OCTREOTID KABI 0,1 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Octreotid Kabi 0,1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon a 1 ml soluţie injectabilă conţine acetat de octreotidă echivalent cu octreotidă 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la o culoare uşor maronie.
pH-ul soluţiei: 3,9–4,5
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tumori GEP
Pentru atenuarea simptomelor asociate cu tumorile funcţionale endocrine
gastro-entero-pancreatice, inclusiv:
tumori carcinoide care prezintă caracteristici de sindrom carcinoid
vipoame
glucagonoame
Octreotida nu este un medicament antineoplazic şi nu are proprietăţi curative la pacienţii
menţionaţi mai sus.
Acromegalie
Tratamentul simptomatic şi reducerea concentraţiilor plasmatice ale hormonului de creştere
(GH) şi a IGF-1 la pacienţii cu acromegalie care au un răspuns necorespunzător la intervenţia
chirurgicală sau la radioterapie. Octreotida poate fi administrată, de asemenea, şi la pacienţii cu
acromegalie care nu pot sau nu vor să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale sau care se află în
faza iniţială a radioterapiei, până când aceasta devine eficientă.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tumori GEP
Iniţial 0,05 mg subcutanat, o dată sau de două ori pe zi.
2
În funcţie de răspunsul clinic, de efectul asupra concentraţiilor hormonilor produşi de tumoră (în cazul
tumorilor carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare a acidului 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă,
doza poate fi crescută treptat până la 0,1-0,2 mg, de trei ori pe zi. În condiţii excepţionale, pot fi
necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.
Calea recomandată de administrare este subcutanată. Cu toate acestea, în cazurile în care este necesar
un răspuns rapid, de exemplu, crize carcinoide, doza iniţială recomandată de octreotidă poate fi
administrată intravenos, diluată şi administrată in bolus, cu monitorizarea frecvenţei cardiace.
Dacă nu apare niciun răspuns favorabil în interval de 1 săptămână de la tratamentul administrat în
doza maximă tolerată în tumorile carcinoide, tratamentul trebuie întrerupt.
Acromegalie
Iniţial 0,05-0,1 mg subcutanat la 8 sau 12 ore.
Doza trebuie ajustată în funcţie de evaluarea lunară a efectelor sale asupra concentraţiilor plasmatice
ale GH şi IGF-1 (GH ţintă: < 2,5 ng/ml; IGF-1 în limite normale) şi de simptomele clinice şi reacţiile
adverse.
Doza zilnică optimă este de 0,2 până la 0,3 mg la majoritatea pacienţilor. Doza zilnică maximă este de
1,5 mg. La pacienţii stabilizaţi la o anumită doză de octreotidă, valoarea GH trebuie evaluată la
intervale de 6 luni. Dacă, după un tratament de 3 luni, nu se observă nicio reducere semnificativă a
valorilor GH sau nicio ameliorare a simptomelor clinice, tratamentul trebuie întrerupt.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice
0,1 mg administrate subcutanat de trei ori pe zi, timp de 7 zile, începând cu ziua operaţiei, cu
minimum o oră înainte de laparotomie.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul administrării subcutanate, funcţia renală redusă nu a afectat expunerea totală (ASC) la
octreotidă. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică al octreotidei poate fi prelungit, fiind
necesară reducerea dozei de întreţinere.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trataţi cu octreotidă, nu există dovezi privind toleranţa redusă sau cerinţe
referitoare la modificarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Nu sunt disponibile date. În prezent, nu se poate face o recomandare privind dozele.
Mod de administrare
Subcutanat sau intravenos.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrarea intravenoasă, vezi
pct. 6.6.
Acest medicament este numai pentru o singură utilizare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Generalităţi
Întrucât tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere uneori se pot extinde, provocând
complicaţii grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a
3
tuturor pacienţilor. Dacă apar dovezi ale extinderii tumorii, trebuie avute în vedere proceduri
alternative.
Poate fi necesar tratament pe întreaga durată a vieţii la pacienţii cu tumori care secretă hormon de
creştere dacă intervenţia chirurgicală sau radioterapia nu este posibilă.
Beneficiile terapeutice de reducere a concentraţiilor hormonului de creştere (GH) şi de normalizare a
concentraţiei factorului de creştere 1 similar insulinei (IGF-1) la pacientele cu acromegalie ar putea
determina reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil, care suferă de acromegalie, trebuie
sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu
octreotidă (vezi pct. 4.6).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă.
Apariţia reacţiilor adverse gastro-intestinale poate fi redusă dacă nu se consumă alimente la momentul
administrării injecţiei, adică administrarea injecţiilor trebuie făcută între mese sau la ora de culcare.
Reacţiile adverse de la nivelul locului de administrare durează, de obicei, maximum 15 minute.
Disconfortul local poate fi redus lăsând soluţia să atingă temperatura camerei înainte de administrare
sau utilizându-se un volum mai mic dintr-o soluţie mai concentrată.
Evenimente cardiovasculare
Bradicardia este o reacţie adversă raportată frecvent (vezi pct. 4.8). Pot fi necesare ajustări ale dozelor
unor medicamente precum beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care
controlează echilibrul hidro-electrolitic.
Tumori endocrine GEP
În tratamentul tumorilor endocrine gastro-entero-pancreatice pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub
controlul simptomatic al octreotidei, cu recurenţa rapidă a simptomelor grave.
Metabolismul glucozei
Datorită acţiunii sale inhibitoare asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
octreotida poate influenţa reglarea glucozei. Poate fi afectată toleranţa post-prandială la glucoză şi, în
anumite cazuri, o stare persistentă de hiperglicemie poate fi indusă ca urmare a administrării cronice.
