AMLODIPINA ARENA 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipină Arena 5 mg comprimate
Amlodipină Arena 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipină Arena 5 mg, comprimate
Un comprimat conţine amlodipină 5 mg sub formă de besilat de amlodipină
Amlodipină Arena 10 mg, comprimate
Un comprimat conţine amlodipină 10 mg sub formă de besilat de amlodipină
Excipienţi: fiecare comprimat de 5 mg conţine lactoză monohidrat 187,056 mg
fiecare comprimat de 10 mg conţine lactoză monohidrat 374,112 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate rotunde, plate, albe, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă şi vasospastică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru uz oral.
Adulţi:
Doza iniţială pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale este de 5 mg o dată pe
zi. Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în decurs de 2-4 săptămâni, această doză poate fi
crescută la o doză maximă de 10 mg zilnic (ca doză unică), în funcţie de răspunsul individual al
pacientului. Amlodipina poate fi utilizată ca monoterapie sau în asociere cu alte medicamente
antianginoase la pacienţii cu angină pectorală.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani):
2
Amlodipina nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani datorită datelor
insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici:
La vârstnici sunt recomandate scheme de administrare uzuale, totuşi, creşterea dozei trebuie să se
facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Sunt recomandate scheme de administrare uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu este dializabilă.
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor trataţi prin dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu a fost stabilită o schemă de administrare la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare
amlodipina trebuie administrată cu precauţie (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
hipersensibilitate la amlodipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţi;
hipotensiune arterială severă;
şoc, inclusiv şoc cardiogen;
insuficienţă cardiacă după infarct miocardic acut (în timpul primelor 28 zile);
obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad
mare);
angină pectorală instabilă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu rezervă cardiacă scăzută.
Nu există date care să sprijine administrarea amlodipinei în monoterapie pe perioada sau în timpul
primei luni a unui infarct miocardic. Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în crizele hipertensive nu a
fost stabilită.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu pe termen lung care a
inclus pacienţi suferind de insuficienţă cardiacă severă (grad NYHA III-IV), incidenţa cazurilor de
edem pulmonar raportată a fost mai mare la grupul de pacienţi trataţi cu amlodipină decât la grupul
tratat cu placebo, dar aceasta nu a fost asociată cu agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct. 5.1).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică este
prelungit; nu au fost stabilite recomandări pentru dozaj. Prin urmare, amlodipina trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina nu este dializabilă. Amlodipina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii trataţi prin
dializă (vezi pct. 4.4).
Vârstnici
La vârstnici creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Datorită experienţei clinice insuficiente, amlodipina nu este recomandată la aceşti pacienţi.
3
Excipienţi:
Deoarece Amlodipină Arena 5 mg şi Amlodipină Arena 10 mg conţin lactoză monohidrat, pacienţii
cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze aceste medicamente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: un studiu la vârstnici a arătat că diltiazem inhibă metabolizarea amlodipinei,
probabil pe calea CYP3A4, deoarece concentraţiile plasmatice cresc cu aproximativ 50% şi efectul
amlodipinei este crescut. Nu poate fi exclus, că cei mai puternici inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu
ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul) cresc concentraţia plasmatică a amlodipinei mai mult decât
diltiazemul. Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu inhibitorii CYP3A4.
Inductori ai CYP3A4: nu există informaţii disponibile referitoare la efectul inductorilor CYP3A4
(de exemplu, rifampicină, sunătoare) asupra amlodipinei. Administrarea concomitentă poate duce la
concentraţii plasmatice reduse ale amlodipinei. Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu
inductorii CYP3A4.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina poate creşte efectul altor medicamente antihipertensive, cum sunt medicamentele
blocante ale receptorilor beta-adrenergici, inhibitorii ECA, alfa-1 blocantele şi diureticele. La
pacienţii cu risc crescut (de exemplu, după infarctul miocardic) asocierea unui blocant al canalelor
de calciu cu un medicament blocant al receptorilor beta-adrenergici conduce la insuficienţă cardiacă,
hipotensiune arterială şi (un nou) infarct miocardic.
