MONOPOST 50 micrograme/ml
Substanta activa: LATANOPROSTUMClasa ATC: S01EE01Forma farmaceutica: PIC. OFT., SOL., IN RECIPIENT UNIDOZA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 30 (6x5) recipiente unidoza din PEID ambalate cate 5 in 6 plicuri laminate din PE-Al-copolimer a cate 0,2 mililitri pic. oft., sol.
Producator: EXCELVISION - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ MEDICAMENTULUI
MONOPOST 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie în recipient unidoză
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine latanoprost 50 micrograme.
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut: un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine macrogolglicerol
hidroxistearat 40 (ulei de ricin polioxihidrogenat) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie în recipient unidoză.
Soluţia are o culoare uşor gălbuie, opalescentă.
pH: 6,5 – 7,5
Osmolalitate: 250 – 310 mosmol/kg
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Scăderea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune
intraoculară.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este câte o picătură în fiecare ochi afectat, o dată pe zi. Efectul optim se obţine
atunci când MONOPOST este administrat seara.
Administrarea MONOPOST nu trebuie făcută mai mult de o dată pe zi, deoarece s-a demonstrat că
administrarea prea frecventă poate duce la diminuarea efectului antihipertensiv ocular.
În cazul omiterii unei doze, tratamentul va continua prin administrarea dozei următoare, după
programul normal.
Copii şi adolescenţi:
Nu sunt disponibile date privind medicamentul MONOPOST.
Mod de administrare
Oftalmică.
2 Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiformă) timp de un minut.
Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea picăturilor şi pot fi reinserate după 15
minute.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic local, medicamentele trebuie administrate la
cel puţin 5 minute interval.
O doză unică conţine suficiente picături oftalmice pentru tratarea ambilor ochi.
Destinat unei singure utilizări.
Acest medicament se prezintă sub forma unei soluţii sterile, fără conservanţi. Soluţia dintr-un
recipient unidoză trebuie utilizată imediat după deschidere, prin administrare în ochiul (ochii) afectat
(afectaţi). Deoarece sterilitatea nu poate fi menţinută după deschiderea recipientului unidoză, orice
cantitate de soluţie rămasă trebuie aruncată imediat după administrare.
Pacienţii trebuie instruiţi să:
- evite contactul vârfului picurător cu ochiul sau pleoapa
- utilizeze picăturile oftalmice imediat după prima deschidere a recipientului unidoză şi să
arunce recipientul după utilizare.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris latanoprostul poate provoca modificarea treptată a
culorii ochilor. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii
modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie
permanentă.
Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochii de culoare mixtă, adică
albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui sau verzi-căprui. În cadrul studiilor efectuate cu latanoprost,
debutul modificării apare de regulă în decursul primelor 8 luni de tratament, în cazuri rare în al doilea
sau al treilea an de tratament şi nu a fost observat după al patrulea an de tratament. Viteza de progresie
a pigmentării irisului scade în timp şi este stabilă pe o perioadă de 5 ani. Efectul accentuării
pigmentării nu a fost evaluat pe o perioadă mai mare de 5 ani. Într-un studiu de siguranţă, deschis, cu
durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat pigmentarea
irisului (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă
clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul pacienţilor cu irisuri de culoare mixtă a fost cuprinsă între
7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii cu irisuri galben-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare
albastru omogen nu s-a înregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde
sau căprui, fenomenul a fost rar.
Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului
de melanină din melanocitele prezente
în stroma iridiană, şi nu de creşterea numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din
jurul pupilei se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau
porţiuni ale acestuia să devină mai căprui. După oprirea tratamentului nu s-au mai înregistrat creşteri
ulterioare ale cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. Până în prezent, fenomenul colorării irisului
nu s-a însoţit de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.
Nici nevii, nici pistruii de la nivelul irisului nu au fost influenţaţi de tratament. În studiile clinice nu s-a
constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe
baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice
negative, astfel că tratamentul cu latanoprost poate fi continuat chiar şi în cazul apariţiei pigmentării
3 irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul
clinic o impune, tratamentul cu latanoprost poate fi întrerupt.
Experienţa tratamentului cu latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi
deschis la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există informaţii
privind tratamentul cu latanoprost în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular, în afecţiunile
oculare inflamatorii sau la pacienţii cu glaucom congenital. Latanoprostul are un efect foarte scăzut
sau absent asupra pupilei, însă nu există informaţii privind administrarea sa în atacurile acute de
glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca, până la acumularea de noi date, latanoprostul
să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni.
Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost în perioada peri-operatorie a
intervenţiilor pentru cataractă sunt limitate. La aceşti pacienţi, latanoprost trebuie administrat cu
prudenţă.
Latanoprostul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi trebuie
evitat în cazul prezenţei keratitei active determinate de virusul herpes simplex şi la pacienţii cu
antecedente de keratită herpetică recurentă asociată în mod direct cu utilizarea analogilor
prostaglandinelor.