Hipoglicemia a fost, de asemenea, observată. Se vor avea în vedere verificări de rutină ale valorilor
glicemiei.
La pacienţii cu insulinom, octreotida, datorită potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia
hormonului de creştere şi glucagonului decât a insulinei şi datorită duratei mai scurte de acţiune asupra
inhibării insulinei, poate creşte amplitudinea şi prelungi durata hipoglicemiei. Dacă octreotida este
administrată unui pacient cu insulinom, este necesară o monitorizare atentă, mai ales la iniţierea
tratamentului sau când doza este modificată. Se va avea în vedere iniţierea tratamentului clinic la
spital. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea octreotidei mai frecvent şi în
doze mai mici.
Octreotida poate reduce necesarul de insulină sau medicamente hipoglicemiante orale în cazul
pacienţilor cu diabet zaharat de tip 1. La pacienţii non-diabetici şi la pacienţii cu diabet zaharat tip 2,
cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea octreotidei poate avea ca rezultat creşteri prandiale
ale glicemiei. Prin urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la glucoză şi tratamentul
antidiabetic.
Vezica biliară şi evenimente asociate
Octreotida exercită un efect inhibitor asupra motilităţii vezicii biliare, a secreţiei de acid biliar şi
fluxului biliar şi există o asociere recunoscută cu formarea calculilor biliari. Incidenţa formării
calculilor biliari asociată tratamentului cu octreotidă este estimată a fi de 15 până la 30%.
4
Ca urmare, se recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de
6 până la 12 luni în timpul tratamentului cu octreotidă. Dacă apar calculi biliari, aceştia sunt, de obicei,
asimptomatici; calculii simptomatici trebuie trataţi în maniera obişnuită, avându-se grijă la
întreruperea abruptă a administrării medicamentului.
La pacienţii cu ciroză, poate fi necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).
Reacţii la nivelul locului de administrare
Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan (predominant la masculi), s-a observat
apariţia de sarcoame la locul de administrare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată
(de aproximativ 40 ori mai mare decât doza maximă administrată la om). Într-un studiu de toxicitate
de 52 săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul de
administrare subcutanată. Nu s-a raportat formarea de tumori la locurile de administrare, la pacienţii
trataţi cu octreotidă timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prezent indică faptul că
datele găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea
medicamentului la om.
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
Deşi deficienţele nutritive rezultate din tulburări de absorbţie nu au fost descrise până în prezent, se
recomandă verificarea excreţiei lipidelor în fecale în cazul tratamentului prelungit şi, dacă este
necesar, luarea măsurilor terapeutice adecvate (vezi pct. 4.8).
La unii pacienţi care au primit tratament cu octreotidă s-au observat valori scăzute ale concentraţiei
vitaminei B
12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea valorilor
concentraţiei vitaminei B
12 în timpul tratamentului cu octreotidă la pacienţii cu antecedente de deficit
de vitamină B
12.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per ml, ceea ce înseamnă că este,
practic, fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a observat că octreotida reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul de
metabolizare al compuşilor cunoscuţi a se metaboliza prin intermediul enzimelor citocromului P450,
care poate fi datorat supresiei hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida
poate avea acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un
indice terapeutic scăzut, trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, carbamazepina,
digoxina, fenprocumonul şi terfenadina).
Octreotida reduce fluxul hepatic cu aproape 30%. Prin urmare, trebuie avut în vedere riscul apariţiei
interacţiunilor cu substanţe active al căror metabolism este dependent de fluxul hepatic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Din cauza
efectului inhibitor asupra hormonului de creştere, se poate presupune că octreotida constituie un risc la
adresa fătului.
5
Studiile la animale au evidenţiat întârzierea tranzitorie a creşterii puilor (vezi pct. 5.3), posibil ca
urmare a profilurilor specifice endocrine ale speciilor testate, dar nu au existat dovezi ale efectelor
fetotoxice, teratogene sau alte efecte asupra funcţiei de reproducere. Nu se cunoaşte riscul potenţial la
om. Prin urmare, Octreotid Kabi nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă starea clinică a femeii
necesită tratament cu octreotidă. Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode eficiente de
contracepţie în timpul tratamentului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida sau metaboliţii săi se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un
risc pentru nou-născuţi/sugari. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu octreotidă.
Studiile la animale au arătat faptul că octreotida se excretă în laptele matern.
Fertilitatea
Fertilitatea poate reapărea în timpul tratamentului cu octreotidă pentru acromegalie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii privind efectele octreotidei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul terapiei cu octreotidă includ tulburări gastro-
intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de nutriţie.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost
diaree, dureri abdominale, greaţă, meteorism, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte
reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere locală, noroi biliar, disfuncţie tiroidiană (de
exemplu, valori scăzute ale concentraţiei hormonului stimulator al tiroidei [TSH], valori scăzute ale
concentraţiei totale de T4 şi de T4 liber), scaune moi, toleranţă scăzută la glucoză, vărsături, astenie şi
hipoglicemie.
În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie
abdominală progresivă, dureri epigastrice intense, sensibilitate şi apărare abdominală.
Durerea sau senzaţia de înţepătură, usturime sau arsură la locul administrării subcutanate, cu
hiperemie şi edem, rareori durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus dacă se
lasă soluţia să ajungă la temperatura camerei înainte de administrare.
Deşi eliminarea măsurată a grăsimilor prin fecale poate creşte, până în prezent, nu există dovezi că
tratamentul pe termen lung cu octreotidă a dus la deficienţe nutritive din cauza malabsorbţiei.
Riscul apariţiei reacţiilor adverse poate fi redus evitând administrarea octreotidei în apropierea
meselor, adică administrând injecţiile între mese sau înainte de culcare.
