DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conține diclofenac sodic 12,5 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitoare
Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafața netedă, onctuoasă, care prezintă în secţiune un aspect
omogen, de culoare albă până la alb-gălbuie, fără miros.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 14
ani.
Diclofenacul sodic este utilizat pentru calmarea tuturor gradelor de durere şi inflamaţie într-o gamă largă
de condiţii.
Diclofenacul sodic se utilizează în tratamentul:
- formelor inflamatorii şi degenerative de reumatism: artrita reumatoidă, artrita
reumatoidă juvenilă, spondilită anchilozantă, osteoartrită şi spondiloartrită, artropatie psoriazică,
sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism non- articular;
- atacurilor acute de gută;
- durerii post- traumatice şi post -operatorii , inflamaţiilor apărute ca urmare a intervenţiilor
chirurgicale dentare sau ortopedice;
- afecţiunilor dureroase şi / sau inflamatorii în ginecologie, de exemplu, dismenoree primară sau
anexite, menoragii asociate;
- durerilor acute musculo -scheletice , cum ar fi periartrite, tendinite, tenosinovite, bursite;
- atacurilor de migrenă;
Se utilizează și ca adjuvant în infecţii dureroase inflamatorii severe ale urechii , nasului sau gâtului , de
exemplu: amigdalite, otite. În conformitate cu principiile terapeutice generale, boala ar trebui să fie tratată
cu terapia de bază, după caz. Febra ca singur simptom nu este o indicaţie.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă posibil perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare ) .
Doze:
Adulţi :
Doza zilnică iniţială recomandată este de 100 până la 150 mg . În cazurile mai uşoare , precum şi pentru
terapia de lungă durată , este de obicei suficientă administrarea a 75 până la 100 mg pe zi.
Doza zilnică totală trebuie să fie în general, împărţită în 2 până la 3 doze.
Pentru a suprima durerea nocturnă şi rigiditatea dimineaţa, tratamentul cu comprimate din în timpul zilei
poate fi suplimentat prin administrarea unui supozitor seara, la culcare ( până la o doză zilnică maximă
totală de 150 mg ).
În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este în general de 50 până la 150 mg.
Iniţial se administrează o doză de 50 până la 100 mg şi, dacă este necesar , se ajustează doza pe parcursul
a mai multor cicluri menstruale până la un maxim de 200 mg / zi . Tratamentul trebuie început la apariţia
primelor simptome şi în funcţie de simptomatologie, continuat pentru câteva zile.
Tratamentul atacurilor de migrenă cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg trebuie început cu o doză de 100
mg, de la primele semne ale unui atac iminent. Dacă este necesar, se pot administra supozitoare
suplimentar, în aceeaşi zi, până la o doză de maxim 100 mg. În cazul în care pacientul necesită tratament
suplimentar în următoarele zile, doza maximă zilnică trebuie să fie limitată la 150 mg, în doze divizate.
Copii şi adolescenţi :
La copii cu vârsta de 1 an sau peste şi adolescenţi, diclofenacul trebuie administrat în doze de
0,5 până la 2 mg / kg greutate corporală pe zi , în 2 până la 3 doze divizate , în funcţie de severitatea
afecţiunii.
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile ,doza zilnică poate fi mărită până la un maxim de 3 mg /
kg greutate corporală pe zi , administrată în doze divizate .
Doza maximă zilnică de 150 mg nu trebuie depăşită .
Pentru tratamentul durerilor post operatorii la copiii în vârstă de 6-12 ani
Dozele variază cu vârsta, dar sunt în mod obişnuit între 1 şi 2 mg/ kg greutate corporală pe zi, în 2 până la
3 doze divizate, nu mai mult de 4 zile.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenţi cu vârsta sub 14
ani .
Vârstnici:
Deși din studiile de farmacocinetică ale diclofenacului reiese ca pacienţii în vârstă nu sunt afectaţi clinic
într-o măsură relevantă, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu deosebită
atenţie la astfel de pacienţi, aceştia fiind în general mult mai predispuși la reacţii adverse.
3
La pacienţii vârstnici sau cei cu greutate redusă se recomandă în special, administrarea celei mai mici
doze eficace de diclofenac ( a se vedea , de asemenea, " Precauţii " ) .
Mod de administrare
Rectal.
Supozitoarele trebuie introduse bine în rect; se recomandă administrarea acestora după evacuarea
scaunului.
Supozitoarele nu trebuie luate pe cale orală, singura utilizare fiind cea rectală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Ulcer gastric sau intestinal activ, hemoragii sau perforaţii.
- Antecedente de sângerare sau perforare gastrointestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare
nesteroidiene. Ulcer activ sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie ( două sau mai multe
episoade distincte de ulcerare sau sângerare).
- Ultimul trimestru de sarcină ( vezi pct. 4.6 Sarcina și alăptarea ).
- Afecţiune hepatică severă, insuficienţă renală sau cardiacă ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii
speciale pentru utilizare).
Ca și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS ), Diclofenac 12,5 mg supozitoare este
contraindicat la pacienţii la care crizele de astm, urticarie sau rinită acută sunt declanșate de acidul
acetilsalicilic sau alte medicamente AINS cu activitate de inhibare a prostaglandinelor de sinteză.
- Inflamaţia rectului.
Este contraindicat copiilor cu vârsta mai mică de 1 an.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Reacţiile adverse precum şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos, pot fi reduse
la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară
controlului simptomelor ( vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare ).
Utilizarea concomitentă a Diclofenac 12,5 mg supozitoare cu AINS sistemice, inclusiv a inhibitorilor
selectivi ai – 2-ciclooxigenazei, ar trebui să fie evitată deoarece nu s-a demonstrat că asocierea aduce un
efect benefic dar şi datorită potenţialelor efecte neplăcute cauzate de această asociere.
Se recomandă precauţie la vârstnici din motive medicale de bază. În special, la pacienţii în vârstă fragili
sau cei cu o greutate corporală redusă, se recomandă a fi utilizată doza minimă eficace.
Ca şi în cazul altor AINS, administrarea de diclofenac poate determina în cazuri rare reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice / anafilactoide .
Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, ca şi alte AINS , Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate
masca semne şi simptome de infecţie.
Efecte gastro-intestinale
Sângerare gastro-intestinală, ulcerare şi perforare, care pot fi fatale , au fost raportate la toate AINS ,
inclusiv diclofenac și pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de
avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Există în general,
4
consecinţe mult mai grave la persoanele în vârstă . Tratamentul trebuie oprit dacă la pacienţii trataţi cu
Diclofenac 12,5 mg supozitoare apare sângerarea gastro-intestinală sau ulceraţia.
