PRILOTEKAL 20 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Prilotekal 20 m g/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de prilocaină 20 mg (echivalent cu 2%).
1 fiolă a 5 ml soluţie conţine clorhidrat de prilocaină 100 mg.
Excipienţi:
Un ml de soluţie conţine sodiu 0,0086 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă. Soluţie incoloră şi limpede.
pH -ul este între 5,0 și 5,6. Soluția este hiperbară, cu osmolaritatea cuprinsă între 490 și 540 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prilotekal este indicat la adulți pentru anestezie spinală în intervențiile chirurgicale de scurtă durată (vezi
pct. 4.2).
4.2 Doze şi mod de administrare
A se utiliza numai în spital.
Anestezia spinală trebuie efectuată de către (sau sub supravegherea) unui personal medical specializat care
are cunoștințele și experiența necesare (vezi pct. 4.4).
Echipamentele, medicamentele şi personalul pentru situaţii de urgenţă, de exemplu, menţinerea
permeabilităţii căilor respiratorii şi administrarea de oxigen, trebuie să se afle la îndemână, deoarece, în
cazuri rare, au fost raportate reacţii severe, uneori letale, ca urmare a utilizării anestezicelor locale, chiar şi
în absenţa hipersensibilităţii individuale în antecedente le medicale ale pacientului.
Dacă sunt observate semne de toxicitate sistemică sau blocadă spinală, se va întrerupe imediat injectarea
anestezicului local (vezi pct 4.4).
Dozele trebuie individualizate în funcţie de caracteristicile fiecărui caz în parte. La stabilirea dozei, se va
lua în considerare starea fizică a pacientului şi medicamentele utilizate concomitent. Trebuie aleasă cea
mai mică doză posibilă.
Durata de acţiune variază în funcţie de doză.
Indicaţiile referitoare la dozele recomandate sunt valabile pentru adulţi cu înălţime şi greutate medie
(aproximativ 70 kg) pentru obţinerea unei anestezii eficace prin o singură administrare. Există variaţii
2
individuale considerabile în ceea ce priveşte gradul şi durata de acţiune. Experienţa anestezistul ui şi
cunoaşterea stării generale a pacientului sunt esenţiale pentru stabilirea dozei.
Dozele de mai jos sunt conform ghidurilor :
Populația adultă
Bloc senzitiv extins la
nivelul T10
ml mg Durata medie de
acţiune (minute)
2-3
40-
60
Aproximativ
100- 130
Ca indicaţie generală, doza maximă recomandată este de 80 mg clorhidrat de prilocaină (= 4 ml
Prilotekal).
Populația pediatrică
Siguranța și eficacitatea Prilotekal nu a fost stabilită în populația pediatrică. Nu sunt disponibile date.
Nu se recomandă utilizarea Prilotekal la copii și adolescenți.
Utilizarea Prilotekal la copii cu vârsta mai mică de 6 luni este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Grupe speciale de pacienți
Se recomandă reducerea dozei la pacienţii cu stare generală alterată. În plus, l a pacienţii cu comorbidităţi
confirmate (de exemplu, ocluzie vasculară, arterioscleroză, polineuropatie diabetică) este indica tă o doză
redusă.
În cazul unei funcţii hepatice sau renale compromise, se recomandă doze cu valori mai mici.
Mod de administrare
Datorită conținutului de glucoză, Prilotekal se va utiliza numai pentru anestezia spinală. Nu este
recomandată utilizarea în anestezia epidurală.
Prilotekal se injectează intratecal în spaţiul intervertebral L2/L3, L3/L4 şi L4/L5.
Se injectează lent, după ce s- a aspirat o cantitate minimă de LCR pentru a confirma poziționarea corectă,
şi se monitorizează funcţiile vitale ale pacientului cu foarte mare atenţie, menţinând un contact verbal
continuu.
Dacă sunt observate semne de toxicitate sistemică acută sau blocadă spinală, se va întrerupe imediat
injectarea anestezicului local (vezi pct 4.4).
Dacă pacientul se află în poziţie aşezat, soluţia injectată difuzează în principal în direcţie caudală (în
direcţia osului sacrat); dacă pacientul se află în decubit dorsal, anestezicul difuzează gravitaţional, în
funcţie de poziţia pacientului (Trendelenburg şi anti -Trendelenburg).
Deoarece conţine excipientul glucoză, densitatea Prilotekal este de 1,026 g/g la 20°C, echivalentă cu
1,021 g/g la 37°C.
4.3 Contraindica ţii
Prilotekal nu trebuie utilizat la pacienţi cu
- hipersensibilitate la clorhidrat de prilocaină, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1,
- tulburări grave de conducere intracardiacă,
- anemie severă,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- şoc cardiogen şi hipovolemic,
- methemoglobinemie congenitală sau dobândită,
- tratament concomitent anticoagulant,
3
- contraindicaţii generale şi specifice pentru tehnica anesteziei subarahnoidiene.
- Utilizarea Prilotekal la cop ii cu vârsta mai mică de 6 luni este contraindicată datorită riscului mare
de dezvoltare a methemoglobinemiei.
- Este contraindicată injectarea intravasculară a Prilotekal 20 mg/ml soluție hiperbară. Prilotekal nu
se va injecta în zone infectate.
4.4 Atenţi onări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deoarece conţine glucoză, Prilotekal se utilizează doar pentru anestezie spinală. Nu se recomandă pentru
utilizare în anestezia epidurală.
Prilocaina poate potența formarea de methemoglobină sub acțiunea unor m edicamente cunoscute ca
inductoare de methemoglobinemie (vezi pct . 4.5).
Anestezia spinală trebuie administrată doar de către (sau sub supravegherea) personalului medical
specializat, cu experienţa şi cunoştinţele necesare. Medicul responsabil are obligaţi a de a lua măsurile
necesare pentru a evita injectarea intravasculară.
În plus, este esenţial ca medicul să recunoască şi să trateze reacţiile adverse, toxicitatea sistemică şi alte
complicaţii. Dacă se observă semne de toxicitate sistemică acută sau blocadă spinală totală, injectarea
anestezicului local trebuie oprită imediat (vezi pct. 4.9).
