TELMISARTAN TORRENT 80 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 20 mg.
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg.
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 80 mg.
Excipienţi:
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Comprimate rotund e, de culoare albă sau aproape alb ă până la gălbui , netede pe ambele feţe, cu diametrul
de aproximativ 7,2 mm.
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Comprimate alungite, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă până la gălbui, cu dimensiuni de
aproximativ 12,0 mm x 5,9 mm, cu o linie med iană pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
Comprimate alungite, biconvexe , de culoare albă sau aproape albă până la gălbui, cu dimensiuni de
aproximativ 16,3 mm x 6,9 mm, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Prevenţie c ardiovasculară
Reducerea morbidităţii cardiovasculare la
adulţii acienţi cu:
• boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală cardiacă coronariană,
accident vascular cerebral sau boală arterială periferică) sau
• diabet zaharat de tip 2 cu leziuni demonstrate ale organelor ţintă
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale :
Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi. Unii pacienţi pot beneficia de efect terapeutic la o doză
zilnică de 20 mg. În c azurile în care nu este atin să valoarea propusă a tensiunii arteriale, doza de
telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi utilizat
în asociere cu diuretice de tip tiazidic, cum este hidroclorotiazi da, care s-a dovedit a avea un efect aditiv
celui al telmisartanului în ceea ce priveşte efectul hipotensor. Când se intenţionează creşterea dozei,
trebuie avut în vedere faptul că efectul antihipertensiv maxim este obţinut în general după 4 până la 8
săpt ămâni de la iniţierea tratamentului (vezi pct. 5.1).
Prevenţie cardiovasculară
Doza recomandată este de 80 mg o dată pe zi. Nu se cunoaşte dacă doze de telmisartan mai mici de 80 mg
sunt eficiente în reducerea morbidităţii cardiovasculare.
La iniţierea t ratamentului cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare, se recomandă
omonitorizare a tensiunii arteriale şi, dacă este necesar, poate fi necesară ajustarea dozelor
medicamentelor utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Grupe spec iale de pacienţi :
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Experienţa referitoare la
administrarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este
limitată. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale mai mici, de 20 mg (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu i nsuficienţă hepatică:
Telmisartan Torrent este contraindicat la pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza utilizată nu trebuie să depăşească 40 mg o dată pe zi (vezi
punctul 4.4).
Pacienţii v ârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescen ţi:
Siguranţ a şi eficacitatea Telmisartan Torrent la copii ş i adolescen ţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită .
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nici o recomandare privind doza de
administrare .
Mod de administrare
Comprimatele care conţin telmisartan se administrează oral o dată pe zi şi trebuie luate cu o cantitate
suficientă de lichid, cu sau fără alimente.
3
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipien ţi (vezi pct. 6.1)
• Trimestrele II şi III ale sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
• Tulburări biliare obstructive
• Insuficienţă hepatică severă
Utilizarea concomitentă de telmisartan cu aliskiren este contraindicat ă la pacien ții cu diabet zaharat sau cu
insuficie nță renal ă (RFG <60ml/min/1.73 m2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sarcin a
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia
cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute la tratamente
antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul
sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct.
4.3 şi 4.6).
Insuficienţă hepatică :
Telmisartan Torrent nu trebuie administrat la pacienţi cu colestază, tulburări biliare obstructive sau
insuficienţă hepatică severă (vezi pct.4.3 ) deoarece telmisartanul este eliminat în principal pe cale biliară .
La aceşti pacienţi , este de aşteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului. Telmisartan Torrent
trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Hipertensiune arterială renovasculară:
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi d e insuficienţă renală atunci când pacienţii cu
stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale care irigă rinichiul unic funcţional , sunt
trataţi cu medicamente care influenţează sistemul renină -angiotensină -aldosteron.
Insuficienţ ă re nală şi transplant renal :
Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiilor serice ale potasiului şi ale creatininei la
pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu telmisartan. Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea
telmisart anului la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipovolemie intravasculară :
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive, dietei hiposodate,
diareei sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomati că, mai ales după administrarea
primei doze de Telmisartan Torrent . Astfel de afecţiuni trebuie corectate înainte de a se administra
Telmisartan Torrent. Hipovolemia şi/sau hiponatremia trebuie corectate înainte de a se administra
Telmisartan Torrent.
Blo carea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină -angiotensină -aldosteron au fost raportate hipotensiune
arterială, sincopă, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţa renală acută), la
pacienţii predispuşi la aceste afecţiuni, în special dacă au utilizat terapie asociată cu medicamente care
influenţează acest sistem
Ca urmare, blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (de exemplu prin
administrea telmisartan ului cu alte blocante ale sistemului renin ă-angiotensin ă-aldosteron ) nu este recomandată.
4
Monitorizarea atentă a funcţiei renale este indicată dacă administrarea concomitentă este necesară.
Utilizarea
concomitent ă de telmisartan cu aliskiren este contraindicat ă la pacien ții cu diabet zaharat sau cu insuficien ță renal ă
(RFG 70 ani)
• Terapie asociată cu unul sau mai multe medicamente care influenţează sistemul renină -
angiotensină -aldosteron şi/sau suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de
medicamente care pot determina hiperkaliemie sunt substituenţi de sare care conţin potasiu,
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II,
aliskiren, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS inclusiv inhibitori selectivi COX -2),
heparină, im unosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus ), şi trimetoprim
• Evenimente intercurente , în mod special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză
metabolică, înrăutăţirea funcţiei renale, înrăutăţirea bruscă a afecţiunii renale (de exemplu în caz
de boli infecţioase), liză celulară , (de exemplu ischemie acută periferică, rabdomioliză,traumatism
extins).
La pacienţii cu factori de risc, se recomandă monitorizarea atentă a valorii concentraţiei serice a potasiului
(vezi pct.4.5).
Diferenţe etnice
5
După cum s -a observat şi în cazul utilizării inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei,
telmisartanul şi alţi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sunt aparent mai puţin eficace ca
medicamente antihipertensive la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu cei aparţinând altor rase ,
posibil din cauza prevalenţei crescute a valorilor mici ale reninemiei la pacienţii hipertensivi aparţinând
rasei negre.
Alte precauţii
Similar altor medicament e antihipertensiv e, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu
cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariţia unui infarct miocardic
sau a accidentului vascular cerebral.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunea numai la adulţi.
Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină- angiotensină-aldosteron, telmisartanul
poate provoca hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Riscul poate creşte în cazul administrării concomitente c u alte
medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenţi de sare care conţin potasiu,
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II,
aliskiren, medicamente antiinflamatoare nester oidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2),
heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc. Riscul este crescut în cazul în care se
administrează concomitent me dicamentele mai sus menţionate. Riscul este crescut în special în cazul
asocierii cu diuretice care economisesc potasiul şi când se asociază cu substituenţi de sare care conţin
potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ai ECA sau AINS prezintă un risc mai mic, dacă se respectă
întocmai precauţiile pentru utilizare .
Nu se recomandă administrarea concomitentă.
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu :
Antagoniştii receptorilor angiotensinei II cum este telmisartanul, atenueaz ă pierderea de potasiu indusă de
diuretice. Diuretice le care economisesc potasiu, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau
amilorid, suplimente le de potasiu sau substituenţi i de sare care conţin potasiu pot determina creşterea
semnificativă a concentraţiilor serice de potasiu. Dacă, din cauza unei hipokaliemii justificate, este
recomandată asocierea, acestea trebuie folosite cu prudenţă şi cu o frecventă moni torizare a concentraţiilor
serice de potasiu.
Litiu:
În timpul administrării concomite nte a litiului cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei şi cu
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv telmisartan, s -au raportat creşteri reversibile ale
concentraţiei serice a litiului şi ale toxicitatăţii acestuia. Se recoman dă monitorizarea atentă a
concentraţiilor serice de litiu, dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară.
Administrarea concomitentă necesită precauţie
Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene:
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice anti -inflamatoare recomandate, inhibitorii COX -
2 şi AINS ne -selective) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor angiotensinei II.La
unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau paci enţi vârstnici cu
funcţia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II cu
medicamente care inhibă ciclo -oxigenaza, poate determina deteriorarea ulterioară a funcţiei renale,
inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. Ca urmare, aceste
6
medicamente trebuie administrate concomitent cu precauţie, în special la vârstnici. După iniţierea
tratamentului asociat şi, ulterior periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi t rebuie luată în
considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a determinat o creştere de
până la 2,5 ori a ASC24.şi a Cmax pentru ramipril şi ramiprilat. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu
este cunoscută.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă):
Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari, cum sunt furosemid (diuretic de ansă) şi
hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic) se începe administrarea de telmisartan, se po ate produce o depleţie
vol emi că şi risc consecutiv de hipotensiune arterială.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Alte medicamente antihipertensive
Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a
altor medicamente antihipertensive.