Ca şi în cazul tuturor AINS, sunt absolut necesare o supraveghere medicală atentă şi precauţie atunci
când se prescrie Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu simptome sugestive de tulburări gastro-
intestinale ( GI ) sau cu un istoric sugestiv de ulceraţii gastrice sau intestinale , hemoragii sau perforaţii la
pacienţii cu colită ulcerativă sau boala Crohn și la pacienţii cu insuficienţă hepatică ( vezi pct. 4.8 Reacţii
adverse ).
Riscul de sângerare, ulcerare și perforare este mai mare cu creșterea dozelor de AINS la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie ( vezi pct. 4.3
Contraindicaţii).
Persoanele vârstnice au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-
intestinale și perforaţie care pot fi fatale .
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer , în special dacă
acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie și la persoanele în vârstă , tratamentul cu Diclofenac
12,5 mg supozitoare trebuie iniţiat și menţinut la cea mai mică doză eficace .
La aceşti pacienţi precum şi pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care
conţin acid acetilsalicilic în doze mici ( ASA ) / aspirină sau alte medicamente care pot crește riscul
gastrointestinal ( vezi mai jos și pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune ) ar
trebui să fie luată în considerare terapia combinată cu agenţi de protecţie (de exemplu inhibitori de pompă
de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală) mai ales în
etapele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de
ulcerare sau sângerare precum corticosteroizi sistemici, anticoagulante cum ar fi warfarina, antiagregante
plachetare cum ar fi aspirina, inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonină (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu
alte medicamente și alte forme de interacţiune) .
La pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn este necesară o supraveghere medicală atentă şi precauţie
deoarece boala lor se poate agrava ( vezi pct. 4.8 ).
Efecte hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară o supraveghere medicală atentă , deoarece starea lor se
poate agrava .
Ca și în cazul altor AINS, diclofenacul poate determina creşterea valorii uneia sau a mai multor enzime
hepatice. În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, este indicată monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice, ca o măsură de precauţie.
În cazul în care rezultatele testelor funcţionale hepatice sunt anormale, persistă sau dacă semnele clinice
ori simptomele arată o agravare a bolii hepatice sau apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie , erupţii
cutanate , etc ) , tratamentul cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt.
La utilizarea de diclofenac poate apărea hepatita, fără simptome prodromale preliminare.
Se recomandă precauţie atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu porfirie
hepatică, deoarece poate declanşa un atac.
Efecte renale
Au fost raportate edeme precum și retenţie de fluide în asociere cu tratamentul cu AINS, inclusiv
diclofenac şi este necesară precauţie la pacienţii cu funcţia cardiacă sau renală afectată, cu hipertensiune
arterială în antecedente, la persoanele în vârstă, la pacienţii care primesc tratament concomitent cu
5
diuretice sau medicamente care pot avea impact semnificativ asupra funcţiei renale și la pacienţii cu
deshidratare celulară din orice cauză, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (
vezi pct. 4.3 ).
Atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare în astfel de cazuri, se recomandă ca măsură de
precauţie monitorizarea funcţiei renale. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la
starea iniţială.
Efecte dermatologice
Foarte rar, în asociere cu utilizarea AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au fost raportate
reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens - Johnson și
necroliză epidermică toxică ( vezi pct. 4.8 Reacţii adverse ).
Riscul major de a face astfel de reacţii este în prima lună de tratament.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retenţie de fluide și edem şi este necesară
monitorizarea corespunzătoare şi consilierea pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială și / sau
insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până la moderată.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150
mg zilnic) și în tratament de lungă durată, poate fi asociată cu o ușoară creştere a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
congestivă, boală cardiacă ischemică, boală
arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară, trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare
atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii
cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială , hiperlipidemie,
diabet zaharat, fumat) .
Efecte hematologice
În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, ca și cu alte AINS, se recomandă
monitorizarea hemogramei.
Ca şi alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu
defecte ale hemostazei trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Astm preexistent
Reacţiile la AINS, cum ar fi exacerbări ale astmului bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice / astm
analgezic), edem sau urticarie Quincke, sunt mai frecvente la pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică
sezonieră, inflamaţia mucoasei nazale (de exemplu polipi nazali), boli pulmonare obstructive cronice sau
infecţii cronice ale tractului respirator (mai ales dacă sunt legate de simptome alergice cum ar fi rinita )
decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri de precauţie speciale la aceşti pacienţi (pregătire
pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii care sunt alergici la alte substanţe
care au consecinţă apariţia reacţiilor cutanate, pruritului sau urticariei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile de mai jos includ pe cele observate cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg supozitoare şi / sau
alte forme farmaceutice de diclofenac.
6
Litiu: În cazul în care utilizează concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu.
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului.
Digoxină: Dacă este utilizat concomitent diclofenacul poate mări concentraţiile plasmatice de digoxină .
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi: Ca și alte AINS , utilizarea concomitentă a diclofenacului cu
diuretice sau antihipertensive (de exemplu beta -blocantele, inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei ( ECA) ) poate determina o scădere a efectului antihipertensiv. De aceea, combinaţia trebuie
administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special persoanele în vârstă, ar trebui să aibă tensiunea arterială
monitorizată periodic. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare
monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului şi apoi periodic, în special în cazul
administrării concomitente a diclofenacului cu diuretice şi inhibitori ACE, din cauza riscului crescut de
nefrotoxicitate.
Administrarea diclofenacului concomitent cu medicamente diuretice care elimină potasiul trebuie să fie
monitorizată frecvent ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).
Alte AINS şi corticosteroizi : Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice sau
corticosteroizi poate creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii. ( vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare).
Anticoagulante şi antiagregante plachetare : se recomandă prudenţă , deoarece administrarea
concomitentă poate creşte riscul de sângerare (vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru
că diclofenacul afectează acţiunea
anticoagulantelor , AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Există raportate cazuri izolate de risc crescut de hemoragie la pacienţii care au fost trataţi cu diclofenac şi
anticoagulante concomitent . Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi .
Inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei ( ISRS ): Administrarea concomitentă de AINS sistemice
inclusiv diclofenac şi ISRS poate crește riscul de sângerare gastro-intestinală ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și
precauţii speciale pentru utilizare ).
Antidiabetice : Studiile clinice au demonstrat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu
antidiabetice orale fără a influenţa efectul lor clinic. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu
diclofenac au existat raportări izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care necesită modificări ale dozei
de antidiabetice. Din acest motiv , monitorizarea nivelului de glucoză din sânge este recomandat ca o
măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat : Au fost raportate cazuri de toxicitate gravă când metotrexatul şi AINS au fost luate la mai
puţin de 24 ore unul faţă de altul. În prezenţa AINS scade eliminarea renală a metotrexatului cu
acumularea acestuia în exces şi apariţia efectelor toxice.
Ciclosporină : Diclofenac, ca și alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea
ciclosporinei, datorită efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie administrat în
doze mai mici decât cele care ar putea fi utilizate la pacienţii care nu au primit ciclosporină .
