TAMSULOSIN AUROBINDO 400 micrograme
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tamsulosin Aurobindo 400 micrograme capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsulă cu cap opac de culoare verde oliv si corp opac de culoare portocalie, imprimate cu “D” si cu
“53” cu cerneală neagră, de mărimea “1EL”, care conţine pelete de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) determinate de hiperplazia benignă de
prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi
Administrare orală 0,4 mg (o capsulă) pe zi după micul dejun sau după prima masă a zilei.
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
Vârstnici
Nu este necesară reducerea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţi cu clearance-ul creatininei > 0,17 ml/sec (10 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi de
asemenea pct. 4.3 Contraindicaţii).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi. Datele clinice
existente sunt menţionate la pct. 5.1.
La copii şi adolescenţi nu există indicaţie de tratament.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin, inclusiv medicamente care induc angioedem sau la
oricare dintre excipienţi.
Antecedente de hipotensiune arterială ortostatică.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α1-adrenergici, administrarea tamsulosin poate determina
scăderea tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina sincopă. La apariţia simptomelor
iniţiale ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va
culca, până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa altor afecţiuni care
pot determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la
nevoie, se va efectua PSA-ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina atât la inițierea
tratamentului, dar şi ulterior, la intervale regulate.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min) medicamentul
trebuie utilizat cu precauţie deoarece nu a fost studiat la această grupă de pacienţi.
Angioedemul a fost rar raportat după utilizarea de tamsulosin. Tratamentul trebuie întrerupt imediat,
pacientul trebuie monitorizat până la dispariția edemului, și tamsulosin nu ar trebui să fie re-
administrat.
În timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, la câţiva pacienţi care sunt sau au fost trataţi
anterior cu clorhidrat de tamsulosin s-a observat apariţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc"
(SIIF, o variantă a sindromului asociat cu pupilă mică). SIIF poate determina creşterea frecvenţei
complicaţiilor legate de procedura chirurgicală, în timpul sau după intervenţia chirurgicală pentru
cataractă,. Înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, se consideră a fi utilă întreruperea pentru
1-2 săptămâni a administrării clohidratului de tamsulosin, dar beneficiul întreruperii tratamentului cu
tamsulosin anterior intervenţiei chirurgicale pentru cataractă nu a fost încă stabilit. SIIF a fost de
asemenea raportată la pacienţii care au întrerupt tamsulosin, pentru o perioadă mai lungă înainte de
intervenţia chirurgicală pentru cataractă.
Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii pentru care chirurgia cataractei este
programată nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii oftalmologi şi întreaga
echipă medicală, trebuie să ia în considerare că pacienţii programaţi pentru intervenţia chirurgicală
pentru cataractă li se administrează sau li s-a administrat tamsulosin, în vederea asigurării unor măsuri
imediate în cazul apariţiei intraoperatorii a SIIF.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienții cu
fenotip sărac în metabolizator CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie să fie utilizat cu precauţie în combinaţie cu inhibitori moderaţi şi
puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5)
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au observat
interacţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a concentraţiei plasmatice a
tamsulosinului, în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid scade concentraţia acestuia. Cu
toate acestea, dacă aceste valori rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
3
In vitro, la om, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii libere a
tamsulosinului în plasma. Tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a diazepamului,
propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Diclofenacul şi warfarina, pot creşte totuşi rata de eliminare a tamsulosinului.
Administarea concomitentă cu alţi antagonişti ai receptorilor alfa1-adrenergici poate conduce la
apariţia efectelor hipotensive.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin, cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
cunoscut puternic inhibitor al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax de clorhidrat de
tamsulosin de 2,8 şi 2,2 ori, respectiv. Clorhidratul de tamsulosin, nu ar trebui să fie administrat
concomitant cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii cu fenotip slab metabolizator CYP2D6.
