OXYCONTIN 80 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OxyContin 10 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 20 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 40 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 80 mg comprimat cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
OxyContin 10 mg
Fiecare comprimat cu eliber are modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 69,25 mg .
OxyContin 20 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 59,25 mg .
OxyContin 40 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 35,25 mg .
OxyContin 80 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată co nţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 80 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 78,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată.
OxyContin 10 mg
Comprimate filmate de culoare albă, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 10 pe cealaltă
parte.
OxyContin 20 mg
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 20 pe cealaltă
parte.
OxyContin 40 mg
Comprimate filmate de culoar e galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 40 pe
cealaltă parte.
OxyContin 80 mg
2
Comprimate filmate de culoare verde, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 80 pe
cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor moderate şi severe.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Dozajul trebuie ajustat în funcţie de intensitatea durerii şi de sensibilitatea specifică a fiecărui pacient
la diferiţi opioizi.
Pentru doze care nu sunt reali zabile practic cu ajutorul acestei concentraţii, sunt disponibile alte
concentraţii ale acestui medicament.
Dacă nu a fost prescris altfel de către medic, OxyContin trebuie administrat după cum urmează:
♦ Adulţi
Doza iniţială
Doza iniţială uzuală pentr u un pacient care nu a fost tratat anterior cu opioide este de 10 mg clorhidrat
de oxicodonă administrat pe cale orală la intervale de 12 ore.
Pacienţii trataţi anterior cu opioide pot începe tratamentul cu doze mai mari de OxyContin în funcţie
de experienţa anterioară cu opioide.
Pe baza studiilor clinice controlate s- a stabilit că 10 până la 13 mg de clorhidrat de oxicodonă
corespund la circa 20 mg sulfat de morfină, ambele cu eliberare prelungită.
Ajustarea dozelor
OxyContin este un medicament cu elib erare modificată şi de aceea nu este destinat tratamentului
dureri i acut e. La u nii pacienţi cărora li se administrează tratament cu opioide cu eliberare modific ată la
ore stabilite , este necesară administrarea de analgezice cu eliberare rapidă ca medicaţie pentru situaţii
de urgenţă pentru pentru controlul pragului dureros . Doza unică din medicamentul pentru situaţii de
urgenţă
trebuie să fie echivalentă cu până la 1/6 din doza zilnică echia nalgezică de clorhidrat de
oxicodonă comprimate cu eliberare modifi cată. Utilizarea medicamentelor pentru situaţii de urgenţă de
mai mult de două ori pe z i este o indicaţie că doza iniţială de OxyContin cu eliberare modifica tă
trebuie crescută. Creşterea treptată a dozei nu trebuie făcută cu o frecvenţă mai mică de odată la 1 sau
2 zile până când este atinsă o doză stabilă pentru 12 ore. După creşterea dozei de la 10 mg la 20 mg,
administrată la fiecare 12 ore, doza trebuie crescută cu aproximativ o treime din doza zilnică până la
obţinerea efectului analgezic dorit. Scopu l este de a stabili doza adecvată pacientului pentru 12 ore ,
care să menţină efectul analgezic adecvat cu reacţii adverse tolerabile şi care să necesite utilizarea
medicamentelor pentru situaţii de urgenţă pe cât de puţin timp posibil pe toată durata tratamentului
analgezic.
În timp ce pentru majoritatea pacienţilor este eficace administrarea echilibrată a dozelor (administrarea
aceleiaşi doze dimineaţa şi seara), continuu, la fiecare 12 ore, la unii pacienţi poate fi benefică
administrarea de doze neechi librate pentru controlul pragului dureros . În general, trebuie aleasă doza
minimă eficace. De obicei , la pacienţii cu dureri de etiologie necanceroasă
, este suficientă
administrarea unei doze zilnice de 40 mg, dar pot fi necesare doze mai mari. Pacienţii c u dureri în
cadrul unei afecţiuni canceroase
pot necesita doze de la 80 până la 120 mg pe zi , care în cazuri
individuale poate fi crescută până la 400 mg.
3
♦ Copii şi adolescenţi
N u se recomand ă utilizarea OxyContin la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt
date suficiente privind siguranţ a şi eficacitatea administrării.
♦ Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici fără simptome de insuficienţă hepatică sau renală nu este necesară ajustarea
dozelor .
Pacienţi cu insuficienţă renal ă sau hepatic ă
La pacien ţii cu disfunc ţie renal ă eliminarea oxicodonei ș i metaboliţilor acesteia este redusă . La
pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă efectul analgesic este prelungit și concentra ţiile plasmatice sunt
crescute. Doza de ini ţiere trebuie s ă urmeze o abordare conservatoare pentru ace ști pacien ţi. Doza
ini ţial ă recomandat ă pentru adul ţi ar trebui s ă fie redus ă cu 50% (de exemplu, o doz ă zilnic ă totală de
10 mg administrat ă oral, la pacien ţi care nu au fost trataţ i anterior cu opioide), și la fiecare pacient
trebuie ajustat ă adecvat pentru controlul durerii, în func ţie de situa ţia lor clinic ă.
Mod de administrare
OxyContin comprimate cu eliberare modificată trebuie administrat de două ori pe zi după o schemă de
tratament fixă.
Comprimatele cu eliberare modificată pot fi administrate indiferent de orarul meselor, cu o cantitate
suficientă de lichid . Comprimatele de OxyContin trebuie înghiţit e întreg i şi nu trebuie spart e sau
mestecat e.
Durata tratamentului
OxyContin nu trebuie administrat mai mult dec ât este necesar.
Întreruperea tratamentului
Când un pacient nu mai necesit ă tratament cu opioide, se recomandă scăderea treptată a dozei pentru a
preveni apariţia simptomelor sindromului de întrerupere.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de oxicodonă sau la oricare dintre excipienţi i menţiona ţi la punctul
6.1.;
Oxicodona nu trebuie utilizat ă în niciuna dintre situa ţiile în care opioizii sunt contraindica ţi:
deprimare respiratorie severă însoţită de hipoxie , niveluri ridicate de diox id de carbon în sânge
(hipercarbie), boală pulmonară obstructivă cronică seve ră, c ord pulmonar , astm bronşic sever sau ileus
paralitic;sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu se recomandă utilizarea OxyContin la cop ii cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt date suficiente
privind siguranţ a şi eficacitatea administrării.
