VOLTFAST 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic cu pulbere pentru soluţie orală conţine diclofenac po tasic 50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Pulbere omogenă de culoare albă până la galben- deschis
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scurtă durată al următoarelor afecţiuni acute:
- durere, inflamaţie şi edeme post -traumatice, de exemplu cauzate de luxaţii;
- durere, inflamaţie şi edeme post -operatorii, de exemplu, după intervenţii chirurgicale stomatologice
sau ortoped ice;
- afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii ginecologice, de exemplu, dismenoree primară sau anexită;
- atacuri de migrenă;
- sindroame dureroase ale coloanei vertebrale;
- reumatism abarticular;
- adjuvant în infecţii severe, dureroase ale urechii, na sului, sau gâtului, de exemplu,
faringoamigdalită, otită. Conform principiilor terapeutice generale, afecţiunea de bază trebuie
tratată prin tratament adecvat, conform recomandărilor . Febra, ca singur simptom, nu reprezintă o
indicaţie.
4.2 Doze şi mod de adm inistrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Populaţia ţintă generală
Adulţi
Doza zilnică iniţială recomandată este de 100–150 mg diclofenac potasic. În cazurile uşoare, este
suficientă, de obicei, o doză de 50–100 mg pe zi. În general, doza totală zilnică trebuie fracţionată în 2 -
3 prize și nu trebuie să depășească 150 mg.
În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este, în general, de 50 –150 mg. Iniţial,
trebuie administrată o doză de 50–100 mg şi, dacă este necesar, aceasta poate fi
crescută pe parcursul mai
multor cicluri menstruale până la maximum 200 mg/pe zi. Tratamentul trebuie încep ut în momentul
apariţiei primelor simptome şi, în funcţie de simptomatologie, continuat timp de câteva zile.
În cazul migrenelor, trebuie luată o doză iniţală de 50 mg imediat ce apar primele semne ale unui atac
iminent. În cazurile în care ameliorarea du rerii în interval de 2 ore de la prima doză nu este suficientă,
poate fi administrată o a doua doză de 50 mg. Dacă este necesar, doze ulterioare de 50 mg pot fi luate la
intervale la 4 până la 6 ore. A nu se depăşi 200 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 14
ani. Pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 14 ani, sunt disponibile alte forme
farmaceutice ( de exemplu supozitoare).
Pentru adolescenţi cu vârsta de 14 ani sau peste, o doză zilnică de 50 mg în priză unică sau de 100 mg în 2
prize separate este, de obicei, suficientă.
Doza maximă zilnică de 150 mg pe zi nu trebuie depăşită.
La copii şi adolescenţi utili zarea Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală în tratamentul atacurilor de
migrenă nu a fost stabilită.
Vârstnici (Pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct 4.4).
Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular
În general, tratamentul cu Voltfast nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiacă stabilită sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală card iacă stabilită, hipertensiune
arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei boli cardiovasculare trebuie tratată
cu Voltaren Rapid numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic dacă tratamentul se
administrează mai mult de 4 săptămâni (vezi pct. Atenţionări şi precauţii) .
Insuficienţă renală
Voltfast este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Voltfast la pacienţi
cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Insuficienţă hepa tică
Voltfast este contraindicat la pacientii cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatice, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă p recauţie la administrarea Voltfast la pacienţi
cu insuficienţă hepatice uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
3
Mod de administrare
Conţinutul plicului trebuie dizolvat prin amestecare într -un pahar de a pă plată (necarbonatată). Soluţia
poate rămâne uşor opalescentă, însă acest lucru nu ar trebui să influenţeze eficacitatea medicamentului.
Soluţia trebuie ingerată, preferabil, înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac potasic, la alte AINS sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforare sau antecedentede de ulcer peptic
/hemoragie recurente (două sau mai multe episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie) ( vezi pct
4.4.). Antecedente de hemoragie sau perforare gastro -intestinală, aferente tratamentului anterior cu
AINS.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6.).
- Insuficienţă hepatică.
- Insuficienţă renală.
- Insuficienţă cardiacă congestiv ă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
periferică şi/sau boală cerebrovasculară (vezi pct. 4.4.).
- Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), Voltfast este contraindicat, de
asemenea, la pacienţii la car e crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt agravate de
acidul acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct 4.4 şi pct. 4.8.).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin admin istrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro -intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Interacţiuni cu AINS
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Vo l tfast cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi al
ciclooxigenazei 2, datorită potenţialul pentru apariţia reacţiilor adverse cumulate.
Vârstnici
La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii
vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.
Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere anterioară la medicament.
Mascarea semnelor infecţiilor
Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, Voltfast poate masca semnele şi simptomele
unei infecţii.
Efecte la nivel gastro -intestinal
În cazul administrării tuturor AI NS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastro -intestinale,
ulceraţii sau perforaţii, ce pot fi fatale şi pot să apară în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro -intestinale grave. În g eneral, acestea au
consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apare hemoragia gastro -intestinală sau ulceraţia la pacienţii
cărora li se administrează Vo l t f a s t, tratamentul trebuie întrerupt.
Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei
atenţii deosebite în cazul prescrierii Voltfast la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro -
4
intestinală (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice s au
intestinale ( vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor GI este mai mare la creşterea dozelor AINS şi la pacienţii
cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici. Vârstnicii
prezintă o frecvenţă crescută a apar iţiei reacţiilor adverse la AINS, mai ales hemoragie şi perforații gastro -
intestinale, care pot fi letale.
