XILINA 20 mg/ ml
Substanta activa: LIDOCAINUMClasa ATC: N01BB02Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie x 5 fiole din sticla incolora cu inel de rupere x 2 ml sol. inj.
Producator: ZENTIVA SA - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xilină 20 mg/ml, soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lido caină 20 mg.
O fiolă a 2 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lidocaină 40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie prin infiltraţie şi de conducere (regională), prin bloc nervos (troncular sau plexal) sau epidurală,
în intervenţii chirurgicale, obstetricale, de medicină internă şi intervenţii chirurgicale stomatologice.
Infiltraţie peri- sau intraarticulară şi infiltraţie simpatică .
Lidocaina este indicat ă şi la copii și adolescen ți cu vârsta între 4 și 18 ani .
4.2 Doze şi mod de administrare
În timpul anesteziei locale prin infiltraţie, administrarea trebuie realizată sub supravegherea un ui medic cu
experienţă în anestezia loco -regională.
Lidocaina este indicată la adul ți și copii. Doza şi concentraţia soluţiei injectabile de lidocaină variază în
funcţie de indicaţia clinică, de vârstă şi de starea clinică a pacientului. Se recomandă util izarea dozei eficace
minime. Dozele uzuale trebuie reduse, în general, la copii, vârstnici sau pacienţi taraţi.
Doze
Adulţi
Anestezia locală prin infiltraţie
Doza maximă nu trebuie să depăşească 200 mg clorhidrat de lidocaină (10 ml soluţie injectabil ă).
Anestezie regională (caudală, peridurală, tronculară, plexală)
2
Doza maximă nu trebuie să depăşească 400 mg clorhidrat de lidocaină (20 ml soluţie injectabilă). În
obstetrică, pentru anestezia peridurală se recomandă reducerea dozelor la jumătate. În cazul anesteziei
epidurale continue, dozele maxime nu se vor repeta la un interval mai mic de 90 de minute.
Infiltraţi peri- sau intraarticulară şi infiltraţie simpatică:
Doza maximă nu trebuie să depăşească 200 mg clorhidrat de lidocaină.
Copii şi adolescenţi
O aten ție speci ală trebuie acordată atunci când sunt trataţi copii sub 4 ani. Cantitatea care urmează să fie
injectată ar trebui determinată în funcţie de vârsta, greutatea copilului și amploarea operaț iunii. Trebuie
selectată cu grijă tehnica de anestezie. Tehnicile dureroase de anestezie trebuie evitate. Comportamentul
copilului în timpul tratamentului trebuie monitorizat cu aten ție.
Doza medie utilizată este de 20 mg până la 30 mg clorhidrat de lidocaină pe r şedinţă. Doza în mg de
clorhidrat de lidocaină care poate fi administrată la copii, poate fi calculată alternativ din expresia: greutatea
copilului (în kilograme) x 1,33. Nu trebuie depă șit echivalentul a 5 mg de clorhidrat de lidocaină per
kilogram corp .
Mod de administrare
Nu se va injecta lidocaină în zonele cu infecţie sau inflamaţie (vezi pct. 4.4).
Este indicată utilizarea de ace cu lungime adecvată.
Se vor respecta principiile generale ale anesteziei loco -regionale: aspiraţia prealabilă după puncţie, injectare
lentă, controlul para metrilor vitali.
Lidocaina se mai poate utiliza ca solvent pentru reconstituirea anumitor chimioterapice antibacteriene.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea, vă rugăm să consultaţi Rezumatele caracteristicilor produsului
pentru medicamentele respective.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale cu structură amidică sau la oricare dintre
excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
Porfirie.
Antecedente de hipertermie malignă.
Contraindicaţii proprii tehnicii de anestezie.
Bloc atrioventricular gradul III.
Tulburări de conducere atrioventriculare care necesită stimulare electrosistolică permanentă, nerealizată
încă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Epilepsie necontrolată corespunzător prin tratament.
Episoade convulsive în antecedente ca urmare a administrării medicamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie utilizată doza adecvată, precum şi concentraţia cea mai mică posibil, pentru fiecare caz în parte.
Utilizarea lidocainei necesi tă anamneză atentă în ceea ce priveşte antecedentele alergice, medicaţia
concomitentă şi efectuarea unui test cu 5 -10% din doză (preferabil asociată cu adrenalină, deoarece
injectarea intravasculară a adrenalinei poate fi recunoscută după creşterea de scur tă durată a ritmului
cardiac).
În cazul anesteziei epidurale, pentru a preveni injectarea inadecvată intravasculară sau subarahnoidiană, se
recomandă administrarea iniţială a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină, asociată preferabil cu adrenalina.
Anestezia epidurală poate provoca hipotensiune arterială sau bradicardie. Pentru a reduce riscul acestor
complicaţii este indicată o expansiune volemică cu soluţii cristaloide sau coloidale, ori injectarea unui
vasoconstrictor de tipul efedrinei.
