TRAMACALM
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TRAMACALM 50 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsulă gelatinoasă cu capac albastru şi corp verde opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor acute şi cronice de intensitate moderată până la severă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de clorhidrat de tramadol este determinată în funcţie de severitatea durerii şi în concordanţă cu
răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte. Acest lucru este valabil pentru toate medicamentele
analgezice.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Pentru dureri acute-doza iniţială uzuală este de 100 mg. Aceasta poate fi urmată de doze de 50 mg sau
100 mg la intervale de minimum 4 ore. Durata tratamentului depinde de situaţia clinică.
Pentru dureri asociate cu afecţiuni cornice-doza iniţială este de 50 mg; ulterior doza se va creşte treptat
în funcţie de intensitatea durerii. Necesitatea pentru continuarea tratamentului trebuie evaluată la
intervale regulate, deoarece s-au raportat simptome de întrerupere şi instalarea dependenţei (vezi pct.
4.4).
Doza zilnică totală de 400 mg nu trebuie depăşită, cu excepţie situaţiilor clinice deosebite.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Tramadolul nu se recomandă la copii cu vârsta sub 12 ani.
Vârstnici: la pacienţii cu vârsta sub 75 ani, cu funcţie hepatică sau renală în limita valorilor normale,
pot fi administrate dozele recomandate la adulţi. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani, timpul de
înjumătăţire plasmatică al tramadolului poate fi prelungit. La aceşti pacienţi, poate fi necesară
ajustarea dozei. Dacă doza este crescută, starea clinică a pacientului trebuie monitorizată strict.
2
Pacienţi cu insuficienţă renală
Tratamentul se poate începe cu doza iniţială de la adult, dar eliminarea tramadolului poate fi prelungită
la pacienţii cu insuficienţă renală; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat.
Pentru un clearance al creatininei <30 ml/min, intervalul dintre doze va fi de 12 ore.
Pentru un clearance al creatininei <10 ml/min, nu se recomandă utilizarea tramadolului. Tramadolul se
elimină foarte lent prin hemodializă sau hemofiltrare şi, prin urmare, de regulă este necesară
administrarea de tramadol după dializă, pentru menţinerea analgeziei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Se recomandă doza uzuală de la adult, dar trebuie avut în vedere că eliminarea tramadolului poate fi
prelungită în insuficienţa hepatică uşoară şi moderată; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat.
4.3 Contraindicaţii
- în caz de hipersensibilitate la clorhidrat de tramadol sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1)
- în intoxicaţiile acute cu alcool etilic, hipnotice, analgezice, opioide sau medicamente psihotrope
- la pacienţii care utilizează sau au utilizat în ultimele 14 zile inhibitori MAO (vezi pct. 4.5)
- la pacienţii cu epilepsie care nu este controlată adecvat prin tratament
- pentru utilizarea în sindromul de întrerupere, la pacienţii dependenţi de narcotice
- insuficienţă hepatică severă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tramacalm poate fi utilizat doar cu precauţii speciale la pacienţii dependenţi de opioide, la pacienţii cu
traumatisme craniene, şoc, tulburări ale stării de conştienţă de etiologie neprecizată, tulburări
respiratorii sau ale centrului respirator, presiune intracraniană crescută.
La pacienţii cu sensibilitate la opioide, medicamentul trebuie utilizat numai cu precauţie.
Sunt necesare precauţii la pacienţii cu deprimare respiratorie, la pacienţii trataţi concomitent cu
medicamente care deprimă SNC (vezi pct. 4.5) sau dacă dozele recomandate sunt depăşite
semnificativ (vezi pct. 4.9), deoarece, în aceste cazuri, nu poate fi exclusă posibilitatea deprimării
respiratorii.
La pacienţii trataţi cu clorhidrat de tramadol, în dozele recomandate, s-au raportat convulsii. Riscul
poate creşte în cazul în care dozele de tramadol depăşesc doza zilnică maximă recomandată (400 mg
clorhidrat de tramadol). În plus, tramadolul poate creşte riscul de convulsii la pacienţii trataţi cu alte
medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu epilepsie sau cei predispuşi la
convulsii trebuie trataţi cu tramadol numai dacă este absolut necesar.
Tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă. În cazul tratamentului de lungă durată, se
pot dezvolta toleranţă şi dependenţă fizică şi psihică. La pacienţii cu tendinţă la consum excesiv de
medicamente sau dependenţă, tratamentul cu Tramacalm trebuie administrat doar pe durate scurte de
timp, sub supraveghere medicală atentă.
Tramadolul nu este adecvat ca substituent pentru tratamentul pacienţilor dependenţi de opioide. Cu
toate că tramadolul este un agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la
morfină.
Tramacalm nu trebuie utilizat împreună cu băuturile alcoolice, deoarece acestea cresc eliberarea
tramadolului din Tramacalm. Aceasta poate determina concentraţii plasmatice crescute de tramadol şi
creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
Medicamentul conţine p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil care pot determina reacţii
alergice (chiar întârziate).
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tramacalm nu trebuie utilizat în asociere cu inhibitori MAO (vezi pct. 4.3). În cazul administrării
inhibitorilor MAO în ultimele 14 zile înainte de utilizarea petidinei, un opioid, s-au observat
interacţiuni care pun viaţa în pericol, prin acţiunea asupra sistemului nervos central şi asupra funcţiilor
respiratorie şi cardiovasculară. În timpul tratamentului cu Tramacalm nu pot fi excluse aceleaşi tipuri
de interacţiuni cu inhibitorii MAO.
Administrarea concomitentă de Tramacalm cu alte deprimante ale sistemului nervos central, incluzând
alcoolul etilic, poate potenţa efectele asupra SNC (vezi pct. 4.8).
Până în prezent, studiile de farmacocinetică au arătat că în cazul administrării concomitente sau
anterioare de cimetidină (inhibitor enzimatic) este puţin probabil să apară interacţiuni semnificative
clinic. Administrarea concomitentă sau anterioară de carbamazepină (inductor enzimatic) poate să
reducă efectul analgezic şi să scadă durata de acţiune.
Nu se recomandă asocierea tramadolului cu agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi (de exemplu,
buprenorfină, nalbufină, pentazocină), deoarece, teoretic, în acest caz, efectul analgezic al unui agonist
pur poate fi redus.
Tramadolul poate determina convulsii şi poate creşte potenţialul de a provoca convulsii al inhibitorilor
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivelor triciclice, neurolepticelor şi altor medicamente care
scad pragul convulsivant.
În cazuri izolate, s-a raportat sindrom serotoninergic, care apare concomitent cu utilizarea terapeutică
a tramadolului în asociere cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitorii MAO. Semne ale sindromului serotoninergic pot fi, de
exemplu, confuzia, agitaţia, febra, hipersudoraţia, ataxia, hiperreflexia, miocloniile şi diareea. În
general, întreruperea administrării medicamentelor serotoninergice este urmată de o ameliorare rapidă.
Tratamentul depinde de natura şi severitatea simptomelor.
Se recomandă precauţie în timpul tratamentului concomitent cu tramadol şi derivaţi cumarinici (de
exemplu, warfarină), datorită faptului că, la unii pacienţi, s-au raportat creşteri ale INR şi apariţia de
echimoze şi sângerări majore.
Alte medicamente cunoscute pentru efectul inhibitor asupra CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi
eritromicina, pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-demetilarea), precum şi, posibil, metabolizarea
metabolitului activ O-demetilat. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată (vezi pct.
4.8).
Într-un număr limitat de studii, utilizarea pre- sau postoperatorie a antiemeticului ondansetron, un
antagonist 5-HT3, creşte necesarul de tramadol administrat în durerea postoperatorie.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Tramadolul traversează placenta. La om, nu există dovezi adecvate privind siguranţa utilizării
tramadolului în timpul sarcinii.
Studiile cu tramadol efectuate la animale au evidenţiat efectele dozelor foarte mari asupra dezvoltării
organelor, osificării şi mortalităţii neonatale. Nu s-au observat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Prin
urmare, Tramadol AL nu trebuie utilizat la gravide.
Tramadolul - administrat înainte de sau în timpul naşterii - nu afectează contracţiile uterine. La nou-
născuţi poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii, care, în general, nu sunt semnificative
clinic. Utilizarea de lungă durată, în timpul sarcinii, poate determina la nou-născut simptome ale
sindromului de întrerupere.
