STIMULOTON 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
STIMULOTON
50 mg comprimate filmate
STIMULOTON 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, respectiv 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină
55,95 mg, respectiv 111,9 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Stimuloton 50 mg comprimat filmat:
Comprimat filmat alb sau aproape alb, fără miros, biconvex, oblong, având inscripţionat "E271" pe una din
feţe şi o linie mediană pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Stimuloton 100 mg comprimat filmat :
Comprimat filmat alb sau aproape alb, fără miros, biconvex, oblong, având inscripţionat "E272" pe una din
feţe şi o linie mediană pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4 DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, copii și adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Tulburării stresului post-traumatic (TSPT).
2
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze:
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie inițiat cu o doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, TSPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie inițiat cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce frecvența reacţiilor adverse
caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi TSPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu doza de 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică de 24 de ore al
sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade
mai lungi pentru a demonstra răspunsul terapeutic, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi adecvat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadele curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întucât
prevenirea recidivei nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg o dată pe zi.
Vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi.
Doza poate fi crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la
50 mg trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor.
Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii și adolescenți.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât la vârstnici poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu afecţiuni hepatice trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4). Sertralina nu
trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice privind
utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie
redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
Mod de administrare
Stimuloton trebuie administrat o dată pe zi (dimineaţa sau seara). Absorbţia medicamentului nu este
influenţată de ingerarea alimentelor astfel încât comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din
cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu
un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de inițierea
tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindromul serotoninergic (SS) sau Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu
substanțe active serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu substanțe active
care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO, de ex. albastru de metilen),
antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici și cu medicamente opioide. Pacienţii trebuie monitorizaţi
pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 –
Contraindicaţii).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamente antidepresive sau
antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu ISRS , substanțe
active antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia
decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită,
cum este fluoxetina.
4
Alte substanțe active serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală sunătoare
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QTc/ Torsada Vârfurilor (TV)
Cazuri de prelungire a intervalului QTc și de apariție a torsadei vârfurilor (TV) au fost raportate în timpul
utilizării de după punerea pe piață a sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienți care prezentau și
alți factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc și TV. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu
precauție la pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc.
Activarea hipomaniei sau maniei
Simptomele maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte substanțe active
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată
cu precauţie la pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de
către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenia
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară/tentativă de suicid sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive
majore. Prin urmare tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca
şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu substanțe active
antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament
suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid
precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Copii şi adolescenţi (copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani)
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidală), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
5
decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată în urma
diagnosticării, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt
disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi
dezvoltarea comportamentală şi cognitivă. După punerea pe piață au fost raportate câteva cazuri de creștere
și pubertate întârziată. Relevanța clinică și cauzalitatea sunt încă neclare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice
de siguranță corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi în
tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel cutanat
(echimoze și purpură) şi alte evenimente hemoragice cum sunt sângerările gastro-intestinale sau
ginecologice, inclusiv hemoragii letale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în
cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu
anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice,
acidul acetilsalicilic şi medicamentele antiiinflamatoare nesteroidiene (AINS)), precum şi la pacienţii cu
antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremia
Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l. Pacienţii
vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi INRS. De
asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie de volum de altă cauză pot prezenta un risc
mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui luată în
considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorare a memoriei, confuzie, stare
de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri
acute şi/ sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi deces.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a
fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să
utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvente reacţii raportate sunt ameţeală, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptome
le apar de obicei în primele zile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate foarte rar simptome la pacienţi care au omis din greşeală o
doză. În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută
sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
plasmatică şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există
diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată
6
cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze
mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică
severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a substanței active nemetabolizate
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0-24 sau Cmax) nu au
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4
Hiponatremia).