3
Se recomandă adm inistrarea prin injectare lentă, cu aspiraţie frecventă, pentru a se evita injectarea
intravasculară rapidă accidentală, care poate fi urmată de reacţii toxice.
În cazul apariţiei semnelor de toxicitate, chiar minore, administrarea lidocainei trebuie într eruptă. Dacă este
necesară existenţa unui blocaj prelungit, prin administrări repetate, se va lua în considerare riscul atingerii
valorilor toxice şi riscul de a se provoca leziuni locale ale nervilor.
Este necesară monitorizarea ECG şi tensională în timpu l administrării intravenoase. În caz de efecte
cardiovasculare, respiratorii sau nervos centrale severe, trebuie să fie imediat disponibil echipament de
resuscitare şi medicaţie adecvată. Dacă aceste efecte apar, lidocaina se întrerupe.
Dacă este necesar să se efectuează premedicaţie cu benzodiazepine în cazul anesteziei locale, iar în cazul
celei regionale trebuie să fie disponibile medicamente cu proprietăţi anticonvulsivante, miorelaxante,
atropină şi vasopresoare.
În cazul utilizării anestezicelor lo cale trebuie să fie disponibile facilităţile de resuscitare.
Nu se recomandă injectarea locală prin infiltraţie în zone inflamate sau infectate. Efectul anestezicelor
locale poate fi redus în cazul injectării într -o zonă inflamată sau infectată.
Tehnici le de anestezie locală nu sunt recomandate la pacienţii trataţi cu anticoagulante.
Pacienţii trataţi cu antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodarona) necesită monitorizare ECG.
Pacienţii cu miastenia gravis sunt mai sensibili la acţiunea anestezicelor locale. De aceea, este indicată
prudenţă în administrarea lidocainei acestor pacienţi.
Similar altor anestezice locale, lidocaina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu epilepsie, insuficienţă
cardiacă congestivă, boli renale severe, infarct m iocardic acut, bradicardie, bloc atrioventricular gradul I şi
II, tulburări de conducere cardiacă, insuficienţă respiratorie şi la cei cu antecedente convulsive. La aceşti
pacienţi este necesară reducerea dozelor de lidocaină.
Deoarece lidocaina este metabolizată la nivel hepatic, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
insuficienţă hepatică. În cazul insuficienţei hepatice, dozele de anestezic trebuie să fie scăzute. Timpul de
înjumătăţire plasmatică al lidocainei poate fi prelungit în caz de diminuare a debitului sanguin hepatic
datorată unei insuficienţe cardiace sau circulatorii. Metaboliţii lidocainei se pot acumula în caz de
insuficienţă renală.
Având în vedere reacţii adverse cardiovasculare, în cazul insuficienţei cardiace dozele trebuie să fie limitate.
Administrarea de lidocaină în cursul tratamentului digitalic impune multă prudenţă, din cauza riscului de
bradicardie şi tulburări de conducere atrioventriculară. La pacienţii aflaţi sub tratament cu propranolol, se
vor evita dozele mari de lidocaină, deoarece metabolizarea hepatică a acesteia poate fi redusă, riscul
toxicităţii fiind mai mare.
La pacienţi cu regim hiposodat sau desodat trebuie să fie luat în considerare conţinutul de clorură de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cimetidină: În doze ≥ 800 mg pe zi, cimetidina (antagonist al receptorilor H2) poate creşte concentraţia
plasmatică a lidocainei, cu posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse neurologice şi cardiace (prin inhibarea
metaboliză rii hepatice a lidocainei). Se recomandă supraveghere clinică, monitorizarea ECG şi, eventual,
determinarea concentraţiilor plasmatice de lidocaină în timpul asocierii şi după întreruperea cimetidinei.
Dacă este necesar se va ajusta doza de lidocaină.
Bet a-blocante (propranolol, metoprolol, nadolol): Administrarea concomitentă de beta -blocante, cu excepţia
esmololului creşte concentraţia plasmatică de lidocaină prin (diminuarea metabolizării hepatice a lidocainei
prin scăderea debitului circulator hepatic) , cu apariţia de reacţii adverse neurologice şi cardio- vasculare.
4
Se recomandă supraveghere clinică, monitorizarea ECG şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice
de lidocaină în timpul asocierii şi după întreruperea beta -blocantului. Dacă este necesar se va ajusta doza de
lidocaină.
Este contraindicată utilizarea concomitentă de lidocaină şi beta -blocante la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, datorită efectului inotrop negativ, cu risc de decompensare.
Digitalice: Este necesară prudenţă în c azul asocierii, din cauza riscului de bradicardie severă şi tulburări de
conducere (vezi pct.4.4).
Epinefrinã, norepinefrinã: potenţarea efectelor cardiace ale lidocainei.
Suxametoniu: lidocaina prelungeşte acţiunea suxametoniului.