În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.
În studiile de interacţiune clinică, sucul de grapefruit, cimetidina, medicamentele care conţin
aluminiu sau magneziu (antiacide) şi sildenafilul nu au afectat farmacocinetica amlodipinei.
Nu există niciun efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea amlodipinei la femeile gravide.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Nu
este cunoscut riscul potenţial pentru om. În consecinţă, amlodipina nu trebuie utilizată în timpul
sarcinii decât dacă beneficiul terapeutic este superior riscului potenţial al tratamentului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amlodipina este excretată în laptele matern. Blocante ale canalelor de calciu
similare, de tipul dihidropiridinei, sunt excretate în laptele matern. Se recomandă întreruperea
alăptării în timpul tratamentului cu amlodipină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina are o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. La pacienţii care suferă de ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de a
reacţiona poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
4
Aparate, sisteme,
şi organe
Foarte
frecvente
(>1/10)
Frecvente
(>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
< 1/1000)
Foarte rare
toracică, la
începutul
tratamentului poate
apărea agravarea
anginei pectorale,
cazuri izolate de
infarct miocardic şi
aritmie (inclusiv
extrasistole,
tahicardie
ventriculară,
bradicardie şi
aritmie atrială)
angina pectorală a
fost raportată şi la
pacienţii cu boli
ale arterelor
coronariene, dar nu
a fost stabilită o
asociere clară cu
amlodipina.
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucocitopenie,
trombocitopenie.
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee (în
special la
începutul
tratamentului)
,
somnolenţă
ameţeli,
astenie.
Stare generală de
rău, uscăciunea
gurii, tremor,
parestezie,
hipersudoraţie.
Modificarea
gustului
Neuropatie
periferică
Tulburări oculare
Tulburări de
vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus.
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee, rinită Tuse
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă,
dispepsie,
durere
abdominală.
Vărsături, diaree,
constipaţie,
hiperplazie
gingivală
Gastrită,
pancreatită
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Micţiuni frecvente
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Edem al
gleznelor
Înroşire
facială bruscă
cu senzaţie de
căldură (în
Exantem, prurit,
urticarie, alopecie,
decolorarea pielii,
purpură.
Edem
angioneurotic.
Au fost raportate
cazuri izolate de
5
special la
începutul
tratamentului)
.
reacţii alergice,
inclusiv prurit,
eritem cutanat
tranzitoriu, edem
angioneurotic şi
eritem exsudativ
polimorf,
dermatită
exfoliativa şi
sindrom Stevens
Johnson şi edem
Quincke.
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Crampe musculare,
dorsalgii, mialgie
şi artralgie.
Tulburări
endocrine
Ginecomastie.
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperglicemie.
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială, vasculită.
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Creştere sau
scădere în greutate.
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimelor
hepatice,
icter,
hepatită.
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Impotenţă.
Tulburări psihice
Tulburări ale
somnului,
iritabilitate,
depresie.
Confuzie,
modificări
ale
dispoziţiei
inclusiv
anxietate.
4.9 Supradozaj
La om, experienţa supradozajului intenţionat este limitată. Datele disponibile sugerează că
supradozajul masiv (>100 mg) poate duce la vasodilataţie periferică excesivă, cu hipotensiune
arterială sistemică ulterioară marcată şi probabil prelungită.
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic datorată supradozajului cu amlodipină necesită măsuri
de susţinere cardiovasculară, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii,
menţinerea membrelor inferioare în poziţie ridicată, monitorizarea volumului circulator şi a debitului
urinar.
Un vasoconstrictor poate fi util în restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiţia
să nu existe nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Gluconatul de calciu intravenos poate fi
6
benefic în reversibilitatea efectelor blocării canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele
cazuri. La voluntarii sănătoşi utilizarea cărbunelui activat până la 2 ore după administrarea
amlodipinei 10 mg a arătat că reduce viteza de absorbţie a amlodipinei. Deoarece amlodipina se
leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficientă
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de dihidropiridină, codul ATC : C08CA01.