Există raportări de apariţie a edemului macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu
pseudofakie şi ruptura capsulei posterioare a cristalinului sau a lentilelor camerei anterioare, precum şi
la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid (ca de exemplu,
retinopatie diabetică şi ocluzie de venă retiniană). Latanoprostul trebuie utilizat cu prudenţă la
pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu capsulă posterioară ruptă sau lentile ale camerei
anterioare, sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.
La pacienţii predispuşi la irită/uveită, latanoprostul poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privitoare la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului
bronşic şi/sau dispnee au fost raportate din datele obţinute după punerea pe piaţă. De aceea, pacienţii
astmatici trebuie trataţi cu prudenţă deoarece nu există suficientă experienţă (vezi şi secţiunea 4.8).
A fost observată şi decolorarea tegumentului periorbitar, majoritatea cazurilor fiind raportate la
pacienţi japonezi. Experienţa acumulată până în prezent arată că decolorarea tegumentului periorbitar
nu are caracter permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul tratamentului cu
latanoprost.
Latanoprostul poate modifica treptat genele şi părul fin de la nivelul ochiului tratat şi din zona
înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, a numărului de
gene sau fire de păr şi creşterea într-o direcţie greşită a genelor. Modificările genelor sunt reversibile
după întreruperea tratamentului.
MONOPOST conţine macrogolglicerol hidroxistearat (ulei de ricin polioxihidrogenat) care poate
cauza reacţii cutanate. În prezent, nu sunt disponibile date privind siguranţa utilizării pe termen lung a
acestui excipient.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţ
iune
Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai
multe prostaglandine, analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.
4 4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Medicamentul are
efecte farmacologice potenţial nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin urmare,
MONOPOST nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Latanoprost şi metaboliţii săi pot fi eliminaţi în laptele matern; prin urmare, MONOPOST nu trebuie
utilizat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.
Fertilitatea
Nu s-a identificat niciun efect al latanoprostului asupra fertilității la masculi si la femele în studiile la
animale (vezi pct. 5.3).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce
vehicule. Ca şi în cazul altor medicamente oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca
înceţoşarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje,
până la dispariţia acestor reacţii.
4.8. Reacţii adverse
a) Rezumatul profilului de sigurnata
Majoritatea reacţiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. Într-un studiu de siguranţă,
deschis, cu durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat
pigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la
administrarea dozei.
b) Lista tabulara a reactiilor adverse
Reacţiile adverse şi frecvenţele lor, prezentate mai jos, sunt cele descrise pentru medicamentul de
referinţă. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Infecţii şi infestări:
Cu frecvenţă necunoscută: keratită herpetică
Tulburări ale sistemului nervos:
Cu frecvență necunoscută: cefalee, ameţeli.
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: hiperpigmentare a irisului; hiperemie conjunctivală uşoară până la moderată; iritaţie
oculară (arsură, prurit, înţepături şi senzaţie de corp străin); modificări la nivelul genelor şi la nivelul
firelor de păr de tip vellus (creştere în lungime, în grosime, pigmentare şi a numărului acestora) (marea
majoritate a cazurilor au fost raportate la populaţia japoneză).
Frecvente: eroziuni epiteliale punctiforme tranzitorii, de regulă asimptomatice; blefarită; dureri
oculare fotofobie.
Mai puţin frecvente: edem palpebral; xeroftalmie, keratită, vedere înceţoşată, conjunctivite.
Rare: irită/uveită (majoritatea cazurilor la pacienţi cu factori predispozanţi concomitenţi); edem
macular; edem cornean simptomatic şi eroziuni; edem periorbital; direcţie greşită de creştere a genelor
uneori determinând iritaţii oculare; apariţie a unui şir suplim
entar de cili la orificiul glandelor
meibomiene (distichiază).
5
Foarte rare: modificări periorbitale şi palpebrale ducând la adâncirea sulcusului (cutei) palpebrale
Cu frecvență necunoscută: chist iridian
Tulburări cardiace
Foarte rare: angină pectorală instabilă
Cu frecvență necunoscută: palpitaţii
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: astm bronşic, exacerbare a astmului bronşic şi dispnee.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii.
Rare: reacţie cutanată localizată la nivelul pleoapelor, închidere a culorii tegumentelor palpebrale.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Cu frecvență necunoscută: mialgie, artralgie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte rare: dureri pectorale
c)Descrierea reacțiilor adverse selectate
Nu sunt furnizate informații
d. Copii și adolescenți
Nu exista date disponibile cu MONOPOST
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă.
Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9. Supradozaj
Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacţii adverse în cazul
supradozajului cu MONOPOST.
Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de MONOPOST: un recipient unidoză
conţine latanoprost 10 micrograme. Peste 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Perfuzia i.v.
cu 3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi a produs concentraţii plasmatice medii de 200 de ori mai
mari decât cele din studiile clinice şi nu au provocat niciun simptom, însă o doză de 5,5 – 10
micrograme/kg a provocat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, astenie, bufeuri de căldură şi
transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg,
fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.