Riscul major al excesului de opioide este deprimarea respiratorie. Efectele respiratorii deprimante ale
oxicodonei pot determina retenţ ie de dioxid de carbon în sânge ș i în al doilea rând, în lichidul
cefalorahidian. Opioidele pot determina hipotensiune arterială severă la persoanele sensibile .Trebuie
manifestată prudenţă în administrar ea la pacienţi i vârstnici sau debilitaţi, la pacienţii cu insuficienţă
respiratorie, severă a func ţiei pulmonare, insuficienţă, hepatică sau renală , mixedem, hipotiroidism,
boal a Addison , insuficienţă adrenocorticală hipertrofie de prostată, psihoză toxică (de exemplu alcool
etilic), alcoolism, delirium tremens, dependen ţă cunoscută de opioide, afecţiuni ale
tractului biliar, pancreatită, litiază biliară, boală intestinală obstructivă sau inflamatorie, tulburări
inflamatorii intestinale, leziuni craniene (datorit ă riscului crescut de hipertensiune intracraniană),
4
hipotensiune arterială , hipovolemie, epilepsie sau cu predispoziţie la convulsii, pacienţi trataţi cu
inhibitori MAO.
Ca ș i în cazul tuturor preparatelor de opi oide, produsele ce con ţin oxicodonă trebuie utilizat e cu
precau ţie ulterior interven ţiei chirurgicale a bdominale deoarece opioidele sunt cunoscute a afecta
motilitatea in testinală și nu ar trebui să fie utilizate până când medicul se asigur ă că func ţia
intestinului este normal ă.
Dacă se suspectează sau apare ileus paralitic în timpul tratamentului, administ rarea de OxyContin
trebuie întreruptă imediat.
Folosirea de alcool concomitent cu OxyContin poate accentua efectele adverse ale OxyContin; a se
evita folosirea concomitentă.
OxyContin 80 mg comprimate cu eliberare modifica tă
La pacienţii cărora nu li s-au administrat anterior opioide , nu se recomandă OxyContin 80 mg
comprimate cu eliberare modificată, deoarece această concentraţie poate determina deprimare
respiratorie cu evoluţie spre deces .
Pacienţii pot dezvolta toleranţă la substanţa activă în cazul administrării de lungă durată şi pot necesita
administrarea de doze progresiv mai mari pentru atingerea efectului analgezic dorit. Utilizarea de
lungă durată a oxicodonei poate determina dependenţă fizică, iar întreruperea bruscă a terapiei poate
declanşa apariţia simptomelor sindrom ului de întrerupere. Când un pacient nu mai necesit ă tratament
cu oxicodonă se recomandă scăderea treptată a dozei pentru a evita apariţia simptomelor sindromului
de întrerupere. Simptomele sindromului de întrerupere pot include căscat, midriază, lăcrimare, rinoree,
tremor, hiperhidroz ă, anxietate, agitaţ ie, convulsii și insomnie.
Hiperalgezia care nu răspunde la o cre ștere ulterioară a dozei de oxicodon ă poate să apară foarte rar, în
special la doze mari. O reducere a dozei de oxicodonă sau schimbarea la un tratament cu un alt opioid
poate fi necesară.
Oxicodona prezintă potenţial de dependenţă similar cu alte opioide agoniste puternice. Oxicodona
poate fi solicitată și utilizată în abuz de către persoanele cu tulbur ări de dependen ţă latente sau
manifeste. Există un potenţ ial de dezvoltare a dependen ţei psi hologice [dependen ţă ] la analgezice
opioide, inclusiv oxicodonă. Oxycontin trebuie folosit cu prudenţ ă deosebită la pacienţii cu
antecedente de abuz de alcool ș i de droguri.
Pentru a evita distrugerea proprietăţilor de eliberare controlată, comprimatele cu eliberare modificată
trebuie înghiţite întregi fără a fi sparte, mestecate sau zdrobite.
Administrarea comprimatelor sparte, mestecate sau zdrobite determină eliberarea şi a bsorbţia rapidă a
unor doze de oxicodonă care pot determina deces (vezi pct. 4.9).
Abuzul de forme de dozare oral ă prin administrare parenterală poate fi de așteptat să ducă la
evenimente adverse grave, care pot fi fatale.
OxyContin se prezintă sub forma unei matrice dublu- polimerice, destinate administrării pe cale orală.
Ad ministr area abuzivă pe cale parenterală a componentelor comprimatului, în special a talcului, este
de aşteptat să d etermine necroză tisulară locală şi apariţia de granuloame pulmonare sau poate
determina apariţia altor evenimente grave, cu potenţial letal .
OxyContin nu este r ecomandat pentru utilizare preoperator sau în primele 12-24 ore post-operator . În
funcţie de tipul şi gradul de dificultate al intervenţiei chirurgicale , procedura anestezică utilizată, alte
tratamente concomitente şi starea clinică a pacientului, momentul exact al începerii tratamentului post-
operator cu OxyContin depinde de o evaluare atentă a raportului risc-benefici u pentru fiecare pacient.
Comprimatele pot fi observate în materiile fecale.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
5
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament poate determina rezultat pozitiv la
testel e pentru controlul antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Poate apărea o creș tere a efectului depresiv la nivelul SNC în timpul tratamentului concomitent cu
medicamente care afectează SNC cum sunt alte opioide, sedative, hipnotice, antidepresive, fenotiazine
ș i neuroleptice.
Inhibitori MAO sunt cunoscuţ i pentru interacţiunea cu analgezicele narcotice. Inhi bitori MAO
provoacă excita ţia SNC sau depresie asociată cu crize hipertensive sau hipotensive (vezi pct. 4.4).
Oxicodona trebuie utilizată cu precauţ ie la pacienţii la care se administrează inhibitori MAO sau care
au primit inhibitori MAO în ultimele două săptămâni (vezi pct. 4.4). Substanţele cu efecte
anticolinergice (de exemplu medicamente psihotrope, antihistaminice, antiemetice, medicamentele
pentru boala Parkinson) , pot accentua reacţiile adverse anticolinergice ale oxicodonei cum sunt
constipaţia, xe rostomia sau tulburări le de micţiune .
În cazuri izolate a fost observată o creştere sau scădere semnificative ale INR (Raport Internaţional
Normalizat) , în urma asocierii oxicodonei cu anticoagulante de tip cumarinic.
Oxicodona este metabolizat ă în principal de căt re CYP3A4, cu o contribuţ ie a CYP2D6. Activităţile
acestor căi de metabolizare pot fi inhibate sau induse de diverse medicamente administrate
concomitent sau de elemente ce ţ in de dietă.
Inhibitori ai CYP3A4, cum sunt antibioticele macrolide (de exemplu, claritromicina, eritromicina și
telitromicina), antifungice tip azol (de exemplu ketoconazol, voriconazol, itraconazol și posaconazol),
inhibitori de protează (de exemplu, boceprevir, ritonavir, indinavir, nelfinavir și saquinavir),
cimetidina și suc ul de grapefruit pot provoca un clearance redus al oxicodonei, care ar putea determina
o cre ștere a concentraţ iilor plasmatice de oxicodonă. Prin urmare, poate fi necesar ca doza de
oxicodonă să fie adaptată în consecinţă.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
• Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, în administrare orală câte 200 mg timp de cinci zile, a
crescut ASC a oxicodonei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 2,4 ori mai
mare (1,5 – 3,4).