În cazuri rare, s-a raportat pancreatită acută. Acest efect a fost observat, în general, în primele câteva
ore sau zile ale tratamentului cu octreotidă şi a dispărut în momentul întreruperii administrării
medicamentului. S-a raportat pancreatită indusă de colelitiază la pacienţii trataţi timp îndelungat cu
octreotidă.
Au fost raportate cazuri izolate de colică biliară în urma întreruperii bruşte a administrării
medicamentului la pacienţii cu acromegalie care au dezvoltat sediment biliar sau calculi biliari.
Atât la pacienţii cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, au fost observate modificări ale
EKG, precum prelungirea intervalului QT, modificări ale axelor, repolarizare precoce, microvoltaj,
6
tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost
stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de ocreotidă întrucât mulţi dintre aceşti pacienţi au
avut afecţiuni cardiace preexistente (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacţii adverse (vezi tabelul 1) au fost cumulate din studiile clinice cu octreotidă.
Reacţiile adverse sunt clasificate folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 şi <1/10);
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
Rare (≥1/10000 şi <1/1000);
Foarte rare (<1/10000);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt clasificate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse raportate în studiile clinice
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, valoare
scăzută a concentraţiei de TSH, valoare scăzută a concentraţiei
totale de T4 şi de T4 liber).
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Foarte frecvente: Hiperglicemie
Frecvente: Hipoglicemie, toleranţă redusă la glucoză, anorexie
Mai puţin frecvente: Deshidratare
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee
Frecvente: Ameţeli
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie
Mai puţin frecvente: Tahicardie
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente: Dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, meteorism
Frecvente: Dispepsie, vărsături, distensie abdominală, steatoree, scaune
moi, scaune decolorate
Rare: Obstrucţie intestinală acută, durere epigastrică severă,
sensibilitate la nivelul abdomenului, apărare abdominală,
pancreatită acută, pancreatită indusă de colelitiază
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază
Frecvente: Colecistită, sediment biliar, hiperbilirubinemie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Foarte frecvente: Durere locală la nivelul locului de administrare
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Concentraţii crescute ale transaminazelor hepatice
7
Date de după punerea pe piaţă
Reacţiile adverse raportate spontan enumerate în tabelul 2 sunt raportate voluntar. Nu este întotdeauna
posibil să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora şi relaţia de cauzalitate dintre reacţia adversă
şi expunerea la medicament.
Tabelul 2 Reacţii adverse derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului
imunitar Anafilaxie, reacţii alergice/hipersensibilitate
Tulburări cardiace Aritmii cardiace
Tulburări hepatobiliare Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită
colestatică, colestază, icter, icter colestatic
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Urticarie
Investigaţii diagnostice Concentraţii crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii
crescute ale gamma glutamil transferazei
4.9 Supradozaj
A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu octreotidă la adulţi şi copii. La adulţi,
dozele au variat între 2,4 şi 6 mg/zi, administrate prin perfuzie continuă (0,1-0,25 mg/oră) sau
subcutanat (1,5 mg de trei ori pe zi). Reacţiile adverse raportate au fost aritmie, hipotensiune arterială,
stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatită, steatoză, hepatită, diaree, astenie, letargie, scădere
ponderală, hepatomegalie şi acidoză lactică.
La copii, dozele au variat între 0,05 şi 3 mg/zi, administrate prin perfuzie continuă
(0,0021-0,25 mg/oră) sau subcutanat (0,05-0,1 mg). Singura reacţie adversă raportată a fost
hiperglicemie uşoară.
Nu au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu cancer cărora li s-a administrat
octreotidă în doze de 3-30 mg/zi (în doze divizate, administrate subcutanat).
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Hormoni hipofizari şi hipotalamici şi substanţe analoge, somatostatină şi
substanţe analoge, codul ATC: H01CB02.
Mecanism de acţiune
Octreotida este un derivat octapeptidic de sinteză al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin
gastro-entero-pancreatic (GEP).
Efecte farmacodinamice
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului de
creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că octreotida, similar stomatostatinei, inhibă:
8
- eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie provocată
de insulină;
- eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului
gastro-entero-pancreatic; eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină şi
- eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează
tireotropina (TRH).
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) preferenţial
faţă de insulină şi administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie
hormonală (adică a hormonului de creştere la pacienţii cu acromegalie).
Eficacitate şi siguranţă clinică
Pentru pacienţii care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale pancreatice, administrarea perioperatorie
şi postoperatorie a octreotidei reduce incidenţa complicaţiilor postoperatorii tipice (de exemplu, fistulă
pancreatică, abces pancreatic şi sepsis ulterior, pancreatită acută postoperatorie).
La pacienţii cu acromegalie, octreotida reduce constant valorile plasmatice ale GH şi normalizează
valorile plasmatice ale IGF-1 la majoritatea pacienţilor. La majoritatea pacienţilor, octreotida reduce în
mod semnificativ simptomele clinice ale bolii, cum sunt cefalee, sudoraţie, parestezie, fatigabilitate,
osteoartralgie şi sindromul de tunel carpian. La pacienţii cu adenom hipofizar care secretă GH, s-a
raportat că octreotida duce la scăderea masei tumorale.
Pentru pacienţii cu tumori funcţionale la nivelul sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic,
tratamentul cu octreotidă poate asigura controlul continuu al simptomelor asociate bolii preexistente.
Efectele octreotidei asupra diverselor tipuri de tumori gastro-entero-pancreatice sunt următoarele:
Efectul octreotidei asupra dimensiunii şi evoluţiei tumorii şi asupra dezvoltării metastazelor nu este
încă clar documentat.
