AZITROMICINA ARENA 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Arena 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub form ă de azitromicină dihidrat 524 mg .
Excipient: lactoză monohidrat 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimat filmat de culoare albă, de forma unei capsule, marcate cu o linie mediană pe una dintre
feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Azitromicină Arena este indicată în tratamentul urmă toarelor infecţii, determinate de germeni sensibili
(vezi pct 5.1 ):
- infecţii ORL şi ale tractului respirator superior incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi
otită medie;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută, bronşită cronică acutizată, pneumonie
interstiţială şi alveolară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: uretrită sau cervicit ă necomplicată;
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Azitromicina trebuie administrată în doză zilnică unică.
Similar altor antibiotice, Azitromicin a Arena se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la
două ore după masă.
Adulţi şi vârstnici
2
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis şi Neisseria
gonorrhoea : 1 g azitromicină în doză unică.
Pe ntru toate celelalte indicaţii, doza totală recomandată este de 1,5 g, administrată ca doză zilnică,
unică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile.
P acienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
> 40 ml/min). Nu sunt disponibile date privind administrarea azitromicinei la pacienţi cu insuficienţă
renală severă (vezi pct. 4.4).
P acienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Se
recomandă precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
(vezi pct. 4.4).
Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală peste 45 kg
Se recomandă aceleaşi doze ca la adulţi.
Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală sub 45 kg
La copii cu greutatea corporală sub 45 kg sunt disponibile alte formul ări, în concentraţii
corespunzătoare.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează întregi, cu suficient lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilit ate la azitromicină, la eritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţi;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raport ate rar, reacţii alergice grave, incluzând
angioedem şi anafilaxie (rar, cu potenţial letal). Unele dintre aceste reacţii adverse la azitromicină au
determinat simptome recurente şi au necesitat supraveghere medicale prelungită şi tratament adecvat.
Prelu ngirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT
În tratamentul cu alte macrolide s- a observat riscul dezvoltării aritmiilor cardiace, cum este torsada
vârfurilor. Nu poate fi exclus un efect similar pentru azitromicină la pacienţii cu risc crescut de
pr elungire a repolarizării cardiace (vezi pct. 4.8). Ca urmare, a zitromicina trebuie administrată cu
precauţie la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT :
- sindrom QT prelungit congenital sau dobândit,
- tratamentul cu alte medicamente care prelun gesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmicele clasa IA şi
III, casapridă ş i terfenadină ,
- tulburări hidroelectrolitice, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie ,
- bradicardie clinic semnificativă ( < 50 bătăi pe minut), aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă
severă.
Diareea sau colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficile a fost raportată la
administrarea macrolid elor , incluzând azitromicina . De aceea, pacienţii cu diaree trebuie atent
monitorizaţi .
La pacienţii cărora li se administrează azitromic ină s-a raportat exacerbarea si mptomelor miasteniei
gravis.
3
Administrarea de macrolide la pacienţii cărora li se administrează concomitent derivaţi de ergot , poate
precipita ergotismul. Nu sunt disponibile date privind interacţiun ea dintre azitromicină şi alcaloizi de
ergot . Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu
trebuie administrată în asociere cu derivaţi de ergot.
Suprainfecţii
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor
cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu clearance- ul creatininei < 40 ml/min se recomandă precauţie la administrarea
azitromicinei.
Insuficienţă hepatică
Se rec omandă precauţie în administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa A) până la moderată (clasa B), nu există dovezi ale
unor modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmat ici ai azitromicinei comparativ cu cei
ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance- ul renal al azitromicinei pare să crească la aceşti
pacienţi, poate pentru a compensa scăderea clearance- ului hepatic.
Deoarece azitromicina se excretă în princip al pe cale hepatică, se recomandă precauţie precauţie în
cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. În cazul apariţiei
semnelor şi simptomelor disfuncţiei hepatice, cum sunt: astenie asociată cu icter, urini hipercrome,
tendina la sângerare sau encefalopatie hepati că , trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.
Deoarece conţine lacto ză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoz ă-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele azitromicinei asupra altor medicamente
Derivaţii de ergot : datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu
trebuie
administraţi concomitent (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la
voluntari i sănătoşi , azitromicina nu a influenţat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg
warfarină . O creştere a efectului anticoagulant a fost observată în cazul administrării concomitente a
azitromicinei şi a anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Deşi nu s -a stabilit o relaţie de cauzalitate,
trebuie luată în considerar e monitorizarea timpului de protombină în cazul tratamentului asociat.