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară
ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea sertralinei concomitent cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5)
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening prin imunoelectroforeză urinară pentru
benzodiazepine, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Acestea sunt determinate de lipsa de specificitate
a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după
întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum este cromatografia/spectrometria de masă
diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
ISRS inclusiv sertralina pot avea un efect asupra mărimii pupilei rezultând midriază. Acest efect de midriază
are un potenţial de a îngusta unghiul ocular rezultând o creştere a tensiunii intraoculare şi glaucom cu unghi
închis mai ales la pacienţii predispuşi. De aceea utilizarea sertralinei trebuie să se facă cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu glaucom în antecedente.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilina)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili (non-selectivi), cum este selegilina.
Tratamentul cu sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil (non-selectiv). Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de
inițierea tratamentului cu un IMAO ireversibil (non-selectiv) (vezi pct. 4.3)
7
Inhibitori MAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, nu se recomandă asocierea de sertralină cu un IMAO reversibil
şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi utilizată o
scurtă perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de inițierea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de ex
albastru de metilen) şi inițiat cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin
înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături,
eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici similare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi
deces.
Pimozidă
Într-un studiu clinic folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina,
au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii
crescute nu au fost asociate cu nicio modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al
acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină
şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi alcool etilic
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei,
haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate
acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool etilic.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă de asemenea precauţie la administrarea fentanilului (utilizat în anestezia generală sau în
tratamentul durerii cronice), a altor substanțe active serotoninergice (incluzând alte antidepresive
serotoninergice, triptani) şi a altor substanțe active opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QTc și/sau de apariție de aritmii ventriculare (de ex. de tipul TV) poate fi
crescut în cazul utilizării concomitente a altor medicamente care prelungesc intervalul QTc (de exemplu
unele antipsihotice și antibiotice) (vezi pct. 4.4).
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, se sugerează că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei.
Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca
urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de
8
fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de
fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu se poate exclude probabilitatea
ca şi alte medicamente inductoare CYP3A4 cum sunt fenobarbitalul, carbamazepina, sunătoarea, rifampicina
să determine o scădere a concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun efect asupra
capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Substanțe active care afectează funcţia plachetară
La administrarea concomitentă de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente cu acţiune asupra funcţiei
plachetare (de ex. AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul
sângerărilor, poate creşte riscul sângerării (vezi pct. 4.4).
Substanțe active metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 (diazepam) şi
substraturile CYP2C9 (tolbutamida, glibenclamida și fenitoina). Studiile in vitro indică faptul că sertralina
are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare
de suc de grepfrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%. De aceea
consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiului de interacţiune cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă o creştere a expunerii la sertralină
la administrarea concomitentă a sertralinei cu inhibitori potenți CYP3A4 cum sunt inhibitorii de protează,
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul, voriconazolul, claritromicina, telitromicina şi nefazodona. De
asemenea acest lucru se referă şi la inhibitorii moderaţi CYP3A4 cum sunt aprepitant, eritromicina,
fluconazolul, verapamilul şi diltiazemul. Administrarea inhibitorilor potenți CYP3A4 trebuie evitată în
timpul tratamentului cu sertralină.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi
pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă
9
interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19 cum sunt omeprazolul, lansoprazolul, pantoprazolul,
rabeprazolul, fluoxetina, fluvoxamina.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte
asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei
şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome similare simptomelor de
întrerupere, la unii nou-născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi
la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea
clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
agitație, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot apărea
datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau foarte
curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de
sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul a fost
constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2
cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în lapte au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-
desmetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale
sugarului au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia
plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect notabil
asupra sănătății sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor
alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei
mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc
riscul potenţial.
Fertilitatea
Datele din studiile la animale nu au pus în evidenţă vreun efect al sertralinei asupra parametrilor de fertilitate
(vezi pct. 5.3) Unele cazuri raportate la om pentru unele medicamente ISRS au demonstrat că efectul asupra
calităţii spermei este reversibil. Până în prezent nu a fost observat impactul asupra fertilităţii umane.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă.