Antiaritmice (amiod aronă, disopiramidă, chinidină, sotalol): Asocierea de antiaritmice care determină
torsada vârfurilor este contraindicată.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Lidocaina traversează bariera placentară, dar până în prezent nu există date care să evidenţieze afectarea
imediată sau tardivă a fătului. Studii controlate la femei gravide nu sunt disponibile. În aceste condiţii, acest
medicament nu se va administra în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, decât dacă este absolut
necesar. În cazul administrării anestezicului în vederea realizării unui bloc paracervical poate apărea
bradicardie la făt.
Alăptarea
Lidocaina este excretată în laptele matern în cantităţi foarte mici în urma administrării dozelor terapeutice,
astfel încât se consi deră că în general nu există o afectare a copilului. Totuşi trebuie avută în vedere
posibilitatea apariţiei unei reacţii alergice la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul administrării de lidocaină ca şi anestezic local, în funcţie de doză, acesta poate afecta concentrarea
şi coordonarea, asociat unei capacităţi motorii diminuate tranzitoriu.
Se recomandă prudenţă în conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor dacă pacientului i s-a administrat
lidocaină, datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse neurologice.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În majoritatea cazurilor, reacţiile adverse indică supradozajul.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rare: reacţii alergice, reacţii anafilactice, şoc anafilactic.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezie, vertij.
Mai puţin frecvente: semne şi simptome de toxicitate la nivelul SNC (convulsii, parestezie periorală, lipsa
sensibilităţii la nivelul limbii, hiperacuzie, tulburări vizuale, tremurături, acufene, dizartrie, deprimare SNC)
Rare: neuropatie, leziuni ale nervilor periferici, arahnoidită.
Tulburări oculare:
5
Rare: diplopie
Tulburări cardiace:
Frecvente: bradicardie
Rare: stop cardiac, aritmii cardiace.
Tulburări vasculare:
Frecvente: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: deprimare respiratorie.
Tulburări gastro- intestinale:
Frecvente: greaţă, vărsături.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul unei injectări intravasculare accidentale de lidocaină, efectul toxic se face simţit în 1- 3 minute.
În caz de supradozaj, concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 20- 30 de minute, în funcţie de locul de
injectare. Reacţiile toxice apar în special la nivelul sistemului nervos central şi aparatului cardiovascular.
Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central:
Se manifestă pe etaje succesive, iar simptomele şi semnele cresc în intensitate. Primele semne sunt:
parestezie periorală, anestezie la nivelul limbii, uşoară confuzie, hiperacuzie şi acufene. Tulburările vizuale
şi fasciculaţiile musculare sunt mai grave şi preced apariţia convulsiilor generalizate. A ceste semne nu
trebuiesc confundate cu comportamentul neurotic. Ele pot fi urmate de pierderea conştienţei, precum şi de
apariţia unei crize de grand mal care poate dura de la câteva secunde, la câteva minute. Urmează rapid
hipoxie şi hipercapnie, apoi cra mpe datorită creşterii activităţii musculare. În unele cazuri poate apărea
apnee. Acidoza accentuează efectul toxic al anestezicului local.
Restabilirea se face prin redistribuirea anestezicului local la nivelul sistemului nervos central şi prin
metaboliz are. Însănătoşirea poate fi rapidă dacă cantitatea de lidocaină injectată nu este prea mare.
Toxicitatea la nivelul aparatului cardiovascular:
În cazuri grave pot apărea efecte la nivelul aparatului cardiovascular: hipotensiune arterială, bradicardie,
a ritmie, chiar stop cardiac. Acestea pot apărea ca o consecinţă a existenţei unei concentraţii sistemice
crescute de lidocaină.
Efectele toxice cardiovasculare sunt, în general, precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, chiar d acă pacientul se află sub anestezie generală sau sub sedative puternice de tipul
benzodiazepinelor sau barbituricelor.
Tratamentul toxicităţii acute:
În cazul în care apar semne de toxicitate sistemică acută, injectarea de anestezic local trebuie întrer uptă
imediat.
Dacă apar convulsii trebuie instituit tratament adecvat, care constă în: menţinerea funcţiei respiratorii,
suprimarea convulsiilor, susţinerea circulaţiei. Administrarea de oxigen este indispensabilă. Dacă crampele
nu dispar în 15- 20 de secunde este necesară injectarea unui miorelaxant i.v. tiopental, în doze de 100- 150 mg
i.v. suprimă rapid convulsiile. Se mai poate administra diazepam 5- 10 mg, i.v., chiar dacă efectul este mai
lent.
6
Dacă deprimarea cardiovasculară este evidentă (hipotensiun e arterială, bradicardie), este indicată
administrarea de 5 -10 mg de efedrină i.v., administrare care se va repeta, dacă este nevoie, după 2- 3 minute.
În caz de colaps circulator, este neaparat necesară reanimarea cardio -pulmonară: oxigenoterapie, ventila ţie,
susţinere circulatorie şi tratamentul acidozei, deoarece acidoza accentuează toxicitatea sistemică a
lidocainei. Se va administra rapid adrenalină (0,1- 0,2 mg i.v.) şi în mod repetat, dacă este necesar.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB02
Lidocaina este un anestezic local cu structură amidică cu acţiune rapidă şi de durată medie şi cu proprietăţi
antiaritmice încadrat în clasa IB (clasificarea Vaughan -Williams).