Digoxină: unele macrolide afectează metabolizarea digoxinei la nivel intestinal.. La pacienţii cărora li
se administrează concomitent digoxină şi azitromicină, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii
concentraţiilor plasmatice ale digoxinei
Ciclosporină : anumite macrolide inter feră cu metabolizarea ciclosporinei. Datorită lipsei datelor
privind interacţiunile dintre azitromicină şi ciclosporină, se recomandă precauţie înaintea asocierii
acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă, trebuie monitorizate
concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei, iar dozele trebuie ajustate corespunzător .
Teofilină: nu sunt date privind interacţiuni farmacocinetice semnif icative în cazul administrării
concomitente a azitromicinei cu teofilină la voluntari sănătoşi ; se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente, deoarece
macrolide le determină creşterea conc entraţiilor plasmatice ale teofilinei.
4
Zidovudină: 1000 mg de azitromicină în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg de azitromicină în doze
repetate au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a
zidovudinei sau a meta boliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a
crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi
benefică pentru pacienţi..
Atorvastatină: administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg) şi azitromicină (500 mg) nu
influenţează concentraţile plasmatice ale atorvastatinei.
Carbamazepină: într -un studiu de interacţ iune farmacocinetică efectuat la voluntari i sănătoşi , nu au
fost observate efecte semnificative privind concentr aţiile plasmatice ale carbamazepinei sau ale
metaboliţilor activi, în cazul administrării concomitente cu carbamazepină.
Cisapridă: cisaprida e ste metabolizată la nivel hepaticprin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă cu
cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT.
Didanozină : administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină pe zi cu 400 mg didanozină pe zi, la
6 pacienţi HIV pozitiv, nu a părut să afecteze proprietăţile farmacocinetice ale didanozineila starea de
echilibru comparativ cu placebo.
Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doz e unice de 600 mg azitromicină cu 400 mg efavirenz
pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacţiuni semnificative clinic.
Indinavir: administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat
efecte semnificative asupra proprie tăţile farmacocinetice ale indinavirului administrat în doză de 800
mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon: î ntr -un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntar i sănătoşi,
azitromicina nu a avut nici un efect asupra proprietăţile farmacocinetice ale metilprednisolonului.
Midazolam: la voluntari i sănătoşi , administrarea concomitentă a unei doze de 500 mg azitromicină pe
zi timp de 3 zile nu a determinat efecte semnificative privind proprietăţile farmacocinetice ale
midazolam ului administrat în doză unică de 15 mg.
Sildenafil: la voluntari i sănătoşi de sex masculinnu s- au observat efecte ale azitromicinei privind ASC
şi C
max a sildenafilului sau ale metaboliţilor plasmatici ai acestuia.
Efectele ale altor medicamente asupra azit romicinei
Antiacide : într -un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării în
asociere a antiacidelor cu azitromicină , nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, cu
toate acestea, concentraţiile plasmati ce maxime s-a redus cu până la 30%. Se recomandă un interval de
cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi a unui ant iacid.
Cimetidină: într -un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării unei
doze unice de cimet idină (administrată cu două ore înaintea azitromicinei) asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale azitromicinei, nu au fost observate modificări .
Terfenadină: studiile farmacocinetice nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.
Au fos t raportate cazuri rare în care posibilitatea unor astfel de interacţiuni nu a putut fi exclusă
complet. Cu toate acestea, nu există dovezi privind astfel de interacţiuni.
5
Rifabutină: l a pacienţii cărora li se administrează concomitent azitromicină şi rifabutină a fost
observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a putut fi stabilită o
relaţie de cauzalitate cu asocierea azitromicinei vezi pct. 4.8). Administrarea în asociere a
azitro micinei şi rifabutinei nu a afectat concentraţiile plasmatice ale niciunuia dintre medicamente.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale asupra funcţiei de reproducere au demonstrat că azitromicina traversează
bariera feto – placent ară, dar nu au demonstrat efecte nocive la făt. Nu s -au efectuat studii controlate la
gravide. Studiile la animale nu sunt întotdeauna pred ictive pentru răspunsul la om, astfel încât
azitromicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă nu sunt a lte alternative terapeutice.