Clorhidrat de tamsulosin ar trebui să fie utilizat cu precauţie concomitent cu inhibitori moderaţi şi
puternici ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin, cu paroxetina, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a condus la o creştere de 1,3 respectiv 1,6 ori a Cmax şi ASC de tamsulosin, dar aceste
creşteri nu sunt considerate relevante clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagoniști α 1-adrenergici ar putea conduce la efecte hipotensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tamsulosin Aurobindo nu este indicat pentru utilizare la femei.
Tulburări de ejaculare au fost observate în studiile clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung. Au
fost raportate în faza de post autorizare episoade de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și
eșecuri de ejaculare (vezi pct. 4.6).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe Frecvente
>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
<1/1000 Foarte
rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
( care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli
(1.3%) Cefalee Sincopă
Tulburări
oculare Vedere
încețoșată,
tulburări de
vedere
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Tulburări
vasculare Hipotensiune
arterială Epistaxis
4
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Rinită
Tulburări
gastro-
intestinale Constipaţie,
diaree, greaţă,
vărsături Xerostomie
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesuturilor
subcutanate Erupţie
cutanată
tranzitorie,
prurit, urticarie Angioedem
Sidrom
Steven
Johnson Eritem
polimorf,
Dermatită
exfoliativă
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului Tulburări de
ejaculare
ejaculare
retrogradă,
esec de
e
jaculare Priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Astenie
În cursul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, s-a observat un sindrom asociat cu pupilă mică,
cunoscut sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu
tratamentul cu tamsulosin, în timpul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi de
asemenea pct. 4.4).
În perioada ulterioară punerii pe piaţă: în plus faţă de reacţiile adverse descrise mai sus, în timpul
tratamentului cu tamsulosin a fost observată fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece
aceste reacţii adverse au fost raportate spontan ulterior punerii pe piaţă a medicamentului, frecvenţa de
apariţie şi relaţia de cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozarea cu clorhidrat de tamsulosin poate determina efecte hipotensive severe. Efecte
hipotensive severe au fost observate la concentrații diferite de supradozare.
Tratament
Hipotensiunea arterială acută după supradozajul tamsulosinului necesită măsuri de susţinere a
funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate
reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu
se modifică după ce pacientul se află în decubit dorsal, se pot administra soluţii pentru reechilibrare
volemică, şi la nevoie chiar medicamente vasopresoare. În general trebuie sdministrată medicaţie
suportivă şi trebuie monitorizate funcţiile renale. Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent
ridicat de proteinele plasmatice, dializa este ineficientă.
5
Pentru împiedicarea absorbţiei se poate provoca emeza. În cazul supradozării cu cantităţi mari de
medicament, se poate efectua lavajul gastric şi se poate administra cărbune activ şi un laxativ osmotic,
cum este sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii postsinaptici alfa-1, în special de subtipul
alfa-1A şi alfa1D, care influenţează contracţiile musculaturii netede de la nivelul prostatei şi uretrei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul urinar maxim prin scăderea tonusului musculaturii netede de la nivelul
prostatei şi uretrei, cu efecte benefice asupra retenţiei urinare.
De a semenea, medicamentul ameliorează toate simptomele iritative şi obstructive, în care
instabilitatea vezicii urinare şi tonusul musculaturii netede a porţiunii inferioare a tractului urinar are
un rol important.
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa1 pot scădea tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei
vasculare periferice. În timpul studiilor clinice cu tamsulosin nu a fost observată o scădere
semnificativă clinic a tensiunii arteriale.