• Voriconazol, un inhibitor al CYP3A4, în administrare orală câte 200 mg de două ori pe zi timp de
patru zile (400 mg, administr ată în primele două doze), a crescut ASC a oxicodonei administrată pe
cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 3,6 ori mai mare (2,7 – 5,6).
• Telitromicina, un inhibitor al CYP3A4, administrată pe cale orală, 800 mg timp de patru zile, a
crescut ASC a oxicodon ei administrată pe cale orală . În medie, ASC a fost de aproximativ 1,8 ori mai
mare (1,3 – 2,3).
• Sucul de grapefruit, un inhibitor al CYP3A4, administrat câte 200 ml de trei ori pe zi, timp de cinci
zile, a crescut ASC a oxicodonei administ rată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 1,7
ori mai mare (1,1 – 2,1).
Inductori ai CYP3A4, cum sunt rifampicina, carbamazepină, fenitoină și sunătoare pot induce
metabolizarea de oxicodonă ș i provoca un clearance crescut al oxicodonei, care ar putea determina o
scădere a concentraţ iilor plasmatice de oxicodonă. Poate fi necesar ca doza de oxicodonă să fie
adaptat ă în consecinţ ă.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
• sunătoarea, un inductor al CYP3A4, administrat ă câte 300 mg de trei ori pe zi, timp de cincisprezece
zile, a redus ASC oxicodon ei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 50% mai
mi că (37- 57%).
• Rifampicina, un inductor al CYP3A4, administrat ă câte 600 mg o dată pe zi, timp de ș apte zile, a
redus ASC oxicodonei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 86% mai mică .
Medicamentele care inhibă activitatea CYP2D6, cum sunt paroxetina și chinidina, pot provoca
scăderea clearance -ului de oxicodonă, care poate duce la o cre ștere a concentraţ iilor plasmatice de
oxicodonă .
6
Alcoolul poate accentua efectele farmacodinamice ale OxyContin ; a se evita folosirea concomitent ă.
4.6 Fertilitatea , s arcina şi alăptarea
Utilizarea acestui medicament trebuie să fie evitată pe cât posibil , la pacientele care sunt gravide sau
care alăptează.
Sarcina
Nu există suficiente date privind utilizarea oxicodonei în timpul sarcinii. Copii i născuţi din mame care
au primit opioide în timpul ultimilor 3 până la 4 săptămâni înainte de na ștere trebuie să fie
monitoriza ţi pentru depresie respiratorie. Simptomele de întrerupere pot fi observate la nou -născu ţi ale
căror mame care urmează tratament cu oxicodonă.
Dacă oxicodona este utilizată în timpul travaliului poate apărea deprimare respiratorie la făt.
Alăptarea
Oxicodona poate fi excretată în laptele matern și poate determina depresie respiratorie la nou -născut.
De aceea, oxicodona nu trebuie utilizată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ox icodona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Datorită proprietăţilor sale farmacologi ce, oxicodona poate determina deprimare respiratorie, mioză,
bronhospasm şi spasm al musculaturii netede şi poate inhiba reflexul de tuse.
Cel mai frecvent raportate reacţii adverse sunt greaţa (în special la debutul tratamentului) şi
constipaţia.
Deprim area respiratorie este pricipalul risc în cazul unui supradozajului cu opioide şi apare cel mai
frecvent la pacienţii vârstnici sau debilitaţi. Opioidele pot determina hipotensiune arterială severă la
pacienţii predispuşi la aceasta.
Următoarele reacţii a dverse au fost raportate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥ 1/10),
F recvente (≥ 1/100 şi <1/10);
M ai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
R are (≥ 1/10000 şi <1/1000);
F oarte rare (< /10000);
C u frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de h ipersensibi litate
C u frecvenţă necunoscută reacţii anafilactice
reacţii anafilactoide
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scădere a apetitului alimentar
Mai pu ţin frecvente deshidratare,
Tulburări psihice
Frecvente: anxietate, confuzie, depresi e, insomnie, nervozitate, gândire a normală
7
Mai puţin frecvente: agitaţie, labilitate emoţionala, euforie, halucinaţii, scădere a libidoului,
dependenţă fizică la medicament (vezi pct. 4.4)
C u frecvenţă necunoscută : agresivitate
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă , ameţeli, cefalee
Frecvente: tremor, letargie
Mai puţin frecvente: amnezie, convulsii, hipertonie, hipoestezie, contracţii musculare involuntare,
tulburări ale vorbirii, sincop ă, parestezie, disgeuzie,
C u frecvenţă necu noscută: hiperalgezie
Turburări oculare
Mai puţin frecvente: afectarea vederii, mioz ă.
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Palpitaţii (în cadrul sindromului de întrerupere).
Tulburări vas culare
Mai puţin frecvente: Vasodilaţie
Rare: hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee
Mai puţin frecvente: depresie respiratorie
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvent e: Constipaţie, vărsături, greaţă
Frecvente: Dureri abdominale, diaree, xerostomie, dispepsie
Mai puţin frecvent e: disfagie, flatulenţă , eructaţii, ileus.
C u frecvenţă necunoscută : carii dentare.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Concentraţi i serice ale enzimelor hepatice crescute
C u frecvenţă necunoscută : colestază, colică biliară
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Prurit
Frecvente: Reacţii/erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză
Mai puţin frecvente Xeroză cu tanată
R are: Urticarie
Tulburări renale şi urinare
Mai puţin f recvente: Retenţie urinară,
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Disfuncţie erectilă, hipogonadism
C u frecvenţă necunoscută : Amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, fatigabilitate
Mai puţin frecvente: frisoane, simptome ale sindrom ului de întrerupere, stare de rău general, edem,
edem periferic, toleranţă la medicament, sete.
8
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de î ntrerupere la nou-născuţi
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesio niştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http ://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Simptomele supradozajului acut cu oxicodonă se pot manifesta prin deprimare respiratorie somnolenţă
mergând până la stupor sau comă, hipotonie, m ioză, bradicardie , hipotensiune arterială și deces.
Tratamentul supradozajului
Trebuie păstrată permeabilitatea căilor respiratorii. Antagoni ști puri ai opioidelor, cum ar fi naloxona
sunt antidoturi specifice utilizate împotriva simptomelor supradozajului cu opioide. Alte măsuri
suportive trebuie aplicat e în funcţie de necesităţ i.
Supradozajul poate fi tratat prin administrarea antagonişti lor de receptori opioizi (de exemplu
naloxonă 0,4- 2 mg intravenos ). Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată la intervale de 2 -3
minute sau prin perfuz area a 2 mg în 500 ml clorură de sodiu 0,9% sau glucoză 5% (naloxonă 0,004
mg/l). Viteza de perfuzare trebuie ajusta tă în funcţie de doza administrată anterior in bolus şi de
răspunsul clinic al pacientului.