Unii pacienţi au nevoie de supraveghere specială, pentru a se reduce riscul reacţiilor adverse grave, chiar
şi atunci când anestezia locoregională constituie alegerea optimă pentru intervenţia chirurgicală:
- Pacienţi cu bloc cardiac total sau parţial, întrucât anestezicele locale pot cauza inhibarea
conductibilităţii la nivelul miocardului.
- Pacienţi cu decompensare cardiacă de grad înalt. Riscul de apariţie a methemoglobinemiei trebuie,
de asemenea, luat în considerare (vezi pct. 4.8).
- Pacienţi cu leziuni hepatice sau renale avansate.
- Pacienţi în vârstă şi pacienţi cu stare generală alterată.
- Pacienţi trataţi cu antiaritmice clasa III (de exemplu, amiodaronă). Aceşti pac ienţi trebuie observaţi
cu atenţie şi monitorizaţi prin ECG, întrucât efectele cardiace se pot suprapune (vezi pct. 4.5).
- La pacienții cu porfirie acută, Prilotekal se va administra numai dacă există o indicație
convingătoare, deoarece Prilotekal ar putea precipita porfiria. La pacienții cu porfirie, sunt necesare
precauții speciale.
Se recomandă asigurarea unui acces venos sigur.
Ca în cazul tuturor anestezicelor locale, se poate produce scăderea tensiunii arteriale şi a frecvenț ei
cardiace.
La pacienţii cu risc crescut, se recomandă ameliorarea stării generale înainte de intervenţie.
O reacţie adversă rară, dar gravă, care apare în cazul anesteziei spinale, o reprezintă blocada spinală de
grad înalt sau total, având drept consecinţă deprimare cardiovascul ară şi respiratorie. Deprimarea
cardiovasculară este cauzată de o blocadă extinsă a sistemului nervos simpatic, care poate induce
hipotensiune arterială severă şi bradicardie până la stop cardiac. Deprimarea respiratorie este indusă de
anestezierea musculaturii respiratorii şi a diafragmei.
În special la pacienţii în vârstă şi la pacientele aflate la sfârșitul sarcinii, există un risc crescut de blocadă
spinală de grad înalt sau total: în consecinţă, se recomandă reducerea dozei de anestezic.
În special în cazul pacienţilor vârstnici, se poate produce o scădere bruscă a tensiunii arteriale ca o
co mplicaţie a anesteziei spinale.
Rareori, se pot produce leziuni neurologice ca urmare a anesteziei spinale, care se manifestă sub formă de
parestezie, pierdere a sensibilităţii, slăbiciune motorie şi paralizie. Ocazional, aceste simptome persistă.
Nu există dovezi că o tulburare neurologică, cum sunt scleroza multiplă, hemiplegia, paraplegia, sau
tulburările neuromusculare pot fi influenţate negativ de anestezia spin ală. Totuşi, aceasta trebuie utilizată
cu prudenţă. Înainte de tratament, se recomandă evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză (doza maximă fiind egală cu 4 ml
Prilotekal), adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4
Prilocaina poate potenţa formarea methemoglobinei de către medicamentele cunoscute a induce
producerea de methemoglobină (de exemplu, sulfonamide, antimalarice, n itroprusiat de sodiu şi
nitroglicerină).
În cazul utilizării concomitente a prilocainei cu alte anestezice locale sau cu medicamente cu o structură
chimică similară prilocainei, de exemplu, anumite antiaritmice cum sunt aprindina, lidocaina, mexiletina
şi tocainida, este posibil ca reacţiile adverse să se sumeze. Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile
dintre prilocaină şi antiaritmicele clasa III (de exemplu, amiodarona), dar este necesară prudenţă în acest
caz (vezi şi pct. 4.4).
Combinarea diferit elor anestezice locale induce efecte sumate, care afectează sistemul cardiovascular şi
SNC.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea prilocainei la femeile gravide. Prilocaina poate traversa bariera
plac entară. Au fost raportate cazuri de methemoglobinemie neonatală, care a necesitat tratament, ca
urmare a blocului paracervical sau a anesteziei pudendale obstetricale cu prilocaină. Cazuri de bradicardie
fetală urmată de deces s- au produs ca urmare a blocu lui paracervical cu alte anestezice locale de tip
amidic. Studii la animale au arătat embriotoxicitate (vezi pct. 5.3). Prin urmare, Prilotekal poate fi
administrat doar în cazurile în care există o indicaţie convingătoare pentru utilizare. Utilizarea pril ocainei
pentru blocul paracervical sau anestezia pudendală trebuie evitată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă prilocaina se excretă în laptele matern la om. Dacă este necesară administrarea în
timpul alăptării, alăptarea poate fi reluată după aproximativ 24 de ore după tratament.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date despre efectul prilocainei asupra fertilității la om. Prilocaina nu a avut efect
asupra fertilității masculilor și a femelelor de șobolan (vezi pct . 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a cond uce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul utilizării Prilotekal, medicul este responsabil să decidă în fiecare caz în parte dacă pacientul poate
conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Posibilele reacţii adverse determinate de admini strarea Prilotekal sunt, în general, similare reacţiilor
adverse asociate cu alte anestezice locale din grupa amidelor utilizate pentru anestezie spinală. Reacţiile
adverse induse de medicament sunt dificil de diferenţiat de efectele fiziologice ale blocul ui nervos (de
exemplu, reducere a tensiunii arteriale, bradicardie, retenţie temporară de urină), de efectele directe (de
exemplu, hematom spinal) sau de efectele indirecte (de exemplu, meningită) ale injecţiei sau de efectele
determinate de pierderea de l ichid cefalorahidian (de exemplu, cefalee post -spinală).
Frecvenţa reacţiilor adverse este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare
(< 1/10000).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Sisteme și organe Frecvență Reacție adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare Methemoglobinemie, Cianoză
5
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Șoc anafilactic, Reacții
anafilactice, Reacții alergice,
Prurit
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Parestezie, Ameţeală
Mai puțin frecvente Semne şi simptome de toxicitate
a SNC (convulsii, parestezie
circumorală, pierdere a
conştienţei, tremor, senzaţie de
amorţeală la nivelul limbii,
tulburări de vorbire, tulburări
auditive, acufene, tulburări
vizuale)
Rare Arahnoidită, Neuropatie, Leziuni
ale nervilor periferici
Tulburări oculare Rare Diplopie
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Bradicardie
Rare Stop cardiac, Aritmie
Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterială
Mai puțin frecvente Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale
Rare Deprimare respiratorie
Tulburări musculo-scheletale și
ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente Dorsalgie, Slăbiciune musculară
temporară
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greață
Frecvente Vărsături
Semnele intoxicaţiei induse de utilizarea anestez icelor locale sunt similare pentru orice medicament
injectat, atât ca mod de manifestare, cât şi ca tratament.