Quinolone antibacteriene : Au fost raportate cazuri izolate de convulsii care ar fi fost datorate utilizării
concomitente de chinolone şi AINS.
Colestipol
și colestiramină : Aceste medicamente pot induce o întârziere sau o reducere a absorbţiei de
diclofenac. De aceea se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puţin o oră înainte sau la 4 până la
6 ore după administrarea colestipol / colestiramină.
Inhibitori puternici ai CYP2C9 : se recomandă prudenţă în cazul prescrierii diclofenacului cu inhibitori
puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazonă și voriconazol) care ar putea duce la o creștere
semnificativă a concentraţiilor plasmatice şi la expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului
diclofenacului.
7
Fenitoină: Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac , este recomandată monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri aşteptate a expunerii la fenitoină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și / sau dezvoltarea embrionului / fătului.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformaţii cardiace și
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii . Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1 % până la aproximativ 1,5 % .
Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului . La animale, studiile efectuate ca
urmare a administrarii unui inhibitor al sintezei de prostaglandine au arătat tulburări de nidare şi
morbiditate embrio-fetală.
În plus , creșterea incidenţei diverselor malformaţii inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la
animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză.
În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină , diclofenac nu trebuie administrat decât dacă este
absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să conceapă sau în primul
și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă
posibil.
În al treilea trimestru de sarcină , toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)
- Disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligo - hydroamniosis
Mama la sfârșitul sarcinii și nou-născutul la:
- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze
foarte mici
- Inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, diclofenac este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină .
Alăptare
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene , diclofenacul trece în laptele matern, dar în cantităţi mici. De
aceea, pentru a evita reacțiile adverse la sugari, Diclofenac 12,5 mg supozitoare nu trebuie administrat în
timpul alăptării.
Fertilitate
Ca și în cazul altor AINS , utilizarea de Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate afecta fertilitatea și nu este
recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide
sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de
Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor dacă prezintă ameţeli, vertij,
somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos central, inclusiv tulburări de vedere, în timpul
tratamentului cu AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
8
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
-reacţii adverse foarte frecvente (≥ 1/10);
-reacţii adverse frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
-reacţii adverse mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
-reacţii adverse rare (≥ 1/10000 şi <1/1000);
-reacţii adverse foarte rare (<1/10000);
-reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile);
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastrointestinală . Pot să apară ulcere peptice,
perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și
precauţii speciale pentru utilizare ).
După administrarea diclofenacului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,
dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitelor şi a bolii
Crohn ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).
Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent.
Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate la utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung a
diclofenacului, atât sub formă de supozitoare cât şi sub alte forme farmaceutice.
Tulburări hematologice
și limfatice
Foarte rare :
Trombocitopenie , leucopenie , anemie ( inclusiv anemie hemolitică și aplastică ) , agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare :
Reacţii de hipersensibilitate cum ar fi: astmul , reacţii anafilactice sistemice şi anafilactoide ( inclusiv
hipotensiune arterială şi şoc ) .
Foarte rare :
Edem angioneurotic ( inclusiv edem facial )
Tulburări psihice
Foarte rare :
Dezorientare , depresie, insomnie , coşmaruri , iritabilitate , reacţii psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
Dureri de cap , ameţeli
Rare :
Somnolenţă
Foarte rare :
Parestezii , tulburări de memorie , convulsii , anxietate , tremor , meningită aseptică , tulburări ale
gustului , accident vascular cerebral .
Tulburări oculare
Foarte rare :
Tulburări de vedere ( vedere înceţoşată , diplopie ) .
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente:
Vertij .
Foarte rare :
Tinitus , tulburări de auz .
Tulburări cardiace
Foarte rare :
Palpitaţii , dureri în piept , insuficienţă cardiacă , infarct miocardic .
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare :
Astm / bronhospasm ( inclusiv dispnee )
Foarte rare :
Pneumonie .
Tulburări ale tractului gastro-intestinal
Frecvente:
Greaţă, vărsături , diaree , dispepsie , dureri abdominale , flatulenţă , anorexie .
Rare :
Gastrită , hemoragie gastro-intestinală , hematemeză , melenă , diaree hemoragică , ulcer gastro-intestinal
( cu sau fără hemoragii sau perforaţii ) proctitis .
Foarte rare :
Colită ( inclusiv colită hemoragică şi exacerbarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn ) , constipaţie ,
stomatită ( inclusiv stomatită ulceroasă , glosită , tulburări esofagiene , apariţia stricturilor intestinale ,
agravarea hemoroizilor) .
Tulburări hepatobiliare
Frecvente:
Valori crescute ale transaminazelor
Rare :
Hepatită cu sau fără icter , tulburări hepatice
Foarte rare
Hepatită fulminantă , necroză hepatică , insuficienţă hepatică .
Afecţiuni cutanate
și ale ţesutului subcutanat
Frecvente:
Erupţiile cutanate
Rare :
Urticarie .
Foarte rare :
Erupţii buloase , eczeme , eritem , eritem polimorf, sindrom Stevens - Johnson , necroliză epidermică
toxică ( sindrom Lyell ) , dermatită exfoliativă , pierderea părului , reacţii de fotosensibilitate, purpură
alergică, prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare :
10
Insuficienţă renală acută , hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, necroză papilară
renală.
Tulburări generale
și la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Iritaţie la locul de aplicare
Rare:
Edem
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme , hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150
mg zilnic ) şi în tratamentul de lungă durată poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
dozajul cu diclofenac. Supradozajul poate
determina simptome cum ar fi vărsături , hemoragie gastro-intestinală , diaree , ameţeli , tinitus sau
convulsii . În cazul intoxicaţiilor acute, sunt posibile apariţia insuficienţei renale acute şi afectarea
funcţiilor ficatului.
Măsurile terapeutice
Managementul intoxicaţiilor acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în principal în aplicarea de
măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi tratament simptomatic. Acestea ar trebui acordate pentru
complicaţii cum ar fi hipotensiunea arterială , insuficienţă renală, convulsii , tulburări gastro-intestinale, şi
depresie respiratorie.
Măsuri speciale, cum ar fi diureza forţată, dializa, sau hemoperfuzia nu ajută prea mult la accelerarea
eliminării AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza ratelor ridicate de legare a proteinelor şi
metabolizare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
acetic şi substanţe înrudite, diclofenacum ( codul ATC : M01A B05 ).
Mecanismul de acţiune
Diclofenac 12,5 mg supozitoare conţine diclofenac de sodiu , un compus nesteroidian cu proprietati
pronunţate antireumatice, antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei
11
prostaglandinei, demonstrată în experimente , este considerată baza fundamentală a mecanismului său de
acţiune. Prostaglandinele joacă un rol major în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, diclofenacul nu suprimă biosinteza de proteoglicani în cartilagiu la concentraţii echivalente cu
cele obţinute la om.