10
4.8. Reacţii adverse
Greaţa este reacţia adversă cea mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnită la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţă necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, Rinită Diverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne şi nespecifice (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitat
e Reacție anafilactică
Alergie
Tulburări endocrine
11
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Hipotiroidism Hiperprolactinem
ie, sindrom de
secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut, Apetit
alimentar
crescut* Diabet zaharat,
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare,
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Agresivitate*,
Stare euforică*,
Apatie, Gândire
anormală
Tulburări de conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Comportame
nt suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Paronirie
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnolen
ţă (13%),
Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire, Ameţeli
posturale,
Sincopă
Migrenă* Comă*, Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie, Tulburări
senzoriale
Tulburări de
motilitate
(incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie,
distonie, bruxism
sau tulburări de
mers).
De asemenea, au
fost raportate
semne şi
simptome
asociate
sindromului
serotoninergic
sau sindromului
12
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
neuroleptic
malign: în unele
situaţii asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice,
care includ
agitaţie,
confuzie,
diaforeză, diaree,
pirexie,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatisie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct. 4.4).
Spasme
cerebrovasculare
(incluzând
sindromul de
vasoconstricţie
cerebrală
reversibilă şi
sindromul Call-
Fleming)
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale Midriază* Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifema
Tulburări de
vedere, Pupile
inegale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri auriculare
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie, Tulburări
cardiace Prelungirea
intervalului QT,
Torsada
Vârfurilor
13
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică,
Hematurie Sângerări
anormale (cum
sunt hemoragii
gastro-
intestinale)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Singultus Afecțiune
pulmonară
interstițială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomi
e (14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
EructaţieMelenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţii ale
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale cavității
bucale Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Evenimente
hepatice severe
(incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem
periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece,
Xerodermie,
Urticarie* Dermatită, Dermatită
factică, Erupţie
tranzitorie cutanată
foliculară, Textură
anormală a părului,
Miros anormal al pielii
Rare rapoarte de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom Stevens-
Johnson şi
necroliză
epidermică,
Angioedem
Edem facial,
Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate,
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
14
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Artralgie,
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dorsalgii,
Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie, Ezitare la
micțiune
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Insuficien
ţa
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
sexuală
feminină,
Menstruaţii
neregulate Menoragie,
Vulvovaginită atrofică,
Balanopostită, Secreţii
genitale, Priapism*,
Galactoree* Ginecomastie,
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*,
Indispoziție* Edem periferic,
Frisoane,
Pirexie*,
Astenie*, Sete Hernie, Toleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers,
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransfera
zei * şi aspartat
aminotransfera
zei*.
Scăderi
ponderale*,
Creşteri
ponderale* Spermă anormală,
creșteri ale
concentrației de
colesterol din sânge
Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare
15
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Leziuni şi intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, TSPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun
caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile de după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome
de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Populaţia vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Populaţia formată din copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă,
agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeli, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii cutanate
tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, valori ale alanin aminotransferazei crescute, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii,
dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii tranzitorii cutanate pustuloase, rinită,
leziuni, greutate scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri
ale sânului, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie,
bruxism, eritem facial.
16
Cu frecvenţă necunoscută: enurezis
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice desfăşurate în majoritatea lor la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste arată o
creştere a riscului de apariţie a fracturilor la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) şi antidepresivele triciclice (ATC). Mecanismul care conduce la acest risc este necunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Toxicitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S-a raportat
administrarea de supradoze de până la 13,5 g sertralină în monoterapie. S-au raportat decese în cazul
supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În
consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (cum sunt greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost
raportată coma.
Prelungirea intervalului QTc/Torsada Vârfurilor au fost raportate în urma supradozajului cu sertralină, prin
urmare, se recomandă monitorizarea ECG în toate cazurile de supradozaj prin ingestie de sertralină.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă (de ex. ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de
susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa,
hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC:
N06AB06.
Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
17
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea
catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente antidepresive și antiobsesive eficace clinic.