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze
efectele hipotensive ale tuturor antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină.
În p lus, hipotensiunea arterială ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, opioide sau
antidepresive.
Corticosteroizi (administrare sistemică ):
Reducerea efectului antihipertensiv.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Tratamen tul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru
de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în
timpul celui de al doilea şi al treilea trimes tru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Nu există date adecvate privind utilizarea Telmisartan Torrent la gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul
primului trimestru al sarcinii nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate
fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului trat amentului cu antagonişti
ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu
excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este
considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente
antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit, în cazul administrării lor în timpul
sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratame ntul cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi trei
de sarc ină induce fetotoxicitate la om ( diminuarea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea procesului
de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterial ă, hiperkaliemie ).
(Vezi şi pct. 5.3).
7
Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de
sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou -născuţii ale căror mame au utilizat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă
observaţie din cauza hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea:
Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizarea telmisartan în timpul alăptării, nu este
recomandată administrarea de telmisartan în t impul alăptării şi sunt de preferat tratamente alternative cu
profil de siguranţă mai bine stabilit, în special în cazul alăptării unui copil nou- născut sau născut prematur.
Fer tilitate a
În studiile preclinice nu s -au observat efecte ale telmisartanului asupra fertilităţii masculilor şi femelelor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
A tunci când pacientul trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să
aibă în vedere posibilitatea apariţiei ocazional e a ameţelilor sau somnolenţei în timpul tratamentului
antihipertensiv , ca şi Telmisartan Torrent .
4.8 Reacţii adverse
a) Prezentare pe scurt a profilului de siguranţă
Reacţiile adverse grave la medicament includ reacţia anafilactică şi angioedemul, care pot să apară rar
(≥ 1/10, 000 și <1/1, 000) , precum şi insuficienţa renală acută.
În studiile clinice controlate efectuate la pa cienţi trataţi pentru hipertensiune arterială, incidenţa globală a
evenimentelor adverse raportată în cazul administrării telm isartanului a fost de regulă comparabilă
(41,4%) cu cea observată în cazul administrării placebo (43,9%). Incidenţa reactiilor adverse nu a fost
dependentă de doza administrată, sexul, vârsta sau originea etnică a pacienţilor. Profilul de siguranţă al
telm isartanului la pacienţi i trataţi pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare a fost concordant cu cel
obţinut la pacienţi i hipertensivi.
Reacţiile adverse grave la medicament includ reacţia anafilactică şi angioedemul, care pot să apară rar
(mai puţin de 1 caz la 1000 de pacienţi), precum şi insuficienţa renală acută.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din studiile clinice controlate efectuate la pacienţii
trataţi pentru hipertensiune arterială şi din experienţa de după punerea pe piaţă . De asemenea, p rezentarea
ia în considerare şi
reacţiile adverse grave şi reacţiile adverse care au dus la întreruperea tratamentului,
raportate în trei studii clinice de lungă durată, care au inclus 21642 pacienţi trataţi cu telmisartan pentru
scăder ea morbidităţi cardiovasculare pe o perioadă de şase ani.
b) Lista reacţiilor adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţ in frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescăt oare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente : Infecţii ale tractului respirator superior, inclusiv faringită şi sinuzită,
infecţii de tract urinar , incluzând cistită
Cu frecvenţă necunoscută: Sepsis, inclusiv cu final letal
1
8
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente : Anemie
Rare: Trombocitopenie
Cu frecvenţă necunoscută: Eozinofilie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hiperkaliemie
Rare: Hipoglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie, depresie
Rare: Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin fr ecvente: Sincopă
Rare: Somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie
Rare: Tahicardie
Tulburări vasculare
Mai pu ţin frecvente: Hipotensiune arterială
2, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee ,
Tuse
Foarte rare: Boală pulmonar ă interstiţ ială4
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frec vente: Durere abdominală, diaree, dispepsie, flatulenţă , vărsături
Rare: Xerostomie, disconfort gastric
Tulburări hepatobiliare
Rare: Funcţie hepatică anormală/tulburări hepatice
3
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecve nte: Prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: Angioedem (şi cu final letal), eczemă, eritem, urticarie, erupţii
determinate de administrarea medicamentului, erupţii cutanate toxice
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunct iv
9
Mai puţin frecvente: Durere la nivelul spatelui (de exemplu sciatică), spasme musculare,
mialgie
Rare: Artralgie, durere la nivelul extremităţilor, durere la nivelul tendoanelor
(simptome asemănătoare tendinitei)
Tulburări renale şi ale căilor urinar e
Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală , inclusiv insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Durere toracică, astenie (slăbiciune)
Rare: Afecţiune asemănătoare gripei
Investigaţii di agnostice
Mai puţin frecvente: Creştere a valorilor creatininem iei
Rare: Scădere a valorilor hemoglobinei, c reştere a valorilor concentraţiilor
plasmatice ale acidului uric, creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice, creştere a concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei ,
,2,3 ,4: pentru descrieri suplimentare, vezi sub punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”
D escrierea reacţiilor adverse selectate
1 Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită a apariţiei sepsisului în cazul administrării
telmisartan comparativ cu placebo. Acest eveniment ar putea fi numai întâmplător sau ar putea fi legat de un
mecanism necunoscut până în prezent (vezi pct. 5.1).
2 Hipotensiune
Această reacţie adversă la medicament a fost raportată ca fiind frecventă la pacienţi cu tensiune arterială
controlată, care au fost trataţi cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare în plus faţă de
tratamentul standard.
3 Func ţie hepatic ă anormal ă / tulbur ări hepatice
Cele m ai multe cazuri de funcț ie hepatică anormal ă / tulbur ări hepatice din experienț a după punerea pe
pia ță au ap ărut la pacien ți japonezi. Pacienț ii japonezi au mai multe sanse de a prezenta aceste reacții
adverse.
4 Boal ă pulmonar ă interstiț ială
Cazuri de boal ă pulmonar ă intersti țial ă au fost raportate din experienț a după punerea pe pia ță , în asociere
temporal ă cu administrarea de telmisartan. Cu toate acestea, o relaț ie cauzală nu a fost stabilit ă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţi ilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspecta tă prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile sunt l imitate în cazul supradozajului la om.
Simptome :
Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arterială şi
tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, creşterea creatininemiei şi insuficienţă
renală acută.
10
Tratament:
Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar tratamentul
trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Abordarea terapeutică depinde de durata de timp care a trecut de la
momentul in gestiei şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor
şi/sau lavajul gastric. Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului.
Trebuie monitorizate frecvent valorile concentraţiilor serice a le electroliţilor şi creatininei. În cazul
apariţiei hipotensiunii arteriale, pacienţii trebuie aşezaţi în poziţie supină şi trebuie să li se administreze
soluţii pentru substituţie rapidă a plasmei şi electroliţilor .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină- angiotensină, antagonişti de
angiotensin ă II, codul ATC: C09CA07.
Mecanism de acţiune
Telmisartanul este un antagonist activ şi specific al receptorilor angiotensi nei II (de tip AT1), eficace după
administrare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, cu afinitate foarte mare, de pe locul
său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1, responsabil de acţiunile cunoscute ale angiotensinei II.
Telm isartanul nu are activitate agonistă parţială la nivelul receptorului AT1. Telmisartanul se leagă
selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alţi
receptori, inclusiv receptorii AT2 sau alţi receptor i AT mai puţin cunoscuţi. Rolul funcţional al acestor
receptori nu este cunoscut, nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II, a cărei
concentraţie este crescutã de către telmisartan. Concentraţia plasmatică a aldosteronului este scăzută de
către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană şi nu blochează canalele ionice.
Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), enzima care degradează, de
asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de aşteptat potenţarea reacţiilor adverse mediate de bradikinină.
La om, administrarea unei doze de telmisartan 80 mg inhibă aproape complet creşterea tensiunii arteriale
determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se menţine peste 24 ore şi este încă măs urabil timp de
până la 48 ore.