6
Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţă s-a asociat cu o bronhoconstricţie pasageră.
Totuşi, administrarea oculară locală de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică de
MONOPOST la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic nu a provocat bronhoconstricţie.
În caz de supradozaj cu MONOPOST, se va institui un tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine,
codul ATC: S01E E01
Mecanism de acţiune:
Substanţa activă – latanoprost – este un analog al prostaglandinei F2α şi reprezintă un agonist selectiv
al receptorului prostanoidic FP, care scade presiunea intraoculară prin creşterea fluxului de eliminare a
umorii apoase.
Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de
creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi o oarecare creştere a eliminării
umorii apoase pe calea trabeculară (prin scăderea rezistenţei).
Efecte farmacodinamice:
La om, această scădere a presiunii intraoculare debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare,
iar efectul maxim este atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 de ore.
Studiile pivot au demonstrat eficacitatea latanoprostului administrat sub formă de monoterapie. În
plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri şi
care au arătat că latanoprost este eficace în asociaţie cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). De
asemenea, studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează faptul că latanoprostul are un efect
de tip aditiv atunci când se administrează în asociaţie cu agonişti adrenergici (dipivalil epinefrină) şi
inhibitori orali ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) şi un efect cel puţin parţial aditiv atunci când
este administrat împreună cu agonişti colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au mai arătat că latanoprost nu are un efect important asupra producerii umorii apoase.
De asemenea, latanoprostul nu are efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Atunci când latanoprostul a fost administrat în doze clinice în cadrul studiilor efectuate la maimuţă nu
a avut sau a avut un efect neglijabil asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul
tratamentului topic poate surveni hiperemie conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.
Tratamentul cronic ocular cu latanoprost la maimuţe cărora li s-a efectuat extracţia extracapsulară
cristaliniană nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu
fluoresceină.
Pe parcursul tratamentului de scurtă durată, latanoprostul nu a provocat scurgeri de fluoresceină în
segmentul posterior al ochiului pseudofak la om.
S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprostul nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul
sistemului cardiovascular şi respirator.
Eficacitate şi siguranţă clinică
7 MONOPOST a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic randomizat, orb pentru investigator, cu durata
de trei luni, care a comparat MONOPOST neconservat cu medicamentul de referinţă conservat pentru
latanoprost 0,005% la 404 pacienţi cu hipertensiune oculară sau glaucom. Variabila primară de
eficacitate a fost reprezentată de modificarea presiunii oculare între valoarea iniţială şi cea la Ziua 84.
La Ziua 84, reducerea presiunii intraoculare indusă de MONOPOST a fost de -8,6 mmHg adică de
36%. Aceasta a fost similară cu cea oferită de medicamentul de referinţă conservat pentru latanoprost
0,005%.
Ochiul cel mai afectat
(populaţie medie în
intenţie de tratament
Monopost Medicament de
referinţă
Valori iniţiale (Z 0) n 189 164
Medie ±DS 24,1 ± 1,8 24,0 ± 1,7
Z 84 n 185 162
Medie ±DS 15,4 ± 2,3 15,0 ± 2,0
Modificare medie (Z 0-
Z 84) n 185 162
Medie ±DS -8,6 ± 2,6 -9,0 ± 2,4
[IÎ 95%] [-9,0 ; -8,3] [-9,4 ; -8,7]
Analiză statistică E (ES) 0,417 ± 0,215
[IÎ 95%] [-0,006 ; 0,840]
Acest studiu clinic cu durata de trei luni, a demonstrat următoarele reacţii adverse la MONOPOST şi,
respectiv, la medicamentul de referinţă pentru latanoprost: senzaţie de iritaţie/arsură/înţepături după
instilare (la Ziua 84, 6,8% pentru MONOPOST şi 12,9% pentru medicamentul de referinţă pentru
latanoprost) şi hiperemie conjunctivală (la Ziua 84, 21,4% pentru MONOPOST şi 29,1% pentru
medicamentul de referinţă pentru latanoprost). Din punctul de vedere al reacţiilor adverse sistemice,
nu au fost observate diferenţe majore între cele două grupe de tratament.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprostul (GM = 432,58) este un pro-medicament sub formă de ester izopropilic care este inactiv
ca atare, dar devine biologic activ după hidroliza sa cu formarea consecutivă de acid de latanoprost.
Absorbţie:
Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care pătrunde în
umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.
Distribuţie:
Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la
aproximativ 2 ore după administrarea locală. Consecutiv administrării topice la maimuţă, latanoprostul
se distribuie în cea mai mare parte în segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor şi pleoapelor, în
segmentul posterior ajungând numai cantităţi infime de medicament.