Amlodipina este un antagonist al canalelor de calciu care inhibă influxul transmembranar al ionilor
de calciu în musculatura netedă şi miocard. Mecanismul acţiunii antihipertensive se datorează unui
efect relaxant direct asupra musculaturii vasculare netede. Mecanismul exact prin care amlodipina
ameliorează angina nu a fost complet determinat, dar următoarele două acţiuni au un rol:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice şi, de aceea, reduce rezistenţa periferică totală (post
sarcină). Această uşurare a sarcinii inimii reduce consumul de energie al miocardului şi necesarul
de oxigen.Mecanismul de acţiune implică probabil şi dilatarea arterelor şi arteriolelor coronare.
Această dilatare creşte aportul de oxigen în muşchiul cardiac la pacienţii cu spasm al arterelor
coronare (angină Prinzmetal).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, o singură doză pe zi determină reduceri semnificative clinic
ale tensiunii arteriale (atât în clinostatism, cât şi în ortostatism) timp de 24 ore.
Deoarece efectul farmacologic al amlodipinei este lent, nu determină hipotensiune arterială bruscă.
La pacienţii cu angină, administrarea unei singure doze de amlodipină zilnic măreşte timpul de efort
total, întârzie apariţia crizelor de angină şi a subdenivelării segmentului ST cu 1 mm. Amlodipina
scade, atât frecvenţa crizelor de angină, cât şi numărul de comprimate de nitroglicerină.
În timpul tratamentului cu amlodipină nu au fost observate efecte metabolice, de exemplu asupra
metabolismului lipidelor plasmatice sau metabolismului glucidic.
Patienţii cu insuficienţă cardiacă
Studiile hemodinamice şi testele clinice bazate pe proba de efort la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
clasa II-IV NYHA au arătat că amlodipina nu determină modificări ale stării clinice, aşa cum a fost
măsurat prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu controlat cu placebo (PRAISE) realizat să evalueze pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa
III-IV NYHA care primesc digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina nu a
condus la o creştere a riscului mortalităţii sau a mortalităţii şi morbidităţii în asociere cu insuficienţa
cardiacă.
Un studiu de urmărire (PRAISE-2) a arătat ca amlodipina nu a avut nici un efect asupra mortalităţii
cardiovasculare totale a pacienţilor de clasă III-IV fără ischemie. În acest studiu tratamentul cu
amlodipina a fost asociat cu creşterea numărului de cazuri de edem pulmonar, deşi nu a putut fi
corelat cu o amplificare a simptomatologiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie/Distribuţie
După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina se absoarbe lent. Absorbţia amlodipinei
nu este influenţată de aportul alimentar concomitent. Biodisponibilitatea absolută a substanţei active
netransformate este estimată la 64-80%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 6-12 ore
după administrare. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. pKa al amlodipinei este 8,6.
Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din amlodipină se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare/Eliminare
7
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentraţiile
plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă. Amlodipina
este metabolizată intens în metaboliţi inactivi. Aproximativ 60% din doza administrată se excretă în
urină, 10% sub formă de amlodipină nemodificată.
Vârstnici
Timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este similar la vârstnici şi la pacienţii
mai tineri. Clearance-ul tinde să scadă determinând creşteri ale „ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp" (ASC) şi a timpului de înjumătăţire prin eliminare. Dozele
recomandate pentru vârstnici sunt aceleaşi, dar mărirea dozelor se va face cu precauţie.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina este intens metabolizată în metaboliţi inactivi. 10% este excretată nemodificată în urină.
Modificările concentraţiei de amlodipină nu sunt corelate cu gradul de insuficienţă renală. Prin
urmare, se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este dializabilă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu insuficienţă
hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate. În studiile la animale referitoare la funcţia de reproducere la şobolani, la care s-au
administrat doze mari, au fost observate întârzierea naşterii, travaliu dificil, afectări fetale şi ale
viabilităţii puilor nou-născuţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Etaj 1, ap.1,
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
857/2008/01-02
858/2008/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Iunie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipină Arena 5 mg comprimate
Amlodipină Arena 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipină Arena 5 mg, comprimate
Un comprimat conţine amlodipină 5 mg sub formă de besilat de amlodipină
Amlodipină Arena 10 mg, comprimate
Un comprimat conţine amlodipină 10 mg sub formă de besilat de amlodipină
Excipienţi: fiecare comprimat de 5 mg conţine lactoză monohidrat 187,056 mg
fiecare comprimat de 10 mg conţine lactoză monohidrat 374,112 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate rotunde, plate, albe, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă şi vasospastică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru uz oral.