Efecte farmacodinamice
În boli reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au efect
clinic caracterizat prin reducerea durerii în repaus, a durerii de circulaţie, a rigidităţii articulaţiilor
dimineaţa şi a umflării articulaţiilor.
În condiţiile inflamatorii post- traumatice şi post -operatorii , Diclofenac 12,5 mg supozitoare ameliorează
rapid atât durerea spontană cât şi durerea la mişcare şi reduce umflăturile inflamatorii şi edemul plăgii.
În studiile clinice, Diclofenac 12,5 mg supozitoare a demonstrat că are un efect analgezic pronunţat în
durerea moderată şi severă de origine non- reumatică. Studiile clinice au arătat de asemenea ,că în cazul
dismenoreei primare, Diclofenac 12,5 mg supozitoare alină durererea şi reduce fluxul sanguin.
Există o experienţă limitată în studiile clinice de utilizare a diclofenacului în artrita reumatoidă juvenilă
(ARJ ) / Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) la copii şi adolescenţi.
Într-un studiu randomizat, de 2 săptâmâni, dublu - orb, efectuat în paralel pe grupuri de câte 15 copii cu
ARJ / AIJ, cu vârsta între 3-15 ani, au fost comparate eficacitatea şi siguranţa diclofenacului administrat
în doze de 2-3 mg / kg BW, cu eficacitatea şi siguranţa acidului acetilsalicilic (ASS , 50 -100 mg / kg
BW/d) şi a unor probe placebo. În evaluarea globală, 11 din 15 pacienţi trataţi cu diclofenac, 6 din 12
pacienţi trataţi cu aspirină şi 4 din 15 pacienţi trataţi cu placebo au prezentat o ameliorare, diferenţa fiind
semnificativă din punct de vedere statistic ( p < 0.05 ) . Numărul de articulaţii dureroase a scăzut în cazul
tratamentului cu diclofenac şi acid acetilsalicilic, dar a crescut cu placebo.
Într-un al doilea studiu randomizat , dublu - orb, de 6 săptâmani, efectuat în paralel la copii cu ARJ / AIJ,
cu vârsta de 4-15 ani, eficacitatea diclofenacului ( doză zilnică de 2-3 mg / kg BW, n = 22 ) a fost
comparabilă cu cea a indometacinului ( doza zilnică 2-3 mg / kg BW , n = 23 ).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie :
Absorbţia este rapidă; totuşi rata de absorbţie este mai lentă decât la comprimate gastro - rezistente
administrate oral. După administrarea de supozitoare , concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în
medie în termen de o oră , dar concentraţiile maxime pe unitatea de doză sunt aproximativ două treimi din
cele obţinute după administrarea de comprimate gastro - rezistente ( 1.95 ± 0.8μg/ml ( 1.9μg/ml ≡
5.9μmol / l) .
Biodisponibilitate :
Ca şi în cazul preparatelor orale ASC este de aproximativ o jumătate din valoarea obţinută de la o doză
parenterală .
Comportamentul farmacocinetic nu se schimbă la administrare repetată. Acumularea nu are loc , cu
condiţia ca intervalele recomandate de administrare şi dozele să fie respectate . Concentraţiile plasmatice
atinse la copiii care au primit doze echivalente ( mg / kg greutate corporală ) sunt similare cu cele obţinute
la adulţi .
Distribuţie:
Substanţa activă este legată de proteine în proporţie de 99,7 % , în principal de albumină ( 99,4 % ) .
Diclofenacul intră în lichidul sinovial , unde concentraţiile maxime sunt înregistrate la 2-4 ore după ce au
fost atinse valorile plasmatice maxime. Timpul de înjumătăţire aparent, de eliminare din lichidul sinovial
este 3-6 ore . După două ore de la atingerea valorilor plasmatice maxime , concentraţiile substanţei active
sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât sunt în plasmă şi rămân ridicate până la 12 ore .
12
Metabolism:
Biotransformarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidare a moleculei intacte , dar mai ales prin
hidroxilări unice şi multiple şi metoxilare , rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici , dintre care cei mai
mulţi sunt convertiţi la glucuronoconjugaţi. Doi metaboliţi fenolici sunt biologic activi , dar într-o măsură
mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare:
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este de 263 ± 56mL/min ( valoarea medie ± DS ) .
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1-2 ore . Patru dintre metaboliţi , inclusiv cei doi activi au
timpul de înjumătăţire plasmatică de 1-3 ore.
Aproximativ 60 % din doza administrată este excretată în urină ca glucuronid conjugat al moleculei
intacte şi ca metaboliţi. Mai puţin de 1 % se elimină ca substanţă nemodificată . Restul de doză se elimină
prin bilă, sub formă de metaboliţi, în materiile fecale.
Caracteristici la pacienţi
Vârstnici : Absorbţia, metabolismul sau excreţia medicamentului nu depind semnificativ de vârsta
pacientului, din studiile efectuate rezultând că pentru cinci pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat 15
minute perfuzie i.v., concentraţia plasmatică a fost cu 50% mai mare decât era de aşteptat cu subiecţii
sănătoşi tineri .
Pacienţi cu insuficienţă renală : La pacienţii cu insuficienţă renală , nu s-a constatat nici o suferinţă renală
şi nici o acumulare de substanţă activă nemodificată dacă se respectă dozele. La un clearance al
creatininei < 10ml/min , concentraţiile plasmatice calculate la starea de echilibru a metaboliţilor hidroxi
sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii normali. Cu toate acestea , metaboliţii sunt în cele
din urmă eliminaţi prin bilă.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică: La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză non-decompensată , cinetica
şi metabolismul diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boli hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice obţinute din studii de toxicitate acută şi după doze repetate , precum şi din studii de
genotoxicitate, mutagene şi carcinogenitate cu diclofenac, nu au evidenţiat nici un risc special pentru om,
la dozele terapeutice. Nu sunt dovezi că diclofenac a avut un potenţial teratogen la şoareci, şobolani sau
iepuri.
Diclofenac nu a avut nici o influenţă asupra fertilităţii la şobolani . Dezvoltarea prenatală, perinatală şi
postnatală a puilor nu a fost afectată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Parafină lichidă
Gliceride de semisinteză (Witepsol H 15)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
13
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 3 supozitoare
Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 5 supozitoare
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SINTOFARM S.A.
Str.Ziduri intre vii nr.22, sector 2, Bucureşti, 023324 România
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6077/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DICLOFENAC SINTOFARM 12,5 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conține diclofenac sodic 12,5 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitoare
Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafața netedă, onctuoasă, care prezintă în secţiune un aspect
omogen, de culoare albă până la alb-gălbuie, fără miros.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 14
ani.
Diclofenacul sodic este utilizat pentru calmarea tuturor gradelor de durere şi inflamaţie într-o gamă largă
de condiţii.