Pentru a reduce riscul toxicităţii GI la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu
hemoragie sau perforare, şi la vârstnici, tr atamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză
eficace.
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a
medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce prob abil cresc
riscul gastro -intestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de
exemplu, inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnici, trebuie să raport eze orice simptom
abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie GI). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se
administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum
corticosteroizii administraţi sistemic, a nticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori specifici ai
recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).
De asemenea, este necesară supravegherea medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii
cu colită ulceroasă sau boala Crohn, deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8.).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară sau
moderată , sunt necesare monitorizarea şi recoman dări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
În general, trat amentul cu Voltfast nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită
(insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială peri ferică) sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară
stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru bo ală cardiovasculară
(de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fu mat) trebuie trataţi cu Voltfast numai
după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se administrează pe o perioadă
mai lungă de 4 săptămâni.
De oarece riscurile cardiovascular e asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie
administrată cea mai mică doză eficace p entru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia
pacientului de atentuare a s imptomelor şi răspunsul la trata ment trebuie reevaluate periodic, mai ales când
tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni .
Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, durere
toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi să meargă la
medic imediat după un astfel de eveniment.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari
(150 mg zilnic) şi în tr atamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
5
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă con gestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac
numai după evaluare atentă.
P acienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după
evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie
de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de
timp . Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia
la tratament
Efecte la nivel hematologic
Utilizarea Voltfast es te recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Dacă, totuşi, Voltfast este
utilizat pentru o perioadă prelungită, ca şi în cazul altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei.
Ca şi alte AINS, Voltfast poate inhiba temporar agregarea plachet ară. Pacienţii cu tulburări de hemostază
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Efecte respiratorii ( Astm pre-existent )
La pacienţii cu astm, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali),
afecţiuni pulmonare obstructive cron ice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă sunt
asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, precum crizele astmatice (aşa
numita intoleranţă la analgezice/astmul -analgezicelor), edemul Quincke sau urti caria sunt mult mai
frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi
(pregătire de urgenţă). De asemenea, aceasta este aplicabilă şi pacienţilor alergici la alte substanţe, de
exemplu cu reacţii cutanat e, prurit sau urticarie.
Efecte la nivel hepatobiliar
În cazul prescrierii Voltfast la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală
atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.
Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia sau
mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu Voltfast , ca măsură de precauţie,
se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anor male ale testelor
funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării
hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), administrarea Voltfast
trebuie întreruptă. Hepat ita poate să apară la administrarea de diclofenac, fără manifestări clinice de
avertizare.
La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea Vo l t f a s t, deoarece se poate
declanşa o
criză .
Efecte la nivel renal
Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac, se
recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune
arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează t ratament concomitent cu diuretice sau
medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare extracelulară
semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o
intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct.
4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu Voltfast, monitorizarea funcţiei renale este recomandată
ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de
6
dinaintea tratamentului.
Efecte cutanate
Foarte rar, s -a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv Vo l t f a s t, cu reacţii cutanate grave, unele letale,
inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Se
pare că pacienţii prezintă risc crescut de apa riţie a acestor reacţii la începerea tratamentului, debutul
reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Administrarea Voltfast trebuie
întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn
de hipersensibilitate.
Lupus eritematos sistemic și boli mixte ale țesutului conjunctiv
La pacienții cu lupus eritematos sistemic și boli mixte ale țesutului conjunctiv poate apare un risc crescut
pentru apariția meningitelor aseptice.
I nformaţii importante privind unele componente ale Voltfast
Voltfast conţine aspartam, care este o sursă de fenilalanină şi de aceea poate fi nociv pentru pacienţii cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoar ele interacţiuni includ pe cele observate la Voltfast pulbere pentru soluţie orală şi/sau alte forme
farmaceutice de diclofenac.
Interacţiuni observate de luat în considerare
Inhibitori potenţi ai CYP2C9
Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum este
voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime şi
a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Glicozide cardiace
U tilizarea concomitentă a AINS și a glicozidelor cardiace poate exacerba complicațiile insuficienț ei
cardiac e, reduce rata filtrării glomerulare și crește c oncentrația plasmatică a glicozidelor.
Diuretice şi substanţe antihipertensive
Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau substanţe antihipertensive (de
exemplu, beta -blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensi nei (ECA)) poate determina o scădere
a efectului antihipertensiv al acestora, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatorii . Astfel,
combinaţia trebuie administrată cu prudenţă şi monitorizată periodic tensiunea acestor pacienţi, în special
la cei vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale
după iniţierea tratamentului concomitent şi după aceea periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori
ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate. (vezi pct. 4.4) .
Ciclosporina
Diclofenacul, ca şi alte AINS, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită efectului asupra
prostaglandinelor renale. Astfel, acesta trebuie administrat în doze mai mici decât acelea ce ar trebui
7
utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează ciclosporină.
Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemia
Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim
poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie monitorizate
frecvent.
Antibacteriene chinolonice
S -au rapo rtat cazuri izolate de convulsii care pot fi datorate administrării concomitente de chinolone şi
AINS.
Reacţii anticipate de luat în considerare
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau corticosteroizi,
poate creşte frecvenţa apariţiei reacţiilor adverse gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante şi antiagregante p lachetare
Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct.
4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea
anticoagulantelor, la pacienţii la care se ad ministrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există
raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă
monitorizare atentă.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea concomi tentă a AINS şi ISRS, inclusiv diclofenac, poate creşte riscul hemoragiilor gastro -
intestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabeticele orale fără a
influenţa efect ul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac , s-au raportat
cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice orale.
Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţ iei sanguine a glucozei, ca o măsură de precauţie
în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance- ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile
acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea sau
după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile plasmatice
ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8- 12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece
AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Fenitoină
Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice ale fenitoinei din cauza unei creşteri anti cipate a expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină
Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se recomandă
administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea colestipolului/col estiraminei sau
cu 4 până la 6 ore după aceasta.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
8
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau de zvoltarea embrio-fetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor,
malformaţiilor cardiace şi a gastroschizisului după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în
prima perioadă a sarc inii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% până la aproximativ 1,5 %.
Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei prostaglandinelor s -a dovedit a conduce la un număr crescut de cazuri de pierdere a
embrionului pre - şi post -implantare şi de letalitate embrio -fetală
În plus, au fost raportate incidenţe crescute de apariţie ale diverselor malformaţii, inclusiv cele
cardio vasculare, la animale cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata
organogenezei. În primul şi al doilea trimestru de sarcină diclofenac nu trebuie administrat decât dacă este
absolut necesar. În cazul în care diclofenac e ste utilizat de o femeie care încearcă să rămână însărcinată
sau pe durata primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai
redus, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În al treile a trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:
- toxicitate cardiop ulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care se poate agrava până la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
iar mama şi nou- născutul, la finele sarcinii, la:
- posibila prelungire a hemoragiei, efect anti -agregant plachetar, care poate apărea chiar şi la doze
foarte reduse.
- inhibarea contracţiilor uterine care conduce la travaliu întârziat sau prelungit.
Ca urmare, diclofenacul este contraindicat în timpul celui de- al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte AINS, diclofenacul se excretă în lapte în cantităţi mici. Astfel, Voltfast nu trebuie administrat în
timpul alăptării pentru a evita reacţiile adverse la sugar.
Fertilitate
Similar altor AINS, utilizarea Voltfast poate scădea fertilitatea feminină şi nu este recomandat femeilor
care încearcă să rămână însărcinate. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării Voltfast la femeile
ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind infertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul
sistemului nervos central în timpul utilizării Voltfast, trebuie să evite să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat sub formă de tabel privind reacţiile adverse
Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau din raportări spontane sau din literatura de specialitate
(Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul acestei
convenţii reacţiile adverse sunt clasificate după frecvenţă, cele mai frecvente reacţii fiind primele
prezentate. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
9
descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie adversă
se baz ează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente ( ≥1/100,
<1/10); mai
puţin frecvente ( ≥1/1000,
<1/100); rare ( ≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibi le.
Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru Voltfast pulbere pentru soluţie orală şi/sau
alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt cât şi pentru utilizare de
lungă durată.
Ta b e l 1 Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia
hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi anafilactoide
(incluzând hipotensiune arterială şi şoc).
Foarte rare: Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare: Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate,
tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee, ameţeală, senzație de oboseală.
Rare: Somnolenţă
Foarte rare: Parestezie, tulburări de memorie, convulsii, anxietate,
tremor, meningită aseptică, disgeuzie, accident
cerebrovascular.
Cu frecvență necunoscută: Stare de confuzie, halucinații, tulburări senzitive, stare de
rău general.
Tulburări oculare
Foarte rare: Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Cu frecvență necunoscută: Nevrită optică.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: Vertij.
Foarte rare: Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii, durere
precordială,
Tulburări vasculare
Foarte rare: Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare: Pneumonie.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală,
meteorism, anorexie.
Rare: Gastrită, hemoragie gastro-intestinală, hematemeză,
diaree sangvinolentă, melenă, ulcer gastro-intestinal (cu
10
sau fără hemoragie sau perforare,).
Foarte rare: Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea colitei
ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie, stomatit ă
(inclusiv stomatită ulcerativă) , glosită, afecţiuni
esofagiene, stricturi intestinale asemănătoare unei
diafragme (tip diafragm -like), pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Transaminaze crescute.
Rare: Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare: Hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficienţă
hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Erupţie cutanată.
Rare: Urticarie.
Foarte rare: Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem multiform,
sindrom Stevens -Johns on, necroliză toxică epidermică
(sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie
de fotosensibilitate, purpură Henoch-Schonlein, purpură,
prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom
nefrotic, nefrită tubulointerstiţială, necroză renală
papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare:
Tulburări ale aparatului genital şi ale
sânului
Edem.
Impotență
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta- analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor
aterotrombotice (de exemplu, infarctul mioca rdic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o doză
mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. Atenţionări şi precauţii).
Studiile clinice şi datele epidemiologice indică în mod susţinut un risc crescut de apariţi e a evenimentelor
trombotice arteriale ( de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral ) asociate cu utilizarea
diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4
Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare ).
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate determina
11
simptome precum cefalee, greață, vărsături, dureri epigastrice, dezorientare, stare de excitabilitate
crescută, somnolență, lipotimie, comă, hemoragie gastro- intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau
convulsii. În cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării
hepatice.
Măsuri terapeu tice
Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi
tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiunea arterială, insuficienţa
renală, convulsiile, tulburările gastro- intestinale şi deprimarea respiratorie, trebuie instituit tratament
simptomatic şi de susţinere.
Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile în
accelerarea eliminării AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de proteinele
plasmatice şi a metabolizării extensive.
Poate fi avută în vedere administrarea de cărbune activat după ingerarea unei supradoze cu potenţial toxic,
şi decontaminarea gastrică (de exemplu, vărsătu ri, lavaj gastric) în cazul ingerării unei supradoze ce poate
pune viaţa în pericol.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substan ţe înrudite, codul ATC: M01AB05.