În pofida tolerabilităţii clinice bune a Prilotekal, reacţiile adverse toxice nu pot fi excluse, în prezenţa unor
concentraţii plasmatice peste pragul critic. Aceste reacţii adverse se manifestă, în principal, ca simptome
care afectează sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular.
Cele mai eficace măsuri profilactice sunt respectarea întocmai a dozelor recomandate pentru Prilotekal,
acest l ucru fiind esenţial pentru ca medicul să verifice acţiunea medicamentului (contact vizual şi verbal
cu pacientul), precum şi aspiraţia atentă înainte de injectarea soluţiei.
Reacţiile adverse uşoare (senzaţia de ameţeală sau confuzie) pot fi induse de supr adozajul moderat şi, în
general, dispar rapid după reducerea dozei sau oprirea administrării de Prilotekal.
Reacţiile adverse grave pot fi induse de supradozajul semnificativ şi/sau injectării intravasculare
accidentale a anestezicului local. Acestea se manifestă sub formă de simptome care afectează sistemul
nervos central (nelinişte, tulburări de vorbire, dezorientare, ameţeală, contracţii musculare, crampe,
vărsături, pierdere a conştienţei, stop respirator şi midriază) şi sistemul cardiovascular (tensiun e arterială şi
frecvenţă a pulsului crescute, aritmie, scădere a tensiunii arteriale, asistolie) ca urmare a iritaţiei şi/sau
deprimării cortexului cerebral şi a măduvei (vezi pct. 4.9).
În plus, ca urmare a inhibării sau blocării conductibilităţii cardiac e, frecvenţa cardiacă poate scădea şi se
poate produce inhibare a activităţii miocardului.
Orice tulburări care influenţează metabolizarea (tulburări hepatice) sau excreţia (tulburări renale)
Prilotekal trebuie, de asemenea, considerate drept alte cauze po sibile ale reacţiilor adverse.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după punerea pe piață a unui medicament este importantă.
6
Aceasta permite monitorizarea continuă a balanței risc/beneficiu a medicamentului. Pr ofesioniștii din
domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare menționat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Este puţin probabil ca Prilotekal, utilizat la dozele recomandate, să determ ine concentraţii plasmatice
capabile să provoace toxicitate sistemică.
Toxicitate sistemică acută
Reacţiile adverse sistemice, care pot apărea în prezenţa unor concentraţii plasmatice mai mari de 5 -
10 micrograme/ml prilocaină, sunt de etiologie iatrogenă, farmacodinamică sau farmacocinetică şi
afectează sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular. Reacţiile adverse iatrogen e se produc din
cauza:
- injectării unei cantităţi excesive de soluţie
- injectării intravasculare accidentale
- poziţionării incorec te a pacientului
- anesteziei spinale profunde (reducere marcată a tensiunii arteriale)
În cazul administrării intravenoase accidentale, efectul toxic apare în decurs de 1 -3 minute. Prin contrast,
în cazul unui supradozaj, concentraţiile plasmatice maxime s unt atinse abia după 20-30 de minute, în
funcţie de locul injectării, iar instalarea semnelor de toxicitate este întârziată.
Semnele de supradozaj pot fi clasificate în două seturi diferite de simptome, care diferă din punct de
vedere al tipului şi intens ităţii:
a) Simptome care afectează sistemul nervos central
În general, primele simptome sunt parestezia în zona gurii, senzaţia de amorţeală a limbii, confuzie,
tulburările de auz şi tinitus . Tulburările vizuale şi contracţiile musculare sunt mai severe şi preced o
convulsie generalizată. Aceste semne nu trebuie confundate în mod eronat cu un comportament nevrotic.
Ulterior, pot apărea pierdere a stării de conştienţă şi crize tonico- clonice, care durează în general de la
câteva secunde la câteva minute. Con vulsiile sunt urmate imediat de hipoxie şi creşte re a valorii
dioxidului de carbon din sânge (hipercapnie), puse pe seama activităţii musculare crescute, asociate
tulburărilor respiratorii. În cazuri grave, se poate produce stop respirator. Acidoza potenţe ază efectele
toxice ale anestezicelor locale.
Reducerea sau ameliorarea simptomelor care afectează sistemul nervos central poate fi pusă pe seama
redistribuirii anestezicelor locale în afara SNC, urmată de metabolizarea şi excreţia acestora. Regresia
poate fi rapidă, exceptând cazurile în care s -au utilizat cantităţi excesive.
b) Simptome cardiovasculare
În cazuri grave, se poate produce toxicitate cardiovasculară. Hipotensiunea arterială, bradicardia, aritmia,
precum şi stopul cardiac se pot produce în pr ezenţa unei concentraţii sistemice ridicate de anestezice
locale.
Primele semne de toxicitate care afectează sistemul nervos central preced în general efectele toxice
cardiovasculare. Această afirmaţie nu este valabilă dacă pacientul se află sub anestezie generală sau este
sedat puternic cu medicamente cum sunt benzodiazepin e sau barbiturice.
Managementul toxicităţii sistemice acute
Următoarele măsuri trebuie luate imediat:
- Se opreşte administrarea Prilotekal.
- Se asigură o oxigenare suficientă: se menţine permeabilitatea căilor respiratorii, se administrează
O
2, se asigură ventilaţie artificială (intubare), dacă este necesar.
7
În cazul inhibării funcţiilor cardiovasculare, circulaţia sanguină trebuie stabilizată. Dacă se produc
convulsii, care nu se remit s pontan după 15-20 de secunde, se recomandă administrarea intravenoasă a
unui anticonvulsivant.
Analepticele cu acţiune centrală sunt contraindicate în cazul intoxicaţiei cauzate de anestezicele locale!