Alăptarea
La om, nu sunt date privind e xcreţia azitromicinei în lapte. Azitromicina trebuie u tilizată în timpul
alăptării doar dacă nu sunt alte alternative terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Azitromicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu azitromicină, au fost observate următoarele reacţii adverse (clasificate în
funcţie de frecvenţă):
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: trombocitopenie . La câţiva pacie nţi a fost raportată ne utropenia uşoară şi tranzitorie, dar nu s -a
stabilit o relaţie de cauzalitate între administrarea azitromicinei şi această reacţie adversă.
Tulburări psihice
Rare : agresivitate, ne linişte, anxietate, nervozitate, insomnie.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: a meţeli/vertij, somnolenţă, cefalee, convulsii (care au fost descrise şi pentru alte
macro lide), modificări ale gustului şi mirosului, sincopă.
Rare: parestezie şi astenie, insomnie şi hiperactivitate.
Tulbur ări acustice şi vestibulare
Rare : s -a raportat c ă antibioticele macrolidice determină afectarea auzului. La câţiva pacienţi cărora li
s -a administrat azitromicină, s -a u raportat: afect area auzului, surditate , tinitus.
M ajoritatea acestor cazuri sunt asoc iate cu admion istrarea de azitromicină în doză mare , timp
îndelungat . În conformitate cu raportările ulterioare, majoritatea acestor cazuri au fost reversibile .
Tulburări cardiace
Rare : palpitaţii, aritmii incluzând tahicardia ventriculară (care au fost determinate şi de alte
macrolide ). Au fost rareori raportate prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Rare : hipote nsiune arterială .
6
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal (crampe sau dureri);
Mai puţin frecvente :sc aune diareice, meteorism, anorexie, dispepsie
Rare: constipaţie, decolorarea limbii, pancreatită, colită pseudomembranoasă .
Tulburări hepatobiliare
Rare : hepatită şi icter colestatic, incluzând v alori anormale ale analizelor funcţiei hepatice, cazuri rare
de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică ( rar, cu evoluţie letală).
Afecţiuni cuta nate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : r eacţii alergice, incluzând prurit şi erupţii cutanat e tranzitorii.
Rare : reacţii alergice incluzând angioedem, urticarie şi fotosensibilizare; reacţii severe cutanate cum
sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente : a rtralgie .
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare : nefrită interstiţială şi insuficienţă renală acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente : v aginită .
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare : a nafilaxie incluzând edem (care a condus în cazuri rare la deces, vezi pct. 4.4), candidoză,
candidoză orală, fatigabilitate, stare generală de rău.
4.9 Supradozaj
Simptome
Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomand ate au fost similare celor observate la
doze uzuale. Simptomele supradozajului sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de
greaţă, vărsături şi diaree.
Tratament
În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi trat ament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
macrolide, codul ATC: J01F A10
Azitromicina este un antibiotic macrolid ic, din grupa azalidelor . Molecula s- a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la l anţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9 -dezoxi -9a -aza -9a -metil- 9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acţiune
Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea
de subu nitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
7
Rezistenţa la azitromicină poate fi î nnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptoc occ us pneumoniae , streptococul beta -hemolitic de
grup A , Enteroco ccus f aecalis si Staphyloco ccus aureus , incluzând pe cel meticilino- rezistent
(SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Concentraţii critice
Valorile critice al e sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitetul Naţional al Standardelor
Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt: sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l.
Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l;
Streptococcus pneumoniae şi Streptococ cus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebu ie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Tab el: Spectrul antibacterian al azitromicinei
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
(tulpinile sensibile la meticilină)
Streptococcus pneumoniae
(tulpinile sensibile la penicilină)
Streptococcus pyogenes (Grup A)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyromonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus pneumoniae
tulpini parţial rezistente la penicilină
tulpini rezistente la penicilină
Microorganisme rezistente natural
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus meticilino-rezistent*
8
Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent*
Microorganisme anaerobe
Grupul Bacteroides fragilis
* Staphylococcus meticilino -rezisten t prezintă rezistenţă la macrolide şi au fost plasaţi în această
categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală este de aproximativ 37%. Valorile
maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2 -3 ore.
Distribuţie:
După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi.
