ului paracetamolului,
prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al paracetamolului.
Paracetamolul poate scădea biodisponibilitatea lamotriginei, cu o posibilă reducere a efectelor acesteia,
din cauza unei posibile inducţii a metabolizării lamotriginei la nivelul ficatului.
4
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale cloramfenicolului în
cazul utilizării asocierii de paracetamol cu cloramfenicol administrat injectabil.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă iar
absorbţia poate fi redusă de către colestiramină. Pentru a obţine efect maxim se recomandă ca între
administrarea paracetamolului şi cea a colestiraminei să fie o pauză de o oră. Administrarea
concomitentă cu medicamente care determină încetinirea evacuării gastrice poate întârzia absorbţia şi
debutul efectelor paracetamolului.
Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc de sângerare crescut. Efectul poate să apară şi
la administrarea de doze zilnice de 1,5-2 g paracetamol timp de 5-7 zile. Administrarea ocazională nu
are efect semnificativ.
Interacțiunea cu testele de laborator
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
valorile glicemiei determinate prin testul la glucozo-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
O cantitate mare de date legate de femeile gravide nu indică toxicitate malformativă sau
fetală/neonatală. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii la nevoie, cu toate acestea se
recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată posibilă și cu frecvența
cea mai mică.
Alăptare
După administrarea orală, paracetamolul este excretat în cantităţi mici în laptele matern.
Nu au fost raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează
atât timp cât nu sunt depăşite dozele recomandate. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen
lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest subpunct nu se aplică pentru Dulsifeb 24 mg/ml soluţie orală deoarece acest medicament este
indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi. Totuşi, în ceea ce priveşte substanţa activă, paracetamol,
au fost raportate rar ca şi reacţii adverse ameţelile şi tulburările de vedere.
Nu este de aşteptat ca paracetamolul să afecteze capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Clasificarea pe aparate şi
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Modificări ale trombocitelor, modificări ale
celulelor stem
Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului Rare Hipersensibilitate (excluzând angioedem)
5
imunitar
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Foarte rare Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare Depresie nespecificată, confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare Tremor nespecificat, cefalee nespecifică
Tulburări oculare Rare Vedere anormală
Tulburări cardiace Rare Edeme
Tulburări gastro-intestinale Rare Hemoragie nespecificată, durere abdominală
nespecificată, diaree nespecificată, greaţă,
vărsături
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică,
necroză hepatică, icter
Foarte rare Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, transpiraţii,
purpură, angioedem, urticarie
Tulburări renale şi urinare Foarte rare Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse
renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Ameţeli (excluzând vertij), stare generală de rău,
febră, sedare, interacţiuni medicamentoase
nespecificate
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate (necesitând
întreruperea tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Rare Supradozaj şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri rare de reacții adverse grave.
Au fost raportate unele cazuri de eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie, tulburări
hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie, anurie),
tulburări gastro-intestinale şi vertij.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, copiii mici, pacienţii cu afecțiuni
hepatice, etilism cronic, pacienţi cu malnutriţie cronică sau la cei care utilizează inductori enzimatici.
Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore după administrare şi
constau în: greaţă, vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu doze de 7,5 g
paracetamol sau mai mari, în administrare unică, la adulţi sau cu 140 mg paracetamol/kg, în
administrare unică, la copii, determină citoliză hepatică care poate duce la necroză completă şi
ireversibilă care are ca rezultat insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie ce pot
evolua către comă şi deces. Concomitent, la 12 - 48 ore după administrare pot să apară creşteri ale
valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactat dehidrogenazei şi
bilirubinei precum şi scăderea valorilor protrombinemiei . De regulă, semnele clinice ale afectării
hepatice apar prima dată după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4 până la 6 zile.
6
Poate să apară insuficienţă renală acută cu necroză renală tubulară, chiar în absenţa afectării hepatice
grave. Alte simptome non-hepatice după supradozajul cu paracetamol pot fi modificări la nivelul
miocardului şi pancreatită.
Măsuri terapeutice imediate
‐ Spitalizare de urgenţă
‐ Cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului, trebuie prelevată o
probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a paracetamolului.
‐ Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmată de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ).