Eficacitate clinică şi siguranţ ă în utilizare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Activitatea antihipertensivă devine treptat evidentă în decurs de 3 ore de la adminsitrarea primei doze de
telmisartan. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general , în decurs de 4 până la 8
săptămâni de la iniţierea tratamentului şi se menţine pe parcursul terapiei de lungă durată.
Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare şi includ e cele 4 ore dinaintea
administrării dozei următoare, aşa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator.
Aceasta se confirmă şi prin raportul concentraţiei înaintea dozei următoare/concentraţie maximă , care se
menţine în mod const ant pe ste 80 %, valoare observată după administrarea dozelor de telmisartan 40 şi 80
mg, în studiile clinice controlate cu placebo. Există o tendinţă aparentă a unei relaţ ii dependente de doză,
referito are la timpul de revenire la valoarea iniţială a tensiunii a rteriale sistolice (TAS). În această privinţă,
datele privind tensiunea arterială diastolică (TAD) sunt neconcludente.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea arterială sistolică cât şi pe cea
diastolică fără a influenţa frecvenţa cardiacă. Contribuţia efect elor diuretic şi natriuretic al medicamentului
la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire. Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv
este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparţinând altor clase de antihipertensive (aşa
11
cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina, atenololul, enalaprilul,
hidroclorotiazida şi lisinoprilul).
După întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan tensiunea arte rială revine treptat, în decurs de
câteva zile, la valorile iniţiale, fără evidenţierea unei hipertensiuni de rebound.
Frecvenţa tusei neproductive a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu telmisartan comparativ cu
cei trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, în cadrul studiilor clinice care compară direct cele două
tratamente antihipertensive.
Prevenţie cardiovasculară
Studiul ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in Combination with Ramipril Global Endpoint
Trial) a comparat efectele telmisartanului, ramiprilului şi ale combinaţiei dintre telmisartan şi ramipril
asupra evenimentelor cardiovasculare la 25620 pacienţi, cu vârsta de 55 ani sau peste , cu antecedente de
boală ischemică coronariană, accident vascular cerebral, accident ische mic tranzitor, afecţiuni arteriale
periferice sau diabet zaharat de tip II însoţit de leziuni documentate ale organelor ţintă (de exemplu
retinopatie, hipertrofie ventriculară stângă, macro - sau microalbuminurie), care reprezintă grupa de
populaţie cu risc pentru evenimente cardiovasculare.
Pacienţii au fost randomizaţi într -unul dintre următoarele trei grupuri de tratament: telmisartan 80 mg (n =
8542), ramipril 10 mg (n = 8576) sau asocierea telmisartan 80 mg cu ramipril 10 mg (n = 8502) şi au fost
urmăr iţi pentru o perioadă medie de 4,5 ani.
S -a arătat că telmisartanul are un efect similar ramiprilului, în ceea ce priveşte reducerea incidenţei
evenimentelor cuprinse în criteriul de evaluare principal compus constând din deces de cauză
cardiovasculară, i nfarct miocardic neletal, accident vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru
insuficienţă cardiacă congestivă
. Incidenţa rezultatelor cu privire la criteriului de de evaluare principal a
fost similară la grupul tratat cu telmisartan (16,7%) şi cu ra mipril (16,5%). Riscul relativ pentru
telmisartan comparativ cu ramipril a fost de 1,01 (97,5 % IÎ 0,93 – 1,10, valoarea p (non- inferioritate) =
0,0019 cu o limită la 1,13). Rata mortalităţii de orice cauză a fost de 11,6% la pacienţi trataţi cu
telmisarta n şi de respectiv 11,8% la cei trataţi cu ramipril.
Rezultatele privind criteriul de evaluare final secundar prestabilit prin protocol au arătat că telmisartanul
are o eficacitate similară cu a ramiprilului , în ceea ce priveşte decesul de cauză cardiovasculară, infarctul
miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,99 (97,5 % IÎ 0,90 – 1,08, valoarea p (non-
inferioritate) = 0,0004)], care au constituit criteriul principal de evaluare în studiul de referinţă HOPE (The
Heart Outcomes Preventi on Evaluation Study), care a investigat efectul ramiprilului comparativ cu
placebo.
Studiul TRANSCEND a randomizat pacienţi intoleranţi la IECA, după criterii de includere similare cu
studiul ONTARGET, în grupurile de tratament cu telmisartan 80 mg (n=2954) sau cu placebo (n=2972),
ambele fiind adăugate medicaţiei de bază. Durata medie de urmărire a studiului a fost de 4 ani şi 8 luni.
Nu s -a demonstrat nicio diferenţă semnificativ ă statistic în ceea ce priveşte incidenţa criteriului de
evaluare final principal compus (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, acciden t
vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă) 15,7% la grupul tratat cu
telmisartan şi 17.0% la grupul care a primit placebo, cu un risc relativ de 0,92 (95 % IÎ 0,.81 – 1,05, p =
0,22). S -a dovedit un beneficiu în favoarea telmisartan faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul de
evaluare final secundar compus, prespecificat prin protocol, constând din decesul de cauză
cardiovasculară, infarctul miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,87 ( IÎ 95%0,76 –
1,00, p = 0,048)]. Nu s -a dovedit niciun beneficiu privind mortalitatea cardiovasculară ( rata riscului 1,03,
95% IÎ 0,85 – 1,24).
12
La pacienţii trataţi cu telmisartan, tusea şi angioedemul au fost raportate mai puţ in frecvent, iar
hipotensiunea arterială mai frecvent, comparativ cu pacienţii trataţi cu ramipril.
Asocierea dintre telmisartan şi ramipril nu a adus beneficii suplimentare faţă de monoterapia cu
telmisartan sau cu ramipril. Mortalitatea cardiovasculară şi mortalitatea de orice cauză a fost numericmai
mare în grupul de tratament cu asocierea telmisartan -ramipril .. În plus, incidenţa raportărilor de
hiperkaliemie, insuficienţă renală, hipotensiune şi sincopă a f ost mai mare la grupul tratat cu asocierea
medicamentoasă. Prin urmare, nu se recomandă administrarea asocierii dintre telmisartan şi ramipril la
acea stă grupă de pacienţi . .
În studiul clinic “Tratamentul preventiv de evitare efectivă a apariţiei unui al doilea accident vascular
cerebral” "Prevention Regimen For Effectively avoiding Second Strokes" (PRoFESS), la pacienţii de 50
de ani sau peste , care au avut recent un AVC a fost observată o creştere a incidenţei apariţiei sepsis- ului în
cazul administrări i telmisartan de 0,70% comparativ cu placebo ( 0,49%) [RR 1,43 (95 % interval de
încredere 1,00 - 2,06)]; incidenţa cazurilor de sepsis cu evoluţie letal ă a fost crescută la pacienţii trataţi cu
telmisartan (0,33 %) comparativ cu pacienţii cărora li s -a ad ministrat placebo (0,16 %) [RR 2,07 ( 95 %
interval de încredere 1,14 - 3,76)]. Această creştere a incidenţei apariţiei sepsis- ului asociată cu
administrarea de telmisatan poate constitui fie o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un
mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Copii și adolescen ți
Siguranta si eficacitatea utilizarii de Telmisartan la copii și adolescen ți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
A u fost evaluate efectele de s c ădere a tensiunii arteriale, a dou ă doze de telmisartan la 76 pacien ți hipertensivi,
supraponderali cu vârsta cuprins ă între 6 și <18 ani (greutate corporal ă ≥ 20 kg și ≤ 120 kg, medie 74.6 kg), dupa ce
a u luat telmisartan 1 mg / kg (n = 29 tratate) sau 2 mg / kg (n = 31 tratate) pe o perioad ă de patru s ăp tă mâni. Prin
includere prezen ța hipertensiunii secundar e nu a fost investigata. La unii pacienti investiga ți dozele utilizate au fost
mai mari decât cele recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale la populaț ia adultă, ajungând la o doz ă zilnic ă
co mparabil ă cu160 mg, doză care a fost testată la adul ți. Dupa ajustarea, efectelor pe grupe de varsta, modificarile
medii ale TAS (obiectivul principal) au fost de - 14.5 (1,7) mm Hg la grup ul tratat cu telmisarta n 2 mg / kg p, , de -
9.7 (1,7) mm Hg în grup ul tratat cu telmisartan 1 mg / kg, și - 6,0 (2,4) în grupul tratat cu placebo. Modificarile
a justate ale DBP fata de valorile iniț iale au fost - 8.4 (1,5) mm Hg, - 4.5 (1,6) mm Hg și respectiv - 3.5 (2.1), mm Hg.