Studiile farmacocinetice au raportat concentraţi i tisulare ale azitromicinei semnificativ mai mari decât
cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că
medicamentul se leagă puternic în ţesuturi. Concentraţiile crescute de azitromicină de la nivelul
plămânilor, amigdalelor şi prostatei se menţin chiar şi când valorile concentraţiilor serice sau
plasmatice se află sub limita de detecţie. După administrarea unei doze de 500 mg azitromicină ,
concentraţiile în ţesuturile ţintă (plămâni, amigdale şi prostat ă) depăşesc CMI 90 pentru
microrganismele patogene obişnuite.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la
nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile.
Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excret ată prin urină timp de 3 zile
sub formă nemetaboliz ată; cea mai mare parte este excretată în primele 24 de ore. Concentraţii foarte
mari de substanţă activă nem etabolizată a fost recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţ i, formaţi
prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate
La voluntarii vârstnici s -au observat valori ale ASC puţin mai mari decât cele observate la voluntarii
mai tineri (<40 ani) după 5 zile de administra re, dar aceste date nu sunt considerate ca fiind
semnificative clinic şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei.
Compararea cromatografiei de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi a testelor microbiologice la
nivelul ţesuturilor sugerează că metaboliţii sunt inactivi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale au fost observate concentraţii mari de azitromicină la nivelul
fagocitelor. Pe modele experimentale, fagocitele active eliberează concentraţii mai mari de
azitromicin ă decât fagocitele nestimulate. La animal, aceasta determină eliberarea unor cantităţi mai
mari de azitromicină la nivelul infecţiei.
În s tudiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât doz ele terapeutice, azitromicina a
provocat fosfolipidoză reversibilă, în general , fără consecinţe toxicologice clare. Nu s -a demonstrat că
azitromicina ar provoca reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon pregelatinizat
9
Crospovidonă
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Film
Hiprome loză
Dioxid de titan (E 171)
Lactoză mo nohidrat
Triacetin
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii spe ciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/ Al 3 comprimate filmate .
Cutie cu 50 blister e din PVC/ Al 3 comprimate filmate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduuri lor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, Nr. 31, Etaj 1, Ap.1
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4078/2011/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
A utorizare – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Arena 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub form ă de azitromicină dihidrat 524 mg .
Excipient: lactoză monohidrat 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimat filmat de culoare albă, de forma unei capsule, marcate cu o linie mediană pe una dintre
feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Azitromicină Arena este indicată în tratamentul urmă toarelor infecţii, determinate de germeni sensibili
(vezi pct 5.1 ):
- infecţii ORL şi ale tractului respirator superior incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi
otită medie;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută, bronşită cronică acutizată, pneumonie
interstiţială şi alveolară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: uretrită sau cervicit ă necomplicată;
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Azitromicina trebuie administrată în doză zilnică unică.
Similar altor antibiotice, Azitromicin a Arena se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la
două ore după masă.
Adulţi şi vârstnici
2
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis şi Neisseria
gonorrhoea : 1 g azitromicină în doză unică.
Pe ntru toate celelalte indicaţii, doza totală recomandată este de 1,5 g, administrată ca doză zilnică,
unică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile.
P acienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
> 40 ml/min). Nu sunt disponibile date privind administrarea azitromicinei la pacienţi cu insuficienţă
renală severă (vezi pct. 4.4).
P acienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Se
recomandă precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
(vezi pct. 4.4).
Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală peste 45 kg
Se recomandă aceleaşi doze ca la adulţi.
Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală sub 45 kg
La copii cu greutatea corporală sub 45 kg sunt disponibile alte formul ări, în concentraţii
corespunzătoare.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează întregi, cu suficient lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilit ate la azitromicină, la eritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţi;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raport ate rar, reacţii alergice grave, incluzând
angioedem şi anafilaxie (rar, cu potenţial letal). Unele dintre aceste reacţii adverse la azitromicină au
determinat simptome recurente şi au necesitat supraveghere medicale prelungită şi tratament adecvat.