4
În timpul alăptării, aproximativ 0,1% din doza administrată femeii care alăptează este secretată în
lapte. Tramacalm nu este recomandat în timpul alăptării. În general, după administrarea unei doze
unice de tramadol, nu este necesară întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor, Tramacalm poate determina reacţii adverse cum
sunt somnolenţă şi vertij şi, ca urmare, poate influenţa negativ reactivitatea conducătorilor de vehicule
şi ale celor care folosesc utilaje. Acest lucru este valabil, în special, în cazul asocierii cu alcool etilic şi
alte substanţe psihotrope.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de
10% dintre pacienţi.
Tulburări cardiace şi vasculare
Mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100): manifestări cardiovasculare (palpitaţii, tahicardie,
hipotensiune arterială ortostatică sau colaps cardiovascular). Aceste reacţii adverse pot să apară, în
special, în cazul administrării intravenoase şi la pacienţii care sunt supuşi unui stres fizic.
Rare ( ≥1/10000 şi <1/1000): bradicardie, creşterea tensiunii arteriale
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente ( ≥1/10): ameţeli
Frecvente ( ≥1/100 şi <1/10): cefalee, somnolenţă
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): modificări ale apetitului alimentar, parestezii, tremor, deprimare
respiratorie, convulsii epileptiforme, contracţii musculare involuntare, coordonare defectuoasă,
sincopă.
Dacă dozele recomandate sunt depăşite în mod considerabil şi sunt administrate concomitent alte
medicamente antidepresive centrale (vezi pct. 4.5), poate să apară deprimare respiratorie.
Convulsiile epileptiforme pot să apară mai ales după utilizarea unor doze mari de tramadol sau după
tratamentul concomitent cu medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări psihice
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): halucinaţii, confuzie, tulburări ale somnului, anxietate şi coşmaruri.
Reacţiile adverse psihice care pot să apară după administrarea Tramadol AL, pot varia individual în
ceea ce priveşte intensitatea şi natura, (în funcţie de tipul de personalitate şi de durata tratamentului).
Acestea includ modificări ale dispoziţiei (în general, euforie, ocazional disforie), modificări ale
activităţii (în general, supresie, ocazional hiperactivitate) şi modificări ale capacităţii cognitive şi
senzoriale (de exemplu, comportament decizional, tulburări de percepţie). Poate să apară dependenţă.
Tulburări oculare
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): vedere înceţoşată
Tulburări ale aparatului respirator
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): dispnee
S-a raportat agravarea astmului bronşic, deşi nu s-a stabilit o relaţie cauzală
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente (≥1/10): greaţă
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): vărsături, constipaţie, xerostomie
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): eructaţii, iritaţie gastro-intestinală (senzaţie de presiune în
epigastru, meteorism), diaree
5
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): hipersudoraţie
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi, <1/100): reacţii cutanate (de exemplu, prurit, erupţii cutanate
tranzitorii, urticarie)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): slăbiciune musculară
Tulburări hepatobiliare
În cazuri izolate, în timpul utilizării de tramadol, s-a raportat creşterea valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): tulburări de micţiune (dificultăţi la micţiune, disurie şi retenţie urinară)
Tulburări generale
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): oboseală
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): reacţii alergice (de exemplu, dispnee, bronhospasm, wheezing, edem
angioneurotic) şi anafilactice; pot să apară simptome ale sindromului de întrerupere, similare celor din
sindromul de întrerupere la opioide, cum sunt: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie,
tremor şi simptome gastro-intestinale. Alte simptome, observate foarte rar după întreruperea
tratamentului cu tramadol, includ: atacuri de panică, anxietate severă, halucinaţii, parestezii, tinitus şi
simptome neobişnuite nervos centrale.
4.9 Supradozaj
Manifestări clinice
În principiu, în cazul intoxicaţiei cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în
cazul altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Acestea includ, în special, mioză, vărsături, colaps
cardiovascular, tulburări ale conştienţei până la comă, convulsii şi deprimare respiratorie până la stop
respirator.
Tratament
Se aplică măsurile generale de tratament de urgenţă. Căile respiratorii trebuie menţinute permeabile
(aspiraţie!), trebuie asigurat tratament de susţinere a respiraţiei şi circulaţiei, în funcţie de simptome.