Efectul medicamentului asupra simptomatologiei legate de umplerea şi golirea vezicii este menţinut în
timpul tratamentului pe termen lung. S-a observat că utilizarea tamsulosinului poate duce la întârzierea
necesităţii intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului vezical.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile, a fost efectuat la copii şi
adolescenţi cu vezică neurogenă. 161 copii au fost distribuiţi randomizat şi trataţi cu câte una din cele
3 doze de tamsulosin (scăzută [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 –
0,008 mg/kg]) sau placebo. Răspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul în care a fost
obţinută scăderea presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H
2O, în două determinări din
cursul aceleiaşi zi. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului faţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei şi
hidroureterului şi modificarea volumului urinar obţinut prin cataterizare şi numărul de pierderi de
urină la momentul cataterizării, aşa cum a fost consemnat în înregistrarea cataterizărilor. Nu au fost
observate diferenţe semnificative între grupul placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Nu a fost observat răspuns clinic
la nicio doză administrată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul este absorbit rapid la nivelul intestinal şi are o biodisponibilitate aproape completă.
Absorbţia tamsulosinului scade imediat după consumul de alimente. Pentru ca absorbţia să fie
constantă se recomandă administrarea de fiecare dată a tamsulosin după consumul unui mic-dejun
standard.
Tamsulosinul prezintă o cinetică liniară.
După administrarea unei doze unice de tamsulosin după consumul de alimente, tamsulosinul atinge
concentraţia plasmatică maximă după 6 ore. Starea de echilibru se atinge după aproximativ 5 zile de
6
administrare repetată a dozelor, iar Cmax creşte cu 2/3 faă de Cmax .obinut după administrarea unei doze
unice. Dei aceste rezultate au fost obinute la pacienii vârstnici, acestea sunt de ateptat i în cazul
pacienilor mai tineri.
Există diferenţe interindividuale semnificative privind concentraţia plasmatică de tamsulosin la diferiţi
pacienţi, atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea repetată a dozelor.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice, iar volumul de distribuţie
este mic (aproximativ 0,2 1/kg)..
Metabolizare
Efectul de prin pasaj hepatic al tamsulosinului este scăzut. Cea mai mare concentraţie de tamsulosin
este prezentă în plasmă sub formă nemodificată. Medicamentul este metabolizat la nivel hepatic.
Studiile la șobolani au demonstrat un efect inductor enzimatic scăzut asupra enzimelor microzomale
hepatice al tamsulosinului.
Niciunul dintre metaboliţii tamsulosinului nu este mai toxic sau mai activ decât medicamentul
nemetabolizat.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal prin urină, în care aproape 9% din doza
administrată este prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică măsurat după administrarea unei doze unice de tamsulosin după
consumul de alimente şi la pacienţii la starea de echilibru este de 10, respectiv 13 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii de toxicitate cu doze unice şi repetate la şoareci, şobolani şi câini. De
asemenea, au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani,
carcinogenitatea la şoareci şi şobolani şi a fost studiată genotoxicitatea in vivo şi in vitro.
Profilul de toxicitate general, observat la doze mari de tamsulosin, este în concordanţă cu efectele
farmacologice cunoscute ale antagoniştilor alfa adrenergici. La câini, la doze foarte mari, s-au observat
modificări ale ECG. Aceastea au fost considerate nesemnificative din punct de vedere clinic.
Tamsulosinul nu prezintă efecte genotoxice relevante.
A fost raportată creşterea incidenţei modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la femelele
de şoareci şi şobolani . Aceste modificări, care sunt probabil determinate indirect de
hiperprolactinemie şi care au apărut numai la doze mari, sunt considerate irelevante din punct de
vedere clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Talc
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Triacetină
Stearat de calciu
7
Capsula:
Indigo carmin (E132)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Laurilsulfat de sodiu
Gelatină
Cerneală de inscripţionare:
Shellac
Propilenglicol
Oxid negru de fer (E172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Tamsulosin Aurobindo 400 micrograme capsule cu eliberare prelungită sunt disponibile în:
Cutii cu blistere
din PVC/PE/PVdC–Al cu 4, 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 şi 200
capsule cu eliberare prelungită
Flacon alb opac din PEÎD cu capac alb opac din PP: 10 şi 250 capsule cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront,
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5191/2012/01-17
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tamsulosin Aurobindo 400 micrograme capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsulă cu cap opac de culoare verde oliv si corp opac de culoare portocalie, imprimate cu “D” si cu
“53” cu cerneală neagră, de mărimea “1EL”, care conţine pelete de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) determinate de hiperplazia benignă de
prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi
Administrare orală 0,4 mg (o capsulă) pe zi după micul dejun sau după prima masă a zilei.