Prelu ngirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT
În tratamentul cu alte macrolide s- a observat riscul dezvoltării aritmiilor cardiace, cum este torsada
vârfurilor. Nu poate fi exclus un efect similar pentru azitromicină la pacienţii cu risc crescut de
pr elungire a repolarizării cardiace (vezi pct. 4.8). Ca urmare, a zitromicina trebuie administrată cu
precauţie la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT :
- sindrom QT prelungit congenital sau dobândit,
- tratamentul cu alte medicamente care prelun gesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmicele clasa IA şi
III, casapridă ş i terfenadină ,
- tulburări hidroelectrolitice, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie ,
- bradicardie clinic semnificativă ( < 50 bătăi pe minut), aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă
severă.
Diareea sau colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficile a fost raportată la
administrarea macrolid elor , incluzând azitromicina . De aceea, pacienţii cu diaree trebuie atent
monitorizaţi .
La pacienţii cărora li se administrează azitromic ină s-a raportat exacerbarea si mptomelor miasteniei
gravis.
3
Administrarea de macrolide la pacienţii cărora li se administrează concomitent derivaţi de ergot , poate
precipita ergotismul. Nu sunt disponibile date privind interacţiun ea dintre azitromicină şi alcaloizi de
ergot . Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu
trebuie administrată în asociere cu derivaţi de ergot.
Suprainfecţii
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor
cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu clearance- ul creatininei < 40 ml/min se recomandă precauţie la administrarea
azitromicinei.
Insuficienţă hepatică
Se rec omandă precauţie în administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa A) până la moderată (clasa B), nu există dovezi ale
unor modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmat ici ai azitromicinei comparativ cu cei
ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance- ul renal al azitromicinei pare să crească la aceşti
pacienţi, poate pentru a compensa scăderea clearance- ului hepatic.
Deoarece azitromicina se excretă în princip al pe cale hepatică, se recomandă precauţie precauţie în
cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. În cazul apariţiei
semnelor şi simptomelor disfuncţiei hepatice, cum sunt: astenie asociată cu icter, urini hipercrome,
tendina la sângerare sau encefalopatie hepati că , trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.
Deoarece conţine lacto ză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoz ă-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele azitromicinei asupra altor medicamente
Derivaţii de ergot : datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu
trebuie
administraţi concomitent (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la
voluntari i sănătoşi , azitromicina nu a influenţat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg
warfarină . O creştere a efectului anticoagulant a fost observată în cazul administrării concomitente a
azitromicinei şi a anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Deşi nu s -a stabilit o relaţie de cauzalitate,
trebuie luată în considerar e monitorizarea timpului de protombină în cazul tratamentului asociat.
Digoxină: unele macrolide afectează metabolizarea digoxinei la nivel intestinal.. La pacienţii cărora li
se administrează concomitent digoxină şi azitromicină, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii
concentraţiilor plasmatice ale digoxinei
Ciclosporină : anumite macrolide inter feră cu metabolizarea ciclosporinei. Datorită lipsei datelor
privind interacţiunile dintre azitromicină şi ciclosporină, se recomandă precauţie înaintea asocierii
acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă, trebuie monitorizate
concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei, iar dozele trebuie ajustate corespunzător .
Teofilină: nu sunt date privind interacţiuni farmacocinetice semnif icative în cazul administrării
concomitente a azitromicinei cu teofilină la voluntari sănătoşi ; se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente, deoarece
macrolide le determină creşterea conc entraţiilor plasmatice ale teofilinei.
4
Zidovudină: 1000 mg de azitromicină în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg de azitromicină în doze
repetate au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a
zidovudinei sau a meta boliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a
crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi
benefică pentru pacienţi..
Atorvastatină: administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg) şi azitromicină (500 mg) nu
influenţează concentraţile plasmatice ale atorvastatinei.
Carbamazepină: într -un studiu de interacţ iune farmacocinetică efectuat la voluntari i sănătoşi , nu au
fost observate efecte semnificative privind concentr aţiile plasmatice ale carbamazepinei sau ale
metaboliţilor activi, în cazul administrării concomitente cu carbamazepină.
Cisapridă: cisaprida e ste metabolizată la nivel hepaticprin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă cu
cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT.
Didanozină : administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină pe zi cu 400 mg didanozină pe zi, la
6 pacienţi HIV pozitiv, nu a părut să afecteze proprietăţile farmacocinetice ale didanozineila starea de
echilibru comparativ cu placebo.
Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doz e unice de 600 mg azitromicină cu 400 mg efavirenz
pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacţiuni semnificative clinic.