În cazul unor complicaţii grave în timpul tratamentului pacientului, se recomandă prezenţa unui medic
specializat în medicină de urgenţă şi resuscitare (de exempl u, anestezist).
Methemoglobinemie
Methemoglobinemia poate urma administrării de prilocaină. Prilotekal este contraindicat în tehnicile de
anestezi e regională care necesită administrare continuă. Dozele utilizate în anestezia subarahnoidiană nu
determină concentraţii plasmatice capabile să inducă methemoglobinemie, aceasta apărând în cazul în care
se administrează o cantitate de clorhidrat de priloca ină mai mare sau egală cu 600 mg.
Există un metabolit al prilocainei, o- toluidina, care poate induce formarea methemoglobinei. În general,
formarea methemoglobinei este neglijabilă clinic, exceptând cazurile de anemie extrem de severă şi de
decompensare ca rdiacă de grad înalt.
Pacienţii cu anemie severă pot dezvolta hipoxie. Este important să se excludă alte cauze severe de cianoză,
de exemplu, hipoxia acută şi/sau insuficienţa cardiacă.
Managementul methemoglobinemiei
Methemoglobinemia confirmată se remit e după 15 minute de la injectarea intravenoasă a unei doze de
albastru de toluidină de 2- 4 mg/kg.
Informaţii suplimentare:
Chiar şi valorile reduse ale methemoglobinemiei pot influenţa determinările pulsoximetriei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale; amide, c odul ATC: N01BB04
Mecanismul de acțiune. Prilocaina este un anestezic local de tip amidic. Prilocaina inhibă funcţia
structurilor excitabile (de exemplu, toate tipurile de fibre nervoase [fibre nervoase senzitive, motorii,
vegetative]).
Proprietăți farmacodinamice. Prilocaina inhibă excitabilitatea receptorilor senzitivi ai durerii şi
conducerea prin fibrele nervoase senzitive, la nivel local şi în mod reversibil, reducând perce pţia durerii şi,
ulterior, a frigului, căldurii, atingerii şi presiunii.
Eficacitate clinică și siguranța.
Prilocaina reduce permeabilitatea membranară pentru sodiu, ceea ce scade excitabilitatea fibrelor nervoase
în funcţie de concentraţia sistemică a pri locainei şi scăderea permeabilităţii instantanee maxime pentru
sodiu, necesară decl anşării potenţialului de acţiune. Efectul depinde de pH -ul substanţei şi al mediului.
Efectul anestezic local se datorează formei protonate. În ţesuturile inflamate, ef ectul anestezicelor locale
este mai redus, din cauza pH -ului mai scăzut al mediului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție și distribuție
Concentraţia plasmatică trebuie să fie neglijabilă în cazul administrării intratecale.
Biotransformare și eliminare
Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%.
Biodisponibi litatea prilocainei la nivelul locului de administrare este de 100%.
8
Principal ii metaboliți ai prilocainei sunt o-toluidina și N -n -propilalanina, ambii fiind produși în fica t și
rinichi sub acțiunea amidazelor. o-Toluidina este supusă unei hidrolize extensive in vivo , cea mai mare
parte a dozei fiind excretată prin urină în 24 de ore. Ca alte amine aromatice, se consideră că activarea
metabolică se realizează inițial pe calea N -hidroxilării, ceea ce duce la legarea covalentă de
macromoleculele tisulare. o -T oluidina este un puternic oxidant al formei ferice a fierului din molecula
hemoglobinei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al prilocainei este de 1,6 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Doza terapeutică utilizată local la om se apropie de doza toxică administrată intravenos la animal. La
animal, semnele de toxicitate acută sunt activitatea redusă, convulsiile, dispneea, cianoza şi decesul
determinat de insu ficienţa cardiacă.
Injectarea subcutanată a unei doze de clorhidrat de prilocaină de 3 ml/kg a indus necroză locală reversibilă
la şobolan. La aceeaşi doză, nu s -au observat efecte nocive la maimuţ ă.
Administrarea unei doze de prilocaină de 60 mg/kg timp d e 5 zile pe săptămână, pe o perioadă de 7
săptămâni, a indus o uşoară pierdere în greutat e la şobolan.
În testele de mutageneză, prilocaina nu a demonstrat efecte mutagene. Indiciile pentru un potenţial
mutagen se bazează pe cunoştinţele legate de metaboli tul o-toluidină, care a determinat leziuni genetice şi
proliferare celulară (mutaţii cromozomiale, aneuploidie, reparare a ADN-ului, conversie celulară) în
diferite teste in vitro .
În studiile de carcinogenitate efectuate la şobolan şi şoarece cu doze mari de metabolit o- toluidină, s-a
observat o creştere a frecvenţei tumorilor la nivelul splinei şi vezicii urinare.
Niciunul din rezultate nu pare semnificativ pentru om, în cazul utilizării prilocainei în doze terapeutice, pe
termen scurt; cu toate acestea, din considerente legate de siguranţă, se recomandă evitarea administrării de
doze mari, pe perioade lungi de timp.
Prilocaina nu are efect asupra fertilităţii masculilor şi femelelor de şobolan. Cu toate acestea,
supravieţuirea postnatală a progeniturilor femelelor tratate a fost redusă. Într-un studiu de embriotoxicitate
efectuat la şobolan, au fost observate efecte letale fetale şi s- a produs hidronefroză dependentă de doză la
fetuşi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glucoză anhidr ă
Hidroxid de sodiu 1N (pentru reglarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere.
6.4 Precauţii speciale pentru păstra re
A nu se păstra la temperaturi peste 25
oC.
A nu se refrigera.
9
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip I incoloră şi transparentă
Cutie cu 10 fiole, conţinând fiec are 5 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiolele de 5 ml cu soluţie injectabilă sunt exclusiv de unică folosinţă.
Soluţia rămasă neutilizată se aruncă.
Medicamentul trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate doar soluţii limpezi, practic
lipsite de particule.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Nordic Group B.V.
Siriusdreef 22
2132 WT Hoofddorp
Olanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6583/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări; Iulie 2013
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Prilotekal 20 m g/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de soluţie injectabilă conţine clorhidrat de prilocaină 20 mg (echivalent cu 2%).