Lidocaina acţionează prin stabilizarea membranei fibrei nervoase, creşterea pragului excitabilităţii şi
micşorarea procesului de depolarizare până la împiedicarea dezvoltării potenţialului de acţiune propagat, cu
blocarea impulsului nervos. Ac este acţiuni se explică prin diminuarea permeabilităţii membranare la ionii de
sodiu. Perioada refractară efectivă este astfel scurtată.
Lidocaina introdusă în imediata apropiere a formaţiunilor nervoase, în concentraţie corespunzătoare
determină pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase într -o zonă limitată, împiedicând procesul de
excitaţie -conducere fără lezarea fibrelor nervoase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
Lidocaina se absoarbe rapid de la locul de injectare. Absorbţia lidocainei d in sânge depinde de locul de
injectare şi de vascularizarea acestuia, precum şi de administrarea eventuală a unui vasoconstrictor.
Distribuţia:
Distribuţia are loc la nivel de:
Ţesuturi: medicamentul este distribuit în ţesuturile bogat vascularizate: r inichi, plămâni, ficat şi inimă. Este,
de asemenea, distribuit în ţesutul adipos.
Placentă: lidocaina traversează placenta prin difuziune pasivă. Distribuţia la nivelul placentei se pare a fi
suficientă pentru a ajunge în circulaţia fetală şi a atinge con centraţii toxice. Lidocaina traversează rapid
placenta şi apare în circulaţia fetală în câteva minute după administrare la mamă. Raportul concentraţiei
serice fetală/maternă este de aproximativ 0,5 -0,7 după administrare epidurală.
Bariera hematoencefalică este traversată de lidocaină.
Legarea de proteine: legarea lidocainei de proteinele plasmatice depinde în mare măsură atât de concentraţia
plasmatică a medicamentului cât şi de concentraţia glicoproteinei acide alfa 1 (GAA).
Lidocaina se leagă de protei nele plasmatice în proporţie de 65%. Acest procent creşte în caz de neoplazii sau
de uremie, fiind urmată de creşterea concentraţiilor glicoproteinelor.
Creşterea legării de proteinele plasmatice poate reduce biodisponibilitatea lidocainei libere, în acea stă
situaţie pacienţii tolerând concentraţii mai mari de medicament.
Volumul de distribuţie este de 91 litri.
Metabolizare:
80% din lidocaina absorbită este metabolizată în ficat, iar 3% se regăseşte sub formă neschimbată în urină.
Metabolizarea se face de către enzimele microzomale şi constă, în principal, în dezalchilare; anumiţi
metaboliţi intermediari (xilidida) prezintă activitate anestezică locală.
Ambii metaboliţi prezintă acţiune antiaritmică (10% -83% din activitatea lidocainei).
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al lidocainei este de 1,6 ore. Este prelungit în caz de: insuficienţă
renală (2 -3 ore), insuficienţă cardiacă (3- 8 ore) şi în caz de insuficienţă hepatică (3- 19 ore).
7
Aproximativ 90% din medicament este eliminat sub formă de metaboliţi iar 10% este eliminat nemodificat
prin rinichi. Excreţia urinară a medicamentului nemodificat este dependentă parţial de pH -ul urinei.
Acidifierea urinei creşte eliminarea medicamentului.
Grupuri speciale de pacienţi:
În cazul unor pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică se va ţine cont de faptul că timpul de înjumătăţire
prin eliminare al lidocainei este prelungit.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Anumite studii au demonstrat la şobolani un efect mutagen al 2,6- xilidinei, un metabolit al lidocainei. Nu
există însă nici o evidenţă conform căreia lidocaina, prin ea însăşi, ar avea efecte mutagene.
În cursul unui studiu de carcinogenitate la şobolani expuşi transplacentar şi post natal la doze mari de 2,6-
xilidină timp de 2 ani, s -a observat apariţia de tumori atât benigne, cât şi maligne mai ales la nivelul cavităţii
nazale. Acest fapt poate avea relevanţă pentru utilizarea la om.
În consecinţă, nu este indicată utilizarea de lidocaină în doze mari şi timp îndelungat.
6. PROPR IETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidrogenocarbonat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Lidocaina este incompatibilă în soluţiile alcaline – săruri de sodiu ale următoarelor substanţe: cefazolină,
fenitoină, sulfadiazină, metohexitonă cu bicarbonat de sodiu, amfotericină, trometamol.
Compatibilitate în amestecuri cu chimioterapice antibacteriene: flucloxaciclină, ceftazidimă,
cefoperazonă.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii specia le pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere , conţinând 2 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere, conţinând 2 ml
soluţie injectabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Zentiva S.A.
B -dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
Tel.: + 40 21 30 47 200
Fax: + 40 21 34 54 004
zentiva ro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5793/2005/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Octombrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xilină 20 mg/ml, soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lido caină 20 mg.