În cadrul unui studiu clinic încrucişat, randomizat, cu durata de trei luni efectuat la 30 de pacienţi cu
hipertensiune oculară sau glaucom, au fost măsurate valorile concentraţiilor plasmatice de latanoprost
iar la 30 de minute de la instilare, aproape toţi pacienţii au prezentat valori care s-au situat sub limita
de detecţie (40 pg/ml).
Metabolizare şi eliminare:
Metabolizarea acidului de latanoprost la nivelul ochiului este practic inexistentă, metabolizarea
principală având loc în cea mai mare parte în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de
17 minute. În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi ai acidului de latanoprost,
8 1,2-dinor şi 1,2,3,4tetranor, au activitate biologică foarte slabă sau absentă şi se excretă în cea mai
mare parte prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprostului a fost testată la mai multe specii de animale. În
general, latanoprostul este bine tolerat, având o marjă mare de siguranţă între doza terapeutică
administrată ocular şi toxicitatea sistemică de cel puţin 1000 ori. Dozele mari de latanoprost, de
aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp, administrate intravenos la maimuţe
neanesteziate au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia
bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are
proprietăţi sensibilizante.
La nivel ocular, efectele toxice au fost absente după doze de până la 100 micrograme/ochi şi zi
administrate la iepure sau maimuţă (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi şi zi).
Totuşi, la maimuţă, latanoprostul a produs hiperpigmentarea irisului.
Se pare că hiperpigmentarea este consecinţa stimulării sintezei de melanină în melanocitele irisului,
modificările proliferative fiind absente. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.
În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi şi
zi a determinat o creştere a fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil şi survine la doze superioare
celor clinice. Efectul nu a fost observat şi la om.
Potenţialul mutagen al latanoprostului a fost investigat în testele revers-mutaţiei la bacterii, mutaţiei
cromozomiale în celulele limfomului de şoarece şi testul micronucleilor la şoarece: rezultatele fiind
negative. Aberaţii cromozomiale au existat in vitro pe limfocitele umane, iar efecte similare au fost
observate şi cu prostaglandină F2 α, o prostaglandină naturală, indicând faptul că este vorba de un
efect de clasă.
Alte studii de mutagenitate, care au utilizat sinteza ADN neprogramată in vitro/in vivo la şobolan, au
avut rezultate negative, ceea ce arată că latanoprostul nu are potenţial mutagen. Studiile de
carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan au fost negative.
Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are efect asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolan, nu a fost observată embriotoxicitate la
administrarea intravenoasă (5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprostul a
indus efecte embrioletale la iepure la doza de 5 micrograme/kg şi zi şi peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza clinică) a provocat
fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi
avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fătului.
Nu s-a observat potenţial teratogen.
Toxicitate oculară
Administrarea pe cale oftalmică de MONOPOST picături oftalmice la animale de două ori pe zi, timp
de 28 de zile nu a demonstrat niciun efect toxic local sau sist
emic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Macrogolglicerol hidroxistearat 40
9 Sorbitol
Carbomer 974P
Macrogol 4000
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani în ambalajul secundar
După prima deschidere a plicului:
-plicuri cu câte 5 recipiente: Utilizaţi recipientele unidoză în 7 zile de la prima deschidere.
-plicuri cu câte 10 recipiente: Utilizaţi recipientele unidoză în 10 zile de la prima deschidere.
După prima deschidere a recipientului unidoză: A se utiliza imediat şi a se arunca recipientul unidoză
după utilizare.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Pentru condiţii de păstrare după prima deschidere a ambalajului, vezi pct. 6.3.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
5 recipiente unidoză (PEÎD) conţinând 0,2 ml de picături oftalmice, soluţie, sunt ambalate în plicuri
(polietilenă/aluminiu/copolimer/hârtie sau polietilenă/aluminiu/polietilenă/poliester), în cutii cu 1, 2, 6
sau 18 plicuri.
sau
10 recipiente unidoză (PEÎD) conţinând 0,2 ml de picături oftalmice, soluţie, sunt ambalate în plicuri
(copolimer/aluminiu/polietilenă/hârtie), în cutii cu 1, 3 sau 9 plicuri.
O cutie conţine 5 (1 x 5), 10 (2 x 5), 10 (1x10), 30 (6 x 5),
30 (3x10), 90 (18 x 5) sau 90 (9x10) de
recipiente unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORATOIRES THEA
12 RUE LOUIS BLERIOT
63017 CLERMONT-FERRAND CEDEX 2
FRANŢA
10 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5346/2013/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul
ANMDM
1. DENUMIREA COMERCIALĂ MEDICAMENTULUI
MONOPOST 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluţie în recipient unidoză
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine latanoprost 50 micrograme.
O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.
Excipient cu efect cunoscut: un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine macrogolglicerol
hidroxistearat 40 (ulei de ricin polioxihidrogenat) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie în recipient unidoză.