Tumori carcinoide
Administrarea octreotidei poate conduce la ameliorarea simptomelor, mai ales a eritemului facial şi a
diareei. În multe cazuri, aceasta este însoţită de o scădere a valorii serotoninei plasmatice şi o excreţie
urinară redusă a acidului 5-hidroxiindolacetic.
Vipoame
Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia peptidei intestinale vasoactive (VIP). În
majoritatea cazurilor, administrarea octreotidei duce la ameliorarea diareei secretorii severe,
caracteristice bolii, cu îmbunătăţirea ulterioară a calităţii vieţii. Aceasta este însoţită de ameliorarea
anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu, hipokaliemie, permiţând întreruperea suplimentării
lichidelor enterale şi parenterale şi a electroliţilor. De obicei, ameliorarea clinică este însoţită de
reducerea concentraţiilor plasmatice VIP în limitele normale de referinţă.
Glucagonoame
În majoritatea cazurilor, administrarea octreotidei duce la îmbunătăţirea substanţială a erupţiilor
cutanate tranzitorii migratoare necrolitice, care sunt o caracteristică a bolii. Efectul octreotidei asupra
stării de diabet zaharat în formă uşoară, care apare frecvent, nu este unul semnificativ şi, în general, nu
duce la reducerea necesarului de insulină sau de medicaţie hipoglicemiantă orală. Octreotida determină
ameliorarea diareei şi, prin urmare, creşterea în greutate a pacienţilor afectaţi. Deşi administrarea
octreotidei duce deseori la o scădere imediată a valorilor glucagonului plasmatic, această scădere nu
este, în general, menţinută pe o perioadă prelungită de timp în ciuda ameliorării simptomatice
continue.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice
Studiile au evidenţiat faptul că mai ales incidenţa formării fistulelor este redusă de administrarea
perioperatorie sau postoperatorie a octreotidei în chirurgia pancreatică. Incidenţa altor complicaţii
specifice postoperatorii, cum sunt formarea abceselor, cu riscul apariţiei sepsisului şi a pancreatitei
9
acute, este afectată într-o măsură mai mică. Pacienţii studiaţi au fost cei programaţi pentru rezecţie
pancreatică electivă şi/sau pancreaticojejunostomie pentru o tumoră pancreatică, carcinom periampular
sau pancreatită cronică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea subcutanată, octreotida este absorbită rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice
maxime sunt atinse în interval de 30 de minute.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg masă corporală, iar clearance-ul total este de 160 ml/min.
Legarea de proteinele plasmatice se ridică la 65%. Cantitatea de octreotidă legată la celulele sanguine
este neglijabilă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrarea subcutanată este de 100 minute.
După administrarea intravenoasă, eliminarea este bifazică, cu timpi de înjumătăţire plasmatică de 10,
respectiv 90 minute. Aproximativ 32% se elimină nemodificată în urină.
Insuficienţa renală nu a avut niciun efect asupra expunerii totale (ASC) la octreotidă, în urma
administrării subcutanate. Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţii cu ciroză hepatică, dar
nu la pacienţii cu steatoză hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu evidenţiază niciun pericol special la om pe baza studiilor convenţionale privind
farmacologia de siguranţă, toxicitatea dozei repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen.
Studiile la animale au evidenţiat întârzierea tranzitorie a creşterii puilor, posibil ca urmare a
profilurilor endocrine specifice ale speciilor testate, dar nu au existat dovezi ale efectelor fetotoxice,
teratogene sau alte efecte asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
(S)-acid lactic
Hidrogenocarbonat de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Manitol
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Acetatul de octreotidă nu este stabil în soluţiile de nutriţie parenterală totală (NPT).
6.3 Perioada de valabilitate
Flaconul nedeschis:
0,1 mg/ml: 2 ani
Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschiderea flaconului.
10
Soluţia diluată:
Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a soluţiei diluate a fost demonstrată pentru 24 ore la
temperatura camerei. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după
diluare. Dacă nu este utilizat imediat, perioada de depozitare şi condiţiile de dinaintea utilizării sunt
responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2C-8C).
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru utilizare zilnică, flacoanele nedeschise pot fi păstrate la temperatura camerei timp de până la
două săptămâni.
Pentru condiţiile de păstrare după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă incoloră tip I cu capacitatea de 2 ml, închise cu dopuri din cauciuc clorobutilic,
acoperite cu un film din fluorocarbon şi capse detaşabile din aluminiu, conţinând 1 ml soluţie
injectabilă.
Mărimile de ambalaj:
1 flacon
5 flacoane
30 flacoane
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Flacoanele trebuie deschise imediat înainte de utilizare. Orice soluţie neutilizată trebuie eliminată.
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru modificări de culoare sau particule.
Pentru a reduce disconfortul local, se recomandă să se lase soluţia să ajungă la temperatura camerei
înainte de administrare. Se vor evita injectările multiple la intervale scurte de timp, în acelaşi loc de
administrare.
Administrare subcutanată:
Pentru administrare subcutanată, nu se va dilua Octreotid Kabi.
Administrare intravenoasă:
Pentru administrare intravenoasă, octreotida trebuie diluată cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml la
un raport de minimum 1 vol : 1 vol şi maximum 1 vol : 9 vol. Nu este recomandată diluarea
octreotidei cu soluţie de glucoză.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A
500464 Braşov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5463/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Octreotid Kabi 0,1 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon a 1 ml soluţie injectabilă conţine acetat de octreotidă echivalent cu octreotidă 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la o culoare uşor maronie.
pH-ul soluţiei: 3,9–4,5
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tumori GEP
Pentru atenuarea simptomelor asociate cu tumorile funcţionale endocrine
gastro-entero-pancreatice, inclusiv:
tumori carcinoide care prezintă caracteristici de sindrom carcinoid
vipoame
glucagonoame
Octreotida nu este un medicament antineoplazic şi nu are proprietăţi curative la pacienţii
menţionaţi mai sus.