O fiolă a 2 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lidocaină 40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie prin infiltraţie şi de conducere (regională), prin bloc nervos (troncular sau plexal) sau epidurală,
în intervenţii chirurgicale, obstetricale, de medicină internă şi intervenţii chirurgicale stomatologice.
Infiltraţie peri- sau intraarticulară şi infiltraţie simpatică .
Lidocaina este indicat ă şi la copii și adolescen ți cu vârsta între 4 și 18 ani .
4.2 Doze şi mod de administrare
În timpul anesteziei locale prin infiltraţie, administrarea trebuie realizată sub supravegherea un ui medic cu
experienţă în anestezia loco -regională.
Lidocaina este indicată la adul ți și copii. Doza şi concentraţia soluţiei injectabile de lidocaină variază în
funcţie de indicaţia clinică, de vârstă şi de starea clinică a pacientului. Se recomandă util izarea dozei eficace
minime. Dozele uzuale trebuie reduse, în general, la copii, vârstnici sau pacienţi taraţi.
Doze
Adulţi
Anestezia locală prin infiltraţie
Doza maximă nu trebuie să depăşească 200 mg clorhidrat de lidocaină (10 ml soluţie injectabil ă).
Anestezie regională (caudală, peridurală, tronculară, plexală)
2
Doza maximă nu trebuie să depăşească 400 mg clorhidrat de lidocaină (20 ml soluţie injectabilă). În
obstetrică, pentru anestezia peridurală se recomandă reducerea dozelor la jumătate. În cazul anesteziei
epidurale continue, dozele maxime nu se vor repeta la un interval mai mic de 90 de minute.
Infiltraţi peri- sau intraarticulară şi infiltraţie simpatică:
Doza maximă nu trebuie să depăşească 200 mg clorhidrat de lidocaină.
Copii şi adolescenţi
O aten ție speci ală trebuie acordată atunci când sunt trataţi copii sub 4 ani. Cantitatea care urmează să fie
injectată ar trebui determinată în funcţie de vârsta, greutatea copilului și amploarea operaț iunii. Trebuie
selectată cu grijă tehnica de anestezie. Tehnicile dureroase de anestezie trebuie evitate. Comportamentul
copilului în timpul tratamentului trebuie monitorizat cu aten ție.
Doza medie utilizată este de 20 mg până la 30 mg clorhidrat de lidocaină pe r şedinţă. Doza în mg de
clorhidrat de lidocaină care poate fi administrată la copii, poate fi calculată alternativ din expresia: greutatea
copilului (în kilograme) x 1,33. Nu trebuie depă șit echivalentul a 5 mg de clorhidrat de lidocaină per
kilogram corp .
Mod de administrare
Nu se va injecta lidocaină în zonele cu infecţie sau inflamaţie (vezi pct. 4.4).
Este indicată utilizarea de ace cu lungime adecvată.
Se vor respecta principiile generale ale anesteziei loco -regionale: aspiraţia prealabilă după puncţie, injectare
lentă, controlul para metrilor vitali.
Lidocaina se mai poate utiliza ca solvent pentru reconstituirea anumitor chimioterapice antibacteriene.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea, vă rugăm să consultaţi Rezumatele caracteristicilor produsului
pentru medicamentele respective.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte anestezice locale cu structură amidică sau la oricare dintre
excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
Porfirie.
Antecedente de hipertermie malignă.
Contraindicaţii proprii tehnicii de anestezie.
Bloc atrioventricular gradul III.
Tulburări de conducere atrioventriculare care necesită stimulare electrosistolică permanentă, nerealizată
încă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Epilepsie necontrolată corespunzător prin tratament.
Episoade convulsive în antecedente ca urmare a administrării medicamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie utilizată doza adecvată, precum şi concentraţia cea mai mică posibil, pentru fiecare caz în parte.
Utilizarea lidocainei necesi tă anamneză atentă în ceea ce priveşte antecedentele alergice, medicaţia
concomitentă şi efectuarea unui test cu 5 -10% din doză (preferabil asociată cu adrenalină, deoarece
injectarea intravasculară a adrenalinei poate fi recunoscută după creşterea de scur tă durată a ritmului
cardiac).
În cazul anesteziei epidurale, pentru a preveni injectarea inadecvată intravasculară sau subarahnoidiană, se
recomandă administrarea iniţială a unei doze test de 3- 5 ml lidocaină, asociată preferabil cu adrenalina.
Anestezia epidurală poate provoca hipotensiune arterială sau bradicardie. Pentru a reduce riscul acestor
complicaţii este indicată o expansiune volemică cu soluţii cristaloide sau coloidale, ori injectarea unui
vasoconstrictor de tipul efedrinei.
3
Se recomandă adm inistrarea prin injectare lentă, cu aspiraţie frecventă, pentru a se evita injectarea
intravasculară rapidă accidentală, care poate fi urmată de reacţii toxice.