Adulţi:
Doza iniţială pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale este de 5 mg o dată pe
zi. Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în decurs de 2-4 săptămâni, această doză poate fi
crescută la o doză maximă de 10 mg zilnic (ca doză unică), în funcţie de răspunsul individual al
pacientului. Amlodipina poate fi utilizată ca monoterapie sau în asociere cu alte medicamente
antianginoase la pacienţii cu angină pectorală.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani):
2
Amlodipina nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani datorită datelor
insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici:
La vârstnici sunt recomandate scheme de administrare uzuale, totuşi, creşterea dozei trebuie să se
facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Sunt recomandate scheme de administrare uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu este dializabilă.
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor trataţi prin dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu a fost stabilită o schemă de administrare la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare
amlodipina trebuie administrată cu precauţie (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
hipersensibilitate la amlodipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţi;
hipotensiune arterială severă;
şoc, inclusiv şoc cardiogen;
insuficienţă cardiacă după infarct miocardic acut (în timpul primelor 28 zile);
obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad
mare);
angină pectorală instabilă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu rezervă cardiacă scăzută.
Nu există date care să sprijine administrarea amlodipinei în monoterapie pe perioada sau în timpul
primei luni a unui infarct miocardic. Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în crizele hipertensive nu a
fost stabilită.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu pe termen lung care a
inclus pacienţi suferind de insuficienţă cardiacă severă (grad NYHA III-IV), incidenţa cazurilor de
edem pulmonar raportată a fost mai mare la grupul de pacienţi trataţi cu amlodipină decât la grupul
tratat cu placebo, dar aceasta nu a fost asociată cu agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct. 5.1).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică este
prelungit; nu au fost stabilite recomandări pentru dozaj. Prin urmare, amlodipina trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina nu este dializabilă. Amlodipina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii trataţi prin
dializă (vezi pct. 4.4).
Vârstnici
La vârstnici creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Datorită experienţei clinice insuficiente, amlodipina nu este recomandată la aceşti pacienţi.
3
Excipienţi:
Deoarece Amlodipină Arena 5 mg şi Amlodipină Arena 10 mg conţin lactoză monohidrat, pacienţii
cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze aceste medicamente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: un studiu la vârstnici a arătat că diltiazem inhibă metabolizarea amlodipinei,
probabil pe calea CYP3A4, deoarece concentraţiile plasmatice cresc cu aproximativ 50% şi efectul
amlodipinei este crescut. Nu poate fi exclus, că cei mai puternici inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu
ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul) cresc concentraţia plasmatică a amlodipinei mai mult decât
diltiazemul. Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu inhibitorii CYP3A4.
Inductori ai CYP3A4: nu există informaţii disponibile referitoare la efectul inductorilor CYP3A4
(de exemplu, rifampicină, sunătoare) asupra amlodipinei. Administrarea concomitentă poate duce la
concentraţii plasmatice reduse ale amlodipinei. Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu
inductorii CYP3A4.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina poate creşte efectul altor medicamente antihipertensive, cum sunt medicamentele
blocante ale receptorilor beta-adrenergici, inhibitorii ECA, alfa-1 blocantele şi diureticele. La
pacienţii cu risc crescut (de exemplu, după infarctul miocardic) asocierea unui blocant al canalelor
de calciu cu un medicament blocant al receptorilor beta-adrenergici conduce la insuficienţă cardiacă,
hipotensiune arterială şi (un nou) infarct miocardic.
În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.