Diclofenacul sodic se utilizează în tratamentul:
- formelor inflamatorii şi degenerative de reumatism: artrita reumatoidă, artrita
reumatoidă juvenilă, spondilită anchilozantă, osteoartrită şi spondiloartrită, artropatie psoriazică,
sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism non- articular;
- atacurilor acute de gută;
- durerii post- traumatice şi post -operatorii , inflamaţiilor apărute ca urmare a intervenţiilor
chirurgicale dentare sau ortopedice;
- afecţiunilor dureroase şi / sau inflamatorii în ginecologie, de exemplu, dismenoree primară sau
anexite, menoragii asociate;
- durerilor acute musculo -scheletice , cum ar fi periartrite, tendinite, tenosinovite, bursite;
- atacurilor de migrenă;
Se utilizează și ca adjuvant în infecţii dureroase inflamatorii severe ale urechii , nasului sau gâtului , de
exemplu: amigdalite, otite. În conformitate cu principiile terapeutice generale, boala ar trebui să fie tratată
cu terapia de bază, după caz. Febra ca singur simptom nu este o indicaţie.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă posibil perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare ) .
Doze:
Adulţi :
Doza zilnică iniţială recomandată este de 100 până la 150 mg . În cazurile mai uşoare , precum şi pentru
terapia de lungă durată , este de obicei suficientă administrarea a 75 până la 100 mg pe zi.
Doza zilnică totală trebuie să fie în general, împărţită în 2 până la 3 doze.
Pentru a suprima durerea nocturnă şi rigiditatea dimineaţa, tratamentul cu comprimate din în timpul zilei
poate fi suplimentat prin administrarea unui supozitor seara, la culcare ( până la o doză zilnică maximă
totală de 150 mg ).
În dismenoreea primară, doza zilnică trebuie ajustată individual şi este în general de 50 până la 150 mg.
Iniţial se administrează o doză de 50 până la 100 mg şi, dacă este necesar , se ajustează doza pe parcursul
a mai multor cicluri menstruale până la un maxim de 200 mg / zi . Tratamentul trebuie început la apariţia
primelor simptome şi în funcţie de simptomatologie, continuat pentru câteva zile.
Tratamentul atacurilor de migrenă cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg trebuie început cu o doză de 100
mg, de la primele semne ale unui atac iminent. Dacă este necesar, se pot administra supozitoare
suplimentar, în aceeaşi zi, până la o doză de maxim 100 mg. În cazul în care pacientul necesită tratament
suplimentar în următoarele zile, doza maximă zilnică trebuie să fie limitată la 150 mg, în doze divizate.
Copii şi adolescenţi :
La copii cu vârsta de 1 an sau peste şi adolescenţi, diclofenacul trebuie administrat în doze de
0,5 până la 2 mg / kg greutate corporală pe zi , în 2 până la 3 doze divizate , în funcţie de severitatea
afecţiunii.
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile ,doza zilnică poate fi mărită până la un maxim de 3 mg /
kg greutate corporală pe zi , administrată în doze divizate .
Doza maximă zilnică de 150 mg nu trebuie depăşită .
Pentru tratamentul durerilor post operatorii la copiii în vârstă de 6-12 ani
Dozele variază cu vârsta, dar sunt în mod obişnuit între 1 şi 2 mg/ kg greutate corporală pe zi, în 2 până la
3 doze divizate, nu mai mult de 4 zile.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenţi cu vârsta sub 14
ani .
Vârstnici:
Deși din studiile de farmacocinetică ale diclofenacului reiese ca pacienţii în vârstă nu sunt afectaţi clinic
într-o măsură relevantă, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu deosebită
atenţie la astfel de pacienţi, aceştia fiind în general mult mai predispuși la reacţii adverse.
3
La pacienţii vârstnici sau cei cu greutate redusă se recomandă în special, administrarea celei mai mici
doze eficace de diclofenac ( a se vedea , de asemenea, " Precauţii " ) .
Mod de administrare
Rectal.
Supozitoarele trebuie introduse bine în rect; se recomandă administrarea acestora după evacuarea
scaunului.
Supozitoarele nu trebuie luate pe cale orală, singura utilizare fiind cea rectală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Ulcer gastric sau intestinal activ, hemoragii sau perforaţii.
- Antecedente de sângerare sau perforare gastrointestinală legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare
nesteroidiene. Ulcer activ sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie ( două sau mai multe
episoade distincte de ulcerare sau sângerare).
- Ultimul trimestru de sarcină ( vezi pct. 4.6 Sarcina și alăptarea ).
- Afecţiune hepatică severă, insuficienţă renală sau cardiacă ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii
speciale pentru utilizare).
Ca și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS ), Diclofenac 12,5 mg supozitoare este
contraindicat la pacienţii la care crizele de astm, urticarie sau rinită acută sunt declanșate de acidul
acetilsalicilic sau alte medicamente AINS cu activitate de inhibare a prostaglandinelor de sinteză.
- Inflamaţia rectului.
Este contraindicat copiilor cu vârsta mai mică de 1 an.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Reacţiile adverse precum şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos, pot fi reduse
la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară
controlului simptomelor ( vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare ).
Utilizarea concomitentă a Diclofenac 12,5 mg supozitoare cu AINS sistemice, inclusiv a inhibitorilor
selectivi ai – 2-ciclooxigenazei, ar trebui să fie evitată deoarece nu s-a demonstrat că asocierea aduce un
efect benefic dar şi datorită potenţialelor efecte neplăcute cauzate de această asociere.
Se recomandă precauţie la vârstnici din motive medicale de bază. În special, la pacienţii în vârstă fragili
sau cei cu o greutate corporală redusă, se recomandă a fi utilizată doza minimă eficace.
Ca şi în cazul altor AINS, administrarea de diclofenac poate determina în cazuri rare reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice / anafilactoide .
Datorită proprietăţilor sale farmacodinamice, ca şi alte AINS , Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate
masca semne şi simptome de infecţie.
Efecte gastro-intestinale
Sângerare gastro-intestinală, ulcerare şi perforare, care pot fi fatale , au fost raportate la toate AINS ,
inclusiv diclofenac și pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de
avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Există în general,
4
consecinţe mult mai grave la persoanele în vârstă . Tratamentul trebuie oprit dacă la pacienţii trataţi cu
Diclofenac 12,5 mg supozitoare apare sângerarea gastro-intestinală sau ulceraţia.
Ca şi în cazul tuturor AINS, sunt absolut necesare o supraveghere medicală atentă şi precauţie atunci
când se prescrie Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu simptome sugestive de tulburări gastro-
intestinale ( GI ) sau cu un istoric sugestiv de ulceraţii gastrice sau intestinale , hemoragii sau perforaţii la
pacienţii cu colită ulcerativă sau boala Crohn și la pacienţii cu insuficienţă hepatică ( vezi pct. 4.8 Reacţii
adverse ).
Riscul de sângerare, ulcerare și perforare este mai mare cu creșterea dozelor de AINS la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie ( vezi pct. 4.3
Contraindicaţii).