În cazul apariţiei semnelor de toxicitate, chiar minore, administrarea lidocainei trebuie într eruptă. Dacă este
necesară existenţa unui blocaj prelungit, prin administrări repetate, se va lua în considerare riscul atingerii
valorilor toxice şi riscul de a se provoca leziuni locale ale nervilor.
Este necesară monitorizarea ECG şi tensională în timpu l administrării intravenoase. În caz de efecte
cardiovasculare, respiratorii sau nervos centrale severe, trebuie să fie imediat disponibil echipament de
resuscitare şi medicaţie adecvată. Dacă aceste efecte apar, lidocaina se întrerupe.
Dacă este necesar să se efectuează premedicaţie cu benzodiazepine în cazul anesteziei locale, iar în cazul
celei regionale trebuie să fie disponibile medicamente cu proprietăţi anticonvulsivante, miorelaxante,
atropină şi vasopresoare.
În cazul utilizării anestezicelor lo cale trebuie să fie disponibile facilităţile de resuscitare.
Nu se recomandă injectarea locală prin infiltraţie în zone inflamate sau infectate. Efectul anestezicelor
locale poate fi redus în cazul injectării într -o zonă inflamată sau infectată.
Tehnici le de anestezie locală nu sunt recomandate la pacienţii trataţi cu anticoagulante.
Pacienţii trataţi cu antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodarona) necesită monitorizare ECG.
Pacienţii cu miastenia gravis sunt mai sensibili la acţiunea anestezicelor locale. De aceea, este indicată
prudenţă în administrarea lidocainei acestor pacienţi.
Similar altor anestezice locale, lidocaina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu epilepsie, insuficienţă
cardiacă congestivă, boli renale severe, infarct m iocardic acut, bradicardie, bloc atrioventricular gradul I şi
II, tulburări de conducere cardiacă, insuficienţă respiratorie şi la cei cu antecedente convulsive. La aceşti
pacienţi este necesară reducerea dozelor de lidocaină.
Deoarece lidocaina este metabolizată la nivel hepatic, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
insuficienţă hepatică. În cazul insuficienţei hepatice, dozele de anestezic trebuie să fie scăzute. Timpul de
înjumătăţire plasmatică al lidocainei poate fi prelungit în caz de diminuare a debitului sanguin hepatic
datorată unei insuficienţe cardiace sau circulatorii. Metaboliţii lidocainei se pot acumula în caz de
insuficienţă renală.
Având în vedere reacţii adverse cardiovasculare, în cazul insuficienţei cardiace dozele trebuie să fie limitate.
Administrarea de lidocaină în cursul tratamentului digitalic impune multă prudenţă, din cauza riscului de
bradicardie şi tulburări de conducere atrioventriculară. La pacienţii aflaţi sub tratament cu propranolol, se
vor evita dozele mari de lidocaină, deoarece metabolizarea hepatică a acesteia poate fi redusă, riscul
toxicităţii fiind mai mare.
La pacienţi cu regim hiposodat sau desodat trebuie să fie luat în considerare conţinutul de clorură de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cimetidină: În doze ≥ 800 mg pe zi, cimetidina (antagonist al receptorilor H2) poate creşte concentraţia
plasmatică a lidocainei, cu posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse neurologice şi cardiace (prin inhibarea
metaboliză rii hepatice a lidocainei). Se recomandă supraveghere clinică, monitorizarea ECG şi, eventual,
determinarea concentraţiilor plasmatice de lidocaină în timpul asocierii şi după întreruperea cimetidinei.
Dacă este necesar se va ajusta doza de lidocaină.
Bet a-blocante (propranolol, metoprolol, nadolol): Administrarea concomitentă de beta -blocante, cu excepţia
esmololului creşte concentraţia plasmatică de lidocaină prin (diminuarea metabolizării hepatice a lidocainei
prin scăderea debitului circulator hepatic) , cu apariţia de reacţii adverse neurologice şi cardio- vasculare.
4
Se recomandă supraveghere clinică, monitorizarea ECG şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice
de lidocaină în timpul asocierii şi după întreruperea beta -blocantului. Dacă este necesar se va ajusta doza de
lidocaină.
Este contraindicată utilizarea concomitentă de lidocaină şi beta -blocante la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, datorită efectului inotrop negativ, cu risc de decompensare.
Digitalice: Este necesară prudenţă în c azul asocierii, din cauza riscului de bradicardie severă şi tulburări de
conducere (vezi pct.4.4).
Epinefrinã, norepinefrinã: potenţarea efectelor cardiace ale lidocainei.
Suxametoniu: lidocaina prelungeşte acţiunea suxametoniului.
Antiaritmice (amiod aronă, disopiramidă, chinidină, sotalol): Asocierea de antiaritmice care determină
torsada vârfurilor este contraindicată.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Lidocaina traversează bariera placentară, dar până în prezent nu există date care să evidenţieze afectarea
imediată sau tardivă a fătului. Studii controlate la femei gravide nu sunt disponibile. În aceste condiţii, acest
medicament nu se va administra în timpul sarcinii, în special în primul trimestru, decât dacă este absolut
necesar. În cazul administrării anestezicului în vederea realizării unui bloc paracervical poate apărea
bradicardie la făt.