Modificarea a fost dependentă de doză . Datele de siguranta din acest studiu la pacien ți cu vârsta de 6 pân ă la <18 ani
au p ărut, în general, similar e cu cel e observat e la adul ți. Siguranț a tratamentului pe termen lung cu telmisartan la
copii și adolescen ți nu a fost evaluat.
A fost raportat a o creștere a num ărului de eozinofile la aceasta populatie de pacienti , desi aceasta nu a fost
înregistrat ă si la adulti. Semnifica ția sa clinic ă și relevan ță sunt necunoscute. Aceste date clinice, nu permit tragerea
unoe concluzii cu privire la eficacitatea și siguranț a telmisartan la copiii și adolescenții hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia telmisartanului este rapidă, dar cantitatea absorbită este variabilă. Biodisponibilitatea absolută
medie pentru telmisartan este de aprox imativ 50%.
Când se administrează telmisartan împreună cu alimente, scăderea ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC0- ∞) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % (în cazul
administrării dozei de 40 mg) la aproximativ 19 % (în cazul administrării dozei de 160 mg). La 3 ore după
administrare, concentraţiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în
condiţii de repaus alimentar sau împreună cu alimente.
Liniaritate/non -liniaritate
Este de aşteptat ca uşoara scădere a ASC să nu producă scăderea eficacităţii terapeutice. Nu există o
relaţie liniară între doze şi concentraţiile plasmatice. Cmax şi, în mai mică măsură ASC, cresc
disproporţionat în cazul administrării dozelor peste 40 mg.
13
Distr ibuţie
Telmisartanul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (> 99,5 %), în principal de albumină şi
de alfa- 1 glicoproteina acidă. Volumul aparent de distribuţie mediu în condiţii de echilibru ( Vdss) este de
aproximativ 500 litri.
Metabolizare
Telmisartanul este metabolizat prin conjugare rezultând metabolitul glucuronoconjugat al compusului
iniţial . Nu s -a demonstrat nici o activitate farmacologică a formei conjugate.
Eliminare
Telmisartanul este caracterizat printr -o curbă de eliminare biexp onenţială cu un timp de înjumătăţ ire
plasmatică prin eliminare de peste 20 ore. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi în mai mică măsură
aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţ ie de timp (ASC), cresc disproporţionat cu doza. Nu
există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan, în cazul utilizării dozelor recomandate.
Concentraţiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbaţi, fără a avea o influenţă relevantă
asupra eficacităţii.
După administrare orală (şi intravenoasă), telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile fecale, în
principal sub formă nemodificată. Întreaga excreţie urinară este sub 1% din doză. Clearance -ul plasmatic
total (Cltot) este mare (aproximativ 1000 ml/min) comparativ cu fluxul sanguin hepatic (aproximativ 1500
ml/ min).
Grupe speciale de pacienţi
Copii și adolescen ți
Farmacocinetica a dou ă doze de telmisartan a fost evaluată ca un obiectiv secundar la pacienții hipertensivi (n = 57),
în vârst ă de 6 pân ă la <18 ani dup ă ce au luat tel misartan 1 mg / kg sau 2 mg / kg, pe o perioada de patru saptamani
de tratament. Obiectivele farmacocinetice au inclus determinarea starii de echilibru a telmisartan la copii și
adolescen ți, precum și investigarea diferen țelor legate de vârst ă. Desi studiu l a fost prea mic pentru o evaluare
semnificativ ă a farmacocineticii la copii sub 12 ani, rezultatele sunt, în general, în concordan ță cu concluziile de la
adul ți și confirm ă non -liniaritatea telmisartan ului, în special pentru C max.
Efecte în funcţie de sex
S-au observat diferenţe ale concentraţiilor plasmatice în funcţie de sex, Cmax şi ASC fiind de aproximativ
3, respectiv 2 ori mai mari la femei comparativ cu valorile de la bărbaţi.
Pacienţi vârstnici
Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la vârst nici faţă de cei cu vârsta sub 65 de ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată şi severă au fost observate concentraţii
plasmatice duble. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de dializă au
fost observate concentraţii plasmatice mai mici. Telmisartanul se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice la pacienţii cu insuficienţă renală şi nu poate fi eliminat prin dializă. Timpul de înjumătăţire
plasmatică pri n eliminare nu este modificat la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Studiile de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică au arătat o creştere a biodisponibilităţii
absolute până la aproape 100 %. Timpul de înj umătăţire plasmatică prin eliminare nu este modificat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
14
În studiile preclinice de siguranţă, dozele care determină expunere comparabilă cu cea dată de dozele din
intervalul terapeutic clinic au determinat reducerea parametrilor hematiilor (eritrocite, hemoglobinemie ,
hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (creşteri ale uremiei şi al e creatininei în sânge), precum
şi creşterea potasemiei la animalele normotensive. La câine s- au observat dilatare şi atrofii tubulare renale.
De asemenea, s- au observat leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni, ulcer e sau inflamaţii) la şobolan şi
câine. Aceste reacţii adverse mediate farmacologic, cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibi tori
ai enzimei de conversie a angiotensinei cât şi pentru antagoniştii recepto rilor angiotensinei II, au fost
prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală.
La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice şi h ipertrofia/hiperplazia celulelor
juxtaglomerulare renale. Aceste modificări, comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie şi
antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, nu par a avea semnificaţie clinică.
Deşi nu există date privind efecte le teratogene, studiile la animale au indicat un risc moderat al
telmisartanului la nivelul dozelor toxice asupra dezvoltării postnatale a puilor cum sunt greutate corporală
mai mică, şi întârzierea deschiderii ochilor.
În cadrul studiilor in vitro nu s-a u evidenţiat efecte mutagene, nici activitate clastogenă relevantă; la
şobolan şi şoarece nu s -au evidenţiat efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu
Meglumină
Povidonă
Manitol (E421)
S tearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din Al/Al (OPA- Al-P VC/Al)
Cutii cu blistere cu 28, 56 sau 98 de comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie disponibile pe piaţă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
15
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Ştirbei Vodă nr. 36, sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5306/201 3/01-03
5307/201 3/01-03
5308/201 3/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 20 mg.
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 40 mg.
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine telmisartan 80 mg.
Excipienţi:
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Telmisartan Torrent 20 mg comprimate
Comprimate rotund e, de culoare albă sau aproape alb ă până la gălbui , netede pe ambele feţe, cu diametrul
de aproximativ 7,2 mm.
Telmisartan Torrent 40 mg comprimate
Comprimate alungite, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă până la gălbui, cu dimensiuni de
aproximativ 12,0 mm x 5,9 mm, cu o linie med iană pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Telmisartan Torrent 80 mg comprimate
Comprimate alungite, biconvexe , de culoare albă sau aproape albă până la gălbui, cu dimensiuni de
aproximativ 16,3 mm x 6,9 mm, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.
Prevenţie c ardiovasculară
Reducerea morbidităţii cardiovasculare la
adulţii acienţi cu:
• boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală cardiacă coronariană,
accident vascular cerebral sau boală arterială periferică) sau
• diabet zaharat de tip 2 cu leziuni demonstrate ale organelor ţintă
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale :
Doza eficace uzuală este de 40 mg o dată pe zi. Unii pacienţi pot beneficia de efect terapeutic la o doză
zilnică de 20 mg. În c azurile în care nu este atin să valoarea propusă a tensiunii arteriale, doza de
telmisartan poate fi crescută până la cel mult 80 mg o dată pe zi. Alternativ, telmisartanul poate fi utilizat
în asociere cu diuretice de tip tiazidic, cum este hidroclorotiazi da, care s-a dovedit a avea un efect aditiv
celui al telmisartanului în ceea ce priveşte efectul hipotensor. Când se intenţionează creşterea dozei,
trebuie avut în vedere faptul că efectul antihipertensiv maxim este obţinut în general după 4 până la 8
săpt ămâni de la iniţierea tratamentului (vezi pct. 5.1).
Prevenţie cardiovasculară
Doza recomandată este de 80 mg o dată pe zi. Nu se cunoaşte dacă doze de telmisartan mai mici de 80 mg
sunt eficiente în reducerea morbidităţii cardiovasculare.
La iniţierea t ratamentului cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare, se recomandă
omonitorizare a tensiunii arteriale şi, dacă este necesar, poate fi necesară ajustarea dozelor
medicamentelor utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale.