Persoanele vârstnice au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-
intestinale și perforaţie care pot fi fatale .
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer , în special dacă
acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie și la persoanele în vârstă , tratamentul cu Diclofenac
12,5 mg supozitoare trebuie iniţiat și menţinut la cea mai mică doză eficace .
La aceşti pacienţi precum şi pentru pacienţii care necesită utilizarea concomitentă a medicamentelor care
conţin acid acetilsalicilic în doze mici ( ASA ) / aspirină sau alte medicamente care pot crește riscul
gastrointestinal ( vezi mai jos și pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune ) ar
trebui să fie luată în considerare terapia combinată cu agenţi de protecţie (de exemplu inhibitori de pompă
de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală) mai ales în
etapele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de
ulcerare sau sângerare precum corticosteroizi sistemici, anticoagulante cum ar fi warfarina, antiagregante
plachetare cum ar fi aspirina, inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonină (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu
alte medicamente și alte forme de interacţiune) .
La pacienţii cu colită ulceroasă sau boala Crohn este necesară o supraveghere medicală atentă şi precauţie
deoarece boala lor se poate agrava ( vezi pct. 4.8 ).
Efecte hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară o supraveghere medicală atentă , deoarece starea lor se
poate agrava .
Ca și în cazul altor AINS, diclofenacul poate determina creşterea valorii uneia sau a mai multor enzime
hepatice. În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, este indicată monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice, ca o măsură de precauţie.
În cazul în care rezultatele testelor funcţionale hepatice sunt anormale, persistă sau dacă semnele clinice
ori simptomele arată o agravare a bolii hepatice sau apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie , erupţii
cutanate , etc ) , tratamentul cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt.
La utilizarea de diclofenac poate apărea hepatita, fără simptome prodromale preliminare.
Se recomandă precauţie atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacienţii cu porfirie
hepatică, deoarece poate declanşa un atac.
Efecte renale
Au fost raportate edeme precum și retenţie de fluide în asociere cu tratamentul cu AINS, inclusiv
diclofenac şi este necesară precauţie la pacienţii cu funcţia cardiacă sau renală afectată, cu hipertensiune
arterială în antecedente, la persoanele în vârstă, la pacienţii care primesc tratament concomitent cu
5
diuretice sau medicamente care pot avea impact semnificativ asupra funcţiei renale și la pacienţii cu
deshidratare celulară din orice cauză, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră (
vezi pct. 4.3 ).
Atunci când se utilizează Diclofenac 12,5 mg supozitoare în astfel de cazuri, se recomandă ca măsură de
precauţie monitorizarea funcţiei renale. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de revenirea la
starea iniţială.
Efecte dermatologice
Foarte rar, în asociere cu utilizarea AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au fost raportate
reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens - Johnson și
necroliză epidermică toxică ( vezi pct. 4.8 Reacţii adverse ).
Riscul major de a face astfel de reacţii este în prima lună de tratament.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor
mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retenţie de fluide și edem şi este necesară
monitorizarea corespunzătoare şi consilierea pacienţilor cu antecedente de hipertensiune arterială și / sau
insuficienţă cardiacă congestivă ușoară până la moderată.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150
mg zilnic) și în tratament de lungă durată, poate fi asociată cu o ușoară creştere a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
congestivă, boală cardiacă ischemică, boală
arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară, trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare
atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii
cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială , hiperlipidemie,
diabet zaharat, fumat) .
Efecte hematologice
În timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, ca și cu alte AINS, se recomandă
monitorizarea hemogramei.
Ca şi alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu
defecte ale hemostazei trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Astm preexistent
Reacţiile la AINS, cum ar fi exacerbări ale astmului bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice / astm
analgezic), edem sau urticarie Quincke, sunt mai frecvente la pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică
sezonieră, inflamaţia mucoasei nazale (de exemplu polipi nazali), boli pulmonare obstructive cronice sau
infecţii cronice ale tractului respirator (mai ales dacă sunt legate de simptome alergice cum ar fi rinita )
decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri de precauţie speciale la aceşti pacienţi (pregătire
pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii care sunt alergici la alte substanţe
care au consecinţă apariţia reacţiilor cutanate, pruritului sau urticariei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile de mai jos includ pe cele observate cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg supozitoare şi / sau
alte forme farmaceutice de diclofenac.
6
Litiu: În cazul în care utilizează concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de litiu.
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului.
Digoxină: Dacă este utilizat concomitent diclofenacul poate mări concentraţiile plasmatice de digoxină .
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.
Diuretice şi agenţi antihipertensivi: Ca și alte AINS , utilizarea concomitentă a diclofenacului cu
diuretice sau antihipertensive (de exemplu beta -blocantele, inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei ( ECA) ) poate determina o scădere a efectului antihipertensiv. De aceea, combinaţia trebuie
administrată cu precauţie, iar pacienţii, în special persoanele în vârstă, ar trebui să aibă tensiunea arterială
monitorizată periodic. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie luată în considerare
monitorizarea funcţiei renale după începerea tratamentului şi apoi periodic, în special în cazul
administrării concomitente a diclofenacului cu diuretice şi inhibitori ACE, din cauza riscului crescut de
nefrotoxicitate.
Administrarea diclofenacului concomitent cu medicamente diuretice care elimină potasiul trebuie să fie
monitorizată frecvent ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).
Alte AINS şi corticosteroizi : Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS sistemice sau
corticosteroizi poate creşte riscul de ulceraţii sau hemoragii. ( vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare).
Anticoagulante şi antiagregante plachetare : se recomandă prudenţă , deoarece administrarea
concomitentă poate creşte riscul de sângerare (vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru
că diclofenacul afectează acţiunea
anticoagulantelor , AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Există raportate cazuri izolate de risc crescut de hemoragie la pacienţii care au fost trataţi cu diclofenac şi
anticoagulante concomitent . Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi .
Inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei ( ISRS ): Administrarea concomitentă de AINS sistemice
inclusiv diclofenac şi ISRS poate crește riscul de sângerare gastro-intestinală ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și
precauţii speciale pentru utilizare ).
Antidiabetice : Studiile clinice au demonstrat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu
antidiabetice orale fără a influenţa efectul lor clinic. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu
diclofenac au existat raportări izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care necesită modificări ale dozei
de antidiabetice. Din acest motiv , monitorizarea nivelului de glucoză din sânge este recomandat ca o
măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat : Au fost raportate cazuri de toxicitate gravă când metotrexatul şi AINS au fost luate la mai
puţin de 24 ore unul faţă de altul. În prezenţa AINS scade eliminarea renală a metotrexatului cu
acumularea acestuia în exces şi apariţia efectelor toxice.