Soluţia are o culoare uşor gălbuie, opalescentă.
pH: 6,5 – 7,5
Osmolalitate: 250 – 310 mosmol/kg
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Scăderea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune
intraoculară.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată la adulţi (inclusiv vârstnici):
Doza recomandată este câte o picătură în fiecare ochi afectat, o dată pe zi. Efectul optim se obţine
atunci când MONOPOST este administrat seara.
Administrarea MONOPOST nu trebuie făcută mai mult de o dată pe zi, deoarece s-a demonstrat că
administrarea prea frecventă poate duce la diminuarea efectului antihipertensiv ocular.
În cazul omiterii unei doze, tratamentul va continua prin administrarea dozei următoare, după
programul normal.
Copii şi adolescenţi:
Nu sunt disponibile date privind medicamentul MONOPOST.
Mod de administrare
Oftalmică.
2 Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice se recomandă
ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului median (ocluzie punctiformă) timp de un minut.
Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.
Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de administrarea picăturilor şi pot fi reinserate după 15
minute.
Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic local, medicamentele trebuie administrate la
cel puţin 5 minute interval.
O doză unică conţine suficiente picături oftalmice pentru tratarea ambilor ochi.
Destinat unei singure utilizări.
Acest medicament se prezintă sub forma unei soluţii sterile, fără conservanţi. Soluţia dintr-un
recipient unidoză trebuie utilizată imediat după deschidere, prin administrare în ochiul (ochii) afectat
(afectaţi). Deoarece sterilitatea nu poate fi menţinută după deschiderea recipientului unidoză, orice
cantitate de soluţie rămasă trebuie aruncată imediat după administrare.
Pacienţii trebuie instruiţi să:
- evite contactul vârfului picurător cu ochiul sau pleoapa
- utilizeze picăturile oftalmice imediat după prima deschidere a recipientului unidoză şi să
arunce recipientul după utilizare.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris latanoprostul poate provoca modificarea treptată a
culorii ochilor. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii
modificării permanente a culorii ochilor. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie
permanentă.
Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochii de culoare mixtă, adică
albaştri-căprui, gri-căprui, galbeni-căprui sau verzi-căprui. În cadrul studiilor efectuate cu latanoprost,
debutul modificării apare de regulă în decursul primelor 8 luni de tratament, în cazuri rare în al doilea
sau al treilea an de tratament şi nu a fost observat după al patrulea an de tratament. Viteza de progresie
a pigmentării irisului scade în timp şi este stabilă pe o perioadă de 5 ani. Efectul accentuării
pigmentării nu a fost evaluat pe o perioadă mai mare de 5 ani. Într-un studiu de siguranţă, deschis, cu
durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat pigmentarea
irisului (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă
clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul pacienţilor cu irisuri de culoare mixtă a fost cuprinsă între
7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii cu irisuri galben-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare
albastru omogen nu s-a înregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde
sau căprui, fenomenul a fost rar.
Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului
de melanină din melanocitele prezente
în stroma iridiană, şi nu de creşterea numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din
jurul pupilei se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau
porţiuni ale acestuia să devină mai căprui. După oprirea tratamentului nu s-au mai înregistrat creşteri
ulterioare ale cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. Până în prezent, fenomenul colorării irisului
nu s-a însoţit de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.
Nici nevii, nici pistruii de la nivelul irisului nu au fost influenţaţi de tratament. În studiile clinice nu s-a
constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe
baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice
negative, astfel că tratamentul cu latanoprost poate fi continuat chiar şi în cazul apariţiei pigmentării
3 irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul
clinic o impune, tratamentul cu latanoprost poate fi întrerupt.
Experienţa tratamentului cu latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi
deschis la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există informaţii
privind tratamentul cu latanoprost în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular, în afecţiunile
oculare inflamatorii sau la pacienţii cu glaucom congenital. Latanoprostul are un efect foarte scăzut
sau absent asupra pupilei, însă nu există informaţii privind administrarea sa în atacurile acute de
glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca, până la acumularea de noi date, latanoprostul
să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni.
Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost în perioada peri-operatorie a
intervenţiilor pentru cataractă sunt limitate. La aceşti pacienţi, latanoprost trebuie administrat cu
prudenţă.
Latanoprostul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică şi trebuie
evitat în cazul prezenţei keratitei active determinate de virusul herpes simplex şi la pacienţii cu
antecedente de keratită herpetică recurentă asociată în mod direct cu utilizarea analogilor
prostaglandinelor.
Există raportări de apariţie a edemului macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu
pseudofakie şi ruptura capsulei posterioare a cristalinului sau a lentilelor camerei anterioare, precum şi
la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid (ca de exemplu,
retinopatie diabetică şi ocluzie de venă retiniană). Latanoprostul trebuie utilizat cu prudenţă la
pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu capsulă posterioară ruptă sau lentile ale camerei
anterioare, sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.
La pacienţii predispuşi la irită/uveită, latanoprostul poate fi utilizat cu prudenţă.