Antidotul pentru deprimarea respiratorie este naloxona. În studiile la animale, naloxona nu a avut efect
asupra convulsiilor. În aceste cazuri, trebuie administrat intravenos diazepam.
În cazul intoxicaţiei cu forme farmaceutice cu administrare orală, decontaminarea gastrointestinală cu
cărbune activ sau lavajul gastric sunt recomandate numai în primele 2 ore de la ingestia de tramadol.
Decontaminarea gastrointestinală după acest interval de timp poate fi utilă în cazul intoxicaţiei cu
cantităţi foarte mari de medicament sau cu forma farmaceutică cu eliberare prelungită.
Tramadolul poate fi eliminat din plasmă, în cantitate minimă, prin hemodializă sau hemofiltrare. În
consecinţă, tratamentul intoxicaţiei acute cu Tramadol AL numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu
este adecvat pentru eliminarea toxicului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte opioide, codul ATC: N02AX02
Tramadolul este un analgezic cu acţiune centrală. Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra
receptorilor opioizi μ, δ şi k având afinitate mai mare asupra receptorului μ. Alte mecanisme care
contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei şi creşterea
eliberării serotoninei (5-hidroxitriptaminei).
6
Tramadolul are efect antitusiv. Spre deosebire de morfină, dozele analgezice de tramadol, într-un
interval larg de dozaj, nu determină deprimare respiratorie. Tramadolul nu afectează motilitatea
gastro-intestinală şi efectele asupra aparatului cardiovascular sunt uşoare. Potenţa tramadolului este de
1/10-1/6 din cea a morfinei.
Efectul antinociceptiv al tramadolului a fost demonstrat la pacienţii cu osteoartrită.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, tramadolul se absoarbe rapid şi aproape complet.
După administrarea de capsule, tramadolul apare în plasmă în decurs de 15-45 minute, atingând
concentraţia plasmatică maximă în medie în 2 ore.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1,5-2 ore. Biodisponibilitatea acestuia este de
aproximativ 70% după o singură administrare, datorită efectului de prim pasaj hepatic.
Biodisponibilitatea creşte la 90% până la 100% după administrări repetate.
Legarea tramadolului de proteinele plasmatice este de 20%.
Tramadolul are un volum de distribuţie de 3-4 l/kg. Mai puţin de 0,1% din doza administrată se
excretă în laptele matern.
Biotransformare: la om, tramadolul este metabolizat în principal prin N- şi O-demetilare şi conjugarea
metaboliţilor O-demetilaţi cu acidul glucuronic. Doar O-demetiltramadolul este activ farmacologic.
Există diferenţe cantitative interindividuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în
urină s-au identificat unsprezece metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că
O-demetiltramadolul este mai potent decât substanţa activă nemodificată de 2–4 ori.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tramadolului este de aproximativ 6 ore. Peste 90%
din tramadol se excretă prin urină (70% din această cantitate se excretă sub formă de metaboliţi), iar
restul se excretă prin fecale.
La pacienţii cu insuficeinţă hepatică, poate apărea acumularea, de aceea sunt necesare doze mai mici
sau administrarea la intervale mai mari.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
potenţialul carcinogen.
Studiile cu tramadol, efectuate la şobolani şi iepuri, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar la
administrarea de doze mari, a apărut fetotoxicitate, datorită toxicităţii materne.
La şobolan, administrarea de doze de tramadol peste 50 mg/kg şi zi au determinat efecte toxice la
femele şi creşterea mortalităţii neo-natale. La pui, întârzierea creşterii a apărut sub forma tulburărilor
de osificare şi a întârzierii deschiderii fantelor vaginală şi palpebrală. Fertilitatea masculină nu a fost
afectată. După administrarea de doze mari (peste 50 mg /kg şi zi), femelele au prezentat o scădere a
frecvenţei sarcinilor. La iepure, la administrarea de doze peste 125 mg /kg şi zi, au apărut efecte toxice
la femele şi malformaţii ale scheletului la pui.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
7
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Albastru strălucitor (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de propil
Gelatină
Corpul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Albastru strălucitor (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de propil
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 50 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. A.C. HELCOR PHARMA S.R.L.