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de
eliberarea al substanţei active.
Vârstnici
Nu este necesară reducerea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţi cu clearance-ul creatininei > 0,17 ml/sec (10 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi de
asemenea pct. 4.3 Contraindicaţii).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi. Datele clinice
existente sunt menţionate la pct. 5.1.
La copii şi adolescenţi nu există indicaţie de tratament.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin, inclusiv medicamente care induc angioedem sau la
oricare dintre excipienţi.
Antecedente de hipotensiune arterială ortostatică.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α1-adrenergici, administrarea tamsulosin poate determina
scăderea tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina sincopă. La apariţia simptomelor
iniţiale ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va
culca, până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa altor afecţiuni care
pot determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la
nevoie, se va efectua PSA-ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina atât la inițierea
tratamentului, dar şi ulterior, la intervale regulate.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min) medicamentul
trebuie utilizat cu precauţie deoarece nu a fost studiat la această grupă de pacienţi.
Angioedemul a fost rar raportat după utilizarea de tamsulosin. Tratamentul trebuie întrerupt imediat,
pacientul trebuie monitorizat până la dispariția edemului, și tamsulosin nu ar trebui să fie re-
administrat.
În timpul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, la câţiva pacienţi care sunt sau au fost trataţi
anterior cu clorhidrat de tamsulosin s-a observat apariţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc"
(SIIF, o variantă a sindromului asociat cu pupilă mică). SIIF poate determina creşterea frecvenţei
complicaţiilor legate de procedura chirurgicală, în timpul sau după intervenţia chirurgicală pentru
cataractă,. Înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, se consideră a fi utilă întreruperea pentru
1-2 săptămâni a administrării clohidratului de tamsulosin, dar beneficiul întreruperii tratamentului cu
tamsulosin anterior intervenţiei chirurgicale pentru cataractă nu a fost încă stabilit. SIIF a fost de
asemenea raportată la pacienţii care au întrerupt tamsulosin, pentru o perioadă mai lungă înainte de
intervenţia chirurgicală pentru cataractă.
Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii pentru care chirurgia cataractei este
programată nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii oftalmologi şi întreaga
echipă medicală, trebuie să ia în considerare că pacienţii programaţi pentru intervenţia chirurgicală
pentru cataractă li se administrează sau li s-a administrat tamsulosin, în vederea asigurării unor măsuri
imediate în cazul apariţiei intraoperatorii a SIIF.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienții cu
fenotip sărac în metabolizator CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie să fie utilizat cu precauţie în combinaţie cu inhibitori moderaţi şi
puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5)
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au observat
interacţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a concentraţiei plasmatice a
tamsulosinului, în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid scade concentraţia acestuia. Cu
toate acestea, dacă aceste valori rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
3
In vitro, la om, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii libere a
tamsulosinului în plasma. Tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a diazepamului,
propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Diclofenacul şi warfarina, pot creşte totuşi rata de eliminare a tamsulosinului.
Administarea concomitentă cu alţi antagonişti ai receptorilor alfa1-adrenergici poate conduce la
apariţia efectelor hipotensive.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin, cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
cunoscut puternic inhibitor al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax de clorhidrat de
tamsulosin de 2,8 şi 2,2 ori, respectiv. Clorhidratul de tamsulosin, nu ar trebui să fie administrat
concomitant cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii cu fenotip slab metabolizator CYP2D6.