Există date limitate privitoare la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului
bronşic şi/sau dispnee au fost raportate din datele obţinute după punerea pe piaţă. De aceea, pacienţii
astmatici trebuie trataţi cu prudenţă deoarece nu există suficientă experienţă (vezi şi secţiunea 4.8).
A fost observată şi decolorarea tegumentului periorbitar, majoritatea cazurilor fiind raportate la
pacienţi japonezi. Experienţa acumulată până în prezent arată că decolorarea tegumentului periorbitar
nu are caracter permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul tratamentului cu
latanoprost.
Latanoprostul poate modifica treptat genele şi părul fin de la nivelul ochiului tratat şi din zona
înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea în lungime, grosime, pigmentare, a numărului de
gene sau fire de păr şi creşterea într-o direcţie greşită a genelor. Modificările genelor sunt reversibile
după întreruperea tratamentului.
MONOPOST conţine macrogolglicerol hidroxistearat (ulei de ricin polioxihidrogenat) care poate
cauza reacţii cutanate. În prezent, nu sunt disponibile date privind siguranţa utilizării pe termen lung a
acestui excipient.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţ
iune
Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.
Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică
concomitentă a doi analogi de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai
multe prostaglandine, analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.
4 4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Siguranţa utilizării acestui medicament în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Medicamentul are
efecte farmacologice potenţial nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin urmare,
MONOPOST nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Latanoprost şi metaboliţii săi pot fi eliminaţi în laptele matern; prin urmare, MONOPOST nu trebuie
utilizat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.
Fertilitatea
Nu s-a identificat niciun efect al latanoprostului asupra fertilității la masculi si la femele în studiile la
animale (vezi pct. 5.3).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectul acestui medicament asupra capacităţii de a conduce
vehicule. Ca şi în cazul altor medicamente oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca
înceţoşarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje,
până la dispariţia acestor reacţii.
4.8. Reacţii adverse
a) Rezumatul profilului de sigurnata
Majoritatea reacţiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. Într-un studiu de siguranţă,
deschis, cu durata de 5 ani, în care s-a administrat latanoprost, 33% dintre pacienţi au prezentat
pigmentarea irisului (vezi pct. 4.4). Alte reacţii adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la
administrarea dozei.
b) Lista tabulara a reactiilor adverse
Reacţiile adverse şi frecvenţele lor, prezentate mai jos, sunt cele descrise pentru medicamentul de
referinţă. Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Infecţii şi infestări:
Cu frecvenţă necunoscută: keratită herpetică
Tulburări ale sistemului nervos:
Cu frecvență necunoscută: cefalee, ameţeli.
Tulburări oculare:
Foarte frecvente: hiperpigmentare a irisului; hiperemie conjunctivală uşoară până la moderată; iritaţie
oculară (arsură, prurit, înţepături şi senzaţie de corp străin); modificări la nivelul genelor şi la nivelul
firelor de păr de tip vellus (creştere în lungime, în grosime, pigmentare şi a numărului acestora) (marea
majoritate a cazurilor au fost raportate la populaţia japoneză).
Frecvente: eroziuni epiteliale punctiforme tranzitorii, de regulă asimptomatice; blefarită; dureri
oculare fotofobie.
Mai puţin frecvente: edem palpebral; xeroftalmie, keratită, vedere înceţoşată, conjunctivite.
Rare: irită/uveită (majoritatea cazurilor la pacienţi cu factori predispozanţi concomitenţi); edem
macular; edem cornean simptomatic şi eroziuni; edem periorbital; direcţie greşită de creştere a genelor
uneori determinând iritaţii oculare; apariţie a unui şir suplim
entar de cili la orificiul glandelor
meibomiene (distichiază).
5
Foarte rare: modificări periorbitale şi palpebrale ducând la adâncirea sulcusului (cutei) palpebrale
Cu frecvență necunoscută: chist iridian
Tulburări cardiace
Foarte rare: angină pectorală instabilă
Cu frecvență necunoscută: palpitaţii
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: astm bronşic, exacerbare a astmului bronşic şi dispnee.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii.
Rare: reacţie cutanată localizată la nivelul pleoapelor, închidere a culorii tegumentelor palpebrale.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Cu frecvență necunoscută: mialgie, artralgie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte rare: dureri pectorale
c)Descrierea reacțiilor adverse selectate
Nu sunt furnizate informații
d. Copii și adolescenți
Nu exista date disponibile cu MONOPOST
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă.
Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9. Supradozaj
Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacţii adverse în cazul
supradozajului cu MONOPOST.
Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de MONOPOST: un recipient unidoză
conţine latanoprost 10 micrograme. Peste 90% este metabolizat la primul pasaj hepatic. Perfuzia i.v.
cu 3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi a produs concentraţii plasmatice medii de 200 de ori mai
mari decât cele din studiile clinice şi nu au provocat niciun simptom, însă o doză de 5,5 – 10
micrograme/kg a provocat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, astenie, bufeuri de căldură şi
transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg,
fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.