Str. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
Jud. Maramureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2066/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie- Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2009
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TRAMACALM 50 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsulă gelatinoasă cu capac albastru şi corp verde opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor acute şi cronice de intensitate moderată până la severă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de clorhidrat de tramadol este determinată în funcţie de severitatea durerii şi în concordanţă cu
răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte. Acest lucru este valabil pentru toate medicamentele
analgezice.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Pentru dureri acute-doza iniţială uzuală este de 100 mg. Aceasta poate fi urmată de doze de 50 mg sau
100 mg la intervale de minimum 4 ore. Durata tratamentului depinde de situaţia clinică.
Pentru dureri asociate cu afecţiuni cornice-doza iniţială este de 50 mg; ulterior doza se va creşte treptat
în funcţie de intensitatea durerii. Necesitatea pentru continuarea tratamentului trebuie evaluată la
intervale regulate, deoarece s-au raportat simptome de întrerupere şi instalarea dependenţei (vezi pct.
4.4).
Doza zilnică totală de 400 mg nu trebuie depăşită, cu excepţie situaţiilor clinice deosebite.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Tramadolul nu se recomandă la copii cu vârsta sub 12 ani.
Vârstnici: la pacienţii cu vârsta sub 75 ani, cu funcţie hepatică sau renală în limita valorilor normale,
pot fi administrate dozele recomandate la adulţi. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani, timpul de
înjumătăţire plasmatică al tramadolului poate fi prelungit. La aceşti pacienţi, poate fi necesară
ajustarea dozei. Dacă doza este crescută, starea clinică a pacientului trebuie monitorizată strict.
2
Pacienţi cu insuficienţă renală
Tratamentul se poate începe cu doza iniţială de la adult, dar eliminarea tramadolului poate fi prelungită
la pacienţii cu insuficienţă renală; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat.
Pentru un clearance al creatininei <30 ml/min, intervalul dintre doze va fi de 12 ore.
Pentru un clearance al creatininei <10 ml/min, nu se recomandă utilizarea tramadolului. Tramadolul se
elimină foarte lent prin hemodializă sau hemofiltrare şi, prin urmare, de regulă este necesară
administrarea de tramadol după dializă, pentru menţinerea analgeziei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Se recomandă doza uzuală de la adult, dar trebuie avut în vedere că eliminarea tramadolului poate fi
prelungită în insuficienţa hepatică uşoară şi moderată; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat.
4.3 Contraindicaţii
- în caz de hipersensibilitate la clorhidrat de tramadol sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1)
- în intoxicaţiile acute cu alcool etilic, hipnotice, analgezice, opioide sau medicamente psihotrope
- la pacienţii care utilizează sau au utilizat în ultimele 14 zile inhibitori MAO (vezi pct. 4.5)
- la pacienţii cu epilepsie care nu este controlată adecvat prin tratament
- pentru utilizarea în sindromul de întrerupere, la pacienţii dependenţi de narcotice
- insuficienţă hepatică severă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tramacalm poate fi utilizat doar cu precauţii speciale la pacienţii dependenţi de opioide, la pacienţii cu
traumatisme craniene, şoc, tulburări ale stării de conştienţă de etiologie neprecizată, tulburări
respiratorii sau ale centrului respirator, presiune intracraniană crescută.
La pacienţii cu sensibilitate la opioide, medicamentul trebuie utilizat numai cu precauţie.
Sunt necesare precauţii la pacienţii cu deprimare respiratorie, la pacienţii trataţi concomitent cu
medicamente care deprimă SNC (vezi pct. 4.5) sau dacă dozele recomandate sunt depăşite
semnificativ (vezi pct. 4.9), deoarece, în aceste cazuri, nu poate fi exclusă posibilitatea deprimării
respiratorii.
La pacienţii trataţi cu clorhidrat de tramadol, în dozele recomandate, s-au raportat convulsii. Riscul
poate creşte în cazul în care dozele de tramadol depăşesc doza zilnică maximă recomandată (400 mg
clorhidrat de tramadol). În plus, tramadolul poate creşte riscul de convulsii la pacienţii trataţi cu alte
medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu epilepsie sau cei predispuşi la
convulsii trebuie trataţi cu tramadol numai dacă este absolut necesar.
Tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă. În cazul tratamentului de lungă durată, se
pot dezvolta toleranţă şi dependenţă fizică şi psihică. La pacienţii cu tendinţă la consum excesiv de
medicamente sau dependenţă, tratamentul cu Tramacalm trebuie administrat doar pe durate scurte de
timp, sub supraveghere medicală atentă.
Tramadolul nu este adecvat ca substituent pentru tratamentul pacienţilor dependenţi de opioide. Cu
toate că tramadolul este un agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la
morfină.
Tramacalm nu trebuie utilizat împreună cu băuturile alcoolice, deoarece acestea cresc eliberarea
tramadolului din Tramacalm. Aceasta poate determina concentraţii plasmatice crescute de tramadol şi
creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
Medicamentul conţine p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil care pot determina reacţii
alergice (chiar întârziate).
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tramacalm nu trebuie utilizat în asociere cu inhibitori MAO (vezi pct. 4.3). În cazul administrării
inhibitorilor MAO în ultimele 14 zile înainte de utilizarea petidinei, un opioid, s-au observat
interacţiuni care pun viaţa în pericol, prin acţiunea asupra sistemului nervos central şi asupra funcţiilor
respiratorie şi cardiovasculară. În timpul tratamentului cu Tramacalm nu pot fi excluse aceleaşi tipuri
de interacţiuni cu inhibitorii MAO.
Administrarea concomitentă de Tramacalm cu alte deprimante ale sistemului nervos central, incluzând
alcoolul etilic, poate potenţa efectele asupra SNC (vezi pct. 4.8).
Până în prezent, studiile de farmacocinetică au arătat că în cazul administrării concomitente sau
anterioare de cimetidină (inhibitor enzimatic) este puţin probabil să apară interacţiuni semnificative
clinic. Administrarea concomitentă sau anterioară de carbamazepină (inductor enzimatic) poate să
reducă efectul analgezic şi să scadă durata de acţiune.
Nu se recomandă asocierea tramadolului cu agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi (de exemplu,
buprenorfină, nalbufină, pentazocină), deoarece, teoretic, în acest caz, efectul analgezic al unui agonist
pur poate fi redus.
Tramadolul poate determina convulsii şi poate creşte potenţialul de a provoca convulsii al inhibitorilor
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivelor triciclice, neurolepticelor şi altor medicamente care
scad pragul convulsivant.
În cazuri izolate, s-a raportat sindrom serotoninergic, care apare concomitent cu utilizarea terapeutică
a tramadolului în asociere cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitorii MAO. Semne ale sindromului serotoninergic pot fi, de
exemplu, confuzia, agitaţia, febra, hipersudoraţia, ataxia, hiperreflexia, miocloniile şi diareea. În
general, întreruperea administrării medicamentelor serotoninergice este urmată de o ameliorare rapidă.
Tratamentul depinde de natura şi severitatea simptomelor.
Se recomandă precauţie în timpul tratamentului concomitent cu tramadol şi derivaţi cumarinici (de
exemplu, warfarină), datorită faptului că, la unii pacienţi, s-au raportat creşteri ale INR şi apariţia de
echimoze şi sângerări majore.
Alte medicamente cunoscute pentru efectul inhibitor asupra CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi
eritromicina, pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-demetilarea), precum şi, posibil, metabolizarea
metabolitului activ O-demetilat. Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată (vezi pct.
4.8).
Într-un număr limitat de studii, utilizarea pre- sau postoperatorie a antiemeticului ondansetron, un
antagonist 5-HT3, creşte necesarul de tramadol administrat în durerea postoperatorie.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Tramadolul traversează placenta. La om, nu există dovezi adecvate privind siguranţa utilizării
tramadolului în timpul sarcinii.
Studiile cu tramadol efectuate la animale au evidenţiat efectele dozelor foarte mari asupra dezvoltării
organelor, osificării şi mortalităţii neonatale. Nu s-au observat efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Prin
urmare, Tramadol AL nu trebuie utilizat la gravide.
Tramadolul - administrat înainte de sau în timpul naşterii - nu afectează contracţiile uterine. La nou-
născuţi poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii, care, în general, nu sunt semnificative
clinic. Utilizarea de lungă durată, în timpul sarcinii, poate determina la nou-născut simptome ale
sindromului de întrerupere.