Trebuie avut în vedere lavajul gastric.
Măsurile supor tive (respiraţie asistată, aport de oxigen, administrarea de vasopresoare şi perfuzii)
trebuie aplicate, dacă sunt necesare, în caz de şoc circulator asociat . În caz de stop cardiac sau
tulburări de ritm pot fi indicate masajul cardiac sau defibrilarea . Dacă este necesar , se efectuează
ventilaţie asistată. Trebuie susţinut echilibrul hidro- electroli tic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali din opiu, codul ATC: N02AA05.
Oxicodona prez intă afinitate pentru receptorii opioizi kappa, miu şi delta ai opioidelor de la nivel
cerebral , spinal şi al organelor periferice. Oxicodona este un opioid agonist al acestor receptori fără
efect antagonist. Efectul terapeutic este în principal analgezic şi sedativ.
Comparativ cu oxicodona cu eliberare rapidă, administrată în monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente, comprimatele cu eliberare modificată determină ameliorarea durerii pe o perioadă de
timp mai lungă, fără a creşte incidenţa reacţiil or adverse.
Sistemul endocrin
Opioidele pot influenţa axul hipotalamo -hipofizo- suprarenalian sau gonadele. Unele dintre
modificările c are pot fi observate includ creşterea prolactinemiei şi scăderea cortizol emiei şi a
concentraţiilor serice ale testosteronului. Ca urmare a acestor modificări , pot să apară simptome
clinice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
9
Absorbţia oxicodonei din OxyContin comprimate cu eliberare modificată este bifazică, cu un timp de
înjumătăţire relativ rapid de 0,6 ore repr ezentând aproximativ 40% din cantitatea de substanţă activă şi
un timp de înjumătăţire mai lent de 6,9 ore care reprezintă aproximativ 60% din cantitatea de substanţă
activă.
Pentru a evita distrugerea proprietăţilor de eliberare controlată, comprimatele cu eliberare modificată
nu trebuie sparte, mestecate sau zdrobite, deoarece aceasta determină eliberarea rapidă a oxicodonei.
Biodisponibilitate relativă a oxicodonei cu eliberare modificată după administrare orală este
comparabilă cu cea a oxicodonei cu eliberare rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime atinse după
aproximativ 3 ore de la ingestia comprimatelor cu eliberare modificată comparativ cu 1 până la 1,5
ore. Concentraţiile plasmatice maxime şi oscilaţiile concentraţiilor de oxicodonă cu eliberar e
modificată şi cu eliberare rapidă sunt similare când sunt administrate în doze zilnice similare la
intervale de 12 ore şi respectiv, 6 ore.
B iodisponibilit atea absolută a oxicodonei administrată oral variază între 42 şi 87% comparativ cu
oxicodona administrată intravenos . La starea de echilibru , volumul de distribuţie al oxicodonei este de
2,6 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 45%, iar timpul de
înjumătăţire pasmatică prin eliminare este de 4 - 6 ore. Timpul de înju mătăţire plasmatică prin
eliminare a comprimatelor cu eliberare modifica tă este de 4,5 ore, cu valori la starea de echilibru
atinse, în medie, după o zi.
Comprimatele de 10, 20, 4 0 şi 80 mg cu eliberare modifica tă sunt bioechivalente atât din punct de
vede re al vitezei cât şi a gradului de absorbţie şi proporţional e cu doza în ceea ce priveşte gradul
absorbţie i. Inge stia unui prânz standard cu conţinut bogat în grăsimi nu afectează gradul de absorbţie
al oxicodonei.
Metabolizare
Oxicodona este metabolizată intestinal şi hepatic în noroxicodonă şi oximorfonă şi în diferiţi derivaţi
glucuronoconjugaţi . Noroxicodona, oximorfona şi noroximorfona sunt produse pe calea sistemul
enzimatic al citocromului P450. Studiile in vitro sugerează că dozele terapeutice de cimetidină
probabil nu au efecte asupra formării de noroxicodonă. La om, chinidina scade producerea de
oximorfonă, fără a influenţa semnificativ proprietăţile farmacodinamice ale oxicodonei .
E liminare
Oxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi atât în ur ină cât şi în materii fecale. De asemenea,
oxicodona traversează bariera feto -placentară şi poate fi dete ctată în lapte.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există date insuficiente referitoare la efectele toxice ale oxicodonei asupra funcţiei de reproducer e. Nu
s -au efectuat studii după expunerea intrauterină, privind efectele după naştere. Oxicodona nu a
determinat efecte dăunătoare asupra ferti lităţii şi dezvoltării embrionar e precoce la masculii şi
femelele de şobolan în doze de până la 8 mg/kg şi nu a determinat malformaţii la şobolan, în doze de 8
mg/kg şi zi şi la iepure, în doze de până la 5 mg/kg şi zi .
În testele in vitro , oxicodona a demonstrat potenţial clastogen. Cu toate acestea, in vivo nu au fost
observate efecte similare , chiar la doze toxice.
Nu au fost realizate studii asupra carcinogenităţii pe termen lung.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Oxycontin 10 mg
10
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- subst anta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry white Y -5R -18024- A [conţine: hipromeloză, hidroxipropilceluloză, dioxid de titan (E 171),
macrogol 400]
Oxycontin 20 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry YS -1R -14518 -A [conţine: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400, polisorbat 80,
oxid roşu de fer (E 172 )]
Oxycontin 40 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry yellow YS -1R -12525- A [conţine: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400,
polisorbat 80, oxid galben de fer (E 172)]
Oxycontin 80 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
11
Talc
Stearat de magneziu
Film: Opadry green Y -5R -11167- A [conţine: hipromeloză, hidroxipropilceluloză, dioxid de titan (E
171), macrogol 400, oxid galben de fer (E 172), indigo carmin (E 132)]
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabil itate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere PVC/Al conţinând 10, 30, 56 sau 60 comprimate cu eliberare modificată.
Este posibil ca n u toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MUNDIPHARMA Ges.m.b.H.
A pollogasse 16- 18, A-1070 Viena
Austria
8. NUMERELE A UTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
OxyContin 10 mg
4279/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 20 mg
4280/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 40 mg
4281/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 80 mg
4282/201 2/01-02 -03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OxyContin 10 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 20 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 40 mg comprimat cu eliberare modificată
OxyContin 80 mg comprimat cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
OxyContin 10 mg
Fiecare comprimat cu eliber are modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 69,25 mg .
OxyContin 20 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 59,25 mg .
OxyContin 40 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 35,25 mg .
OxyContin 80 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată co nţine clorhidrat de oxicodonă anhidru 80 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 78,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată.