Grupe spec iale de pacienţi :
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Experienţa referitoare la
administrarea medicamentului la pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este
limitată. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale mai mici, de 20 mg (vezi pct. 4.4).
Pacienţii cu i nsuficienţă hepatică:
Telmisartan Torrent este contraindicat la pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă sever ă (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza utilizată nu trebuie să depăşească 40 mg o dată pe zi (vezi
punctul 4.4).
Pacienţii v ârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii şi adolescen ţi:
Siguranţ a şi eficacitatea Telmisartan Torrent la copii ş i adolescen ţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită .
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nici o recomandare privind doza de
administrare .
Mod de administrare
Comprimatele care conţin telmisartan se administrează oral o dată pe zi şi trebuie luate cu o cantitate
suficientă de lichid, cu sau fără alimente.
3
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipien ţi (vezi pct. 6.1)
• Trimestrele II şi III ale sarcinii (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
• Tulburări biliare obstructive
• Insuficienţă hepatică severă
Utilizarea concomitentă de telmisartan cu aliskiren este contraindicat ă la pacien ții cu diabet zaharat sau cu
insuficie nță renal ă (RFG <60ml/min/1.73 m2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sarcin a
Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia
cazurilor în care continuarea terapiei cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute la tratamente
antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit în cazul administrării lor în timpul
sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratamentul cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ (vezi pct.
4.3 şi 4.6).
Insuficienţă hepatică :
Telmisartan Torrent nu trebuie administrat la pacienţi cu colestază, tulburări biliare obstructive sau
insuficienţă hepatică severă (vezi pct.4.3 ) deoarece telmisartanul este eliminat în principal pe cale biliară .
La aceşti pacienţi , este de aşteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului. Telmisartan Torrent
trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.
Hipertensiune arterială renovasculară:
Există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi d e insuficienţă renală atunci când pacienţii cu
stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale care irigă rinichiul unic funcţional , sunt
trataţi cu medicamente care influenţează sistemul renină -angiotensină -aldosteron.
Insuficienţ ă re nală şi transplant renal :
Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentraţiilor serice ale potasiului şi ale creatininei la
pacienţii cu insuficienţă renală trataţi cu telmisartan. Nu există experienţă în ceea ce priveşte administrarea
telmisart anului la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipovolemie intravasculară :
La pacienţii cu hipovolemie şi/sau hiponatremie în urma terapiei diuretice intensive, dietei hiposodate,
diareei sau vărsăturilor, poate să apară hipotensiune arterială simptomati că, mai ales după administrarea
primei doze de Telmisartan Torrent . Astfel de afecţiuni trebuie corectate înainte de a se administra
Telmisartan Torrent. Hipovolemia şi/sau hiponatremia trebuie corectate înainte de a se administra
Telmisartan Torrent.
Blo carea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron
Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină -angiotensină -aldosteron au fost raportate hipotensiune
arterială, sincopă, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţa renală acută), la
pacienţii predispuşi la aceste afecţiuni, în special dacă au utilizat terapie asociată cu medicamente care
influenţează acest sistem
Ca urmare, blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (de exemplu prin
administrea telmisartan ului cu alte blocante ale sistemului renin ă-angiotensin ă-aldosteron ) nu este recomandată.
4
Monitorizarea atentă a funcţiei renale este indicată dacă administrarea concomitentă este necesară.
Utilizarea
concomitent ă de telmisartan cu aliskiren este contraindicat ă la pacien ții cu diabet zaharat sau cu insuficien ță renal ă
(RFG 70 ani)
• Terapie asociată cu unul sau mai multe medicamente care influenţează sistemul renină -
angiotensină -aldosteron şi/sau suplimente de potasiu. Medicamentele sau clasele terapeutice de
medicamente care pot determina hiperkaliemie sunt substituenţi de sare care conţin potasiu,
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II,
aliskiren, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS inclusiv inhibitori selectivi COX -2),
heparină, im unosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus ), şi trimetoprim
• Evenimente intercurente , în mod special deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză
metabolică, înrăutăţirea funcţiei renale, înrăutăţirea bruscă a afecţiunii renale (de exemplu în caz
de boli infecţioase), liză celulară , (de exemplu ischemie acută periferică, rabdomioliză,traumatism
extins).
La pacienţii cu factori de risc, se recomandă monitorizarea atentă a valorii concentraţiei serice a potasiului
(vezi pct.4.5).
Diferenţe etnice
5
După cum s -a observat şi în cazul utilizării inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei,
telmisartanul şi alţi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sunt aparent mai puţin eficace ca
medicamente antihipertensive la pacienţii aparţinând rasei negre, comparativ cu cei aparţinând altor rase ,
posibil din cauza prevalenţei crescute a valorilor mici ale reninemiei la pacienţii hipertensivi aparţinând
rasei negre.
Alte precauţii
Similar altor medicament e antihipertensiv e, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu
cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariţia unui infarct miocardic
sau a accidentului vascular cerebral.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunea numai la adulţi.
Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină- angiotensină-aldosteron, telmisartanul
poate provoca hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Riscul poate creşte în cazul administrării concomitente c u alte
medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenţi de sare care conţin potasiu,
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II,
aliskiren, medicamente antiinflamatoare nester oidiene (AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2),
heparină, imunosupresoare (ciclosporină sau tacrolimus) şi trimetoprim.
Apariţia hiperkaliemiei depinde de asocierea factorilor de risc. Riscul este crescut în cazul în care se
administrează concomitent me dicamentele mai sus menţionate. Riscul este crescut în special în cazul
asocierii cu diuretice care economisesc potasiul şi când se asociază cu substituenţi de sare care conţin
potasiu. De exemplu, o asociere cu inhibitori ai ECA sau AINS prezintă un risc mai mic, dacă se respectă
întocmai precauţiile pentru utilizare .
Nu se recomandă administrarea concomitentă.
Diuretice care economisesc potasiul sau suplimente de potasiu :
Antagoniştii receptorilor angiotensinei II cum este telmisartanul, atenueaz ă pierderea de potasiu indusă de
diuretice. Diuretice le care economisesc potasiu, de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau
amilorid, suplimente le de potasiu sau substituenţi i de sare care conţin potasiu pot determina creşterea
semnificativă a concentraţiilor serice de potasiu. Dacă, din cauza unei hipokaliemii justificate, este
recomandată asocierea, acestea trebuie folosite cu prudenţă şi cu o frecventă moni torizare a concentraţiilor
serice de potasiu.
Litiu:
În timpul administrării concomite nte a litiului cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei şi cu
antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, inclusiv telmisartan, s -au raportat creşteri reversibile ale
concentraţiei serice a litiului şi ale toxicitatăţii acestuia. Se recoman dă monitorizarea atentă a
concentraţiilor serice de litiu, dacă administrarea concomitentă se dovedeşte a fi necesară.
Administrarea concomitentă necesită precauţie
Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene:
AINS (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice anti -inflamatoare recomandate, inhibitorii COX -
2 şi AINS ne -selective) pot reduce efectul antihipertensiv al antagoniştilor receptorilor angiotensinei II.La
unii pacienţi cu funcţia renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau paci enţi vârstnici cu
funcţia renală compromisă), administrarea concomitentă de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II cu
medicamente care inhibă ciclo -oxigenaza, poate determina deteriorarea ulterioară a funcţiei renale,
inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. Ca urmare, aceste
6
medicamente trebuie administrate concomitent cu precauţie, în special la vârstnici. După iniţierea
tratamentului asociat şi, ulterior periodic, pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi t rebuie luată în
considerare monitorizarea funcţiei renale.
În cadrul unui studiu, administrarea concomitentă de telmisartan şi ramipril a determinat o creştere de
până la 2,5 ori a ASC24.şi a Cmax pentru ramipril şi ramiprilat. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu
este cunoscută.
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă):
Dacă pe fondul unui tratament cu diuretice în doze mari, cum sunt furosemid (diuretic de ansă) şi
hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic) se începe administrarea de telmisartan, se po ate produce o depleţie
vol emi că şi risc consecutiv de hipotensiune arterială.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Alte medicamente antihipertensive
Efectul telmisartanului de scăderea a tensiunii arteriale poate fi crescut prin administrarea concomitentă a
altor medicamente antihipertensive.
Pe baza proprietăţilor lor farmacologice, este de aşteptat ca următoarele medicamente să potenţeze
efectele hipotensive ale tuturor antihipertensivelor, inclusiv ale telmisartanului: baclofen, amifostină.