În studiile de interacţiune clinică, sucul de grapefruit, cimetidina, medicamentele care conţin
aluminiu sau magneziu (antiacide) şi sildenafilul nu au afectat farmacocinetica amlodipinei.
Nu există niciun efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea amlodipinei la femeile gravide.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3). Nu
este cunoscut riscul potenţial pentru om. În consecinţă, amlodipina nu trebuie utilizată în timpul
sarcinii decât dacă beneficiul terapeutic este superior riscului potenţial al tratamentului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amlodipina este excretată în laptele matern. Blocante ale canalelor de calciu
similare, de tipul dihidropiridinei, sunt excretate în laptele matern. Se recomandă întreruperea
alăptării în timpul tratamentului cu amlodipină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina are o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. La pacienţii care suferă de ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, capacitatea de a
reacţiona poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
4
Aparate, sisteme,
şi organe
Foarte
frecvente
(>1/10)
Frecvente
(>1/100 şi
1/1000 şi
1/10000 şi
< 1/1000)
Foarte rare
toracică, la
începutul
tratamentului poate
apărea agravarea
anginei pectorale,
cazuri izolate de
infarct miocardic şi
aritmie (inclusiv
extrasistole,
tahicardie
ventriculară,
bradicardie şi
aritmie atrială)
angina pectorală a
fost raportată şi la
pacienţii cu boli
ale arterelor
coronariene, dar nu
a fost stabilită o
asociere clară cu
amlodipina.
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucocitopenie,
trombocitopenie.
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee (în
special la
începutul
tratamentului)
,
somnolenţă
ameţeli,
astenie.
Stare generală de
rău, uscăciunea
gurii, tremor,
parestezie,
hipersudoraţie.
Modificarea
gustului
Neuropatie
periferică
Tulburări oculare
Tulburări de
vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus.
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee, rinită Tuse
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă,
dispepsie,
durere
abdominală.
Vărsături, diaree,
constipaţie,
hiperplazie
gingivală
Gastrită,
pancreatită
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
Micţiuni frecvente
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Edem al
gleznelor
Înroşire
facială bruscă
cu senzaţie de
căldură (în
Exantem, prurit,
urticarie, alopecie,
decolorarea pielii,
purpură.
Edem
angioneurotic.
Au fost raportate
cazuri izolate de
5
special la
începutul
tratamentului)
.
reacţii alergice,
inclusiv prurit,
eritem cutanat
tranzitoriu, edem
angioneurotic şi
eritem exsudativ
polimorf,
dermatită
exfoliativa şi
sindrom Stevens
Johnson şi edem
Quincke.
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Crampe musculare,
dorsalgii, mialgie
şi artralgie.
Tulburări
endocrine
Ginecomastie.
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperglicemie.
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
arterială, vasculită.
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Creştere sau
scădere în greutate.
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
enzimelor
hepatice,
icter,
hepatită.
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Impotenţă.
Tulburări psihice
Tulburări ale
somnului,
iritabilitate,
depresie.
Confuzie,
modificări
ale
dispoziţiei
inclusiv
anxietate.
4.9 Supradozaj
La om, experienţa supradozajului intenţionat este limitată. Datele disponibile sugerează că
supradozajul masiv (>100 mg) poate duce la vasodilataţie periferică excesivă, cu hipotensiune
arterială sistemică ulterioară marcată şi probabil prelungită.
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic datorată supradozajului cu amlodipină necesită măsuri
de susţinere cardiovasculară, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii,
menţinerea membrelor inferioare în poziţie ridicată, monitorizarea volumului circulator şi a debitului
urinar.
Un vasoconstrictor poate fi util în restabilirea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale, cu condiţia
să nu existe nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestuia. Gluconatul de calciu intravenos poate fi
6
benefic în reversibilitatea efectelor blocării canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele
cazuri. La voluntarii sănătoşi utilizarea cărbunelui activat până la 2 ore după administrarea
amlodipinei 10 mg a arătat că reduce viteza de absorbţie a amlodipinei. Deoarece amlodipina se
leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficientă
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de dihidropiridină, codul ATC : C08CA01.