Alăptarea
Lidocaina este excretată în laptele matern în cantităţi foarte mici în urma administrării dozelor terapeutice,
astfel încât se consi deră că în general nu există o afectare a copilului. Totuşi trebuie avută în vedere
posibilitatea apariţiei unei reacţii alergice la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul administrării de lidocaină ca şi anestezic local, în funcţie de doză, acesta poate afecta concentrarea
şi coordonarea, asociat unei capacităţi motorii diminuate tranzitoriu.
Se recomandă prudenţă în conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor dacă pacientului i s-a administrat
lidocaină, datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse neurologice.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În majoritatea cazurilor, reacţiile adverse indică supradozajul.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rare: reacţii alergice, reacţii anafilactice, şoc anafilactic.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezie, vertij.
Mai puţin frecvente: semne şi simptome de toxicitate la nivelul SNC (convulsii, parestezie periorală, lipsa
sensibilităţii la nivelul limbii, hiperacuzie, tulburări vizuale, tremurături, acufene, dizartrie, deprimare SNC)
Rare: neuropatie, leziuni ale nervilor periferici, arahnoidită.
Tulburări oculare:
5
Rare: diplopie
Tulburări cardiace:
Frecvente: bradicardie
Rare: stop cardiac, aritmii cardiace.
Tulburări vasculare:
Frecvente: hipotensiune arterială, hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: deprimare respiratorie.
Tulburări gastro- intestinale:
Frecvente: greaţă, vărsături.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul unei injectări intravasculare accidentale de lidocaină, efectul toxic se face simţit în 1- 3 minute.
În caz de supradozaj, concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 20- 30 de minute, în funcţie de locul de
injectare. Reacţiile toxice apar în special la nivelul sistemului nervos central şi aparatului cardiovascular.
Toxicitatea la nivelul sistemului nervos central:
Se manifestă pe etaje succesive, iar simptomele şi semnele cresc în intensitate. Primele semne sunt:
parestezie periorală, anestezie la nivelul limbii, uşoară confuzie, hiperacuzie şi acufene. Tulburările vizuale
şi fasciculaţiile musculare sunt mai grave şi preced apariţia convulsiilor generalizate. A ceste semne nu
trebuiesc confundate cu comportamentul neurotic. Ele pot fi urmate de pierderea conştienţei, precum şi de
apariţia unei crize de grand mal care poate dura de la câteva secunde, la câteva minute. Urmează rapid
hipoxie şi hipercapnie, apoi cra mpe datorită creşterii activităţii musculare. În unele cazuri poate apărea
apnee. Acidoza accentuează efectul toxic al anestezicului local.
Restabilirea se face prin redistribuirea anestezicului local la nivelul sistemului nervos central şi prin
metaboliz are. Însănătoşirea poate fi rapidă dacă cantitatea de lidocaină injectată nu este prea mare.
Toxicitatea la nivelul aparatului cardiovascular:
În cazuri grave pot apărea efecte la nivelul aparatului cardiovascular: hipotensiune arterială, bradicardie,
a ritmie, chiar stop cardiac. Acestea pot apărea ca o consecinţă a existenţei unei concentraţii sistemice
crescute de lidocaină.
Efectele toxice cardiovasculare sunt, în general, precedate de semne de toxicitate la nivelul sistemului
nervos central, chiar d acă pacientul se află sub anestezie generală sau sub sedative puternice de tipul
benzodiazepinelor sau barbituricelor.
Tratamentul toxicităţii acute:
În cazul în care apar semne de toxicitate sistemică acută, injectarea de anestezic local trebuie întrer uptă
imediat.
Dacă apar convulsii trebuie instituit tratament adecvat, care constă în: menţinerea funcţiei respiratorii,
suprimarea convulsiilor, susţinerea circulaţiei. Administrarea de oxigen este indispensabilă. Dacă crampele
nu dispar în 15- 20 de secunde este necesară injectarea unui miorelaxant i.v. tiopental, în doze de 100- 150 mg
i.v. suprimă rapid convulsiile. Se mai poate administra diazepam 5- 10 mg, i.v., chiar dacă efectul este mai
lent.
6
Dacă deprimarea cardiovasculară este evidentă (hipotensiun e arterială, bradicardie), este indicată
administrarea de 5 -10 mg de efedrină i.v., administrare care se va repeta, dacă este nevoie, după 2- 3 minute.
În caz de colaps circulator, este neaparat necesară reanimarea cardio -pulmonară: oxigenoterapie, ventila ţie,
susţinere circulatorie şi tratamentul acidozei, deoarece acidoza accentuează toxicitatea sistemică a
lidocainei. Se va administra rapid adrenalină (0,1- 0,2 mg i.v.) şi în mod repetat, dacă este necesar.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB02
Lidocaina este un anestezic local cu structură amidică cu acţiune rapidă şi de durată medie şi cu proprietăţi
antiaritmice încadrat în clasa IB (clasificarea Vaughan -Williams).