1 fiolă a 5 ml soluţie conţine clorhidrat de prilocaină 100 mg.
Excipienţi:
Un ml de soluţie conţine sodiu 0,0086 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă. Soluţie incoloră şi limpede.
pH -ul este între 5,0 și 5,6. Soluția este hiperbară, cu osmolaritatea cuprinsă între 490 și 540 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prilotekal este indicat la adulți pentru anestezie spinală în intervențiile chirurgicale de scurtă durată (vezi
pct. 4.2).
4.2 Doze şi mod de administrare
A se utiliza numai în spital.
Anestezia spinală trebuie efectuată de către (sau sub supravegherea) unui personal medical specializat care
are cunoștințele și experiența necesare (vezi pct. 4.4).
Echipamentele, medicamentele şi personalul pentru situaţii de urgenţă, de exemplu, menţinerea
permeabilităţii căilor respiratorii şi administrarea de oxigen, trebuie să se afle la îndemână, deoarece, în
cazuri rare, au fost raportate reacţii severe, uneori letale, ca urmare a utilizării anestezicelor locale, chiar şi
în absenţa hipersensibilităţii individuale în antecedente le medicale ale pacientului.
Dacă sunt observate semne de toxicitate sistemică sau blocadă spinală, se va întrerupe imediat injectarea
anestezicului local (vezi pct 4.4).
Dozele trebuie individualizate în funcţie de caracteristicile fiecărui caz în parte. La stabilirea dozei, se va
lua în considerare starea fizică a pacientului şi medicamentele utilizate concomitent. Trebuie aleasă cea
mai mică doză posibilă.
Durata de acţiune variază în funcţie de doză.
Indicaţiile referitoare la dozele recomandate sunt valabile pentru adulţi cu înălţime şi greutate medie
(aproximativ 70 kg) pentru obţinerea unei anestezii eficace prin o singură administrare. Există variaţii
2
individuale considerabile în ceea ce priveşte gradul şi durata de acţiune. Experienţa anestezistul ui şi
cunoaşterea stării generale a pacientului sunt esenţiale pentru stabilirea dozei.
Dozele de mai jos sunt conform ghidurilor :
Populația adultă
Bloc senzitiv extins la
nivelul T10
ml mg Durata medie de
acţiune (minute)
2-3
40-
60
Aproximativ
100- 130
Ca indicaţie generală, doza maximă recomandată este de 80 mg clorhidrat de prilocaină (= 4 ml
Prilotekal).
Populația pediatrică
Siguranța și eficacitatea Prilotekal nu a fost stabilită în populația pediatrică. Nu sunt disponibile date.
Nu se recomandă utilizarea Prilotekal la copii și adolescenți.
Utilizarea Prilotekal la copii cu vârsta mai mică de 6 luni este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Grupe speciale de pacienți
Se recomandă reducerea dozei la pacienţii cu stare generală alterată. În plus, l a pacienţii cu comorbidităţi
confirmate (de exemplu, ocluzie vasculară, arterioscleroză, polineuropatie diabetică) este indica tă o doză
redusă.
În cazul unei funcţii hepatice sau renale compromise, se recomandă doze cu valori mai mici.
Mod de administrare
Datorită conținutului de glucoză, Prilotekal se va utiliza numai pentru anestezia spinală. Nu este
recomandată utilizarea în anestezia epidurală.
Prilotekal se injectează intratecal în spaţiul intervertebral L2/L3, L3/L4 şi L4/L5.
Se injectează lent, după ce s- a aspirat o cantitate minimă de LCR pentru a confirma poziționarea corectă,
şi se monitorizează funcţiile vitale ale pacientului cu foarte mare atenţie, menţinând un contact verbal
continuu.
Dacă sunt observate semne de toxicitate sistemică acută sau blocadă spinală, se va întrerupe imediat
injectarea anestezicului local (vezi pct 4.4).
Dacă pacientul se află în poziţie aşezat, soluţia injectată difuzează în principal în direcţie caudală (în
direcţia osului sacrat); dacă pacientul se află în decubit dorsal, anestezicul difuzează gravitaţional, în
funcţie de poziţia pacientului (Trendelenburg şi anti -Trendelenburg).
Deoarece conţine excipientul glucoză, densitatea Prilotekal este de 1,026 g/g la 20°C, echivalentă cu
1,021 g/g la 37°C.
4.3 Contraindica ţii
Prilotekal nu trebuie utilizat la pacienţi cu
- hipersensibilitate la clorhidrat de prilocaină, la alte anestezice locale de tip amidic sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1,
- tulburări grave de conducere intracardiacă,
- anemie severă,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- şoc cardiogen şi hipovolemic,
- methemoglobinemie congenitală sau dobândită,
- tratament concomitent anticoagulant,
3
- contraindicaţii generale şi specifice pentru tehnica anesteziei subarahnoidiene.
- Utilizarea Prilotekal la cop ii cu vârsta mai mică de 6 luni este contraindicată datorită riscului mare
de dezvoltare a methemoglobinemiei.
- Este contraindicată injectarea intravasculară a Prilotekal 20 mg/ml soluție hiperbară. Prilotekal nu
se va injecta în zone infectate.
4.4 Atenţi onări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deoarece conţine glucoză, Prilotekal se utilizează doar pentru anestezie spinală. Nu se recomandă pentru
utilizare în anestezia epidurală.
Prilocaina poate potența formarea de methemoglobină sub acțiunea unor m edicamente cunoscute ca
inductoare de methemoglobinemie (vezi pct . 4.5).
Anestezia spinală trebuie administrată doar de către (sau sub supravegherea) personalului medical
specializat, cu experienţa şi cunoştinţele necesare. Medicul responsabil are obligaţi a de a lua măsurile
necesare pentru a evita injectarea intravasculară.
În plus, este esenţial ca medicul să recunoască şi să trateze reacţiile adverse, toxicitatea sistemică şi alte
complicaţii. Dacă se observă semne de toxicitate sistemică acută sau blocadă spinală totală, injectarea
anestezicului local trebuie oprită imediat (vezi pct. 4.9).