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s-a
observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare
decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce
sunt asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii,
ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus
care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca
stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Tulburări depresive majore
Un studiu clinic cu sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au
prezentat un răspuns terapeutic la sârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti
pacienţi (N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui
studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai
mică la pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au
terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind
acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Tulburare de stres post traumatic (TSPT)
Date combinate din 3 studii privind TSPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
Copii şi adolescenţi
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) nedepresivi ambulatori cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămână de introducere într-un studiu clinic singur-orb placebo, pacienţii au
fost randomizaţi la douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo.
Copii (6-12 ani) au început inițial cu o doză de 25 mg. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au
arătat o ameliorare semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de
ameliorare în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru
CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de
22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56,
respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi
cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la
valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de
pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
18
Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in vitro se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe multiple
căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi pct. 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal
desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in vitro pentru glicoproteina-P.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică, se produce o acumulare aproximativ dublă
până la atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice
zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-desmetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
desmetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale
şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajul de 25 mg şi cel de 50 mg a fost tolerat în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei la grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât la
grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de titrare de 25 mg, mai ales la cei cu
greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Linearitate/non-linearitate
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
19
Relaţie (i) farmacocinetică(e)/farmacodinamică(e)
Nu s-a demonstrat o relaţionare directă între concentraţia plasmatică şi efectul terapeutic al medicamentului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacții adverse asupra fertilității masculine. Datele din studiile efectuate la rozătoare sau la animale
nerozătoare nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil
toxicităţii materne. Supravieţuirea postnatală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile
după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea postnatală iniţială se datorează expunerii in-utero începând din
ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din femele tratate se
datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
Datele din studiile la animalele rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
S-a efectuat un studiu de toxicologie juvenilă la șobolani, în care a fost administrată sertralină pe cale orală la
șobolani masculi și femele aflate în perioada postnatală Ziua 21 – Ziua 56 (la doze de 10, 40 sau 80
mg/kg/zi), urmată de o perioadă de recuperare fără tratament până la Ziua 196 postnatală. Au avut loc
întârzieri în maturizarea sexuală la masculi și femele la doze diferite (masculi la 80 mg/kg și la femele la ≥
10 mg/kg), dar, în ciuda acestui fapt, nu au apărut efecte ale sertralinei asupra criteriilor finale de evaluare
legate de reproducere la masculi și femele. În plus, în perioada postnatală Ziua 21-56 au fost observate:
deshidratare, rinoree cu secreții pigmentate și creștere în greutate redusă. Toate efectele mai sus menționate
atribuite administrării de sertralină, au disparut la un moment dat în timpul fazei de recuperare fără tratament
a studiului. Relevanța clinică a acestor efecte observate la șobolanii la care s-a administrat sertralină nu a fost
stabilită.
Evaluarea riscului de mediu (ERM)
Utilizarea Stimuloton, în conformitate cu informaţiile privind produsul nu este de natură să conducă la un
impact inacceptabil asupra mediului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stimuloton 50mg comprimate filmate
Nucleu :
Stearat de magneziu
Hidroxipropilceluloză
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 101
Film :
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
Stimuloton 100mg comprimate filmate
Nucleu:
Stearat de magneziu
Hidroxipropilceluloză
20
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 101
Film :
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Stimuloton
50 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Stimuloton 100 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, H - 1106, Budapesta, Ungaria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Stimuloton
50 mg
8818/2016/01
Stimuloton 100 mg
8819/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
STIMULOTON
50 mg comprimate filmate
STIMULOTON 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, respectiv 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină
55,95 mg, respectiv 111,9 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Stimuloton 50 mg comprimat filmat:
Comprimat filmat alb sau aproape alb, fără miros, biconvex, oblong, având inscripţionat "E271" pe una din
feţe şi o linie mediană pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Stimuloton 100 mg comprimat filmat :
Comprimat filmat alb sau aproape alb, fără miros, biconvex, oblong, având inscripţionat "E272" pe una din
feţe şi o linie mediană pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4 DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, copii și adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Tulburării stresului post-traumatic (TSPT).