6
Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţă s-a asociat cu o bronhoconstricţie pasageră.
Totuşi, administrarea oculară locală de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică de
MONOPOST la pacienţii cu forme moderate de astm bronşic nu a provocat bronhoconstricţie.
În caz de supradozaj cu MONOPOST, se va institui un tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine,
codul ATC: S01E E01
Mecanism de acţiune:
Substanţa activă – latanoprost – este un analog al prostaglandinei F2α şi reprezintă un agonist selectiv
al receptorului prostanoidic FP, care scade presiunea intraoculară prin creşterea fluxului de eliminare a
umorii apoase.
Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de
creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi o oarecare creştere a eliminării
umorii apoase pe calea trabeculară (prin scăderea rezistenţei).
Efecte farmacodinamice:
La om, această scădere a presiunii intraoculare debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare,
iar efectul maxim este atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 de ore.
Studiile pivot au demonstrat eficacitatea latanoprostului administrat sub formă de monoterapie. În
plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri şi
care au arătat că latanoprost este eficace în asociaţie cu un antagonist beta-adrenergic (timolol). De
asemenea, studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează faptul că latanoprostul are un efect
de tip aditiv atunci când se administrează în asociaţie cu agonişti adrenergici (dipivalil epinefrină) şi
inhibitori orali ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) şi un efect cel puţin parţial aditiv atunci când
este administrat împreună cu agonişti colinergici (pilocarpină).
Studiile clinice au mai arătat că latanoprost nu are un efect important asupra producerii umorii apoase.
De asemenea, latanoprostul nu are efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.
Atunci când latanoprostul a fost administrat în doze clinice în cadrul studiilor efectuate la maimuţă nu
a avut sau a avut un efect neglijabil asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul
tratamentului topic poate surveni hiperemie conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.
Tratamentul cronic ocular cu latanoprost la maimuţe cărora li s-a efectuat extracţia extracapsulară
cristaliniană nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu
fluoresceină.
Pe parcursul tratamentului de scurtă durată, latanoprostul nu a provocat scurgeri de fluoresceină în
segmentul posterior al ochiului pseudofak la om.
S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprostul nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul
sistemului cardiovascular şi respirator.
Eficacitate şi siguranţă clinică
7 MONOPOST a fost evaluat în cadrul unui studiu clinic randomizat, orb pentru investigator, cu durata
de trei luni, care a comparat MONOPOST neconservat cu medicamentul de referinţă conservat pentru
latanoprost 0,005% la 404 pacienţi cu hipertensiune oculară sau glaucom. Variabila primară de
eficacitate a fost reprezentată de modificarea presiunii oculare între valoarea iniţială şi cea la Ziua 84.
La Ziua 84, reducerea presiunii intraoculare indusă de MONOPOST a fost de -8,6 mmHg adică de
36%. Aceasta a fost similară cu cea oferită de medicamentul de referinţă conservat pentru latanoprost
0,005%.
Ochiul cel mai afectat
(populaţie medie în
intenţie de tratament
Monopost Medicament de
referinţă
Valori iniţiale (Z 0) n 189 164
Medie ±DS 24,1 ± 1,8 24,0 ± 1,7
Z 84 n 185 162
Medie ±DS 15,4 ± 2,3 15,0 ± 2,0
Modificare medie (Z 0-
Z 84) n 185 162
Medie ±DS -8,6 ± 2,6 -9,0 ± 2,4
[IÎ 95%] [-9,0 ; -8,3] [-9,4 ; -8,7]
Analiză statistică E (ES) 0,417 ± 0,215
[IÎ 95%] [-0,006 ; 0,840]
Acest studiu clinic cu durata de trei luni, a demonstrat următoarele reacţii adverse la MONOPOST şi,
respectiv, la medicamentul de referinţă pentru latanoprost: senzaţie de iritaţie/arsură/înţepături după
instilare (la Ziua 84, 6,8% pentru MONOPOST şi 12,9% pentru medicamentul de referinţă pentru
latanoprost) şi hiperemie conjunctivală (la Ziua 84, 21,4% pentru MONOPOST şi 29,1% pentru
medicamentul de referinţă pentru latanoprost). Din punctul de vedere al reacţiilor adverse sistemice,
nu au fost observate diferenţe majore între cele două grupe de tratament.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Latanoprostul (GM = 432,58) este un pro-medicament sub formă de ester izopropilic care este inactiv
ca atare, dar devine biologic activ după hidroliza sa cu formarea consecutivă de acid de latanoprost.
Absorbţie:
Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care pătrunde în
umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.
Distribuţie:
Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la
aproximativ 2 ore după administrarea locală. Consecutiv administrării topice la maimuţă, latanoprostul
se distribuie în cea mai mare parte în segmentul anterior, la nivelul conjunctivelor şi pleoapelor, în
segmentul posterior ajungând numai cantităţi infime de medicament.