În p lus, hipotensiunea arterială ortostatică poate fi agravată de alcool etilic, barbiturice, opioide sau
antidepresive.
Corticosteroizi (administrare sistemică ):
Reducerea efectului antihipertensiv.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Tratamen tul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II nu este recomandat în timpul primului trimestru
de sarcină (vezi pct. 4.4). Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este contraindicat în
timpul celui de al doilea şi al treilea trimes tru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Nu există date adecvate privind utilizarea Telmisartan Torrent la gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Dovezile epidemiologice legate de riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitori ECA în timpul
primului trimestru al sarcinii nu au fost concludente; cu toate acestea, o creştere uşoară a riscului nu poate
fi exclusă. În timp ce nu există date epidemiologice controlate asupra riscului trat amentului cu antagonişti
ai receptorilor angiotensinei II, pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu
excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II este
considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie trecute pe tratamente
antihipertensive alternative, care au un profil de siguranţă bine stabilit, în cazul administrării lor în timpul
sarcinii. În momentul în care sarcina este diagnosticată, tratame ntul cu antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II trebuie oprit imediat şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul alternativ.
Expunerea la tratamentul cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II în perioada trimestrului doi şi trei
de sarc ină induce fetotoxicitate la om ( diminuarea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârzierea procesului
de osificare a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterial ă, hiperkaliemie ).
(Vezi şi pct. 5.3).
7
Dacă expunerea la antagonişti ai receptorilor angiotensinei II a apărut din perioada trimestrului doi de
sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.
Nou -născuţii ale căror mame au utilizat antagonişti ai receptorilor angiotensinei II trebuie ţinuţi sub atentă
observaţie din cauza hipotensiunii arteriale (vezi şi pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea:
Deoarece nu sunt disponibile informaţii în legătură cu utilizarea telmisartan în timpul alăptării, nu este
recomandată administrarea de telmisartan în t impul alăptării şi sunt de preferat tratamente alternative cu
profil de siguranţă mai bine stabilit, în special în cazul alăptării unui copil nou- născut sau născut prematur.
Fer tilitate a
În studiile preclinice nu s -au observat efecte ale telmisartanului asupra fertilităţii masculilor şi femelelor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
A tunci când pacientul trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje trebuie să
aibă în vedere posibilitatea apariţiei ocazional e a ameţelilor sau somnolenţei în timpul tratamentului
antihipertensiv , ca şi Telmisartan Torrent .
4.8 Reacţii adverse
a) Prezentare pe scurt a profilului de siguranţă
Reacţiile adverse grave la medicament includ reacţia anafilactică şi angioedemul, care pot să apară rar
(≥ 1/10, 000 și <1/1, 000) , precum şi insuficienţa renală acută.
În studiile clinice controlate efectuate la pa cienţi trataţi pentru hipertensiune arterială, incidenţa globală a
evenimentelor adverse raportată în cazul administrării telm isartanului a fost de regulă comparabilă
(41,4%) cu cea observată în cazul administrării placebo (43,9%). Incidenţa reactiilor adverse nu a fost
dependentă de doza administrată, sexul, vârsta sau originea etnică a pacienţilor. Profilul de siguranţă al
telm isartanului la pacienţi i trataţi pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare a fost concordant cu cel
obţinut la pacienţi i hipertensivi.
Reacţiile adverse grave la medicament includ reacţia anafilactică şi angioedemul, care pot să apară rar
(mai puţin de 1 caz la 1000 de pacienţi), precum şi insuficienţa renală acută.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost centralizate din studiile clinice controlate efectuate la pacienţii
trataţi pentru hipertensiune arterială şi din experienţa de după punerea pe piaţă . De asemenea, p rezentarea
ia în considerare şi
reacţiile adverse grave şi reacţiile adverse care au dus la întreruperea tratamentului,
raportate în trei studii clinice de lungă durată, care au inclus 21642 pacienţi trataţi cu telmisartan pentru
scăder ea morbidităţi cardiovasculare pe o perioadă de şase ani.
b) Lista reacţiilor adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţa lor de apariţie utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţ in frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescăt oare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente : Infecţii ale tractului respirator superior, inclusiv faringită şi sinuzită,
infecţii de tract urinar , incluzând cistită
Cu frecvenţă necunoscută: Sepsis, inclusiv cu final letal
1
8
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente : Anemie
Rare: Trombocitopenie
Cu frecvenţă necunoscută: Eozinofilie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: Hiperkaliemie
Rare: Hipoglicemie (la pacienţii cu diabet zaharat)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie, depresie
Rare: Anxietate
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin fr ecvente: Sincopă
Rare: Somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: Bradicardie
Rare: Tahicardie
Tulburări vasculare
Mai pu ţin frecvente: Hipotensiune arterială
2, hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: Dispnee ,
Tuse
Foarte rare: Boală pulmonar ă interstiţ ială4
Tulburări gastro- intestinale
Mai puţin frec vente: Durere abdominală, diaree, dispepsie, flatulenţă , vărsături
Rare: Xerostomie, disconfort gastric
Tulburări hepatobiliare
Rare: Funcţie hepatică anormală/tulburări hepatice
3
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecve nte: Prurit, hiperhidroză, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: Angioedem (şi cu final letal), eczemă, eritem, urticarie, erupţii
determinate de administrarea medicamentului, erupţii cutanate toxice
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunct iv
9
Mai puţin frecvente: Durere la nivelul spatelui (de exemplu sciatică), spasme musculare,
mialgie
Rare: Artralgie, durere la nivelul extremităţilor, durere la nivelul tendoanelor
(simptome asemănătoare tendinitei)
Tulburări renale şi ale căilor urinar e
Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală , inclusiv insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Durere toracică, astenie (slăbiciune)
Rare: Afecţiune asemănătoare gripei
Investigaţii di agnostice
Mai puţin frecvente: Creştere a valorilor creatininem iei
Rare: Scădere a valorilor hemoglobinei, c reştere a valorilor concentraţiilor
plasmatice ale acidului uric, creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice, creştere a concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei ,
,2,3 ,4: pentru descrieri suplimentare, vezi sub punctul „Descrierea reacţiilor adverse selectate”
D escrierea reacţiilor adverse selectate
1 Sepsis
În cadrul studiului PRoFESS a fost observată o incidenţă sporită a apariţiei sepsisului în cazul administrării
telmisartan comparativ cu placebo. Acest eveniment ar putea fi numai întâmplător sau ar putea fi legat de un
mecanism necunoscut până în prezent (vezi pct. 5.1).
2 Hipotensiune
Această reacţie adversă la medicament a fost raportată ca fiind frecventă la pacienţi cu tensiune arterială
controlată, care au fost trataţi cu telmisartan pentru reducerea morbidităţii cardiovasculare în plus faţă de
tratamentul standard.
3 Func ţie hepatic ă anormal ă / tulbur ări hepatice
Cele m ai multe cazuri de funcț ie hepatică anormal ă / tulbur ări hepatice din experienț a după punerea pe
pia ță au ap ărut la pacien ți japonezi. Pacienț ii japonezi au mai multe sanse de a prezenta aceste reacții
adverse.
4 Boal ă pulmonar ă interstiț ială
Cazuri de boal ă pulmonar ă intersti țial ă au fost raportate din experienț a după punerea pe pia ță , în asociere
temporal ă cu administrarea de telmisartan. Cu toate acestea, o relaț ie cauzală nu a fost stabilit ă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţi ilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspecta tă prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile sunt l imitate în cazul supradozajului la om.
Simptome :
Cele mai importante manifestări ale supradozajului cu telmisartan au fost hipotensiunea arterială şi
tahicardia; de asemenea, au fost raportate bradicardie, ameţeli, creşterea creatininemiei şi insuficienţă
renală acută.
10
Tratament:
Telmisartanul nu este eliminat prin hemodializă. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, iar tratamentul
trebuie să fie simptomatic şi suportiv. Abordarea terapeutică depinde de durata de timp care a trecut de la
momentul in gestiei şi de severitatea simptomelor. Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor
şi/sau lavajul gastric. Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului.
Trebuie monitorizate frecvent valorile concentraţiilor serice a le electroliţilor şi creatininei. În cazul
apariţiei hipotensiunii arteriale, pacienţii trebuie aşezaţi în poziţie supină şi trebuie să li se administreze
soluţii pentru substituţie rapidă a plasmei şi electroliţilor .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină- angiotensină, antagonişti de
angiotensin ă II, codul ATC: C09CA07.