Ciclosporină : Diclofenac, ca și alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creşte nefrotoxicitatea
ciclosporinei, datorită efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui să fie administrat în
doze mai mici decât cele care ar putea fi utilizate la pacienţii care nu au primit ciclosporină .
Quinolone antibacteriene : Au fost raportate cazuri izolate de convulsii care ar fi fost datorate utilizării
concomitente de chinolone şi AINS.
Colestipol
și colestiramină : Aceste medicamente pot induce o întârziere sau o reducere a absorbţiei de
diclofenac. De aceea se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puţin o oră înainte sau la 4 până la
6 ore după administrarea colestipol / colestiramină.
Inhibitori puternici ai CYP2C9 : se recomandă prudenţă în cazul prescrierii diclofenacului cu inhibitori
puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazonă și voriconazol) care ar putea duce la o creștere
semnificativă a concentraţiilor plasmatice şi la expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului
diclofenacului.
7
Fenitoină: Când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac , este recomandată monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri aşteptate a expunerii la fenitoină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și / sau dezvoltarea embrionului / fătului.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de malformaţii cardiace și
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii . Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1 % până la aproximativ 1,5 % .
Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata tratamentului . La animale, studiile efectuate ca
urmare a administrarii unui inhibitor al sintezei de prostaglandine au arătat tulburări de nidare şi
morbiditate embrio-fetală.
În plus , creșterea incidenţei diverselor malformaţii inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la
animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză.
În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină , diclofenac nu trebuie administrat decât dacă este
absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să conceapă sau în primul
și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă
posibil.
În al treilea trimestru de sarcină , toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară)
- Disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligo - hydroamniosis
Mama la sfârșitul sarcinii și nou-născutul la:
- Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar și la doze
foarte mici
- Inhibarea contracţiilor uterine care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, diclofenac este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină .
Alăptare
Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene , diclofenacul trece în laptele matern, dar în cantităţi mici. De
aceea, pentru a evita reacțiile adverse la sugari, Diclofenac 12,5 mg supozitoare nu trebuie administrat în
timpul alăptării.
Fertilitate
Ca și în cazul altor AINS , utilizarea de Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate afecta fertilitatea și nu este
recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide
sau care se investighează pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de
Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor dacă prezintă ameţeli, vertij,
somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos central, inclusiv tulburări de vedere, în timpul
tratamentului cu AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
8
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
-reacţii adverse foarte frecvente (≥ 1/10);
-reacţii adverse frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
-reacţii adverse mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
-reacţii adverse rare (≥ 1/10000 şi <1/1000);
-reacţii adverse foarte rare (<1/10000);
-reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile);
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastrointestinală . Pot să apară ulcere peptice,
perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în special la vârstnici ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și
precauţii speciale pentru utilizare ).
După administrarea diclofenacului au fost raportate: greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,
dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitelor şi a bolii
Crohn ( vezi pct. 4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare ).
Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent.
Mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate la utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung a
diclofenacului, atât sub formă de supozitoare cât şi sub alte forme farmaceutice.
Tulburări hematologice
și limfatice
Foarte rare :
Trombocitopenie , leucopenie , anemie ( inclusiv anemie hemolitică și aplastică ) , agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare :
Reacţii de hipersensibilitate cum ar fi: astmul , reacţii anafilactice sistemice şi anafilactoide ( inclusiv
hipotensiune arterială şi şoc ) .
Foarte rare :
Edem angioneurotic ( inclusiv edem facial )
Tulburări psihice
Foarte rare :
Dezorientare , depresie, insomnie , coşmaruri , iritabilitate , reacţii psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente:
Dureri de cap , ameţeli
Rare :
Somnolenţă
Foarte rare :
Parestezii , tulburări de memorie , convulsii , anxietate , tremor , meningită aseptică , tulburări ale
gustului , accident vascular cerebral .
Tulburări oculare
Foarte rare :
Tulburări de vedere ( vedere înceţoşată , diplopie ) .
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente:
Vertij .
Foarte rare :
Tinitus , tulburări de auz .
Tulburări cardiace
Foarte rare :
Palpitaţii , dureri în piept , insuficienţă cardiacă , infarct miocardic .
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare :
Astm / bronhospasm ( inclusiv dispnee )
Foarte rare :
Pneumonie .
Tulburări ale tractului gastro-intestinal
Frecvente:
Greaţă, vărsături , diaree , dispepsie , dureri abdominale , flatulenţă , anorexie .
Rare :
Gastrită , hemoragie gastro-intestinală , hematemeză , melenă , diaree hemoragică , ulcer gastro-intestinal
( cu sau fără hemoragii sau perforaţii ) proctitis .
Foarte rare :
Colită ( inclusiv colită hemoragică şi exacerbarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn ) , constipaţie ,
stomatită ( inclusiv stomatită ulceroasă , glosită , tulburări esofagiene , apariţia stricturilor intestinale ,
agravarea hemoroizilor) .
Tulburări hepatobiliare
Frecvente:
Valori crescute ale transaminazelor
Rare :
Hepatită cu sau fără icter , tulburări hepatice
Foarte rare
Hepatită fulminantă , necroză hepatică , insuficienţă hepatică .
Afecţiuni cutanate
și ale ţesutului subcutanat
Frecvente:
Erupţiile cutanate
Rare :
Urticarie .
Foarte rare :
Erupţii buloase , eczeme , eritem , eritem polimorf, sindrom Stevens - Johnson , necroliză epidermică
toxică ( sindrom Lyell ) , dermatită exfoliativă , pierderea părului , reacţii de fotosensibilitate, purpură
alergică, prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare :
10
Insuficienţă renală acută , hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, necroză papilară
renală.
Tulburări generale
și la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Iritaţie la locul de aplicare
Rare:
Edem
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme , hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de diclofenac, în special la doze mari (150
mg zilnic ) şi în tratamentul de lungă durată poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
dozajul cu diclofenac. Supradozajul poate
determina simptome cum ar fi vărsături , hemoragie gastro-intestinală , diaree , ameţeli , tinitus sau
convulsii . În cazul intoxicaţiilor acute, sunt posibile apariţia insuficienţei renale acute şi afectarea
funcţiilor ficatului.
Măsurile terapeutice
Managementul intoxicaţiilor acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în principal în aplicarea de
măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi tratament simptomatic. Acestea ar trebui acordate pentru
complicaţii cum ar fi hipotensiunea arterială , insuficienţă renală, convulsii , tulburări gastro-intestinale, şi
depresie respiratorie.
Măsuri speciale, cum ar fi diureza forţată, dializa, sau hemoperfuzia nu ajută prea mult la accelerarea
eliminării AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza ratelor ridicate de legare a proteinelor şi
metabolizare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
acetic şi substanţe înrudite, diclofenacum ( codul ATC : M01A B05 ).