Mecanism de acţiune
Voltfast conţine sarea potasică a diclofenacului, o substanţă nesteroidiană cu proprietăţi puternice
antireumatice, analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.
Voltfast are o acţiune cu un debut rap id, ceea ce îl face adecvat pentru tratamentul durerii acute şi
afecţiunilor inflamatorii. Inhibarea biosintezei prostaglandinelor, demonstrată în cadrul studiilor
experimentale, este considerată fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă
un rol important în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul potasic nu inhibă sinteza de
proteoglicani la nivelul cartilajului.
Efecte farmacodinamice
S -a demonstrat că Voltfast are un puternic efect analgezic asupra durerii ușoare și moderate. În prezenţa
inflamaţiei, de exemplu, sau după unele intervenţii chirugicale, acesta ameliorează rapid atât durerea
spontană, cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamat or şi lezional.
Studiile clinice au arătat, de asemenea, că în dismenoreea primară substanţa activă poate elimina durerea.
În cazurile de atacuri de migrenă, s- a demonstrat că Voltfast este eficient în înlăturarea durerii şi
ameliorarea simptomelor aferen te, greaţă şi vărsături.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Diclofenacul se absoarbe rapid şi complet din diclofenacul potasic. Concentraţiile plasmatice medii de 5,5
mmol/l sunt atinse în medie după 15 minute după ingerarea unui pliculeţ de 50 mg.
12
Ingerarea împreună cu alimente nu influenţează cantitatea de diclofenac absorbită, deşi debutul şi rata de
aborbţie pot fi uşor întârziate.
Deoarece aproximativ jumătate din cantitatea de diclofenac este metabolizată la primul pasaj hepatic
(efectul „prim ului pasaj”), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după
administrarea orală sau rectală este aproximativ jumătate din cea de după administrarea intravenoasă a
unei doze echivalente.
După administrări repetate, profilul farma cocinetic nu se modifică. În cazul respectării intervalelor de timp
recomandate dintre doze, nu se produce acumularea medicamentului.
Distribuţie
99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină (99,4%). Volumul
aparent de distribuţie calculat este de 0,12 până la 0,17 1/kg.
Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după ce s -
au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din l ichidul
sinovial este de 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime, concentraţiile
substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin până la 12 ore.
Diclofenacul a fost detectat înt r-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care
alăpta. Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze de
0,03 mg/kg şi zi.
Metabolizare
Metabolizarea diclofenacului are loc parţial pr in glucuronidarea moleculei intacte, dar, în principal, prin
hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’ -hidroxi -,
4’ -hidroxi -, 5’ -hidroxi -, 4’,5’ -hidroxi - şi 3’ -hidroxi -4’ -metoxi -diclofenac), din care majorit atea sunt
transformaţi în glucuronoconjugaţi. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într -o
proporţie mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare
Clearance- ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoar ea medie ± DS).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre
metaboliţi, inclusiv cei 2 activi au, de asemenea, timp scurt de înjumătăţire plasmatică, de 1 până la 3 ore.
Un metabolit, 3’ -hidroxi -4’ -metoxi -diclofenac, are timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung. Cu toate
acestea, acest metabolit este aproape inactiv.
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al moleculei
nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea, transformaţi în
glucuronoconjugaţi. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul dozei se elimină sub
formă de metaboliţi, prin bilă, în materiile fecale.
Grupe speciale de pacienţi
Nu s -au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea sau
excreţia medicamentului.
La pacienţii cu insuficienţă renală, nu s- a observat nici o acumulare a substanţei active nemetabolizate,
dedusă din cinetica do zei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance
plasmatic al creatininei < 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru calculate ale hidroxi
metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea, metaboliţii
sunt eliminaţi în final prin bilă.
13
La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică compensată, cinetica şi metabolismul diclofenacului
sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.
5.3 Date preclinice de si guranţă
Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi
formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele gestante
de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, prelungirea gestaţiei,
rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele uşoare ale
diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constr icţia canalului arterial in utero
sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinei (vezi pct. 4.3 şi
pct.4.6).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Aspartam
Aromă de mentă
1)
Hidrogenocarbonat de potasiu
Aromă de anason
2)
Zaharină sodică
Glicerol dibehenat
1) „Aroma de mentă” conţine: ulei esenţial de mentă, L -mentol, maltodextrină, gumă arabică,
butilhidroxianisol (E 320).
2)
„Aroma de anason” conţine: anetol, ulei esenţial de anason, benzionă, ulei esenţial de coriandru, ulei
esenţial de fenicul (dulce), ulei esenţial de portocală (dulce), ulei esenţial de lămâie, maltodextrină, gumă
arabică, dioxid de siliciu (E 551), butilhidroxianisol (E 320).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original .
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 9 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 21 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 30 plicuri din hârtie/Al/PE .
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH,
Roonstrasse 25, D-90429 Nürnberg, Germania
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5905/2013/01
5905/2013/02
5905/2013/03
5905/2013/04
9. D ATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Octo mbrie 2013.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic cu pulbere pentru soluţie orală conţine diclofenac po tasic 50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: aspartam 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală
Pulbere omogenă de culoare albă până la galben- deschis
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de scurtă durată al următoarelor afecţiuni acute:
- durere, inflamaţie şi edeme post -traumatice, de exemplu cauzate de luxaţii;
- durere, inflamaţie şi edeme post -operatorii, de exemplu, după intervenţii chirurgicale stomatologice
sau ortoped ice;
- afecţiuni dureroase şi/sau inflamatorii ginecologice, de exemplu, dismenoree primară sau anexită;
- atacuri de migrenă;
- sindroame dureroase ale coloanei vertebrale;
- reumatism abarticular;
- adjuvant în infecţii severe, dureroase ale urechii, na sului, sau gâtului, de exemplu,
faringoamigdalită, otită. Conform principiilor terapeutice generale, afecţiunea de bază trebuie
tratată prin tratament adecvat, conform recomandărilor . Febra, ca singur simptom, nu reprezintă o
indicaţie.