Unii pacienţi au nevoie de supraveghere specială, pentru a se reduce riscul reacţiilor adverse grave, chiar
şi atunci când anestezia locoregională constituie alegerea optimă pentru intervenţia chirurgicală:
- Pacienţi cu bloc cardiac total sau parţial, întrucât anestezicele locale pot cauza inhibarea
conductibilităţii la nivelul miocardului.
- Pacienţi cu decompensare cardiacă de grad înalt. Riscul de apariţie a methemoglobinemiei trebuie,
de asemenea, luat în considerare (vezi pct. 4.8).
- Pacienţi cu leziuni hepatice sau renale avansate.
- Pacienţi în vârstă şi pacienţi cu stare generală alterată.
- Pacienţi trataţi cu antiaritmice clasa III (de exemplu, amiodaronă). Aceşti pac ienţi trebuie observaţi
cu atenţie şi monitorizaţi prin ECG, întrucât efectele cardiace se pot suprapune (vezi pct. 4.5).
- La pacienții cu porfirie acută, Prilotekal se va administra numai dacă există o indicație
convingătoare, deoarece Prilotekal ar putea precipita porfiria. La pacienții cu porfirie, sunt necesare
precauții speciale.
Se recomandă asigurarea unui acces venos sigur.
Ca în cazul tuturor anestezicelor locale, se poate produce scăderea tensiunii arteriale şi a frecvenț ei
cardiace.
La pacienţii cu risc crescut, se recomandă ameliorarea stării generale înainte de intervenţie.
O reacţie adversă rară, dar gravă, care apare în cazul anesteziei spinale, o reprezintă blocada spinală de
grad înalt sau total, având drept consecinţă deprimare cardiovascul ară şi respiratorie. Deprimarea
cardiovasculară este cauzată de o blocadă extinsă a sistemului nervos simpatic, care poate induce
hipotensiune arterială severă şi bradicardie până la stop cardiac. Deprimarea respiratorie este indusă de
anestezierea musculaturii respiratorii şi a diafragmei.
În special la pacienţii în vârstă şi la pacientele aflate la sfârșitul sarcinii, există un risc crescut de blocadă
spinală de grad înalt sau total: în consecinţă, se recomandă reducerea dozei de anestezic.
În special în cazul pacienţilor vârstnici, se poate produce o scădere bruscă a tensiunii arteriale ca o
co mplicaţie a anesteziei spinale.
Rareori, se pot produce leziuni neurologice ca urmare a anesteziei spinale, care se manifestă sub formă de
parestezie, pierdere a sensibilităţii, slăbiciune motorie şi paralizie. Ocazional, aceste simptome persistă.
Nu există dovezi că o tulburare neurologică, cum sunt scleroza multiplă, hemiplegia, paraplegia, sau
tulburările neuromusculare pot fi influenţate negativ de anestezia spin ală. Totuşi, aceasta trebuie utilizată
cu prudenţă. Înainte de tratament, se recomandă evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză (doza maximă fiind egală cu 4 ml
Prilotekal), adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4
Prilocaina poate potenţa formarea methemoglobinei de către medicamentele cunoscute a induce
producerea de methemoglobină (de exemplu, sulfonamide, antimalarice, n itroprusiat de sodiu şi
nitroglicerină).
În cazul utilizării concomitente a prilocainei cu alte anestezice locale sau cu medicamente cu o structură
chimică similară prilocainei, de exemplu, anumite antiaritmice cum sunt aprindina, lidocaina, mexiletina
şi tocainida, este posibil ca reacţiile adverse să se sumeze. Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile
dintre prilocaină şi antiaritmicele clasa III (de exemplu, amiodarona), dar este necesară prudenţă în acest
caz (vezi şi pct. 4.4).
Combinarea diferit elor anestezice locale induce efecte sumate, care afectează sistemul cardiovascular şi
SNC.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea prilocainei la femeile gravide. Prilocaina poate traversa bariera
plac entară. Au fost raportate cazuri de methemoglobinemie neonatală, care a necesitat tratament, ca
urmare a blocului paracervical sau a anesteziei pudendale obstetricale cu prilocaină. Cazuri de bradicardie
fetală urmată de deces s- au produs ca urmare a blocu lui paracervical cu alte anestezice locale de tip
amidic. Studii la animale au arătat embriotoxicitate (vezi pct. 5.3). Prin urmare, Prilotekal poate fi
administrat doar în cazurile în care există o indicaţie convingătoare pentru utilizare. Utilizarea pril ocainei
pentru blocul paracervical sau anestezia pudendală trebuie evitată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă prilocaina se excretă în laptele matern la om. Dacă este necesară administrarea în
timpul alăptării, alăptarea poate fi reluată după aproximativ 24 de ore după tratament.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date despre efectul prilocainei asupra fertilității la om. Prilocaina nu a avut efect
asupra fertilității masculilor și a femelelor de șobolan (vezi pct . 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a cond uce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul utilizării Prilotekal, medicul este responsabil să decidă în fiecare caz în parte dacă pacientul poate
conduce vehicule sau folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Posibilele reacţii adverse determinate de admini strarea Prilotekal sunt, în general, similare reacţiilor
adverse asociate cu alte anestezice locale din grupa amidelor utilizate pentru anestezie spinală. Reacţiile
adverse induse de medicament sunt dificil de diferenţiat de efectele fiziologice ale blocul ui nervos (de
exemplu, reducere a tensiunii arteriale, bradicardie, retenţie temporară de urină), de efectele directe (de
exemplu, hematom spinal) sau de efectele indirecte (de exemplu, meningită) ale injecţiei sau de efectele
determinate de pierderea de l ichid cefalorahidian (de exemplu, cefalee post -spinală).
Frecvenţa reacţiilor adverse este clasificată după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare
(< 1/10000).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Sisteme și organe Frecvență Reacție adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Rare Methemoglobinemie, Cianoză
5
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Șoc anafilactic, Reacții
anafilactice, Reacții alergice,
Prurit
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Parestezie, Ameţeală
Mai puțin frecvente Semne şi simptome de toxicitate
a SNC (convulsii, parestezie
circumorală, pierdere a
conştienţei, tremor, senzaţie de
amorţeală la nivelul limbii,
tulburări de vorbire, tulburări
auditive, acufene, tulburări
vizuale)
Rare Arahnoidită, Neuropatie, Leziuni
ale nervilor periferici
Tulburări oculare Rare Diplopie
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Bradicardie
Rare Stop cardiac, Aritmie
Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterială
Mai puțin frecvente Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale
Rare Deprimare respiratorie
Tulburări musculo-scheletale și
ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente Dorsalgie, Slăbiciune musculară
temporară
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Greață
Frecvente Vărsături
Semnele intoxicaţiei induse de utilizarea anestez icelor locale sunt similare pentru orice medicament
injectat, atât ca mod de manifestare, cât şi ca tratament.