OxyContin 10 mg
Comprimate filmate de culoare albă, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 10 pe cealaltă
parte.
OxyContin 20 mg
Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 20 pe cealaltă
parte.
OxyContin 40 mg
Comprimate filmate de culoar e galbenă, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 40 pe
cealaltă parte.
OxyContin 80 mg
2
Comprimate filmate de culoare verde, rotunde, biconvexe, marcate cu OC pe o parte şi cu 80 pe
cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor moderate şi severe.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Dozajul trebuie ajustat în funcţie de intensitatea durerii şi de sensibilitatea specifică a fiecărui pacient
la diferiţi opioizi.
Pentru doze care nu sunt reali zabile practic cu ajutorul acestei concentraţii, sunt disponibile alte
concentraţii ale acestui medicament.
Dacă nu a fost prescris altfel de către medic, OxyContin trebuie administrat după cum urmează:
♦ Adulţi
Doza iniţială
Doza iniţială uzuală pentr u un pacient care nu a fost tratat anterior cu opioide este de 10 mg clorhidrat
de oxicodonă administrat pe cale orală la intervale de 12 ore.
Pacienţii trataţi anterior cu opioide pot începe tratamentul cu doze mai mari de OxyContin în funcţie
de experienţa anterioară cu opioide.
Pe baza studiilor clinice controlate s- a stabilit că 10 până la 13 mg de clorhidrat de oxicodonă
corespund la circa 20 mg sulfat de morfină, ambele cu eliberare prelungită.
Ajustarea dozelor
OxyContin este un medicament cu elib erare modificată şi de aceea nu este destinat tratamentului
dureri i acut e. La u nii pacienţi cărora li se administrează tratament cu opioide cu eliberare modific ată la
ore stabilite , este necesară administrarea de analgezice cu eliberare rapidă ca medicaţie pentru situaţii
de urgenţă pentru pentru controlul pragului dureros . Doza unică din medicamentul pentru situaţii de
urgenţă
trebuie să fie echivalentă cu până la 1/6 din doza zilnică echia nalgezică de clorhidrat de
oxicodonă comprimate cu eliberare modifi cată. Utilizarea medicamentelor pentru situaţii de urgenţă de
mai mult de două ori pe z i este o indicaţie că doza iniţială de OxyContin cu eliberare modifica tă
trebuie crescută. Creşterea treptată a dozei nu trebuie făcută cu o frecvenţă mai mică de odată la 1 sau
2 zile până când este atinsă o doză stabilă pentru 12 ore. După creşterea dozei de la 10 mg la 20 mg,
administrată la fiecare 12 ore, doza trebuie crescută cu aproximativ o treime din doza zilnică până la
obţinerea efectului analgezic dorit. Scopu l este de a stabili doza adecvată pacientului pentru 12 ore ,
care să menţină efectul analgezic adecvat cu reacţii adverse tolerabile şi care să necesite utilizarea
medicamentelor pentru situaţii de urgenţă pe cât de puţin timp posibil pe toată durata tratamentului
analgezic.
În timp ce pentru majoritatea pacienţilor este eficace administrarea echilibrată a dozelor (administrarea
aceleiaşi doze dimineaţa şi seara), continuu, la fiecare 12 ore, la unii pacienţi poate fi benefică
administrarea de doze neechi librate pentru controlul pragului dureros . În general, trebuie aleasă doza
minimă eficace. De obicei , la pacienţii cu dureri de etiologie necanceroasă
, este suficientă
administrarea unei doze zilnice de 40 mg, dar pot fi necesare doze mai mari. Pacienţii c u dureri în
cadrul unei afecţiuni canceroase
pot necesita doze de la 80 până la 120 mg pe zi , care în cazuri
individuale poate fi crescută până la 400 mg.
3
♦ Copii şi adolescenţi
N u se recomand ă utilizarea OxyContin la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt
date suficiente privind siguranţ a şi eficacitatea administrării.
♦ Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici fără simptome de insuficienţă hepatică sau renală nu este necesară ajustarea
dozelor .
Pacienţi cu insuficienţă renal ă sau hepatic ă
La pacien ţii cu disfunc ţie renal ă eliminarea oxicodonei ș i metaboliţilor acesteia este redusă . La
pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă efectul analgesic este prelungit și concentra ţiile plasmatice sunt
crescute. Doza de ini ţiere trebuie s ă urmeze o abordare conservatoare pentru ace ști pacien ţi. Doza
ini ţial ă recomandat ă pentru adul ţi ar trebui s ă fie redus ă cu 50% (de exemplu, o doz ă zilnic ă totală de
10 mg administrat ă oral, la pacien ţi care nu au fost trataţ i anterior cu opioide), și la fiecare pacient
trebuie ajustat ă adecvat pentru controlul durerii, în func ţie de situa ţia lor clinic ă.
Mod de administrare
OxyContin comprimate cu eliberare modificată trebuie administrat de două ori pe zi după o schemă de
tratament fixă.
Comprimatele cu eliberare modificată pot fi administrate indiferent de orarul meselor, cu o cantitate
suficientă de lichid . Comprimatele de OxyContin trebuie înghiţit e întreg i şi nu trebuie spart e sau
mestecat e.
Durata tratamentului
OxyContin nu trebuie administrat mai mult dec ât este necesar.
Întreruperea tratamentului
Când un pacient nu mai necesit ă tratament cu opioide, se recomandă scăderea treptată a dozei pentru a
preveni apariţia simptomelor sindromului de întrerupere.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de oxicodonă sau la oricare dintre excipienţi i menţiona ţi la punctul
6.1.;
Oxicodona nu trebuie utilizat ă în niciuna dintre situa ţiile în care opioizii sunt contraindica ţi:
deprimare respiratorie severă însoţită de hipoxie , niveluri ridicate de diox id de carbon în sânge
(hipercarbie), boală pulmonară obstructivă cronică seve ră, c ord pulmonar , astm bronşic sever sau ileus
paralitic;sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu se recomandă utilizarea OxyContin la cop ii cu vârsta sub 18 ani deoarece nu sunt date suficiente
privind siguranţ a şi eficacitatea administrării.
Riscul major al excesului de opioide este deprimarea respiratorie. Efectele respiratorii deprimante ale
oxicodonei pot determina retenţ ie de dioxid de carbon în sânge ș i în al doilea rând, în lichidul
cefalorahidian. Opioidele pot determina hipotensiune arterială severă la persoanele sensibile .Trebuie
manifestată prudenţă în administrar ea la pacienţi i vârstnici sau debilitaţi, la pacienţii cu insuficienţă
respiratorie, severă a func ţiei pulmonare, insuficienţă, hepatică sau renală , mixedem, hipotiroidism,
boal a Addison , insuficienţă adrenocorticală hipertrofie de prostată, psihoză toxică (de exemplu alcool
etilic), alcoolism, delirium tremens, dependen ţă cunoscută de opioide, afecţiuni ale
tractului biliar, pancreatită, litiază biliară, boală intestinală obstructivă sau inflamatorie, tulburări
inflamatorii intestinale, leziuni craniene (datorit ă riscului crescut de hipertensiune intracraniană),
4
hipotensiune arterială , hipovolemie, epilepsie sau cu predispoziţie la convulsii, pacienţi trataţi cu
inhibitori MAO.