Acromegalie
Tratamentul simptomatic şi reducerea concentraţiilor plasmatice ale hormonului de creştere
(GH) şi a IGF-1 la pacienţii cu acromegalie care au un răspuns necorespunzător la intervenţia
chirurgicală sau la radioterapie. Octreotida poate fi administrată, de asemenea, şi la pacienţii cu
acromegalie care nu pot sau nu vor să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale sau care se află în
faza iniţială a radioterapiei, până când aceasta devine eficientă.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tumori GEP
Iniţial 0,05 mg subcutanat, o dată sau de două ori pe zi.
2
În funcţie de răspunsul clinic, de efectul asupra concentraţiilor hormonilor produşi de tumoră (în cazul
tumorilor carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare a acidului 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă,
doza poate fi crescută treptat până la 0,1-0,2 mg, de trei ori pe zi. În condiţii excepţionale, pot fi
necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.
Calea recomandată de administrare este subcutanată. Cu toate acestea, în cazurile în care este necesar
un răspuns rapid, de exemplu, crize carcinoide, doza iniţială recomandată de octreotidă poate fi
administrată intravenos, diluată şi administrată in bolus, cu monitorizarea frecvenţei cardiace.
Dacă nu apare niciun răspuns favorabil în interval de 1 săptămână de la tratamentul administrat în
doza maximă tolerată în tumorile carcinoide, tratamentul trebuie întrerupt.
Acromegalie
Iniţial 0,05-0,1 mg subcutanat la 8 sau 12 ore.
Doza trebuie ajustată în funcţie de evaluarea lunară a efectelor sale asupra concentraţiilor plasmatice
ale GH şi IGF-1 (GH ţintă: < 2,5 ng/ml; IGF-1 în limite normale) şi de simptomele clinice şi reacţiile
adverse.
Doza zilnică optimă este de 0,2 până la 0,3 mg la majoritatea pacienţilor. Doza zilnică maximă este de
1,5 mg. La pacienţii stabilizaţi la o anumită doză de octreotidă, valoarea GH trebuie evaluată la
intervale de 6 luni. Dacă, după un tratament de 3 luni, nu se observă nicio reducere semnificativă a
valorilor GH sau nicio ameliorare a simptomelor clinice, tratamentul trebuie întrerupt.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice
0,1 mg administrate subcutanat de trei ori pe zi, timp de 7 zile, începând cu ziua operaţiei, cu
minimum o oră înainte de laparotomie.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul administrării subcutanate, funcţia renală redusă nu a afectat expunerea totală (ASC) la
octreotidă. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică al octreotidei poate fi prelungit, fiind
necesară reducerea dozei de întreţinere.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trataţi cu octreotidă, nu există dovezi privind toleranţa redusă sau cerinţe
referitoare la modificarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Nu sunt disponibile date. În prezent, nu se poate face o recomandare privind dozele.
Mod de administrare
Subcutanat sau intravenos.
Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrarea intravenoasă, vezi
pct. 6.6.
Acest medicament este numai pentru o singură utilizare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Generalităţi
Întrucât tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere uneori se pot extinde, provocând
complicaţii grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a
3
tuturor pacienţilor. Dacă apar dovezi ale extinderii tumorii, trebuie avute în vedere proceduri
alternative.
Poate fi necesar tratament pe întreaga durată a vieţii la pacienţii cu tumori care secretă hormon de
creştere dacă intervenţia chirurgicală sau radioterapia nu este posibilă.
Beneficiile terapeutice de reducere a concentraţiilor hormonului de creştere (GH) şi de normalizare a
concentraţiei factorului de creştere 1 similar insulinei (IGF-1) la pacientele cu acromegalie ar putea
determina reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil, care suferă de acromegalie, trebuie
sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu
octreotidă (vezi pct. 4.6).
Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă.
Apariţia reacţiilor adverse gastro-intestinale poate fi redusă dacă nu se consumă alimente la momentul
administrării injecţiei, adică administrarea injecţiilor trebuie făcută între mese sau la ora de culcare.
Reacţiile adverse de la nivelul locului de administrare durează, de obicei, maximum 15 minute.
Disconfortul local poate fi redus lăsând soluţia să atingă temperatura camerei înainte de administrare
sau utilizându-se un volum mai mic dintr-o soluţie mai concentrată.
Evenimente cardiovasculare
Bradicardia este o reacţie adversă raportată frecvent (vezi pct. 4.8). Pot fi necesare ajustări ale dozelor
unor medicamente precum beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care
controlează echilibrul hidro-electrolitic.
Tumori endocrine GEP
În tratamentul tumorilor endocrine gastro-entero-pancreatice pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub
controlul simptomatic al octreotidei, cu recurenţa rapidă a simptomelor grave.
Metabolismul glucozei
Datorită acţiunii sale inhibitoare asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
octreotida poate influenţa reglarea glucozei. Poate fi afectată toleranţa post-prandială la glucoză şi, în
anumite cazuri, o stare persistentă de hiperglicemie poate fi indusă ca urmare a administrării cronice.
Hipoglicemia a fost, de asemenea, observată. Se vor avea în vedere verificări de rutină ale valorilor
glicemiei.