4.2 Doze şi mod de adm inistrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Populaţia ţintă generală
Adulţi
Doza zilnică iniţială recomandată este de 100–150 mg diclofenac potasic. În cazurile uşoare, este
suficientă, de obicei, o doză de 50–100 mg pe zi. În general, doza totală zilnică trebuie fracţionată în 2 -
3 prize și nu trebuie să depășească 150 mg.
În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este, în general, de 50 –150 mg. Iniţial,
trebuie administrată o doză de 50–100 mg şi, dacă este necesar, aceasta poate fi
crescută pe parcursul mai
multor cicluri menstruale până la maximum 200 mg/pe zi. Tratamentul trebuie încep ut în momentul
apariţiei primelor simptome şi, în funcţie de simptomatologie, continuat timp de câteva zile.
În cazul migrenelor, trebuie luată o doză iniţală de 50 mg imediat ce apar primele semne ale unui atac
iminent. În cazurile în care ameliorarea du rerii în interval de 2 ore de la prima doză nu este suficientă,
poate fi administrată o a doua doză de 50 mg. Dacă este necesar, doze ulterioare de 50 mg pot fi luate la
intervale la 4 până la 6 ore. A nu se depăşi 200 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 14
ani. Pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 14 ani, sunt disponibile alte forme
farmaceutice ( de exemplu supozitoare).
Pentru adolescenţi cu vârsta de 14 ani sau peste, o doză zilnică de 50 mg în priză unică sau de 100 mg în 2
prize separate este, de obicei, suficientă.
Doza maximă zilnică de 150 mg pe zi nu trebuie depăşită.
La copii şi adolescenţi utili zarea Voltfast 50 mg pulbere pentru soluţie orală în tratamentul atacurilor de
migrenă nu a fost stabilită.
Vârstnici (Pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct 4.4).
Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular
În general, tratamentul cu Voltfast nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiacă stabilită sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală card iacă stabilită, hipertensiune
arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei boli cardiovasculare trebuie tratată
cu Voltaren Rapid numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic dacă tratamentul se
administrează mai mult de 4 săptămâni (vezi pct. Atenţionări şi precauţii) .
Insuficienţă renală
Voltfast este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Voltfast la pacienţi
cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Insuficienţă hepa tică
Voltfast este contraindicat la pacientii cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatice, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă p recauţie la administrarea Voltfast la pacienţi
cu insuficienţă hepatice uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
3
Mod de administrare
Conţinutul plicului trebuie dizolvat prin amestecare într -un pahar de a pă plată (necarbonatată). Soluţia
poate rămâne uşor opalescentă, însă acest lucru nu ar trebui să influenţeze eficacitatea medicamentului.
Soluţia trebuie ingerată, preferabil, înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac potasic, la alte AINS sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforare sau antecedentede de ulcer peptic
/hemoragie recurente (două sau mai multe episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie) ( vezi pct
4.4.). Antecedente de hemoragie sau perforare gastro -intestinală, aferente tratamentului anterior cu
AINS.
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6.).
- Insuficienţă hepatică.
- Insuficienţă renală.
- Insuficienţă cardiacă congestiv ă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
periferică şi/sau boală cerebrovasculară (vezi pct. 4.4.).
- Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), Voltfast este contraindicat, de
asemenea, la pacienţii la car e crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt agravate de
acidul acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct 4.4 şi pct. 4.8.).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generalităţi
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin admin istrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro -intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Interacţiuni cu AINS
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Vo l tfast cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi al
ciclooxigenazei 2, datorită potenţialul pentru apariţia reacţiilor adverse cumulate.
Vârstnici
La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii
vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.
Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere anterioară la medicament.
Mascarea semnelor infecţiilor
Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, Voltfast poate masca semnele şi simptomele
unei infecţii.
Efecte la nivel gastro -intestinal
În cazul administrării tuturor AI NS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastro -intestinale,
ulceraţii sau perforaţii, ce pot fi fatale şi pot să apară în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de afecţiuni gastro -intestinale grave. În g eneral, acestea au
consecinţe mult mai severe la vârstnici. Dacă apare hemoragia gastro -intestinală sau ulceraţia la pacienţii
cărora li se administrează Vo l t f a s t, tratamentul trebuie întrerupt.
Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei
atenţii deosebite în cazul prescrierii Voltfast la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o afecţiune gastro -
4
intestinală (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastrice s au
intestinale ( vezi pct. 4.8). Riscul hemoragiilor GI este mai mare la creşterea dozelor AINS şi la pacienţii
cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici. Vârstnicii
prezintă o frecvenţă crescută a apar iţiei reacţiilor adverse la AINS, mai ales hemoragie şi perforații gastro -
intestinale, care pot fi letale.
Pentru a reduce riscul toxicităţii GI la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu
hemoragie sau perforare, şi la vârstnici, tr atamentul trebuie iniţiat şi menţinut cu cea mai mică doză
eficace.