Ca ș i în cazul tuturor preparatelor de opi oide, produsele ce con ţin oxicodonă trebuie utilizat e cu
precau ţie ulterior interven ţiei chirurgicale a bdominale deoarece opioidele sunt cunoscute a afecta
motilitatea in testinală și nu ar trebui să fie utilizate până când medicul se asigur ă că func ţia
intestinului este normal ă.
Dacă se suspectează sau apare ileus paralitic în timpul tratamentului, administ rarea de OxyContin
trebuie întreruptă imediat.
Folosirea de alcool concomitent cu OxyContin poate accentua efectele adverse ale OxyContin; a se
evita folosirea concomitentă.
OxyContin 80 mg comprimate cu eliberare modifica tă
La pacienţii cărora nu li s-au administrat anterior opioide , nu se recomandă OxyContin 80 mg
comprimate cu eliberare modificată, deoarece această concentraţie poate determina deprimare
respiratorie cu evoluţie spre deces .
Pacienţii pot dezvolta toleranţă la substanţa activă în cazul administrării de lungă durată şi pot necesita
administrarea de doze progresiv mai mari pentru atingerea efectului analgezic dorit. Utilizarea de
lungă durată a oxicodonei poate determina dependenţă fizică, iar întreruperea bruscă a terapiei poate
declanşa apariţia simptomelor sindrom ului de întrerupere. Când un pacient nu mai necesit ă tratament
cu oxicodonă se recomandă scăderea treptată a dozei pentru a evita apariţia simptomelor sindromului
de întrerupere. Simptomele sindromului de întrerupere pot include căscat, midriază, lăcrimare, rinoree,
tremor, hiperhidroz ă, anxietate, agitaţ ie, convulsii și insomnie.
Hiperalgezia care nu răspunde la o cre ștere ulterioară a dozei de oxicodon ă poate să apară foarte rar, în
special la doze mari. O reducere a dozei de oxicodonă sau schimbarea la un tratament cu un alt opioid
poate fi necesară.
Oxicodona prezintă potenţial de dependenţă similar cu alte opioide agoniste puternice. Oxicodona
poate fi solicitată și utilizată în abuz de către persoanele cu tulbur ări de dependen ţă latente sau
manifeste. Există un potenţ ial de dezvoltare a dependen ţei psi hologice [dependen ţă ] la analgezice
opioide, inclusiv oxicodonă. Oxycontin trebuie folosit cu prudenţ ă deosebită la pacienţii cu
antecedente de abuz de alcool ș i de droguri.
Pentru a evita distrugerea proprietăţilor de eliberare controlată, comprimatele cu eliberare modificată
trebuie înghiţite întregi fără a fi sparte, mestecate sau zdrobite.
Administrarea comprimatelor sparte, mestecate sau zdrobite determină eliberarea şi a bsorbţia rapidă a
unor doze de oxicodonă care pot determina deces (vezi pct. 4.9).
Abuzul de forme de dozare oral ă prin administrare parenterală poate fi de așteptat să ducă la
evenimente adverse grave, care pot fi fatale.
OxyContin se prezintă sub forma unei matrice dublu- polimerice, destinate administrării pe cale orală.
Ad ministr area abuzivă pe cale parenterală a componentelor comprimatului, în special a talcului, este
de aşteptat să d etermine necroză tisulară locală şi apariţia de granuloame pulmonare sau poate
determina apariţia altor evenimente grave, cu potenţial letal .
OxyContin nu este r ecomandat pentru utilizare preoperator sau în primele 12-24 ore post-operator . În
funcţie de tipul şi gradul de dificultate al intervenţiei chirurgicale , procedura anestezică utilizată, alte
tratamente concomitente şi starea clinică a pacientului, momentul exact al începerii tratamentului post-
operator cu OxyContin depinde de o evaluare atentă a raportului risc-benefici u pentru fiecare pacient.
Comprimatele pot fi observate în materiile fecale.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
5
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi asupra faptului că acest medicament poate determina rezultat pozitiv la
testel e pentru controlul antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Poate apărea o creș tere a efectului depresiv la nivelul SNC în timpul tratamentului concomitent cu
medicamente care afectează SNC cum sunt alte opioide, sedative, hipnotice, antidepresive, fenotiazine
ș i neuroleptice.
Inhibitori MAO sunt cunoscuţ i pentru interacţiunea cu analgezicele narcotice. Inhi bitori MAO
provoacă excita ţia SNC sau depresie asociată cu crize hipertensive sau hipotensive (vezi pct. 4.4).
Oxicodona trebuie utilizată cu precauţ ie la pacienţii la care se administrează inhibitori MAO sau care
au primit inhibitori MAO în ultimele două săptămâni (vezi pct. 4.4). Substanţele cu efecte
anticolinergice (de exemplu medicamente psihotrope, antihistaminice, antiemetice, medicamentele
pentru boala Parkinson) , pot accentua reacţiile adverse anticolinergice ale oxicodonei cum sunt
constipaţia, xe rostomia sau tulburări le de micţiune .
În cazuri izolate a fost observată o creştere sau scădere semnificative ale INR (Raport Internaţional
Normalizat) , în urma asocierii oxicodonei cu anticoagulante de tip cumarinic.
Oxicodona este metabolizat ă în principal de căt re CYP3A4, cu o contribuţ ie a CYP2D6. Activităţile
acestor căi de metabolizare pot fi inhibate sau induse de diverse medicamente administrate
concomitent sau de elemente ce ţ in de dietă.
Inhibitori ai CYP3A4, cum sunt antibioticele macrolide (de exemplu, claritromicina, eritromicina și
telitromicina), antifungice tip azol (de exemplu ketoconazol, voriconazol, itraconazol și posaconazol),
inhibitori de protează (de exemplu, boceprevir, ritonavir, indinavir, nelfinavir și saquinavir),
cimetidina și suc ul de grapefruit pot provoca un clearance redus al oxicodonei, care ar putea determina
o cre ștere a concentraţ iilor plasmatice de oxicodonă. Prin urmare, poate fi necesar ca doza de
oxicodonă să fie adaptată în consecinţă.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
• Itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, în administrare orală câte 200 mg timp de cinci zile, a
crescut ASC a oxicodonei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 2,4 ori mai
mare (1,5 – 3,4).