La pacienţii cu insulinom, octreotida, datorită potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia
hormonului de creştere şi glucagonului decât a insulinei şi datorită duratei mai scurte de acţiune asupra
inhibării insulinei, poate creşte amplitudinea şi prelungi durata hipoglicemiei. Dacă octreotida este
administrată unui pacient cu insulinom, este necesară o monitorizare atentă, mai ales la iniţierea
tratamentului sau când doza este modificată. Se va avea în vedere iniţierea tratamentului clinic la
spital. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea octreotidei mai frecvent şi în
doze mai mici.
Octreotida poate reduce necesarul de insulină sau medicamente hipoglicemiante orale în cazul
pacienţilor cu diabet zaharat de tip 1. La pacienţii non-diabetici şi la pacienţii cu diabet zaharat tip 2,
cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea octreotidei poate avea ca rezultat creşteri prandiale
ale glicemiei. Prin urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la glucoză şi tratamentul
antidiabetic.
Vezica biliară şi evenimente asociate
Octreotida exercită un efect inhibitor asupra motilităţii vezicii biliare, a secreţiei de acid biliar şi
fluxului biliar şi există o asociere recunoscută cu formarea calculilor biliari. Incidenţa formării
calculilor biliari asociată tratamentului cu octreotidă este estimată a fi de 15 până la 30%.
4
Ca urmare, se recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de
6 până la 12 luni în timpul tratamentului cu octreotidă. Dacă apar calculi biliari, aceştia sunt, de obicei,
asimptomatici; calculii simptomatici trebuie trataţi în maniera obişnuită, avându-se grijă la
întreruperea abruptă a administrării medicamentului.
La pacienţii cu ciroză, poate fi necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2).
Reacţii la nivelul locului de administrare
Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan (predominant la masculi), s-a observat
apariţia de sarcoame la locul de administrare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată
(de aproximativ 40 ori mai mare decât doza maximă administrată la om). Într-un studiu de toxicitate
de 52 săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul de
administrare subcutanată. Nu s-a raportat formarea de tumori la locurile de administrare, la pacienţii
trataţi cu octreotidă timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prezent indică faptul că
datele găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea
medicamentului la om.
Alimentaţie
La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.
Deşi deficienţele nutritive rezultate din tulburări de absorbţie nu au fost descrise până în prezent, se
recomandă verificarea excreţiei lipidelor în fecale în cazul tratamentului prelungit şi, dacă este
necesar, luarea măsurilor terapeutice adecvate (vezi pct. 4.8).
La unii pacienţi care au primit tratament cu octreotidă s-au observat valori scăzute ale concentraţiei
vitaminei B
12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea valorilor
concentraţiei vitaminei B
12 în timpul tratamentului cu octreotidă la pacienţii cu antecedente de deficit
de vitamină B
12.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per ml, ceea ce înseamnă că este,
practic, fără sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-a observat că octreotida reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a cimetidinei.
Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.
Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul de
metabolizare al compuşilor cunoscuţi a se metaboliza prin intermediul enzimelor citocromului P450,
care poate fi datorat supresiei hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida
poate avea acest efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un
indice terapeutic scăzut, trebuie utilizate cu precauţie (de exemplu, chinidina, carbamazepina,
digoxina, fenprocumonul şi terfenadina).
Octreotida reduce fluxul hepatic cu aproape 30%. Prin urmare, trebuie avut în vedere riscul apariţiei
interacţiunilor cu substanţe active al căror metabolism este dependent de fluxul hepatic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Din cauza
efectului inhibitor asupra hormonului de creştere, se poate presupune că octreotida constituie un risc la
adresa fătului.
5
Studiile la animale au evidenţiat întârzierea tranzitorie a creşterii puilor (vezi pct. 5.3), posibil ca
urmare a profilurilor specifice endocrine ale speciilor testate, dar nu au existat dovezi ale efectelor
fetotoxice, teratogene sau alte efecte asupra funcţiei de reproducere. Nu se cunoaşte riscul potenţial la
om. Prin urmare, Octreotid Kabi nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă starea clinică a femeii
necesită tratament cu octreotidă. Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode eficiente de
contracepţie în timpul tratamentului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă octreotida sau metaboliţii săi se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un
risc pentru nou-născuţi/sugari. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu octreotidă.
Studiile la animale au arătat faptul că octreotida se excretă în laptele matern.
Fertilitatea
Fertilitatea poate reapărea în timpul tratamentului cu octreotidă pentru acromegalie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii privind efectele octreotidei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul terapiei cu octreotidă includ tulburări gastro-
intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de nutriţie.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost
diaree, dureri abdominale, greaţă, meteorism, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte
reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere locală, noroi biliar, disfuncţie tiroidiană (de
exemplu, valori scăzute ale concentraţiei hormonului stimulator al tiroidei [TSH], valori scăzute ale
concentraţiei totale de T4 şi de T4 liber), scaune moi, toleranţă scăzută la glucoză, vărsături, astenie şi
hipoglicemie.
În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie
abdominală progresivă, dureri epigastrice intense, sensibilitate şi apărare abdominală.
Durerea sau senzaţia de înţepătură, usturime sau arsură la locul administrării subcutanate, cu
hiperemie şi edem, rareori durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus dacă se
lasă soluţia să ajungă la temperatura camerei înainte de administrare.
Deşi eliminarea măsurată a grăsimilor prin fecale poate creşte, până în prezent, nu există dovezi că
tratamentul pe termen lung cu octreotidă a dus la deficienţe nutritive din cauza malabsorbţiei.
Riscul apariţiei reacţiilor adverse poate fi redus evitând administrarea octreotidei în apropierea
meselor, adică administrând injecţiile între mese sau înainte de culcare.