4
În timpul alăptării, aproximativ 0,1% din doza administrată femeii care alăptează este secretată în
lapte. Tramacalm nu este recomandat în timpul alăptării. În general, după administrarea unei doze
unice de tramadol, nu este necesară întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor, Tramacalm poate determina reacţii adverse cum
sunt somnolenţă şi vertij şi, ca urmare, poate influenţa negativ reactivitatea conducătorilor de vehicule
şi ale celor care folosesc utilaje. Acest lucru este valabil, în special, în cazul asocierii cu alcool etilic şi
alte substanţe psihotrope.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de
10% dintre pacienţi.
Tulburări cardiace şi vasculare
Mai puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100): manifestări cardiovasculare (palpitaţii, tahicardie,
hipotensiune arterială ortostatică sau colaps cardiovascular). Aceste reacţii adverse pot să apară, în
special, în cazul administrării intravenoase şi la pacienţii care sunt supuşi unui stres fizic.
Rare ( ≥1/10000 şi <1/1000): bradicardie, creşterea tensiunii arteriale
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente ( ≥1/10): ameţeli
Frecvente ( ≥1/100 şi <1/10): cefalee, somnolenţă
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): modificări ale apetitului alimentar, parestezii, tremor, deprimare
respiratorie, convulsii epileptiforme, contracţii musculare involuntare, coordonare defectuoasă,
sincopă.
Dacă dozele recomandate sunt depăşite în mod considerabil şi sunt administrate concomitent alte
medicamente antidepresive centrale (vezi pct. 4.5), poate să apară deprimare respiratorie.
Convulsiile epileptiforme pot să apară mai ales după utilizarea unor doze mari de tramadol sau după
tratamentul concomitent cu medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări psihice
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): halucinaţii, confuzie, tulburări ale somnului, anxietate şi coşmaruri.
Reacţiile adverse psihice care pot să apară după administrarea Tramadol AL, pot varia individual în
ceea ce priveşte intensitatea şi natura, (în funcţie de tipul de personalitate şi de durata tratamentului).
Acestea includ modificări ale dispoziţiei (în general, euforie, ocazional disforie), modificări ale
activităţii (în general, supresie, ocazional hiperactivitate) şi modificări ale capacităţii cognitive şi
senzoriale (de exemplu, comportament decizional, tulburări de percepţie). Poate să apară dependenţă.
Tulburări oculare
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): vedere înceţoşată
Tulburări ale aparatului respirator
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): dispnee
S-a raportat agravarea astmului bronşic, deşi nu s-a stabilit o relaţie cauzală
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente (≥1/10): greaţă
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): vărsături, constipaţie, xerostomie
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): eructaţii, iritaţie gastro-intestinală (senzaţie de presiune în
epigastru, meteorism), diaree
5
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): hipersudoraţie
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi, <1/100): reacţii cutanate (de exemplu, prurit, erupţii cutanate
tranzitorii, urticarie)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): slăbiciune musculară
Tulburări hepatobiliare
În cazuri izolate, în timpul utilizării de tramadol, s-a raportat creşterea valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): tulburări de micţiune (dificultăţi la micţiune, disurie şi retenţie urinară)
Tulburări generale
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): oboseală
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): reacţii alergice (de exemplu, dispnee, bronhospasm, wheezing, edem
angioneurotic) şi anafilactice; pot să apară simptome ale sindromului de întrerupere, similare celor din
sindromul de întrerupere la opioide, cum sunt: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie,
tremor şi simptome gastro-intestinale. Alte simptome, observate foarte rar după întreruperea
tratamentului cu tramadol, includ: atacuri de panică, anxietate severă, halucinaţii, parestezii, tinitus şi
simptome neobişnuite nervos centrale.
4.9 Supradozaj
Manifestări clinice
În principiu, în cazul intoxicaţiei cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în
cazul altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Acestea includ, în special, mioză, vărsături, colaps
cardiovascular, tulburări ale conştienţei până la comă, convulsii şi deprimare respiratorie până la stop
respirator.
Tratament
Se aplică măsurile generale de tratament de urgenţă. Căile respiratorii trebuie menţinute permeabile
(aspiraţie!), trebuie asigurat tratament de susţinere a respiraţiei şi circulaţiei, în funcţie de simptome.