• Voriconazol, un inhibitor al CYP3A4, în administrare orală câte 200 mg de două ori pe zi timp de
patru zile (400 mg, administr ată în primele două doze), a crescut ASC a oxicodonei administrată pe
cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 3,6 ori mai mare (2,7 – 5,6).
• Telitromicina, un inhibitor al CYP3A4, administrată pe cale orală, 800 mg timp de patru zile, a
crescut ASC a oxicodon ei administrată pe cale orală . În medie, ASC a fost de aproximativ 1,8 ori mai
mare (1,3 – 2,3).
• Sucul de grapefruit, un inhibitor al CYP3A4, administrat câte 200 ml de trei ori pe zi, timp de cinci
zile, a crescut ASC a oxicodonei administ rată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 1,7
ori mai mare (1,1 – 2,1).
Inductori ai CYP3A4, cum sunt rifampicina, carbamazepină, fenitoină și sunătoare pot induce
metabolizarea de oxicodonă ș i provoca un clearance crescut al oxicodonei, care ar putea determina o
scădere a concentraţ iilor plasmatice de oxicodonă. Poate fi necesar ca doza de oxicodonă să fie
adaptat ă în consecinţ ă.
Câteva exemple specifice sunt prezentate mai jos:
• sunătoarea, un inductor al CYP3A4, administrat ă câte 300 mg de trei ori pe zi, timp de cincisprezece
zile, a redus ASC oxicodon ei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 50% mai
mi că (37- 57%).
• Rifampicina, un inductor al CYP3A4, administrat ă câte 600 mg o dată pe zi, timp de ș apte zile, a
redus ASC oxicodonei administrată pe cale orală. În medie, ASC a fost de aproximativ 86% mai mică .
Medicamentele care inhibă activitatea CYP2D6, cum sunt paroxetina și chinidina, pot provoca
scăderea clearance -ului de oxicodonă, care poate duce la o cre ștere a concentraţ iilor plasmatice de
oxicodonă .
6
Alcoolul poate accentua efectele farmacodinamice ale OxyContin ; a se evita folosirea concomitent ă.
4.6 Fertilitatea , s arcina şi alăptarea
Utilizarea acestui medicament trebuie să fie evitată pe cât posibil , la pacientele care sunt gravide sau
care alăptează.
Sarcina
Nu există suficiente date privind utilizarea oxicodonei în timpul sarcinii. Copii i născuţi din mame care
au primit opioide în timpul ultimilor 3 până la 4 săptămâni înainte de na ștere trebuie să fie
monitoriza ţi pentru depresie respiratorie. Simptomele de întrerupere pot fi observate la nou -născu ţi ale
căror mame care urmează tratament cu oxicodonă.
Dacă oxicodona este utilizată în timpul travaliului poate apărea deprimare respiratorie la făt.
Alăptarea
Oxicodona poate fi excretată în laptele matern și poate determina depresie respiratorie la nou -născut.
De aceea, oxicodona nu trebuie utilizată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ox icodona poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Datorită proprietăţilor sale farmacologi ce, oxicodona poate determina deprimare respiratorie, mioză,
bronhospasm şi spasm al musculaturii netede şi poate inhiba reflexul de tuse.
Cel mai frecvent raportate reacţii adverse sunt greaţa (în special la debutul tratamentului) şi
constipaţia.
Deprim area respiratorie este pricipalul risc în cazul unui supradozajului cu opioide şi apare cel mai
frecvent la pacienţii vârstnici sau debilitaţi. Opioidele pot determina hipotensiune arterială severă la
pacienţii predispuşi la aceasta.
Următoarele reacţii a dverse au fost raportate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥ 1/10),
F recvente (≥ 1/100 şi <1/10);
M ai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
R are (≥ 1/10000 şi <1/1000);
F oarte rare (< /10000);
C u frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de h ipersensibi litate
C u frecvenţă necunoscută reacţii anafilactice
reacţii anafilactoide
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scădere a apetitului alimentar
Mai pu ţin frecvente deshidratare,
Tulburări psihice
Frecvente: anxietate, confuzie, depresi e, insomnie, nervozitate, gândire a normală
7
Mai puţin frecvente: agitaţie, labilitate emoţionala, euforie, halucinaţii, scădere a libidoului,
dependenţă fizică la medicament (vezi pct. 4.4)
C u frecvenţă necunoscută : agresivitate
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă , ameţeli, cefalee
Frecvente: tremor, letargie
Mai puţin frecvente: amnezie, convulsii, hipertonie, hipoestezie, contracţii musculare involuntare,
tulburări ale vorbirii, sincop ă, parestezie, disgeuzie,
C u frecvenţă necu noscută: hiperalgezie
Turburări oculare
Mai puţin frecvente: afectarea vederii, mioz ă.
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Palpitaţii (în cadrul sindromului de întrerupere).
Tulburări vas culare
Mai puţin frecvente: Vasodilaţie
Rare: hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: Dispnee
Mai puţin frecvente: depresie respiratorie
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvent e: Constipaţie, vărsături, greaţă
Frecvente: Dureri abdominale, diaree, xerostomie, dispepsie
Mai puţin frecvent e: disfagie, flatulenţă , eructaţii, ileus.
C u frecvenţă necunoscută : carii dentare.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Concentraţi i serice ale enzimelor hepatice crescute
C u frecvenţă necunoscută : colestază, colică biliară
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte frecvente: Prurit
Frecvente: Reacţii/erupţii cutanate tranzitorii, hiperhidroză
Mai puţin frecvente Xeroză cu tanată
R are: Urticarie
Tulburări renale şi urinare
Mai puţin f recvente: Retenţie urinară,
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: Disfuncţie erectilă, hipogonadism
C u frecvenţă necunoscută : Amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie, fatigabilitate
Mai puţin frecvente: frisoane, simptome ale sindrom ului de întrerupere, stare de rău general, edem,
edem periferic, toleranţă la medicament, sete.
8
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de î ntrerupere la nou-născuţi
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesio niştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http ://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului
Simptomele supradozajului acut cu oxicodonă se pot manifesta prin deprimare respiratorie somnolenţă
mergând până la stupor sau comă, hipotonie, m ioză, bradicardie , hipotensiune arterială și deces.
Tratamentul supradozajului
Trebuie păstrată permeabilitatea căilor respiratorii. Antagoni ști puri ai opioidelor, cum ar fi naloxona
sunt antidoturi specifice utilizate împotriva simptomelor supradozajului cu opioide. Alte măsuri
suportive trebuie aplicat e în funcţie de necesităţ i.