În cadrul unui studiu clinic încrucişat, randomizat, cu durata de trei luni efectuat la 30 de pacienţi cu
hipertensiune oculară sau glaucom, au fost măsurate valorile concentraţiilor plasmatice de latanoprost
iar la 30 de minute de la instilare, aproape toţi pacienţii au prezentat valori care s-au situat sub limita
de detecţie (40 pg/ml).
Metabolizare şi eliminare:
Metabolizarea acidului de latanoprost la nivelul ochiului este practic inexistentă, metabolizarea
principală având loc în cea mai mare parte în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de
17 minute. În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi ai acidului de latanoprost,
8 1,2-dinor şi 1,2,3,4tetranor, au activitate biologică foarte slabă sau absentă şi se excretă în cea mai
mare parte prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprostului a fost testată la mai multe specii de animale. În
general, latanoprostul este bine tolerat, având o marjă mare de siguranţă între doza terapeutică
administrată ocular şi toxicitatea sistemică de cel puţin 1000 ori. Dozele mari de latanoprost, de
aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp, administrate intravenos la maimuţe
neanesteziate au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia
bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are
proprietăţi sensibilizante.
La nivel ocular, efectele toxice au fost absente după doze de până la 100 micrograme/ochi şi zi
administrate la iepure sau maimuţă (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi şi zi).
Totuşi, la maimuţă, latanoprostul a produs hiperpigmentarea irisului.
Se pare că hiperpigmentarea este consecinţa stimulării sintezei de melanină în melanocitele irisului,
modificările proliferative fiind absente. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.
În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi şi
zi a determinat o creştere a fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil şi survine la doze superioare
celor clinice. Efectul nu a fost observat şi la om.
Potenţialul mutagen al latanoprostului a fost investigat în testele revers-mutaţiei la bacterii, mutaţiei
cromozomiale în celulele limfomului de şoarece şi testul micronucleilor la şoarece: rezultatele fiind
negative. Aberaţii cromozomiale au existat in vitro pe limfocitele umane, iar efecte similare au fost
observate şi cu prostaglandină F2 α, o prostaglandină naturală, indicând faptul că este vorba de un
efect de clasă.
Alte studii de mutagenitate, care au utilizat sinteza ADN neprogramată in vitro/in vivo la şobolan, au
avut rezultate negative, ceea ce arată că latanoprostul nu are potenţial mutagen. Studiile de
carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan au fost negative.
Studiile efectuate la animale au arătat că latanoprostul nu are efect asupra fertilităţii la masculi sau
femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolan, nu a fost observată embriotoxicitate la
administrarea intravenoasă (5, 50 şi 250 micrograme/kg şi zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprostul a
indus efecte embrioletale la iepure la doza de 5 micrograme/kg şi zi şi peste.
Doza de 5 micrograme/kg şi zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza clinică) a provocat
fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi
avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fătului.
Nu s-a observat potenţial teratogen.
Toxicitate oculară
Administrarea pe cale oftalmică de MONOPOST picături oftalmice la animale de două ori pe zi, timp
de 28 de zile nu a demonstrat niciun efect toxic local sau sist
emic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Macrogolglicerol hidroxistearat 40
9 Sorbitol
Carbomer 974P
Macrogol 4000
Edetat disodic
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani în ambalajul secundar
După prima deschidere a plicului:
-plicuri cu câte 5 recipiente: Utilizaţi recipientele unidoză în 7 zile de la prima deschidere.
-plicuri cu câte 10 recipiente: Utilizaţi recipientele unidoză în 10 zile de la prima deschidere.
După prima deschidere a recipientului unidoză: A se utiliza imediat şi a se arunca recipientul unidoză
după utilizare.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Pentru condiţii de păstrare după prima deschidere a ambalajului, vezi pct. 6.3.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
5 recipiente unidoză (PEÎD) conţinând 0,2 ml de picături oftalmice, soluţie, sunt ambalate în plicuri
(polietilenă/aluminiu/copolimer/hârtie sau polietilenă/aluminiu/polietilenă/poliester), în cutii cu 1, 2, 6
sau 18 plicuri.
sau
10 recipiente unidoză (PEÎD) conţinând 0,2 ml de picături oftalmice, soluţie, sunt ambalate în plicuri
(copolimer/aluminiu/polietilenă/hârtie), în cutii cu 1, 3 sau 9 plicuri.
O cutie conţine 5 (1 x 5), 10 (2 x 5), 10 (1x10), 30 (6 x 5),
30 (3x10), 90 (18 x 5) sau 90 (9x10) de
recipiente unidoză.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORATOIRES THEA
12 RUE LOUIS BLERIOT
63017 CLERMONT-FERRAND CEDEX 2
FRANŢA
10 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5346/2013/01-02-03-04-05-06-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul
ANMDM