Amlodipina este un antagonist al canalelor de calciu care inhibă influxul transmembranar al ionilor
de calciu în musculatura netedă şi miocard. Mecanismul acţiunii antihipertensive se datorează unui
efect relaxant direct asupra musculaturii vasculare netede. Mecanismul exact prin care amlodipina
ameliorează angina nu a fost complet determinat, dar următoarele două acţiuni au un rol:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice şi, de aceea, reduce rezistenţa periferică totală (post
sarcină). Această uşurare a sarcinii inimii reduce consumul de energie al miocardului şi necesarul
de oxigen.Mecanismul de acţiune implică probabil şi dilatarea arterelor şi arteriolelor coronare.
Această dilatare creşte aportul de oxigen în muşchiul cardiac la pacienţii cu spasm al arterelor
coronare (angină Prinzmetal).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, o singură doză pe zi determină reduceri semnificative clinic
ale tensiunii arteriale (atât în clinostatism, cât şi în ortostatism) timp de 24 ore.
Deoarece efectul farmacologic al amlodipinei este lent, nu determină hipotensiune arterială bruscă.
La pacienţii cu angină, administrarea unei singure doze de amlodipină zilnic măreşte timpul de efort
total, întârzie apariţia crizelor de angină şi a subdenivelării segmentului ST cu 1 mm. Amlodipina
scade, atât frecvenţa crizelor de angină, cât şi numărul de comprimate de nitroglicerină.
În timpul tratamentului cu amlodipină nu au fost observate efecte metabolice, de exemplu asupra
metabolismului lipidelor plasmatice sau metabolismului glucidic.
Patienţii cu insuficienţă cardiacă
Studiile hemodinamice şi testele clinice bazate pe proba de efort la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
clasa II-IV NYHA au arătat că amlodipina nu determină modificări ale stării clinice, aşa cum a fost
măsurat prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu controlat cu placebo (PRAISE) realizat să evalueze pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa
III-IV NYHA care primesc digoxină, diuretice şi inhibitori ai ECA a arătat că amlodipina nu a
condus la o creştere a riscului mortalităţii sau a mortalităţii şi morbidităţii în asociere cu insuficienţa
cardiacă.
Un studiu de urmărire (PRAISE-2) a arătat ca amlodipina nu a avut nici un efect asupra mortalităţii
cardiovasculare totale a pacienţilor de clasă III-IV fără ischemie. În acest studiu tratamentul cu
amlodipina a fost asociat cu creşterea numărului de cazuri de edem pulmonar, deşi nu a putut fi
corelat cu o amplificare a simptomatologiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie/Distribuţie
După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina se absoarbe lent. Absorbţia amlodipinei
nu este influenţată de aportul alimentar concomitent. Biodisponibilitatea absolută a substanţei active
netransformate este estimată la 64-80%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 6-12 ore
după administrare. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. pKa al amlodipinei este 8,6.
Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din amlodipină se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare/Eliminare
7
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentraţiile
plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă. Amlodipina
este metabolizată intens în metaboliţi inactivi. Aproximativ 60% din doza administrată se excretă în
urină, 10% sub formă de amlodipină nemodificată.
Vârstnici
Timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este similar la vârstnici şi la pacienţii
mai tineri. Clearance-ul tinde să scadă determinând creşteri ale „ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp" (ASC) şi a timpului de înjumătăţire prin eliminare. Dozele
recomandate pentru vârstnici sunt aceleaşi, dar mărirea dozelor se va face cu precauţie.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina este intens metabolizată în metaboliţi inactivi. 10% este excretată nemodificată în urină.
Modificările concentraţiei de amlodipină nu sunt corelate cu gradul de insuficienţă renală. Prin
urmare, se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este dializabilă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu insuficienţă
hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate. În studiile la animale referitoare la funcţia de reproducere la şobolani, la care s-au
administrat doze mari, au fost observate întârzierea naşterii, travaliu dificil, afectări fetale şi ale
viabilităţii puilor nou-născuţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, nr. 31, Etaj 1, ap.1,
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
857/2008/01-02
858/2008/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Iunie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