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a
medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce prob abil cresc
riscul gastro -intestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de
exemplu, inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnici, trebuie să raport eze orice simptom
abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie GI). Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se
administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum
corticosteroizii administraţi sistemic, a nticoagulante, antiagregante plachetare sau inhibitori specifici ai
recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).
De asemenea, este necesară supravegherea medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii
cu colită ulceroasă sau boala Crohn, deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8.).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă ușoară sau
moderată , sunt necesare monitorizarea şi recoman dări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
În general, trat amentul cu Voltfast nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită
(insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială peri ferică) sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară
stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru bo ală cardiovasculară
(de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fu mat) trebuie trataţi cu Voltfast numai
după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se administrează pe o perioadă
mai lungă de 4 săptămâni.
De oarece riscurile cardiovascular e asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie
administrată cea mai mică doză eficace p entru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia
pacientului de atentuare a s imptomelor şi răspunsul la trata ment trebuie reevaluate periodic, mai ales când
tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni .
Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu, durere
toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi să meargă la
medic imediat după un astfel de eveniment.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari
(150 mg zilnic) şi în tr atamentul de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
5
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă con gestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac
numai după evaluare atentă.
P acienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după
evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie
de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de
timp . Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia
la tratament
Efecte la nivel hematologic
Utilizarea Voltfast es te recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Dacă, totuşi, Voltfast este
utilizat pentru o perioadă prelungită, ca şi în cazul altor AINS, se recomandă monitorizarea hemogramei.
Ca şi alte AINS, Voltfast poate inhiba temporar agregarea plachet ară. Pacienţii cu tulburări de hemostază
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Efecte respiratorii ( Astm pre-existent )
La pacienţii cu astm, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii nazali),
afecţiuni pulmonare obstructive cron ice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă sunt
asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS, precum crizele astmatice (aşa
numita intoleranţă la analgezice/astmul -analgezicelor), edemul Quincke sau urti caria sunt mult mai
frecvente decât la alţi pacienţi. Astfel, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi
(pregătire de urgenţă). De asemenea, aceasta este aplicabilă şi pacienţilor alergici la alte substanţe, de
exemplu cu reacţii cutanat e, prurit sau urticarie.
Efecte la nivel hepatobiliar
În cazul prescrierii Voltfast la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, este necesară supraveghere medicală
atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.
Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia sau
mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu Voltfast , ca măsură de precauţie,
se recomandă monitorizarea periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anor male ale testelor
funcţionale hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării
hepatice sau dacă apar alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), administrarea Voltfast
trebuie întreruptă. Hepat ita poate să apară la administrarea de diclofenac, fără manifestări clinice de
avertizare.
La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea Vo l t f a s t, deoarece se poate
declanşa o
criză .
Efecte la nivel renal
Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac, se
recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de hipertensiune
arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează t ratament concomitent cu diuretice sau
medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare extracelulară
semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o
intervenţie chirurgicală majoră (vezi pct.
4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu Voltfast, monitorizarea funcţiei renale este recomandată
ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de revenirea la starea de
6
dinaintea tratamentului.
Efecte cutanate
Foarte rar, s -a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv Vo l t f a s t, cu reacţii cutanate grave, unele letale,
inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Se
pare că pacienţii prezintă risc crescut de apa riţie a acestor reacţii la începerea tratamentului, debutul
reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Administrarea Voltfast trebuie
întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn
de hipersensibilitate.
Lupus eritematos sistemic și boli mixte ale țesutului conjunctiv
La pacienții cu lupus eritematos sistemic și boli mixte ale țesutului conjunctiv poate apare un risc crescut
pentru apariția meningitelor aseptice.
I nformaţii importante privind unele componente ale Voltfast
Voltfast conţine aspartam, care este o sursă de fenilalanină şi de aceea poate fi nociv pentru pacienţii cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoar ele interacţiuni includ pe cele observate la Voltfast pulbere pentru soluţie orală şi/sau alte forme
farmaceutice de diclofenac.
Interacţiuni observate de luat în considerare
Inhibitori potenţi ai CYP2C9
Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum este
voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime şi
a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Glicozide cardiace
U tilizarea concomitentă a AINS și a glicozidelor cardiace poate exacerba complicațiile insuficienț ei
cardiac e, reduce rata filtrării glomerulare și crește c oncentrația plasmatică a glicozidelor.
Diuretice şi substanţe antihipertensive
Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau substanţe antihipertensive (de
exemplu, beta -blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensi nei (ECA)) poate determina o scădere
a efectului antihipertensiv al acestora, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatorii . Astfel,
combinaţia trebuie administrată cu prudenţă şi monitorizată periodic tensiunea acestor pacienţi, în special
la cei vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale
după iniţierea tratamentului concomitent şi după aceea periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori
ECA, datorită riscului crescut de nefrotoxicitate. (vezi pct. 4.4) .
Ciclosporina
Diclofenacul, ca şi alte AINS, poate creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei datorită efectului asupra
prostaglandinelor renale. Astfel, acesta trebuie administrat în doze mai mici decât acelea ce ar trebui
7
utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează ciclosporină.
Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemia
Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim
poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie monitorizate
frecvent.
Antibacteriene chinolonice
S -au rapo rtat cazuri izolate de convulsii care pot fi datorate administrării concomitente de chinolone şi
AINS.
Reacţii anticipate de luat în considerare
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau corticosteroizi,
poate creşte frecvenţa apariţiei reacţiilor adverse gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante şi antiagregante p lachetare
Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct.