În pofida tolerabilităţii clinice bune a Prilotekal, reacţiile adverse toxice nu pot fi excluse, în prezenţa unor
concentraţii plasmatice peste pragul critic. Aceste reacţii adverse se manifestă, în principal, ca simptome
care afectează sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular.
Cele mai eficace măsuri profilactice sunt respectarea întocmai a dozelor recomandate pentru Prilotekal,
acest l ucru fiind esenţial pentru ca medicul să verifice acţiunea medicamentului (contact vizual şi verbal
cu pacientul), precum şi aspiraţia atentă înainte de injectarea soluţiei.
Reacţiile adverse uşoare (senzaţia de ameţeală sau confuzie) pot fi induse de supr adozajul moderat şi, în
general, dispar rapid după reducerea dozei sau oprirea administrării de Prilotekal.
Reacţiile adverse grave pot fi induse de supradozajul semnificativ şi/sau injectării intravasculare
accidentale a anestezicului local. Acestea se manifestă sub formă de simptome care afectează sistemul
nervos central (nelinişte, tulburări de vorbire, dezorientare, ameţeală, contracţii musculare, crampe,
vărsături, pierdere a conştienţei, stop respirator şi midriază) şi sistemul cardiovascular (tensiun e arterială şi
frecvenţă a pulsului crescute, aritmie, scădere a tensiunii arteriale, asistolie) ca urmare a iritaţiei şi/sau
deprimării cortexului cerebral şi a măduvei (vezi pct. 4.9).
În plus, ca urmare a inhibării sau blocării conductibilităţii cardiac e, frecvenţa cardiacă poate scădea şi se
poate produce inhibare a activităţii miocardului.
Orice tulburări care influenţează metabolizarea (tulburări hepatice) sau excreţia (tulburări renale)
Prilotekal trebuie, de asemenea, considerate drept alte cauze po sibile ale reacţiilor adverse.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după punerea pe piață a unui medicament este importantă.
6
Aceasta permite monitorizarea continuă a balanței risc/beneficiu a medicamentului. Pr ofesioniștii din
domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare menționat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Este puţin probabil ca Prilotekal, utilizat la dozele recomandate, să determ ine concentraţii plasmatice
capabile să provoace toxicitate sistemică.
Toxicitate sistemică acută
Reacţiile adverse sistemice, care pot apărea în prezenţa unor concentraţii plasmatice mai mari de 5 -
10 micrograme/ml prilocaină, sunt de etiologie iatrogenă, farmacodinamică sau farmacocinetică şi
afectează sistemul nervos central şi sistemul cardiovascular. Reacţiile adverse iatrogen e se produc din
cauza:
- injectării unei cantităţi excesive de soluţie
- injectării intravasculare accidentale
- poziţionării incorec te a pacientului
- anesteziei spinale profunde (reducere marcată a tensiunii arteriale)
În cazul administrării intravenoase accidentale, efectul toxic apare în decurs de 1 -3 minute. Prin contrast,
în cazul unui supradozaj, concentraţiile plasmatice maxime s unt atinse abia după 20-30 de minute, în
funcţie de locul injectării, iar instalarea semnelor de toxicitate este întârziată.
Semnele de supradozaj pot fi clasificate în două seturi diferite de simptome, care diferă din punct de
vedere al tipului şi intens ităţii:
a) Simptome care afectează sistemul nervos central
În general, primele simptome sunt parestezia în zona gurii, senzaţia de amorţeală a limbii, confuzie,
tulburările de auz şi tinitus . Tulburările vizuale şi contracţiile musculare sunt mai severe şi preced o
convulsie generalizată. Aceste semne nu trebuie confundate în mod eronat cu un comportament nevrotic.
Ulterior, pot apărea pierdere a stării de conştienţă şi crize tonico- clonice, care durează în general de la
câteva secunde la câteva minute. Con vulsiile sunt urmate imediat de hipoxie şi creşte re a valorii
dioxidului de carbon din sânge (hipercapnie), puse pe seama activităţii musculare crescute, asociate
tulburărilor respiratorii. În cazuri grave, se poate produce stop respirator. Acidoza potenţe ază efectele
toxice ale anestezicelor locale.
Reducerea sau ameliorarea simptomelor care afectează sistemul nervos central poate fi pusă pe seama
redistribuirii anestezicelor locale în afara SNC, urmată de metabolizarea şi excreţia acestora. Regresia
poate fi rapidă, exceptând cazurile în care s -au utilizat cantităţi excesive.
b) Simptome cardiovasculare
În cazuri grave, se poate produce toxicitate cardiovasculară. Hipotensiunea arterială, bradicardia, aritmia,
precum şi stopul cardiac se pot produce în pr ezenţa unei concentraţii sistemice ridicate de anestezice
locale.
Primele semne de toxicitate care afectează sistemul nervos central preced în general efectele toxice
cardiovasculare. Această afirmaţie nu este valabilă dacă pacientul se află sub anestezie generală sau este
sedat puternic cu medicamente cum sunt benzodiazepin e sau barbiturice.
Managementul toxicităţii sistemice acute
Următoarele măsuri trebuie luate imediat:
- Se opreşte administrarea Prilotekal.
- Se asigură o oxigenare suficientă: se menţine permeabilitatea căilor respiratorii, se administrează
O
2, se asigură ventilaţie artificială (intubare), dacă este necesar.
7
În cazul inhibării funcţiilor cardiovasculare, circulaţia sanguină trebuie stabilizată. Dacă se produc
convulsii, care nu se remit s pontan după 15-20 de secunde, se recomandă administrarea intravenoasă a
unui anticonvulsivant.