Mecanismul de acţiune
Diclofenac 12,5 mg supozitoare conţine diclofenac de sodiu , un compus nesteroidian cu proprietati
pronunţate antireumatice, antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei
11
prostaglandinei, demonstrată în experimente , este considerată baza fundamentală a mecanismului său de
acţiune. Prostaglandinele joacă un rol major în producerea inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, diclofenacul nu suprimă biosinteza de proteoglicani în cartilagiu la concentraţii echivalente cu
cele obţinute la om.
Efecte farmacodinamice
În boli reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au efect
clinic caracterizat prin reducerea durerii în repaus, a durerii de circulaţie, a rigidităţii articulaţiilor
dimineaţa şi a umflării articulaţiilor.
În condiţiile inflamatorii post- traumatice şi post -operatorii , Diclofenac 12,5 mg supozitoare ameliorează
rapid atât durerea spontană cât şi durerea la mişcare şi reduce umflăturile inflamatorii şi edemul plăgii.
În studiile clinice, Diclofenac 12,5 mg supozitoare a demonstrat că are un efect analgezic pronunţat în
durerea moderată şi severă de origine non- reumatică. Studiile clinice au arătat de asemenea ,că în cazul
dismenoreei primare, Diclofenac 12,5 mg supozitoare alină durererea şi reduce fluxul sanguin.
Există o experienţă limitată în studiile clinice de utilizare a diclofenacului în artrita reumatoidă juvenilă
(ARJ ) / Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) la copii şi adolescenţi.
Într-un studiu randomizat, de 2 săptâmâni, dublu - orb, efectuat în paralel pe grupuri de câte 15 copii cu
ARJ / AIJ, cu vârsta între 3-15 ani, au fost comparate eficacitatea şi siguranţa diclofenacului administrat
în doze de 2-3 mg / kg BW, cu eficacitatea şi siguranţa acidului acetilsalicilic (ASS , 50 -100 mg / kg
BW/d) şi a unor probe placebo. În evaluarea globală, 11 din 15 pacienţi trataţi cu diclofenac, 6 din 12
pacienţi trataţi cu aspirină şi 4 din 15 pacienţi trataţi cu placebo au prezentat o ameliorare, diferenţa fiind
semnificativă din punct de vedere statistic ( p < 0.05 ) . Numărul de articulaţii dureroase a scăzut în cazul
tratamentului cu diclofenac şi acid acetilsalicilic, dar a crescut cu placebo.
Într-un al doilea studiu randomizat , dublu - orb, de 6 săptâmani, efectuat în paralel la copii cu ARJ / AIJ,
cu vârsta de 4-15 ani, eficacitatea diclofenacului ( doză zilnică de 2-3 mg / kg BW, n = 22 ) a fost
comparabilă cu cea a indometacinului ( doza zilnică 2-3 mg / kg BW , n = 23 ).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie :
Absorbţia este rapidă; totuşi rata de absorbţie este mai lentă decât la comprimate gastro - rezistente
administrate oral. După administrarea de supozitoare , concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în
medie în termen de o oră , dar concentraţiile maxime pe unitatea de doză sunt aproximativ două treimi din
cele obţinute după administrarea de comprimate gastro - rezistente ( 1.95 ± 0.8μg/ml ( 1.9μg/ml ≡
5.9μmol / l) .
Biodisponibilitate :
Ca şi în cazul preparatelor orale ASC este de aproximativ o jumătate din valoarea obţinută de la o doză
parenterală .
Comportamentul farmacocinetic nu se schimbă la administrare repetată. Acumularea nu are loc , cu
condiţia ca intervalele recomandate de administrare şi dozele să fie respectate . Concentraţiile plasmatice
atinse la copiii care au primit doze echivalente ( mg / kg greutate corporală ) sunt similare cu cele obţinute
la adulţi .
Distribuţie:
Substanţa activă este legată de proteine în proporţie de 99,7 % , în principal de albumină ( 99,4 % ) .
Diclofenacul intră în lichidul sinovial , unde concentraţiile maxime sunt înregistrate la 2-4 ore după ce au
fost atinse valorile plasmatice maxime. Timpul de înjumătăţire aparent, de eliminare din lichidul sinovial
este 3-6 ore . După două ore de la atingerea valorilor plasmatice maxime , concentraţiile substanţei active
sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât sunt în plasmă şi rămân ridicate până la 12 ore .
12
Metabolism:
Biotransformarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidare a moleculei intacte , dar mai ales prin
hidroxilări unice şi multiple şi metoxilare , rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici , dintre care cei mai
mulţi sunt convertiţi la glucuronoconjugaţi. Doi metaboliţi fenolici sunt biologic activi , dar într-o măsură
mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare:
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este de 263 ± 56mL/min ( valoarea medie ± DS ) .
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1-2 ore . Patru dintre metaboliţi , inclusiv cei doi activi au
timpul de înjumătăţire plasmatică de 1-3 ore.
Aproximativ 60 % din doza administrată este excretată în urină ca glucuronid conjugat al moleculei
intacte şi ca metaboliţi. Mai puţin de 1 % se elimină ca substanţă nemodificată . Restul de doză se elimină
prin bilă, sub formă de metaboliţi, în materiile fecale.
Caracteristici la pacienţi
Vârstnici : Absorbţia, metabolismul sau excreţia medicamentului nu depind semnificativ de vârsta
pacientului, din studiile efectuate rezultând că pentru cinci pacienţii vârstnici cărora li s-a administrat 15
minute perfuzie i.v., concentraţia plasmatică a fost cu 50% mai mare decât era de aşteptat cu subiecţii
sănătoşi tineri .
Pacienţi cu insuficienţă renală : La pacienţii cu insuficienţă renală , nu s-a constatat nici o suferinţă renală
şi nici o acumulare de substanţă activă nemodificată dacă se respectă dozele. La un clearance al
creatininei < 10ml/min , concentraţiile plasmatice calculate la starea de echilibru a metaboliţilor hidroxi
sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii normali. Cu toate acestea , metaboliţii sunt în cele
din urmă eliminaţi prin bilă.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică: La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză non-decompensată , cinetica
şi metabolismul diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boli hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice obţinute din studii de toxicitate acută şi după doze repetate , precum şi din studii de
genotoxicitate, mutagene şi carcinogenitate cu diclofenac, nu au evidenţiat nici un risc special pentru om,
la dozele terapeutice. Nu sunt dovezi că diclofenac a avut un potenţial teratogen la şoareci, şobolani sau
iepuri.
Diclofenac nu a avut nici o influenţă asupra fertilităţii la şobolani . Dezvoltarea prenatală, perinatală şi
postnatală a puilor nu a fost afectată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Parafină lichidă
Gliceride de semisinteză (Witepsol H 15)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
13
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 3 supozitoare
Cutii cu 2 folii termosudate din PVC-PE a câte 5 supozitoare
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SINTOFARM S.A.
Str.Ziduri intre vii nr.22, sector 2, Bucureşti, 023324 România
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6077/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