Clorhidrat de tamsulosin ar trebui să fie utilizat cu precauţie concomitent cu inhibitori moderaţi şi
puternici ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin, cu paroxetina, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a condus la o creştere de 1,3 respectiv 1,6 ori a Cmax şi ASC de tamsulosin, dar aceste
creşteri nu sunt considerate relevante clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagoniști α 1-adrenergici ar putea conduce la efecte hipotensive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tamsulosin Aurobindo nu este indicat pentru utilizare la femei.
Tulburări de ejaculare au fost observate în studiile clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung. Au
fost raportate în faza de post autorizare episoade de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și
eșecuri de ejaculare (vezi pct. 4.6).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe Frecvente
>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
<1/1000 Foarte
rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
( care nu poate
fi estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli
(1.3%) Cefalee Sincopă
Tulburări
oculare Vedere
încețoșată,
tulburări de
vedere
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Tulburări
vasculare Hipotensiune
arterială Epistaxis
4
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Rinită
Tulburări
gastro-
intestinale Constipaţie,
diaree, greaţă,
vărsături Xerostomie
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesuturilor
subcutanate Erupţie
cutanată
tranzitorie,
prurit, urticarie Angioedem
Sidrom
Steven
Johnson Eritem
polimorf,
Dermatită
exfoliativă
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului Tulburări de
ejaculare
ejaculare
retrogradă,
esec de
e
jaculare Priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Astenie
În cursul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă, s-a observat un sindrom asociat cu pupilă mică,
cunoscut sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu
tratamentul cu tamsulosin, în timpul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi de
asemenea pct. 4.4).
În perioada ulterioară punerii pe piaţă: în plus faţă de reacţiile adverse descrise mai sus, în timpul
tratamentului cu tamsulosin a fost observată fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece
aceste reacţii adverse au fost raportate spontan ulterior punerii pe piaţă a medicamentului, frecvenţa de
apariţie şi relaţia de cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozarea cu clorhidrat de tamsulosin poate determina efecte hipotensive severe. Efecte
hipotensive severe au fost observate la concentrații diferite de supradozare.
Tratament
Hipotensiunea arterială acută după supradozajul tamsulosinului necesită măsuri de susţinere a
funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate
reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu
se modifică după ce pacientul se află în decubit dorsal, se pot administra soluţii pentru reechilibrare
volemică, şi la nevoie chiar medicamente vasopresoare. În general trebuie sdministrată medicaţie
suportivă şi trebuie monitorizate funcţiile renale. Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent
ridicat de proteinele plasmatice, dializa este ineficientă.
5
Pentru împiedicarea absorbţiei se poate provoca emeza. În cazul supradozării cu cantităţi mari de
medicament, se poate efectua lavajul gastric şi se poate administra cărbune activ şi un laxativ osmotic,
cum este sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii postsinaptici alfa-1, în special de subtipul
alfa-1A şi alfa1D, care influenţează contracţiile musculaturii netede de la nivelul prostatei şi uretrei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul urinar maxim prin scăderea tonusului musculaturii netede de la nivelul
prostatei şi uretrei, cu efecte benefice asupra retenţiei urinare.
De a semenea, medicamentul ameliorează toate simptomele iritative şi obstructive, în care
instabilitatea vezicii urinare şi tonusul musculaturii netede a porţiunii inferioare a tractului urinar are
un rol important.
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa1 pot scădea tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei
vasculare periferice. În timpul studiilor clinice cu tamsulosin nu a fost observată o scădere
semnificativă clinic a tensiunii arteriale.