Supradozajul poate fi tratat prin administrarea antagonişti lor de receptori opioizi (de exemplu
naloxonă 0,4- 2 mg intravenos ). Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată la intervale de 2 -3
minute sau prin perfuz area a 2 mg în 500 ml clorură de sodiu 0,9% sau glucoză 5% (naloxonă 0,004
mg/l). Viteza de perfuzare trebuie ajusta tă în funcţie de doza administrată anterior in bolus şi de
răspunsul clinic al pacientului.
Trebuie avut în vedere lavajul gastric.
Măsurile supor tive (respiraţie asistată, aport de oxigen, administrarea de vasopresoare şi perfuzii)
trebuie aplicate, dacă sunt necesare, în caz de şoc circulator asociat . În caz de stop cardiac sau
tulburări de ritm pot fi indicate masajul cardiac sau defibrilarea . Dacă este necesar , se efectuează
ventilaţie asistată. Trebuie susţinut echilibrul hidro- electroli tic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alcaloizi naturali din opiu, codul ATC: N02AA05.
Oxicodona prez intă afinitate pentru receptorii opioizi kappa, miu şi delta ai opioidelor de la nivel
cerebral , spinal şi al organelor periferice. Oxicodona este un opioid agonist al acestor receptori fără
efect antagonist. Efectul terapeutic este în principal analgezic şi sedativ.
Comparativ cu oxicodona cu eliberare rapidă, administrată în monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente, comprimatele cu eliberare modificată determină ameliorarea durerii pe o perioadă de
timp mai lungă, fără a creşte incidenţa reacţiil or adverse.
Sistemul endocrin
Opioidele pot influenţa axul hipotalamo -hipofizo- suprarenalian sau gonadele. Unele dintre
modificările c are pot fi observate includ creşterea prolactinemiei şi scăderea cortizol emiei şi a
concentraţiilor serice ale testosteronului. Ca urmare a acestor modificări , pot să apară simptome
clinice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
9
Absorbţia oxicodonei din OxyContin comprimate cu eliberare modificată este bifazică, cu un timp de
înjumătăţire relativ rapid de 0,6 ore repr ezentând aproximativ 40% din cantitatea de substanţă activă şi
un timp de înjumătăţire mai lent de 6,9 ore care reprezintă aproximativ 60% din cantitatea de substanţă
activă.
Pentru a evita distrugerea proprietăţilor de eliberare controlată, comprimatele cu eliberare modificată
nu trebuie sparte, mestecate sau zdrobite, deoarece aceasta determină eliberarea rapidă a oxicodonei.
Biodisponibilitate relativă a oxicodonei cu eliberare modificată după administrare orală este
comparabilă cu cea a oxicodonei cu eliberare rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime atinse după
aproximativ 3 ore de la ingestia comprimatelor cu eliberare modificată comparativ cu 1 până la 1,5
ore. Concentraţiile plasmatice maxime şi oscilaţiile concentraţiilor de oxicodonă cu eliberar e
modificată şi cu eliberare rapidă sunt similare când sunt administrate în doze zilnice similare la
intervale de 12 ore şi respectiv, 6 ore.
B iodisponibilit atea absolută a oxicodonei administrată oral variază între 42 şi 87% comparativ cu
oxicodona administrată intravenos . La starea de echilibru , volumul de distribuţie al oxicodonei este de
2,6 l/kg, legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 45%, iar timpul de
înjumătăţire pasmatică prin eliminare este de 4 - 6 ore. Timpul de înju mătăţire plasmatică prin
eliminare a comprimatelor cu eliberare modifica tă este de 4,5 ore, cu valori la starea de echilibru
atinse, în medie, după o zi.
Comprimatele de 10, 20, 4 0 şi 80 mg cu eliberare modifica tă sunt bioechivalente atât din punct de
vede re al vitezei cât şi a gradului de absorbţie şi proporţional e cu doza în ceea ce priveşte gradul
absorbţie i. Inge stia unui prânz standard cu conţinut bogat în grăsimi nu afectează gradul de absorbţie
al oxicodonei.
Metabolizare
Oxicodona este metabolizată intestinal şi hepatic în noroxicodonă şi oximorfonă şi în diferiţi derivaţi
glucuronoconjugaţi . Noroxicodona, oximorfona şi noroximorfona sunt produse pe calea sistemul
enzimatic al citocromului P450. Studiile in vitro sugerează că dozele terapeutice de cimetidină
probabil nu au efecte asupra formării de noroxicodonă. La om, chinidina scade producerea de
oximorfonă, fără a influenţa semnificativ proprietăţile farmacodinamice ale oxicodonei .
E liminare
Oxicodona şi metaboliţii săi sunt excretaţi atât în ur ină cât şi în materii fecale. De asemenea,
oxicodona traversează bariera feto -placentară şi poate fi dete ctată în lapte.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există date insuficiente referitoare la efectele toxice ale oxicodonei asupra funcţiei de reproducer e. Nu
s -au efectuat studii după expunerea intrauterină, privind efectele după naştere. Oxicodona nu a
determinat efecte dăunătoare asupra ferti lităţii şi dezvoltării embrionar e precoce la masculii şi
femelele de şobolan în doze de până la 8 mg/kg şi nu a determinat malformaţii la şobolan, în doze de 8
mg/kg şi zi şi la iepure, în doze de până la 5 mg/kg şi zi .
În testele in vitro , oxicodona a demonstrat potenţial clastogen. Cu toate acestea, in vivo nu au fost
observate efecte similare , chiar la doze toxice.
Nu au fost realizate studii asupra carcinogenităţii pe termen lung.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Oxycontin 10 mg
10
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- subst anta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry white Y -5R -18024- A [conţine: hipromeloză, hidroxipropilceluloză, dioxid de titan (E 171),
macrogol 400]
Oxycontin 20 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry YS -1R -14518 -A [conţine: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400, polisorbat 80,
oxid roşu de fer (E 172 )]
Oxycontin 40 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
Talc
Stearat de magneziu
Film
Opadry yellow YS -1R -12525- A [conţine: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400,
polisorbat 80, oxid galben de fer (E 172)]
Oxycontin 80 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dispersie de copolimer
metacrilat de amoniu (Eudragit RS 30 D- substanta
solida
Triacetină
Alcool stearilic
11
Talc
Stearat de magneziu
Film: Opadry green Y -5R -11167- A [conţine: hipromeloză, hidroxipropilceluloză, dioxid de titan (E
171), macrogol 400, oxid galben de fer (E 172), indigo carmin (E 132)]
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabil itate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blistere PVC/Al conţinând 10, 30, 56 sau 60 comprimate cu eliberare modificată.
Este posibil ca n u toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MUNDIPHARMA Ges.m.b.H.
A pollogasse 16- 18, A-1070 Viena
Austria
8. NUMERELE A UTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ)
OxyContin 10 mg
4279/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 20 mg
4280/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 40 mg
4281/201 2/01-02 -03 -04
OxyContin 80 mg
4282/201 2/01-02 -03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Februarie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