În cazuri rare, s-a raportat pancreatită acută. Acest efect a fost observat, în general, în primele câteva
ore sau zile ale tratamentului cu octreotidă şi a dispărut în momentul întreruperii administrării
medicamentului. S-a raportat pancreatită indusă de colelitiază la pacienţii trataţi timp îndelungat cu
octreotidă.
Au fost raportate cazuri izolate de colică biliară în urma întreruperii bruşte a administrării
medicamentului la pacienţii cu acromegalie care au dezvoltat sediment biliar sau calculi biliari.
Atât la pacienţii cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, au fost observate modificări ale
EKG, precum prelungirea intervalului QT, modificări ale axelor, repolarizare precoce, microvoltaj,
6
tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost
stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de ocreotidă întrucât mulţi dintre aceşti pacienţi au
avut afecţiuni cardiace preexistente (vezi pct. 4.4).
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacţii adverse (vezi tabelul 1) au fost cumulate din studiile clinice cu octreotidă.
Reacţiile adverse sunt clasificate folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 şi <1/10);
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
Rare (≥1/10000 şi <1/1000);
Foarte rare (<1/10000);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt clasificate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1 Reacţii adverse raportate în studiile clinice
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, valoare
scăzută a concentraţiei de TSH, valoare scăzută a concentraţiei
totale de T4 şi de T4 liber).
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Foarte frecvente: Hiperglicemie
Frecvente: Hipoglicemie, toleranţă redusă la glucoză, anorexie
Mai puţin frecvente: Deshidratare
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee
Frecvente: Ameţeli
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie
Mai puţin frecvente: Tahicardie
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Frecvente: Dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, meteorism
Frecvente: Dispepsie, vărsături, distensie abdominală, steatoree, scaune
moi, scaune decolorate
Rare: Obstrucţie intestinală acută, durere epigastrică severă,
sensibilitate la nivelul abdomenului, apărare abdominală,
pancreatită acută, pancreatită indusă de colelitiază
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază
Frecvente: Colecistită, sediment biliar, hiperbilirubinemie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Foarte frecvente: Durere locală la nivelul locului de administrare
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Concentraţii crescute ale transaminazelor hepatice
7
Date de după punerea pe piaţă
Reacţiile adverse raportate spontan enumerate în tabelul 2 sunt raportate voluntar. Nu este întotdeauna
posibil să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora şi relaţia de cauzalitate dintre reacţia adversă
şi expunerea la medicament.
Tabelul 2 Reacţii adverse derivate din raportări spontane
Tulburări ale sistemului
imunitar Anafilaxie, reacţii alergice/hipersensibilitate
Tulburări cardiace Aritmii cardiace
Tulburări hepatobiliare Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită
colestatică, colestază, icter, icter colestatic
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Urticarie
Investigaţii diagnostice Concentraţii crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii
crescute ale gamma glutamil transferazei
4.9 Supradozaj
A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu octreotidă la adulţi şi copii. La adulţi,
dozele au variat între 2,4 şi 6 mg/zi, administrate prin perfuzie continuă (0,1-0,25 mg/oră) sau
subcutanat (1,5 mg de trei ori pe zi). Reacţiile adverse raportate au fost aritmie, hipotensiune arterială,
stop cardiac, hipoxie cerebrală, pancreatită, steatoză, hepatită, diaree, astenie, letargie, scădere
ponderală, hepatomegalie şi acidoză lactică.
La copii, dozele au variat între 0,05 şi 3 mg/zi, administrate prin perfuzie continuă
(0,0021-0,25 mg/oră) sau subcutanat (0,05-0,1 mg). Singura reacţie adversă raportată a fost
hiperglicemie uşoară.
Nu au fost raportate reacţii adverse neaşteptate la pacienţii cu cancer cărora li s-a administrat
octreotidă în doze de 3-30 mg/zi (în doze divizate, administrate subcutanat).
Tratamentul supradozajului este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Hormoni hipofizari şi hipotalamici şi substanţe analoge, somatostatină şi
substanţe analoge, codul ATC: H01CB02.
Mecanism de acţiune
Octreotida este un derivat octapeptidic de sinteză al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice
similare, dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a
hormonului de creştere (GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin
gastro-entero-pancreatic (GEP).
Efecte farmacodinamice
La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului de
creştere şi glucagonului.
La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că octreotida, similar stomatostatinei, inhibă:
8
- eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie provocată
de insulină;
- eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului
gastro-entero-pancreatic; eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină şi
- eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează
tireotropina (TRH).
Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) preferenţial
faţă de insulină şi administrarea de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie
hormonală (adică a hormonului de creştere la pacienţii cu acromegalie).
Eficacitate şi siguranţă clinică
Pentru pacienţii care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale pancreatice, administrarea perioperatorie
şi postoperatorie a octreotidei reduce incidenţa complicaţiilor postoperatorii tipice (de exemplu, fistulă
pancreatică, abces pancreatic şi sepsis ulterior, pancreatită acută postoperatorie).
La pacienţii cu acromegalie, octreotida reduce constant valorile plasmatice ale GH şi normalizează
valorile plasmatice ale IGF-1 la majoritatea pacienţilor. La majoritatea pacienţilor, octreotida reduce în
mod semnificativ simptomele clinice ale bolii, cum sunt cefalee, sudoraţie, parestezie, fatigabilitate,
osteoartralgie şi sindromul de tunel carpian. La pacienţii cu adenom hipofizar care secretă GH, s-a
raportat că octreotida duce la scăderea masei tumorale.
Pentru pacienţii cu tumori funcţionale la nivelul sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic,
tratamentul cu octreotidă poate asigura controlul continuu al simptomelor asociate bolii preexistente.