‐ Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale intravenoasă sau
orală, dacă este posibil în primele 10 ore post-ingestie. Totuşi, NAC poate asigura un anumit
nivel de protecţie chiar dacă este administrat după 10 ore de la ingestie, dar în acest caz trebuie
prelungită perioada de tratament.
‐ Tratament simptomatic.
‐ Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice
revin la normal în decurs de una până la două săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei
hepatice. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare poate fi indicat transplantul hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:
alte analgezice şi antipiretice, anilide, cod ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Mecanismul de acţiune prin care se obţine efectul analgezic al paracetamolului nu este
pe deplin elucidat. Unul dintre mecanismele de acţiune ale paracetamolului este inhibarea
ciclooxigenazei, o enzimă importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul
sistemului nervos central este mai sensibilă la acţiunea paracetamolului comparativ cu ciclooxigenaza
periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar eficacitate antipiretică şi analgezică, fără a avea
acţiune antiinflamatoare în ţesuturile periferice. Probabil, paracetamolul are efect antipiretic prin
acţiunea asupra centrului termoreglator hipotalamic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile sunt comparabile în sânge, salivă
şi plasmă. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg greutate corporală. La
doze terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat la nivelul ficatului prin două căi majore de metabolizare:
glucuronoconjugare (~60 %) şi sulfoconjugare (~35 %). Ultima cale este rapid saturată la doze mai
mari decât cele terapeutice. O cale de metabolizare minoră, catalizată de citocromul P450, duce la
formarea unui metabolit intermediar ( N acetil- p-benzochinonimină), care în condiţii normale este
rapid detoxifiat de glutation şi eliminat în urină, după conjugarea cu cisteina (~3 %) şi acidul
mercapturic.
La nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 12 ani, sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar
glucuronoconjugarea este mai redusă decât la adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea
de la adulţi, datorită capacităţii crescute pentru sulfoconjugare.
7
Eliminare
Paracetamolul este excretat în principal prin urină. Aproximativ 90% din doza administrată este
eliminată din organism în decurs de 24 ore prin rinichi, predominant sub formă de glucuronoconjugat
(60 până la 80%) şi sulfoconjugat (20 până la 30%). Mai puţin de 5% din doza administrată este
eliminată sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2 ore. În caz de insuficienţă renală sau hepatică, după supradozaj şi la nou-născuţi timpul
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este prelungit. Efectul maxim corespunde concentraţiilor
plasmatice maxime. În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10
ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
La pacienţii vârstnici, capacitatea de conjugare nu este modificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor la animale, care au investigat toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, efectuate la şobolan şi şoarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări
ale numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului.
Metaboliţii care sunt responsabili, probabil, de efectele toxice şi de modificările organice
corespunzătoare au fost găsiţi şi la oameni. În plus, în cazul utilizării pe termen lung (adică 1 an) a
dozelor terapeutice maxime, au fost descrise foare rare cazuri de hepatită cronică agresivă. La doze
subtoxice, simptomele de intoxicaţie pot să apară după cea de-a treia săptămână de administrare. Ca
urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pe o perioadă lungă de timp sau în doze mari.
Investigaţiile extensive nu au arătat vreun risc relevant genotoxic al paracetamolului la doze
terapeutice, adică doze non-toxice.
Studiile de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene relevante
în cazul utilizării de doze non-hepatotoxice de paracetamol.
Paracetamolul traversează bariera placentară.
Până în prezent, studiile la animale şi experienţa clinică nu au indicat niciun potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicerol
Sorbitol lichid (necristalizat) (E 420)
Povidonă K 30
Citrat de sodiu
Sorbat de potasiu
Acid citric monohidrat
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Zaharină sodică
Apă purificată
Aromă de căpşuni
Substanţe aromatizante naturale
Substanţe aromatizante artificiale
Propilenglicol
Alcool benzilic
Citrat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
8
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă brună cu capac cu filet prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii (capsula
capacului din PP/PEJD).
Seringă dozatoare pentru administrare orală cu piston alb din PEÎD şi rezervor transparent din PP.
Mărimi de ambalaj:
60 ml, 100 ml, 120 ml, 150 ml, 200 ml, şi 300 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf
Reykjavíkurvegi 76 - 78,
220 Hafnarfjörður,
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8737/2016/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Dată Reînnoirii Autorizație - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