Antidotul pentru deprimarea respiratorie este naloxona. În studiile la animale, naloxona nu a avut efect
asupra convulsiilor. În aceste cazuri, trebuie administrat intravenos diazepam.
În cazul intoxicaţiei cu forme farmaceutice cu administrare orală, decontaminarea gastrointestinală cu
cărbune activ sau lavajul gastric sunt recomandate numai în primele 2 ore de la ingestia de tramadol.
Decontaminarea gastrointestinală după acest interval de timp poate fi utilă în cazul intoxicaţiei cu
cantităţi foarte mari de medicament sau cu forma farmaceutică cu eliberare prelungită.
Tramadolul poate fi eliminat din plasmă, în cantitate minimă, prin hemodializă sau hemofiltrare. În
consecinţă, tratamentul intoxicaţiei acute cu Tramadol AL numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu
este adecvat pentru eliminarea toxicului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte opioide, codul ATC: N02AX02
Tramadolul este un analgezic cu acţiune centrală. Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra
receptorilor opioizi μ, δ şi k având afinitate mai mare asupra receptorului μ. Alte mecanisme care
contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei şi creşterea
eliberării serotoninei (5-hidroxitriptaminei).
6
Tramadolul are efect antitusiv. Spre deosebire de morfină, dozele analgezice de tramadol, într-un
interval larg de dozaj, nu determină deprimare respiratorie. Tramadolul nu afectează motilitatea
gastro-intestinală şi efectele asupra aparatului cardiovascular sunt uşoare. Potenţa tramadolului este de
1/10-1/6 din cea a morfinei.
Efectul antinociceptiv al tramadolului a fost demonstrat la pacienţii cu osteoartrită.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, tramadolul se absoarbe rapid şi aproape complet.
După administrarea de capsule, tramadolul apare în plasmă în decurs de 15-45 minute, atingând
concentraţia plasmatică maximă în medie în 2 ore.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1,5-2 ore. Biodisponibilitatea acestuia este de
aproximativ 70% după o singură administrare, datorită efectului de prim pasaj hepatic.
Biodisponibilitatea creşte la 90% până la 100% după administrări repetate.
Legarea tramadolului de proteinele plasmatice este de 20%.
Tramadolul are un volum de distribuţie de 3-4 l/kg. Mai puţin de 0,1% din doza administrată se
excretă în laptele matern.
Biotransformare: la om, tramadolul este metabolizat în principal prin N- şi O-demetilare şi conjugarea
metaboliţilor O-demetilaţi cu acidul glucuronic. Doar O-demetiltramadolul este activ farmacologic.
Există diferenţe cantitative interindividuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în
urină s-au identificat unsprezece metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că
O-demetiltramadolul este mai potent decât substanţa activă nemodificată de 2–4 ori.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tramadolului este de aproximativ 6 ore. Peste 90%
din tramadol se excretă prin urină (70% din această cantitate se excretă sub formă de metaboliţi), iar
restul se excretă prin fecale.
La pacienţii cu insuficeinţă hepatică, poate apărea acumularea, de aceea sunt necesare doze mai mici
sau administrarea la intervale mai mari.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
potenţialul carcinogen.
Studiile cu tramadol, efectuate la şobolani şi iepuri, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar la
administrarea de doze mari, a apărut fetotoxicitate, datorită toxicităţii materne.
La şobolan, administrarea de doze de tramadol peste 50 mg/kg şi zi au determinat efecte toxice la
femele şi creşterea mortalităţii neo-natale. La pui, întârzierea creşterii a apărut sub forma tulburărilor
de osificare şi a întârzierii deschiderii fantelor vaginală şi palpebrală. Fertilitatea masculină nu a fost
afectată. După administrarea de doze mari (peste 50 mg /kg şi zi), femelele au prezentat o scădere a
frecvenţei sarcinilor. La iepure, la administrarea de doze peste 125 mg /kg şi zi, au apărut efecte toxice
la femele şi malformaţii ale scheletului la pui.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
7
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Albastru strălucitor (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de propil
Gelatină
Corpul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Albastru strălucitor (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil
p-Hidroxibenzoat de propil
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 50 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. A.C. HELCOR PHARMA S.R.L.
Str. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
Jud. Maramureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2066/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizaţie- Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2009