Mecanism de acţiune
Telmisartanul este un antagonist activ şi specific al receptorilor angiotensi nei II (de tip AT1), eficace după
administrare pe cale orală. Telmisartanul deplasează angiotensina II, cu afinitate foarte mare, de pe locul
său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1, responsabil de acţiunile cunoscute ale angiotensinei II.
Telm isartanul nu are activitate agonistă parţială la nivelul receptorului AT1. Telmisartanul se leagă
selectiv de receptorul AT1. Legarea este de lungă durată. Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alţi
receptori, inclusiv receptorii AT2 sau alţi receptor i AT mai puţin cunoscuţi. Rolul funcţional al acestor
receptori nu este cunoscut, nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II, a cărei
concentraţie este crescutã de către telmisartan. Concentraţia plasmatică a aldosteronului este scăzută de
către telmisartan. Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană şi nu blochează canalele ionice.
Telmisartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei (kininaza II), enzima care degradează, de
asemenea, bradikinina. De aceea, nu este de aşteptat potenţarea reacţiilor adverse mediate de bradikinină.
La om, administrarea unei doze de telmisartan 80 mg inhibă aproape complet creşterea tensiunii arteriale
determinată de angiotensina II. Efectul inhibitor se menţine peste 24 ore şi este încă măs urabil timp de
până la 48 ore.
Eficacitate clinică şi siguranţ ă în utilizare
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale
Activitatea antihipertensivă devine treptat evidentă în decurs de 3 ore de la adminsitrarea primei doze de
telmisartan. Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general , în decurs de 4 până la 8
săptămâni de la iniţierea tratamentului şi se menţine pe parcursul terapiei de lungă durată.
Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare şi includ e cele 4 ore dinaintea
administrării dozei următoare, aşa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator.
Aceasta se confirmă şi prin raportul concentraţiei înaintea dozei următoare/concentraţie maximă , care se
menţine în mod const ant pe ste 80 %, valoare observată după administrarea dozelor de telmisartan 40 şi 80
mg, în studiile clinice controlate cu placebo. Există o tendinţă aparentă a unei relaţ ii dependente de doză,
referito are la timpul de revenire la valoarea iniţială a tensiunii a rteriale sistolice (TAS). În această privinţă,
datele privind tensiunea arterială diastolică (TAD) sunt neconcludente.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, telmisartanul reduce atât presiunea arterială sistolică cât şi pe cea
diastolică fără a influenţa frecvenţa cardiacă. Contribuţia efect elor diuretic şi natriuretic al medicamentului
la activitatea sa hipotensoare este încă în curs de definire. Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv
este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparţinând altor clase de antihipertensive (aşa
11
cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina, atenololul, enalaprilul,
hidroclorotiazida şi lisinoprilul).
După întreruperea bruscă a tratamentului cu telmisartan tensiunea arte rială revine treptat, în decurs de
câteva zile, la valorile iniţiale, fără evidenţierea unei hipertensiuni de rebound.
Frecvenţa tusei neproductive a fost semnificativ mai mică la pacienţii trataţi cu telmisartan comparativ cu
cei trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie, în cadrul studiilor clinice care compară direct cele două
tratamente antihipertensive.
Prevenţie cardiovasculară
Studiul ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in Combination with Ramipril Global Endpoint
Trial) a comparat efectele telmisartanului, ramiprilului şi ale combinaţiei dintre telmisartan şi ramipril
asupra evenimentelor cardiovasculare la 25620 pacienţi, cu vârsta de 55 ani sau peste , cu antecedente de
boală ischemică coronariană, accident vascular cerebral, accident ische mic tranzitor, afecţiuni arteriale
periferice sau diabet zaharat de tip II însoţit de leziuni documentate ale organelor ţintă (de exemplu
retinopatie, hipertrofie ventriculară stângă, macro - sau microalbuminurie), care reprezintă grupa de
populaţie cu risc pentru evenimente cardiovasculare.
Pacienţii au fost randomizaţi într -unul dintre următoarele trei grupuri de tratament: telmisartan 80 mg (n =
8542), ramipril 10 mg (n = 8576) sau asocierea telmisartan 80 mg cu ramipril 10 mg (n = 8502) şi au fost
urmăr iţi pentru o perioadă medie de 4,5 ani.
S -a arătat că telmisartanul are un efect similar ramiprilului, în ceea ce priveşte reducerea incidenţei
evenimentelor cuprinse în criteriul de evaluare principal compus constând din deces de cauză
cardiovasculară, i nfarct miocardic neletal, accident vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru
insuficienţă cardiacă congestivă
. Incidenţa rezultatelor cu privire la criteriului de de evaluare principal a
fost similară la grupul tratat cu telmisartan (16,7%) şi cu ra mipril (16,5%). Riscul relativ pentru
telmisartan comparativ cu ramipril a fost de 1,01 (97,5 % IÎ 0,93 – 1,10, valoarea p (non- inferioritate) =
0,0019 cu o limită la 1,13). Rata mortalităţii de orice cauză a fost de 11,6% la pacienţi trataţi cu
telmisarta n şi de respectiv 11,8% la cei trataţi cu ramipril.
Rezultatele privind criteriul de evaluare final secundar prestabilit prin protocol au arătat că telmisartanul
are o eficacitate similară cu a ramiprilului , în ceea ce priveşte decesul de cauză cardiovasculară, infarctul
miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,99 (97,5 % IÎ 0,90 – 1,08, valoarea p (non-
inferioritate) = 0,0004)], care au constituit criteriul principal de evaluare în studiul de referinţă HOPE (The
Heart Outcomes Preventi on Evaluation Study), care a investigat efectul ramiprilului comparativ cu
placebo.
Studiul TRANSCEND a randomizat pacienţi intoleranţi la IECA, după criterii de includere similare cu
studiul ONTARGET, în grupurile de tratament cu telmisartan 80 mg (n=2954) sau cu placebo (n=2972),
ambele fiind adăugate medicaţiei de bază. Durata medie de urmărire a studiului a fost de 4 ani şi 8 luni.
Nu s -a demonstrat nicio diferenţă semnificativ ă statistic în ceea ce priveşte incidenţa criteriului de
evaluare final principal compus (deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic neletal, acciden t
vascular cerebral neletal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă congestivă) 15,7% la grupul tratat cu
telmisartan şi 17.0% la grupul care a primit placebo, cu un risc relativ de 0,92 (95 % IÎ 0,.81 – 1,05, p =
0,22). S -a dovedit un beneficiu în favoarea telmisartan faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul de
evaluare final secundar compus, prespecificat prin protocol, constând din decesul de cauză
cardiovasculară, infarctul miocardic neletal şi accidentul vascular cerebral neletal [0,87 ( IÎ 95%0,76 –
1,00, p = 0,048)]. Nu s -a dovedit niciun beneficiu privind mortalitatea cardiovasculară ( rata riscului 1,03,
95% IÎ 0,85 – 1,24).
12
La pacienţii trataţi cu telmisartan, tusea şi angioedemul au fost raportate mai puţ in frecvent, iar
hipotensiunea arterială mai frecvent, comparativ cu pacienţii trataţi cu ramipril.
Asocierea dintre telmisartan şi ramipril nu a adus beneficii suplimentare faţă de monoterapia cu
telmisartan sau cu ramipril. Mortalitatea cardiovasculară şi mortalitatea de orice cauză a fost numericmai
mare în grupul de tratament cu asocierea telmisartan -ramipril .. În plus, incidenţa raportărilor de
hiperkaliemie, insuficienţă renală, hipotensiune şi sincopă a f ost mai mare la grupul tratat cu asocierea
medicamentoasă. Prin urmare, nu se recomandă administrarea asocierii dintre telmisartan şi ramipril la
acea stă grupă de pacienţi . .
În studiul clinic “Tratamentul preventiv de evitare efectivă a apariţiei unui al doilea accident vascular
cerebral” "Prevention Regimen For Effectively avoiding Second Strokes" (PRoFESS), la pacienţii de 50
de ani sau peste , care au avut recent un AVC a fost observată o creştere a incidenţei apariţiei sepsis- ului în
cazul administrări i telmisartan de 0,70% comparativ cu placebo ( 0,49%) [RR 1,43 (95 % interval de
încredere 1,00 - 2,06)]; incidenţa cazurilor de sepsis cu evoluţie letal ă a fost crescută la pacienţii trataţi cu
telmisartan (0,33 %) comparativ cu pacienţii cărora li s -a ad ministrat placebo (0,16 %) [RR 2,07 ( 95 %
interval de încredere 1,14 - 3,76)]. Această creştere a incidenţei apariţiei sepsis- ului asociată cu
administrarea de telmisatan poate constitui fie o descoperire întâmplătoare sau poate fi legată de un
mecanism care nu este cunoscut în prezent.