2
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze:
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie inițiat cu o doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, TSPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie inițiat cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină o dată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce frecvența reacţiilor adverse
caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi TSPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu doza de 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică de 24 de ore al
sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade
mai lungi pentru a demonstra răspunsul terapeutic, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi adecvat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadele curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întucât
prevenirea recidivei nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg o dată pe zi.
Vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi.
Doza poate fi crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la
50 mg trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a adulţilor.
Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii și adolescenți.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât la vârstnici poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu afecţiuni hepatice trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4). Sertralina nu
trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice privind
utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie
redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
Mod de administrare
Stimuloton trebuie administrat o dată pe zi (dimineaţa sau seara). Absorbţia medicamentului nu este
influenţată de ingerarea alimentelor astfel încât comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din
cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu
un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de inițierea
tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindromul serotoninergic (SS) sau Sindromul neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomitent cu
substanțe active serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu substanțe active
care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO, de ex. albastru de metilen),
antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici și cu medicamente opioide. Pacienţii trebuie monitorizaţi
pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 –
Contraindicaţii).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamente antidepresive sau
antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu ISRS , substanțe
active antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi precauţie când se ia
decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente cu acţiune prelungită,
cum este fluoxetina.
4
Alte substanțe active serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală sunătoare
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QTc/ Torsada Vârfurilor (TV)
Cazuri de prelungire a intervalului QTc și de apariție a torsadei vârfurilor (TV) au fost raportate în timpul
utilizării de după punerea pe piață a sertralinei. Majoritatea raportărilor au apărut la pacienți care prezentau și
alți factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc și TV. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu
precauție la pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QTc.
Activarea hipomaniei sau maniei
Simptomele maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte substanțe active
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată
cu precauţie la pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de
către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenia
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară/tentativă de suicid sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive
majore. Prin urmare tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca
şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu substanțe active
antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament
suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid
precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Copii şi adolescenţi (copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani)
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani cu tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidală), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
5
decât la cei la care s-a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată în urma
diagnosticării, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt
disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi
dezvoltarea comportamentală şi cognitivă. După punerea pe piață au fost raportate câteva cazuri de creștere
și pubertate întârziată. Relevanța clinică și cauzalitatea sunt încă neclare (vezi pct. 5.3 pentru date preclinice
de siguranță corespunzătoare). Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi în
tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale incluzând sângerări la nivel cutanat
(echimoze și purpură) şi alte evenimente hemoragice cum sunt sângerările gastro-intestinale sau
ginecologice, inclusiv hemoragii letale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în
cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu
anticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice,
acidul acetilsalicilic şi medicamentele antiiinflamatoare nesteroidiene (AINS)), precum şi la pacienţii cu
antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremia
Hiponatremia poate apărea în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l. Pacienţii
vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi INRS. De
asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie de volum de altă cauză pot prezenta un risc
mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui luată în
considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorare a memoriei, confuzie, stare
de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri
acute şi/ sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi deces.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a
fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să
utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvente reacţii raportate sunt ameţeală, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptome
le apar de obicei în primele zile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate foarte rar simptome la pacienţi care au omis din greşeală o
doză. În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută
sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
plasmatică şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există
diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată
6
cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze
mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică
severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a substanței active nemetabolizate
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0-24 sau Cmax) nu au
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4
Hiponatremia).
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară
ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea sertralinei concomitent cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5)
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals-pozitive la testele de screening prin imunoelectroforeză urinară pentru
benzodiazepine, la pacienţii aflaţi în tratament cu sertralină. Acestea sunt determinate de lipsa de specificitate
a testelor de screening. Rezultate fals-pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după
întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum este cromatografia/spectrometria de masă
diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
ISRS inclusiv sertralina pot avea un efect asupra mărimii pupilei rezultând midriază. Acest efect de midriază
are un potenţial de a îngusta unghiul ocular rezultând o creştere a tensiunii intraoculare şi glaucom cu unghi
închis mai ales la pacienţii predispuşi. De aceea utilizarea sertralinei trebuie să se facă cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi închis sau cu glaucom în antecedente.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilina)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili (non-selectivi), cum este selegilina.