4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea
anticoagulantelor, la pacienţii la care se ad ministrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există
raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă
monitorizare atentă.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea concomi tentă a AINS şi ISRS, inclusiv diclofenac, poate creşte riscul hemoragiilor gastro -
intestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabeticele orale fără a
influenţa efect ul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac , s-au raportat
cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de antidiabetice orale.
Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţ iei sanguine a glucozei, ca o măsură de precauţie
în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance- ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile
acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea sau
după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile plasmatice
ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8- 12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece
AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Fenitoină
Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice ale fenitoinei din cauza unei creşteri anti cipate a expunerii la fenitoină.
Colestipol şi colestiramină
Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se recomandă
administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea colestipolului/col estiraminei sau
cu 4 până la 6 ore după aceasta.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
8
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau de zvoltarea embrio-fetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor,
malformaţiilor cardiace şi a gastroschizisului după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în
prima perioadă a sarc inii. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% până la aproximativ 1,5 %.
Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei prostaglandinelor s -a dovedit a conduce la un număr crescut de cazuri de pierdere a
embrionului pre - şi post -implantare şi de letalitate embrio -fetală
În plus, au fost raportate incidenţe crescute de apariţie ale diverselor malformaţii, inclusiv cele
cardio vasculare, la animale cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata
organogenezei. În primul şi al doilea trimestru de sarcină diclofenac nu trebuie administrat decât dacă este
absolut necesar. În cazul în care diclofenac e ste utilizat de o femeie care încearcă să rămână însărcinată
sau pe durata primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai
redus, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În al treile a trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:
- toxicitate cardiop ulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care se poate agrava până la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
iar mama şi nou- născutul, la finele sarcinii, la:
- posibila prelungire a hemoragiei, efect anti -agregant plachetar, care poate apărea chiar şi la doze
foarte reduse.
- inhibarea contracţiilor uterine care conduce la travaliu întârziat sau prelungit.
Ca urmare, diclofenacul este contraindicat în timpul celui de- al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte AINS, diclofenacul se excretă în lapte în cantităţi mici. Astfel, Voltfast nu trebuie administrat în
timpul alăptării pentru a evita reacţiile adverse la sugar.
Fertilitate
Similar altor AINS, utilizarea Voltfast poate scădea fertilitatea feminină şi nu este recomandat femeilor
care încearcă să rămână însărcinate. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării Voltfast la femeile
ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind infertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul
sistemului nervos central în timpul utilizării Voltfast, trebuie să evite să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat sub formă de tabel privind reacţiile adverse
Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau din raportări spontane sau din literatura de specialitate
(Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul acestei
convenţii reacţiile adverse sunt clasificate după frecvenţă, cele mai frecvente reacţii fiind primele
prezentate. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
9
descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie adversă
se baz ează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente ( ≥1/100,
<1/10); mai
puţin frecvente ( ≥1/1000,
<1/100); rare ( ≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibi le.
Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru Voltfast pulbere pentru soluţie orală şi/sau
alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt cât şi pentru utilizare de
lungă durată.
Ta b e l 1 Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând anemia
hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi anafilactoide
(incluzând hipotensiune arterială şi şoc).
Foarte rare: Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare: Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri, iritabilitate,
tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee, ameţeală, senzație de oboseală.
Rare: Somnolenţă
Foarte rare: Parestezie, tulburări de memorie, convulsii, anxietate,
tremor, meningită aseptică, disgeuzie, accident
cerebrovascular.
Cu frecvență necunoscută: Stare de confuzie, halucinații, tulburări senzitive, stare de
rău general.
Tulburări oculare
Foarte rare: Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Cu frecvență necunoscută: Nevrită optică.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: Vertij.
Foarte rare: Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente: Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii, durere
precordială,
Tulburări vasculare
Foarte rare: Hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare: Pneumonie.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală,
meteorism, anorexie.
Rare: Gastrită, hemoragie gastro-intestinală, hematemeză,
diaree sangvinolentă, melenă, ulcer gastro-intestinal (cu
10
sau fără hemoragie sau perforare,).
Foarte rare: Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea colitei
ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie, stomatit ă
(inclusiv stomatită ulcerativă) , glosită, afecţiuni
esofagiene, stricturi intestinale asemănătoare unei
diafragme (tip diafragm -like), pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Transaminaze crescute.
Rare: Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare: Hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficienţă
hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Erupţie cutanată.
Rare: Urticarie.
Foarte rare: Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem multiform,
sindrom Stevens -Johns on, necroliză toxică epidermică
(sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, alopecie, reacţie
de fotosensibilitate, purpură Henoch-Schonlein, purpură,
prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom
nefrotic, nefrită tubulointerstiţială, necroză renală
papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare:
Tulburări ale aparatului genital şi ale
sânului
Edem.
Impotență
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta- analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor
aterotrombotice (de exemplu, infarctul mioca rdic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o doză
mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. Atenţionări şi precauţii).
Studiile clinice şi datele epidemiologice indică în mod susţinut un risc crescut de apariţi e a evenimentelor
trombotice arteriale ( de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral ) asociate cu utilizarea
diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4
Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare ).
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate determina
11
simptome precum cefalee, greață, vărsături, dureri epigastrice, dezorientare, stare de excitabilitate
crescută, somnolență, lipotimie, comă, hemoragie gastro- intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau
convulsii. În cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării
hepatice.
Măsuri terapeu tice
Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi
tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiunea arterială, insuficienţa
renală, convulsiile, tulburările gastro- intestinale şi deprimarea respiratorie, trebuie instituit tratament
simptomatic şi de susţinere.
Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile în
accelerarea eliminării AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de proteinele
plasmatice şi a metabolizării extensive.
Poate fi avută în vedere administrarea de cărbune activat după ingerarea unei supradoze cu potenţial toxic,
şi decontaminarea gastrică (de exemplu, vărsătu ri, lavaj gastric) în cazul ingerării unei supradoze ce poate
pune viaţa în pericol.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi
substan ţe înrudite, codul ATC: M01AB05.
Mecanism de acţiune
Voltfast conţine sarea potasică a diclofenacului, o substanţă nesteroidiană cu proprietăţi puternice
antireumatice, analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.
Voltfast are o acţiune cu un debut rap id, ceea ce îl face adecvat pentru tratamentul durerii acute şi
afecţiunilor inflamatorii. Inhibarea biosintezei prostaglandinelor, demonstrată în cadrul studiilor
experimentale, este considerată fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă
un rol important în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul potasic nu inhibă sinteza de
proteoglicani la nivelul cartilajului.
Efecte farmacodinamice
S -a demonstrat că Voltfast are un puternic efect analgezic asupra durerii ușoare și moderate. În prezenţa
inflamaţiei, de exemplu, sau după unele intervenţii chirugicale, acesta ameliorează rapid atât durerea
spontană, cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamat or şi lezional.
Studiile clinice au arătat, de asemenea, că în dismenoreea primară substanţa activă poate elimina durerea.
În cazurile de atacuri de migrenă, s- a demonstrat că Voltfast este eficient în înlăturarea durerii şi
ameliorarea simptomelor aferen te, greaţă şi vărsături.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Diclofenacul se absoarbe rapid şi complet din diclofenacul potasic. Concentraţiile plasmatice medii de 5,5
mmol/l sunt atinse în medie după 15 minute după ingerarea unui pliculeţ de 50 mg.
12
Ingerarea împreună cu alimente nu influenţează cantitatea de diclofenac absorbită, deşi debutul şi rata de
aborbţie pot fi uşor întârziate.
Deoarece aproximativ jumătate din cantitatea de diclofenac este metabolizată la primul pasaj hepatic
(efectul „prim ului pasaj”), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după
administrarea orală sau rectală este aproximativ jumătate din cea de după administrarea intravenoasă a
unei doze echivalente.
După administrări repetate, profilul farma cocinetic nu se modifică. În cazul respectării intervalelor de timp
recomandate dintre doze, nu se produce acumularea medicamentului.
Distribuţie
99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în principal de albumină (99,4%). Volumul
aparent de distribuţie calculat este de 0,12 până la 0,17 1/kg.
Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după ce s -
au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din l ichidul
sinovial este de 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime, concentraţiile
substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin până la 12 ore.
Diclofenacul a fost detectat înt r-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care
alăpta. Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze de
0,03 mg/kg şi zi.
Metabolizare
Metabolizarea diclofenacului are loc parţial pr in glucuronidarea moleculei intacte, dar, în principal, prin
hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’ -hidroxi -,
4’ -hidroxi -, 5’ -hidroxi -, 4’,5’ -hidroxi - şi 3’ -hidroxi -4’ -metoxi -diclofenac), din care majorit atea sunt
transformaţi în glucuronoconjugaţi. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într -o
proporţie mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare
Clearance- ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoar ea medie ± DS).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre
metaboliţi, inclusiv cei 2 activi au, de asemenea, timp scurt de înjumătăţire plasmatică, de 1 până la 3 ore.
Un metabolit, 3’ -hidroxi -4’ -metoxi -diclofenac, are timpul de înjumătăţire plasmatică mai lung. Cu toate
acestea, acest metabolit este aproape inactiv.
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al moleculei
nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea, transformaţi în
glucuronoconjugaţi. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul dozei se elimină sub
formă de metaboliţi, prin bilă, în materiile fecale.
Grupe speciale de pacienţi
Nu s -au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea sau
excreţia medicamentului.
La pacienţii cu insuficienţă renală, nu s- a observat nici o acumulare a substanţei active nemetabolizate,
dedusă din cinetica do zei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance
plasmatic al creatininei < 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru calculate ale hidroxi
metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi. Cu toate acestea, metaboliţii
sunt eliminaţi în final prin bilă.
13
La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică compensată, cinetica şi metabolismul diclofenacului
sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.
5.3 Date preclinice de si guranţă
Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi
formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele gestante
de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, prelungirea gestaţiei,
rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele uşoare ale
diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constr icţia canalului arterial in utero
sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinei (vezi pct. 4.3 şi
pct.4.6).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Aspartam
Aromă de mentă
1)
Hidrogenocarbonat de potasiu
Aromă de anason
2)
Zaharină sodică
Glicerol dibehenat
1) „Aroma de mentă” conţine: ulei esenţial de mentă, L -mentol, maltodextrină, gumă arabică,
butilhidroxianisol (E 320).
2)
„Aroma de anason” conţine: anetol, ulei esenţial de anason, benzionă, ulei esenţial de coriandru, ulei
esenţial de fenicul (dulce), ulei esenţial de portocală (dulce), ulei esenţial de lămâie, maltodextrină, gumă
arabică, dioxid de siliciu (E 551), butilhidroxianisol (E 320).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original .
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 9 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 21 plicuri din hârtie/Al/PE.
Cutie cu 30 plicuri din hârtie/Al/PE .
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH,
Roonstrasse 25, D-90429 Nürnberg, Germania
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5905/2013/01
5905/2013/02
5905/2013/03
5905/2013/04
9. D ATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Octo mbrie 2013.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