Efectul medicamentului asupra simptomatologiei legate de umplerea şi golirea vezicii este menţinut în
timpul tratamentului pe termen lung. S-a observat că utilizarea tamsulosinului poate duce la întârzierea
necesităţii intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului vezical.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile, a fost efectuat la copii şi
adolescenţi cu vezică neurogenă. 161 copii au fost distribuiţi randomizat şi trataţi cu câte una din cele
3 doze de tamsulosin (scăzută [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 –
0,008 mg/kg]) sau placebo. Răspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul în care a fost
obţinută scăderea presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H
2O, în două determinări din
cursul aceleiaşi zi. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului faţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei şi
hidroureterului şi modificarea volumului urinar obţinut prin cataterizare şi numărul de pierderi de
urină la momentul cataterizării, aşa cum a fost consemnat în înregistrarea cataterizărilor. Nu au fost
observate diferenţe semnificative între grupul placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Nu a fost observat răspuns clinic
la nicio doză administrată.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul este absorbit rapid la nivelul intestinal şi are o biodisponibilitate aproape completă.
Absorbţia tamsulosinului scade imediat după consumul de alimente. Pentru ca absorbţia să fie
constantă se recomandă administrarea de fiecare dată a tamsulosin după consumul unui mic-dejun
standard.
Tamsulosinul prezintă o cinetică liniară.
După administrarea unei doze unice de tamsulosin după consumul de alimente, tamsulosinul atinge
concentraţia plasmatică maximă după 6 ore. Starea de echilibru se atinge după aproximativ 5 zile de
6
administrare repetată a dozelor, iar Cmax creşte cu 2/3 faă de Cmax .obinut după administrarea unei doze
unice. Dei aceste rezultate au fost obinute la pacienii vârstnici, acestea sunt de ateptat i în cazul
pacienilor mai tineri.
Există diferenţe interindividuale semnificative privind concentraţia plasmatică de tamsulosin la diferiţi
pacienţi, atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea repetată a dozelor.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice, iar volumul de distribuţie
este mic (aproximativ 0,2 1/kg)..
Metabolizare
Efectul de prin pasaj hepatic al tamsulosinului este scăzut. Cea mai mare concentraţie de tamsulosin
este prezentă în plasmă sub formă nemodificată. Medicamentul este metabolizat la nivel hepatic.
Studiile la șobolani au demonstrat un efect inductor enzimatic scăzut asupra enzimelor microzomale
hepatice al tamsulosinului.
Niciunul dintre metaboliţii tamsulosinului nu este mai toxic sau mai activ decât medicamentul
nemetabolizat.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal prin urină, în care aproape 9% din doza
administrată este prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică măsurat după administrarea unei doze unice de tamsulosin după
consumul de alimente şi la pacienţii la starea de echilibru este de 10, respectiv 13 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii de toxicitate cu doze unice şi repetate la şoareci, şobolani şi câini. De
asemenea, au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani,
carcinogenitatea la şoareci şi şobolani şi a fost studiată genotoxicitatea in vivo şi in vitro.
Profilul de toxicitate general, observat la doze mari de tamsulosin, este în concordanţă cu efectele
farmacologice cunoscute ale antagoniştilor alfa adrenergici. La câini, la doze foarte mari, s-au observat
modificări ale ECG. Aceastea au fost considerate nesemnificative din punct de vedere clinic.
Tamsulosinul nu prezintă efecte genotoxice relevante.
A fost raportată creşterea incidenţei modificărilor proliferative la nivelul glandelor mamare la femelele
de şoareci şi şobolani . Aceste modificări, care sunt probabil determinate indirect de
hiperprolactinemie şi care au apărut numai la doze mari, sunt considerate irelevante din punct de
vedere clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Talc
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Triacetină
Stearat de calciu
7
Capsula:
Indigo carmin (E132)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Laurilsulfat de sodiu
Gelatină
Cerneală de inscripţionare:
Shellac
Propilenglicol
Oxid negru de fer (E172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Tamsulosin Aurobindo 400 micrograme capsule cu eliberare prelungită sunt disponibile în:
Cutii cu blistere
din PVC/PE/PVdC–Al cu 4, 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100 şi 200
capsule cu eliberare prelungită
Flacon alb opac din PEÎD cu capac alb opac din PP: 10 şi 250 capsule cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront,
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5191/2012/01-17
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