Efectele octreotidei asupra diverselor tipuri de tumori gastro-entero-pancreatice sunt următoarele:
Efectul octreotidei asupra dimensiunii şi evoluţiei tumorii şi asupra dezvoltării metastazelor nu este
încă clar documentat.
Tumori carcinoide
Administrarea octreotidei poate conduce la ameliorarea simptomelor, mai ales a eritemului facial şi a
diareei. În multe cazuri, aceasta este însoţită de o scădere a valorii serotoninei plasmatice şi o excreţie
urinară redusă a acidului 5-hidroxiindolacetic.
Vipoame
Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia peptidei intestinale vasoactive (VIP). În
majoritatea cazurilor, administrarea octreotidei duce la ameliorarea diareei secretorii severe,
caracteristice bolii, cu îmbunătăţirea ulterioară a calităţii vieţii. Aceasta este însoţită de ameliorarea
anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu, hipokaliemie, permiţând întreruperea suplimentării
lichidelor enterale şi parenterale şi a electroliţilor. De obicei, ameliorarea clinică este însoţită de
reducerea concentraţiilor plasmatice VIP în limitele normale de referinţă.
Glucagonoame
În majoritatea cazurilor, administrarea octreotidei duce la îmbunătăţirea substanţială a erupţiilor
cutanate tranzitorii migratoare necrolitice, care sunt o caracteristică a bolii. Efectul octreotidei asupra
stării de diabet zaharat în formă uşoară, care apare frecvent, nu este unul semnificativ şi, în general, nu
duce la reducerea necesarului de insulină sau de medicaţie hipoglicemiantă orală. Octreotida determină
ameliorarea diareei şi, prin urmare, creşterea în greutate a pacienţilor afectaţi. Deşi administrarea
octreotidei duce deseori la o scădere imediată a valorilor glucagonului plasmatic, această scădere nu
este, în general, menţinută pe o perioadă prelungită de timp în ciuda ameliorării simptomatice
continue.
Prevenirea complicaţiilor secundare chirurgiei pancreatice
Studiile au evidenţiat faptul că mai ales incidenţa formării fistulelor este redusă de administrarea
perioperatorie sau postoperatorie a octreotidei în chirurgia pancreatică. Incidenţa altor complicaţii
specifice postoperatorii, cum sunt formarea abceselor, cu riscul apariţiei sepsisului şi a pancreatitei
9
acute, este afectată într-o măsură mai mică. Pacienţii studiaţi au fost cei programaţi pentru rezecţie
pancreatică electivă şi/sau pancreaticojejunostomie pentru o tumoră pancreatică, carcinom periampular
sau pancreatită cronică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea subcutanată, octreotida este absorbită rapid şi complet. Concentraţiile plasmatice
maxime sunt atinse în interval de 30 de minute.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de 0,27 l/kg masă corporală, iar clearance-ul total este de 160 ml/min.
Legarea de proteinele plasmatice se ridică la 65%. Cantitatea de octreotidă legată la celulele sanguine
este neglijabilă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrarea subcutanată este de 100 minute.
După administrarea intravenoasă, eliminarea este bifazică, cu timpi de înjumătăţire plasmatică de 10,
respectiv 90 minute. Aproximativ 32% se elimină nemodificată în urină.
Insuficienţa renală nu a avut niciun efect asupra expunerii totale (ASC) la octreotidă, în urma
administrării subcutanate. Capacitatea de eliminare poate fi redusă la pacienţii cu ciroză hepatică, dar
nu la pacienţii cu steatoză hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu evidenţiază niciun pericol special la om pe baza studiilor convenţionale privind
farmacologia de siguranţă, toxicitatea dozei repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen.
Studiile la animale au evidenţiat întârzierea tranzitorie a creşterii puilor, posibil ca urmare a
profilurilor endocrine specifice ale speciilor testate, dar nu au existat dovezi ale efectelor fetotoxice,
teratogene sau alte efecte asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
(S)-acid lactic
Hidrogenocarbonat de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Manitol
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Acetatul de octreotidă nu este stabil în soluţiile de nutriţie parenterală totală (NPT).
6.3 Perioada de valabilitate
Flaconul nedeschis:
0,1 mg/ml: 2 ani
Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschiderea flaconului.
10
Soluţia diluată:
Stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a soluţiei diluate a fost demonstrată pentru 24 ore la
temperatura camerei. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după
diluare. Dacă nu este utilizat imediat, perioada de depozitare şi condiţiile de dinaintea utilizării sunt
responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2C-8C).
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru utilizare zilnică, flacoanele nedeschise pot fi păstrate la temperatura camerei timp de până la
două săptămâni.
Pentru condiţiile de păstrare după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă incoloră tip I cu capacitatea de 2 ml, închise cu dopuri din cauciuc clorobutilic,
acoperite cu un film din fluorocarbon şi capse detaşabile din aluminiu, conţinând 1 ml soluţie
injectabilă.
Mărimile de ambalaj:
1 flacon
5 flacoane
30 flacoane
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Flacoanele trebuie deschise imediat înainte de utilizare. Orice soluţie neutilizată trebuie eliminată.
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru modificări de culoare sau particule.
Pentru a reduce disconfortul local, se recomandă să se lase soluţia să ajungă la temperatura camerei
înainte de administrare. Se vor evita injectările multiple la intervale scurte de timp, în acelaşi loc de
administrare.
Administrare subcutanată:
Pentru administrare subcutanată, nu se va dilua Octreotid Kabi.
Administrare intravenoasă:
Pentru administrare intravenoasă, octreotida trebuie diluată cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml la
un raport de minimum 1 vol : 1 vol şi maximum 1 vol : 9 vol. Nu este recomandată diluarea
octreotidei cu soluţie de glucoză.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A
500464 Braşov
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5463/2013/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