Tratamentul cu sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil (non-selectiv). Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de
inițierea tratamentului cu un IMAO ireversibil (non-selectiv) (vezi pct. 4.3)
7
Inhibitori MAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, nu se recomandă asocierea de sertralină cu un IMAO reversibil
şi selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi utilizată o
scurtă perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de inițierea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de ex
albastru de metilen) şi inițiat cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin
înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături,
eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici similare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi
deces.
Pimozidă
Într-un studiu clinic folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina,
au fost observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii
crescute nu au fost asociate cu nicio modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al
acestei interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de sertralină
şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi alcool etilic
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei,
haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate
acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool etilic.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă de asemenea precauţie la administrarea fentanilului (utilizat în anestezia generală sau în
tratamentul durerii cronice), a altor substanțe active serotoninergice (incluzând alte antidepresive
serotoninergice, triptani) şi a altor substanțe active opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire a intervalului QTc și/sau de apariție de aritmii ventriculare (de ex. de tipul TV) poate fi
crescut în cazul utilizării concomitente a altor medicamente care prelungesc intervalul QTc (de exemplu
unele antipsihotice și antibiotice) (vezi pct. 4.4).
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, se sugerează că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei.
Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca
urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de
8
fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de
fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu se poate exclude probabilitatea
ca şi alte medicamente inductoare CYP3A4 cum sunt fenobarbitalul, carbamazepina, sunătoarea, rifampicina
să determine o scădere a concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are niciun efect asupra
capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat niciun fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Substanțe active care afectează funcţia plachetară
La administrarea concomitentă de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente cu acţiune asupra funcţiei
plachetare (de ex. AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul
sângerărilor, poate creşte riscul sângerării (vezi pct. 4.4).
Substanțe active metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 (diazepam) şi
substraturile CYP2C9 (tolbutamida, glibenclamida și fenitoina). Studiile in vitro indică faptul că sertralina
are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într-un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare
de suc de grepfrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%. De aceea
consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiului de interacţiune cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclusă o creştere a expunerii la sertralină
la administrarea concomitentă a sertralinei cu inhibitori potenți CYP3A4 cum sunt inhibitorii de protează,
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul, voriconazolul, claritromicina, telitromicina şi nefazodona. De
asemenea acest lucru se referă şi la inhibitorii moderaţi CYP3A4 cum sunt aprepitant, eritromicina,
fluconazolul, verapamilul şi diltiazemul. Administrarea inhibitorilor potenți CYP3A4 trebuie evitată în
timpul tratamentului cu sertralină.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi
pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă
9
interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19 cum sunt omeprazolul, lansoprazolul, pantoprazolul,
rabeprazolul, fluoxetina, fluvoxamina.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte
asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei
şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome similare simptomelor de
întrerupere, la unii nou-născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat şi
la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea
clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
agitație, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot apărea
datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau foarte
curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de
sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPN). Riscul a fost
constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2
cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în lapte au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-
desmetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale
sugarului au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia
plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect notabil
asupra sănătății sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor
alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei
mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc
riscul potenţial.
Fertilitatea
Datele din studiile la animale nu au pus în evidenţă vreun efect al sertralinei asupra parametrilor de fertilitate
(vezi pct. 5.3) Unele cazuri raportate la om pentru unele medicamente ISRS au demonstrat că efectul asupra
calităţii spermei este reversibil. Până în prezent nu a fost observat impactul asupra fertilităţii umane.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă.