Copii și adolescen ți
Siguranta si eficacitatea utilizarii de Telmisartan la copii și adolescen ți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
A u fost evaluate efectele de s c ădere a tensiunii arteriale, a dou ă doze de telmisartan la 76 pacien ți hipertensivi,
supraponderali cu vârsta cuprins ă între 6 și <18 ani (greutate corporal ă ≥ 20 kg și ≤ 120 kg, medie 74.6 kg), dupa ce
a u luat telmisartan 1 mg / kg (n = 29 tratate) sau 2 mg / kg (n = 31 tratate) pe o perioad ă de patru s ăp tă mâni. Prin
includere prezen ța hipertensiunii secundar e nu a fost investigata. La unii pacienti investiga ți dozele utilizate au fost
mai mari decât cele recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale la populaț ia adultă, ajungând la o doz ă zilnic ă
co mparabil ă cu160 mg, doză care a fost testată la adul ți. Dupa ajustarea, efectelor pe grupe de varsta, modificarile
medii ale TAS (obiectivul principal) au fost de - 14.5 (1,7) mm Hg la grup ul tratat cu telmisarta n 2 mg / kg p, , de -
9.7 (1,7) mm Hg în grup ul tratat cu telmisartan 1 mg / kg, și - 6,0 (2,4) în grupul tratat cu placebo. Modificarile
a justate ale DBP fata de valorile iniț iale au fost - 8.4 (1,5) mm Hg, - 4.5 (1,6) mm Hg și respectiv - 3.5 (2.1), mm Hg.
Modificarea a fost dependentă de doză . Datele de siguranta din acest studiu la pacien ți cu vârsta de 6 pân ă la <18 ani
au p ărut, în general, similar e cu cel e observat e la adul ți. Siguranț a tratamentului pe termen lung cu telmisartan la
copii și adolescen ți nu a fost evaluat.
A fost raportat a o creștere a num ărului de eozinofile la aceasta populatie de pacienti , desi aceasta nu a fost
înregistrat ă si la adulti. Semnifica ția sa clinic ă și relevan ță sunt necunoscute. Aceste date clinice, nu permit tragerea
unoe concluzii cu privire la eficacitatea și siguranț a telmisartan la copiii și adolescenții hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia telmisartanului este rapidă, dar cantitatea absorbită este variabilă. Biodisponibilitatea absolută
medie pentru telmisartan este de aprox imativ 50%.
Când se administrează telmisartan împreună cu alimente, scăderea ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC0- ∞) a telmisartanului variază de la aproximativ 6 % (în cazul
administrării dozei de 40 mg) la aproximativ 19 % (în cazul administrării dozei de 160 mg). La 3 ore după
administrare, concentraţiile plasmatice sunt similare, indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în
condiţii de repaus alimentar sau împreună cu alimente.
Liniaritate/non -liniaritate
Este de aşteptat ca uşoara scădere a ASC să nu producă scăderea eficacităţii terapeutice. Nu există o
relaţie liniară între doze şi concentraţiile plasmatice. Cmax şi, în mai mică măsură ASC, cresc
disproporţionat în cazul administrării dozelor peste 40 mg.
13
Distr ibuţie
Telmisartanul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (> 99,5 %), în principal de albumină şi
de alfa- 1 glicoproteina acidă. Volumul aparent de distribuţie mediu în condiţii de echilibru ( Vdss) este de
aproximativ 500 litri.
Metabolizare
Telmisartanul este metabolizat prin conjugare rezultând metabolitul glucuronoconjugat al compusului
iniţial . Nu s -a demonstrat nici o activitate farmacologică a formei conjugate.
Eliminare
Telmisartanul este caracterizat printr -o curbă de eliminare biexp onenţială cu un timp de înjumătăţ ire
plasmatică prin eliminare de peste 20 ore. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi în mai mică măsură
aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţ ie de timp (ASC), cresc disproporţionat cu doza. Nu
există dovezi privind acumularea relevantă clinic de telmisartan, în cazul utilizării dozelor recomandate.
Concentraţiile plasmatice au fost mai mari la femei decât la bărbaţi, fără a avea o influenţă relevantă
asupra eficacităţii.
După administrare orală (şi intravenoasă), telmisartanul se excretă aproape exclusiv în materiile fecale, în
principal sub formă nemodificată. Întreaga excreţie urinară este sub 1% din doză. Clearance -ul plasmatic
total (Cltot) este mare (aproximativ 1000 ml/min) comparativ cu fluxul sanguin hepatic (aproximativ 1500
ml/ min).
Grupe speciale de pacienţi
Copii și adolescen ți
Farmacocinetica a dou ă doze de telmisartan a fost evaluată ca un obiectiv secundar la pacienții hipertensivi (n = 57),
în vârst ă de 6 pân ă la <18 ani dup ă ce au luat tel misartan 1 mg / kg sau 2 mg / kg, pe o perioada de patru saptamani
de tratament. Obiectivele farmacocinetice au inclus determinarea starii de echilibru a telmisartan la copii și
adolescen ți, precum și investigarea diferen țelor legate de vârst ă. Desi studiu l a fost prea mic pentru o evaluare
semnificativ ă a farmacocineticii la copii sub 12 ani, rezultatele sunt, în general, în concordan ță cu concluziile de la
adul ți și confirm ă non -liniaritatea telmisartan ului, în special pentru C max.
Efecte în funcţie de sex
S-au observat diferenţe ale concentraţiilor plasmatice în funcţie de sex, Cmax şi ASC fiind de aproximativ
3, respectiv 2 ori mai mari la femei comparativ cu valorile de la bărbaţi.
Pacienţi vârstnici
Farmacocinetica telmisartanului nu diferă la vârst nici faţă de cei cu vârsta sub 65 de ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată şi severă au fost observate concentraţii
plasmatice duble. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de dializă au
fost observate concentraţii plasmatice mai mici. Telmisartanul se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice la pacienţii cu insuficienţă renală şi nu poate fi eliminat prin dializă. Timpul de înjumătăţire
plasmatică pri n eliminare nu este modificat la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Studiile de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă hepatică au arătat o creştere a biodisponibilităţii
absolute până la aproape 100 %. Timpul de înj umătăţire plasmatică prin eliminare nu este modificat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
14
În studiile preclinice de siguranţă, dozele care determină expunere comparabilă cu cea dată de dozele din
intervalul terapeutic clinic au determinat reducerea parametrilor hematiilor (eritrocite, hemoglobinemie ,
hematocrit), modificări ale hemodinamicii renale (creşteri ale uremiei şi al e creatininei în sânge), precum
şi creşterea potasemiei la animalele normotensive. La câine s- au observat dilatare şi atrofii tubulare renale.
De asemenea, s- au observat leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni, ulcer e sau inflamaţii) la şobolan şi
câine. Aceste reacţii adverse mediate farmacologic, cunoscute din studiile preclinice atât pentru inhibi tori
ai enzimei de conversie a angiotensinei cât şi pentru antagoniştii recepto rilor angiotensinei II, au fost
prevenite prin administrarea suplimentară de sare pe cale orală.
La ambele specii s- au observat o activitate crescută a reninei plasmatice şi h ipertrofia/hiperplazia celulelor
juxtaglomerulare renale. Aceste modificări, comune întregii clase a inhibitorilor enzimei de conversie şi
antagoniştilor receptorilor angiotensinei II, nu par a avea semnificaţie clinică.
Deşi nu există date privind efecte le teratogene, studiile la animale au indicat un risc moderat al
telmisartanului la nivelul dozelor toxice asupra dezvoltării postnatale a puilor cum sunt greutate corporală
mai mică, şi întârzierea deschiderii ochilor.
În cadrul studiilor in vitro nu s-a u evidenţiat efecte mutagene, nici activitate clastogenă relevantă; la
şobolan şi şoarece nu s -au evidenţiat efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu
Meglumină
Povidonă
Manitol (E421)
S tearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din Al/Al (OPA- Al-P VC/Al)
Cutii cu blistere cu 28, 56 sau 98 de comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie disponibile pe piaţă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
15
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Str. Ştirbei Vodă nr. 36, sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5306/201 3/01-03
5307/201 3/01-03
5308/201 3/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Ianuarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