Lidocaina acţionează prin stabilizarea membranei fibrei nervoase, creşterea pragului excitabilităţii şi
micşorarea procesului de depolarizare până la împiedicarea dezvoltării potenţialului de acţiune propagat, cu
blocarea impulsului nervos. Ac este acţiuni se explică prin diminuarea permeabilităţii membranare la ionii de
sodiu. Perioada refractară efectivă este astfel scurtată.
Lidocaina introdusă în imediata apropiere a formaţiunilor nervoase, în concentraţie corespunzătoare
determină pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase într -o zonă limitată, împiedicând procesul de
excitaţie -conducere fără lezarea fibrelor nervoase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
Lidocaina se absoarbe rapid de la locul de injectare. Absorbţia lidocainei d in sânge depinde de locul de
injectare şi de vascularizarea acestuia, precum şi de administrarea eventuală a unui vasoconstrictor.
Distribuţia:
Distribuţia are loc la nivel de:
Ţesuturi: medicamentul este distribuit în ţesuturile bogat vascularizate: r inichi, plămâni, ficat şi inimă. Este,
de asemenea, distribuit în ţesutul adipos.
Placentă: lidocaina traversează placenta prin difuziune pasivă. Distribuţia la nivelul placentei se pare a fi
suficientă pentru a ajunge în circulaţia fetală şi a atinge con centraţii toxice. Lidocaina traversează rapid
placenta şi apare în circulaţia fetală în câteva minute după administrare la mamă. Raportul concentraţiei
serice fetală/maternă este de aproximativ 0,5 -0,7 după administrare epidurală.
Bariera hematoencefalică este traversată de lidocaină.
Legarea de proteine: legarea lidocainei de proteinele plasmatice depinde în mare măsură atât de concentraţia
plasmatică a medicamentului cât şi de concentraţia glicoproteinei acide alfa 1 (GAA).
Lidocaina se leagă de protei nele plasmatice în proporţie de 65%. Acest procent creşte în caz de neoplazii sau
de uremie, fiind urmată de creşterea concentraţiilor glicoproteinelor.
Creşterea legării de proteinele plasmatice poate reduce biodisponibilitatea lidocainei libere, în acea stă
situaţie pacienţii tolerând concentraţii mai mari de medicament.
Volumul de distribuţie este de 91 litri.
Metabolizare:
80% din lidocaina absorbită este metabolizată în ficat, iar 3% se regăseşte sub formă neschimbată în urină.
Metabolizarea se face de către enzimele microzomale şi constă, în principal, în dezalchilare; anumiţi
metaboliţi intermediari (xilidida) prezintă activitate anestezică locală.
Ambii metaboliţi prezintă acţiune antiaritmică (10% -83% din activitatea lidocainei).
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al lidocainei este de 1,6 ore. Este prelungit în caz de: insuficienţă
renală (2 -3 ore), insuficienţă cardiacă (3- 8 ore) şi în caz de insuficienţă hepatică (3- 19 ore).
7
Aproximativ 90% din medicament este eliminat sub formă de metaboliţi iar 10% este eliminat nemodificat
prin rinichi. Excreţia urinară a medicamentului nemodificat este dependentă parţial de pH -ul urinei.
Acidifierea urinei creşte eliminarea medicamentului.
Grupuri speciale de pacienţi:
În cazul unor pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică se va ţine cont de faptul că timpul de înjumătăţire
prin eliminare al lidocainei este prelungit.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Anumite studii au demonstrat la şobolani un efect mutagen al 2,6- xilidinei, un metabolit al lidocainei. Nu
există însă nici o evidenţă conform căreia lidocaina, prin ea însăşi, ar avea efecte mutagene.
În cursul unui studiu de carcinogenitate la şobolani expuşi transplacentar şi post natal la doze mari de 2,6-
xilidină timp de 2 ani, s -a observat apariţia de tumori atât benigne, cât şi maligne mai ales la nivelul cavităţii
nazale. Acest fapt poate avea relevanţă pentru utilizarea la om.
În consecinţă, nu este indicată utilizarea de lidocaină în doze mari şi timp îndelungat.
6. PROPR IETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidrogenocarbonat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Lidocaina este incompatibilă în soluţiile alcaline – săruri de sodiu ale următoarelor substanţe: cefazolină,
fenitoină, sulfadiazină, metohexitonă cu bicarbonat de sodiu, amfotericină, trometamol.
Compatibilitate în amestecuri cu chimioterapice antibacteriene: flucloxaciclină, ceftazidimă,
cefoperazonă.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii specia le pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere , conţinând 2 ml soluţie
injectabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră prevăzute cu inel de rupere sau cu punct de rupere, conţinând 2 ml
soluţie injectabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Zentiva S.A.
B -dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
Tel.: + 40 21 30 47 200
Fax: + 40 21 34 54 004
zentiva ro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5793/2005/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Octombrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2014