10
4.8. Reacţii adverse
Greaţa este reacţia adversă cea mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnită la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţă necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, TSPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, Rinită Diverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne şi nespecifice (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitat
e Reacție anafilactică
Alergie
Tulburări endocrine
11
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Hipotiroidism Hiperprolactinem
ie, sindrom de
secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut, Apetit
alimentar
crescut* Diabet zaharat,
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare,
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Agresivitate*,
Stare euforică*,
Apatie, Gândire
anormală
Tulburări de conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Comportame
nt suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Paronirie
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnolen
ţă (13%),
Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire, Ameţeli
posturale,
Sincopă
Migrenă* Comă*, Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie, Tulburări
senzoriale
Tulburări de
motilitate
(incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie,
distonie, bruxism
sau tulburări de
mers).
De asemenea, au
fost raportate
semne şi
simptome
asociate
sindromului
serotoninergic
sau sindromului
12
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
neuroleptic
malign: în unele
situaţii asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice,
care includ
agitaţie,
confuzie,
diaforeză, diaree,
pirexie,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatisie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct. 4.4).
Spasme
cerebrovasculare
(incluzând
sindromul de
vasoconstricţie
cerebrală
reversibilă şi
sindromul Call-
Fleming)
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale Midriază* Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifema
Tulburări de
vedere, Pupile
inegale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri auriculare
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie, Tulburări
cardiace Prelungirea
intervalului QT,
Torsada
Vârfurilor
13
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică,
Hematurie Sângerări
anormale (cum
sunt hemoragii
gastro-
intestinale)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Singultus Afecțiune
pulmonară
interstițială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomi
e (14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
EructaţieMelenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţii ale
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale cavității
bucale Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Evenimente
hepatice severe
(incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem
periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece,
Xerodermie,
Urticarie* Dermatită, Dermatită
factică, Erupţie
tranzitorie cutanată
foliculară, Textură
anormală a părului,
Miros anormal al pielii
Rare rapoarte de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom Stevens-
Johnson şi
necroliză
epidermică,
Angioedem
Edem facial,
Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate,
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
14
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Artralgie,
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dorsalgii,
Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie, Ezitare la
micțiune
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Insuficien
ţa
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
sexuală
feminină,
Menstruaţii
neregulate Menoragie,
Vulvovaginită atrofică,
Balanopostită, Secreţii
genitale, Priapism*,
Galactoree* Ginecomastie,
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*,
Indispoziție* Edem periferic,
Frisoane,
Pirexie*,
Astenie*, Sete Hernie, Toleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers,
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransfera
zei * şi aspartat
aminotransfera
zei*.
Scăderi
ponderale*,
Creşteri
ponderale* Spermă anormală,
creșteri ale
concentrației de
colesterol din sânge
Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare
15
Foarte
frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/1000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Leziuni şi intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, TSPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun
caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile de după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome
de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Populaţia vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Populaţia formată din copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă,
agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeli, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate, incontinenţă urinară, erupţii cutanate
tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, valori ale alanin aminotransferazei crescute, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii,
dureri oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii tranzitorii cutanate pustuloase, rinită,
leziuni, greutate scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri
ale sânului, tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie,
bruxism, eritem facial.
16
Cu frecvenţă necunoscută: enurezis
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice desfăşurate în majoritatea lor la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste arată o
creştere a riscului de apariţie a fracturilor la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) şi antidepresivele triciclice (ATC). Mecanismul care conduce la acest risc este necunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Toxicitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S-a raportat
administrarea de supradoze de până la 13,5 g sertralină în monoterapie. S-au raportat decese în cazul
supradozajului sertralinei, în monoterapie sau în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic. În
consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (cum sunt greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost
raportată coma.
Prelungirea intervalului QTc/Torsada Vârfurilor au fost raportate în urma supradozajului cu sertralină, prin
urmare, se recomandă monitorizarea ECG în toate cazurile de supradozaj prin ingestie de sertralină.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă (de ex. ECG) şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de
susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa,
hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC:
N06AB06.
Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
17
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea
catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente antidepresive și antiobsesive eficace clinic.
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s-a
observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare
decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce
sunt asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii,
ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus
care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-amfetamina sau pentobarbitalul ca
stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Tulburări depresive majore
Un studiu clinic cu sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au
prezentat un răspuns terapeutic la sârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti
pacienţi (N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui
studiu dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai
mică la pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au
terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind
acei pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Tulburare de stres post traumatic (TSPT)
Date combinate din 3 studii privind TSPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
Copii şi adolescenţi
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) nedepresivi ambulatori cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămână de introducere într-un studiu clinic singur-orb placebo, pacienţii au
fost randomizaţi la douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo.
Copii (6-12 ani) au început inițial cu o doză de 25 mg. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au
arătat o ameliorare semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de
ameliorare în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru
CY-BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de
22,25 ± 6,15, respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56,
respectiv -6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi
cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la
valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de
pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
18
Nu există date disponibile pentru copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in vitro se poate trage concluzia că sertralina este metabolizată pe multiple
căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi pct. 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal
desmetilsertralina sunt de asemenea substrat in vitro pentru glicoproteina-P.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare plasmatică, se produce o acumulare aproximativ dublă
până la atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice
zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-desmetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
desmetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale
şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajul de 25 mg şi cel de 50 mg a fost tolerat în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei la grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât la
grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de titrare de 25 mg, mai ales la cei cu
greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Linearitate/non-linearitate
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
19
Relaţie (i) farmacocinetică(e)/farmacodinamică(e)
Nu s-a demonstrat o relaţionare directă între concentraţia plasmatică şi efectul terapeutic al medicamentului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacții adverse asupra fertilității masculine. Datele din studiile efectuate la rozătoare sau la animale
nerozătoare nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil
toxicităţii materne. Supravieţuirea postnatală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile
după naştere. S-a demonstrat că mortalitatea postnatală iniţială se datorează expunerii in-utero începând din
ziua a 15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din femele tratate se
datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
Datele din studiile la animalele rozătoare şi nerozătoare nu evidenţiază efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
S-a efectuat un studiu de toxicologie juvenilă la șobolani, în care a fost administrată sertralină pe cale orală la
șobolani masculi și femele aflate în perioada postnatală Ziua 21 – Ziua 56 (la doze de 10, 40 sau 80
mg/kg/zi), urmată de o perioadă de recuperare fără tratament până la Ziua 196 postnatală. Au avut loc
întârzieri în maturizarea sexuală la masculi și femele la doze diferite (masculi la 80 mg/kg și la femele la ≥
10 mg/kg), dar, în ciuda acestui fapt, nu au apărut efecte ale sertralinei asupra criteriilor finale de evaluare
legate de reproducere la masculi și femele. În plus, în perioada postnatală Ziua 21-56 au fost observate:
deshidratare, rinoree cu secreții pigmentate și creștere în greutate redusă. Toate efectele mai sus menționate
atribuite administrării de sertralină, au disparut la un moment dat în timpul fazei de recuperare fără tratament
a studiului. Relevanța clinică a acestor efecte observate la șobolanii la care s-a administrat sertralină nu a fost
stabilită.
Evaluarea riscului de mediu (ERM)
Utilizarea Stimuloton, în conformitate cu informaţiile privind produsul nu este de natură să conducă la un
impact inacceptabil asupra mediului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stimuloton 50mg comprimate filmate
Nucleu :
Stearat de magneziu
Hidroxipropilceluloză
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 101
Film :
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
Stimuloton 100mg comprimate filmate
Nucleu:
Stearat de magneziu
Hidroxipropilceluloză
20
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 101
Film :
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Stimuloton
50 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Stimuloton 100 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC,
Keresztúri út 30-38, H - 1106, Budapesta, Ungaria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Stimuloton
50 mg
8818/2016/01
Stimuloton 100 mg
8819/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