Analepticele cu acţiune centrală sunt contraindicate în cazul intoxicaţiei cauzate de anestezicele locale!
În cazul unor complicaţii grave în timpul tratamentului pacientului, se recomandă prezenţa unui medic
specializat în medicină de urgenţă şi resuscitare (de exempl u, anestezist).
Methemoglobinemie
Methemoglobinemia poate urma administrării de prilocaină. Prilotekal este contraindicat în tehnicile de
anestezi e regională care necesită administrare continuă. Dozele utilizate în anestezia subarahnoidiană nu
determină concentraţii plasmatice capabile să inducă methemoglobinemie, aceasta apărând în cazul în care
se administrează o cantitate de clorhidrat de priloca ină mai mare sau egală cu 600 mg.
Există un metabolit al prilocainei, o- toluidina, care poate induce formarea methemoglobinei. În general,
formarea methemoglobinei este neglijabilă clinic, exceptând cazurile de anemie extrem de severă şi de
decompensare ca rdiacă de grad înalt.
Pacienţii cu anemie severă pot dezvolta hipoxie. Este important să se excludă alte cauze severe de cianoză,
de exemplu, hipoxia acută şi/sau insuficienţa cardiacă.
Managementul methemoglobinemiei
Methemoglobinemia confirmată se remit e după 15 minute de la injectarea intravenoasă a unei doze de
albastru de toluidină de 2- 4 mg/kg.
Informaţii suplimentare:
Chiar şi valorile reduse ale methemoglobinemiei pot influenţa determinările pulsoximetriei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale; amide, c odul ATC: N01BB04
Mecanismul de acțiune. Prilocaina este un anestezic local de tip amidic. Prilocaina inhibă funcţia
structurilor excitabile (de exemplu, toate tipurile de fibre nervoase [fibre nervoase senzitive, motorii,
vegetative]).
Proprietăți farmacodinamice. Prilocaina inhibă excitabilitatea receptorilor senzitivi ai durerii şi
conducerea prin fibrele nervoase senzitive, la nivel local şi în mod reversibil, reducând perce pţia durerii şi,
ulterior, a frigului, căldurii, atingerii şi presiunii.
Eficacitate clinică și siguranța.
Prilocaina reduce permeabilitatea membranară pentru sodiu, ceea ce scade excitabilitatea fibrelor nervoase
în funcţie de concentraţia sistemică a pri locainei şi scăderea permeabilităţii instantanee maxime pentru
sodiu, necesară decl anşării potenţialului de acţiune. Efectul depinde de pH -ul substanţei şi al mediului.
Efectul anestezic local se datorează formei protonate. În ţesuturile inflamate, ef ectul anestezicelor locale
este mai redus, din cauza pH -ului mai scăzut al mediului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție și distribuție
Concentraţia plasmatică trebuie să fie neglijabilă în cazul administrării intratecale.
Biotransformare și eliminare
Procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 55%.
Biodisponibi litatea prilocainei la nivelul locului de administrare este de 100%.
8
Principal ii metaboliți ai prilocainei sunt o-toluidina și N -n -propilalanina, ambii fiind produși în fica t și
rinichi sub acțiunea amidazelor. o-Toluidina este supusă unei hidrolize extensive in vivo , cea mai mare
parte a dozei fiind excretată prin urină în 24 de ore. Ca alte amine aromatice, se consideră că activarea
metabolică se realizează inițial pe calea N -hidroxilării, ceea ce duce la legarea covalentă de
macromoleculele tisulare. o -T oluidina este un puternic oxidant al formei ferice a fierului din molecula
hemoglobinei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al prilocainei este de 1,6 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Doza terapeutică utilizată local la om se apropie de doza toxică administrată intravenos la animal. La
animal, semnele de toxicitate acută sunt activitatea redusă, convulsiile, dispneea, cianoza şi decesul
determinat de insu ficienţa cardiacă.
Injectarea subcutanată a unei doze de clorhidrat de prilocaină de 3 ml/kg a indus necroză locală reversibilă
la şobolan. La aceeaşi doză, nu s -au observat efecte nocive la maimuţ ă.
Administrarea unei doze de prilocaină de 60 mg/kg timp d e 5 zile pe săptămână, pe o perioadă de 7
săptămâni, a indus o uşoară pierdere în greutat e la şobolan.
În testele de mutageneză, prilocaina nu a demonstrat efecte mutagene. Indiciile pentru un potenţial
mutagen se bazează pe cunoştinţele legate de metaboli tul o-toluidină, care a determinat leziuni genetice şi
proliferare celulară (mutaţii cromozomiale, aneuploidie, reparare a ADN-ului, conversie celulară) în
diferite teste in vitro .
În studiile de carcinogenitate efectuate la şobolan şi şoarece cu doze mari de metabolit o- toluidină, s-a
observat o creştere a frecvenţei tumorilor la nivelul splinei şi vezicii urinare.
Niciunul din rezultate nu pare semnificativ pentru om, în cazul utilizării prilocainei în doze terapeutice, pe
termen scurt; cu toate acestea, din considerente legate de siguranţă, se recomandă evitarea administrării de
doze mari, pe perioade lungi de timp.
Prilocaina nu are efect asupra fertilităţii masculilor şi femelelor de şobolan. Cu toate acestea,
supravieţuirea postnatală a progeniturilor femelelor tratate a fost redusă. Într-un studiu de embriotoxicitate
efectuat la şobolan, au fost observate efecte letale fetale şi s- a produs hidronefroză dependentă de doză la
fetuşi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glucoză anhidr ă
Hidroxid de sodiu 1N (pentru reglarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere.
6.4 Precauţii speciale pentru păstra re
A nu se păstra la temperaturi peste 25
oC.
A nu se refrigera.
9
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip I incoloră şi transparentă
Cutie cu 10 fiole, conţinând fiec are 5 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiolele de 5 ml cu soluţie injectabilă sunt exclusiv de unică folosinţă.
Soluţia rămasă neutilizată se aruncă.
Medicamentul trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Trebuie utilizate doar soluţii limpezi, practic
lipsite de particule.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Nordic Group B.V.
Siriusdreef 22
2132 WT Hoofddorp
Olanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6583/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări; Iulie 2013
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2014