Indinavir: administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat
efecte semnificative asupra proprie tăţile farmacocinetice ale indinavirului administrat în doză de 800
mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon: î ntr -un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntar i sănătoşi,
azitromicina nu a avut nici un efect asupra proprietăţile farmacocinetice ale metilprednisolonului.
Midazolam: la voluntari i sănătoşi , administrarea concomitentă a unei doze de 500 mg azitromicină pe
zi timp de 3 zile nu a determinat efecte semnificative privind proprietăţile farmacocinetice ale
midazolam ului administrat în doză unică de 15 mg.
Sildenafil: la voluntari i sănătoşi de sex masculinnu s- au observat efecte ale azitromicinei privind ASC
şi C
max a sildenafilului sau ale metaboliţilor plasmatici ai acestuia.
Efectele ale altor medicamente asupra azit romicinei
Antiacide : într -un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării în
asociere a antiacidelor cu azitromicină , nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, cu
toate acestea, concentraţiile plasmati ce maxime s-a redus cu până la 30%. Se recomandă un interval de
cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi a unui ant iacid.
Cimetidină: într -un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării unei
doze unice de cimet idină (administrată cu două ore înaintea azitromicinei) asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale azitromicinei, nu au fost observate modificări .
Terfenadină: studiile farmacocinetice nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.
Au fos t raportate cazuri rare în care posibilitatea unor astfel de interacţiuni nu a putut fi exclusă
complet. Cu toate acestea, nu există dovezi privind astfel de interacţiuni.
5
Rifabutină: l a pacienţii cărora li se administrează concomitent azitromicină şi rifabutină a fost
observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a putut fi stabilită o
relaţie de cauzalitate cu asocierea azitromicinei vezi pct. 4.8). Administrarea în asociere a
azitro micinei şi rifabutinei nu a afectat concentraţiile plasmatice ale niciunuia dintre medicamente.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale asupra funcţiei de reproducere au demonstrat că azitromicina traversează
bariera feto – placent ară, dar nu au demonstrat efecte nocive la făt. Nu s -au efectuat studii controlate la
gravide. Studiile la animale nu sunt întotdeauna pred ictive pentru răspunsul la om, astfel încât
azitromicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă nu sunt a lte alternative terapeutice.
Alăptarea
La om, nu sunt date privind e xcreţia azitromicinei în lapte. Azitromicina trebuie u tilizată în timpul
alăptării doar dacă nu sunt alte alternative terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Azitromicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu azitromicină, au fost observate următoarele reacţii adverse (clasificate în
funcţie de frecvenţă):
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: trombocitopenie . La câţiva pacie nţi a fost raportată ne utropenia uşoară şi tranzitorie, dar nu s -a
stabilit o relaţie de cauzalitate între administrarea azitromicinei şi această reacţie adversă.
Tulburări psihice
Rare : agresivitate, ne linişte, anxietate, nervozitate, insomnie.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: a meţeli/vertij, somnolenţă, cefalee, convulsii (care au fost descrise şi pentru alte
macro lide), modificări ale gustului şi mirosului, sincopă.
Rare: parestezie şi astenie, insomnie şi hiperactivitate.
Tulbur ări acustice şi vestibulare
Rare : s -a raportat c ă antibioticele macrolidice determină afectarea auzului. La câţiva pacienţi cărora li
s -a administrat azitromicină, s -a u raportat: afect area auzului, surditate , tinitus.
M ajoritatea acestor cazuri sunt asoc iate cu admion istrarea de azitromicină în doză mare , timp
îndelungat . În conformitate cu raportările ulterioare, majoritatea acestor cazuri au fost reversibile .
Tulburări cardiace
Rare : palpitaţii, aritmii incluzând tahicardia ventriculară (care au fost determinate şi de alte
macrolide ). Au fost rareori raportate prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Rare : hipote nsiune arterială .
6
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal (crampe sau dureri);
Mai puţin frecvente :sc aune diareice, meteorism, anorexie, dispepsie
Rare: constipaţie, decolorarea limbii, pancreatită, colită pseudomembranoasă .
Tulburări hepatobiliare
Rare : hepatită şi icter colestatic, incluzând v alori anormale ale analizelor funcţiei hepatice, cazuri rare
de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică ( rar, cu evoluţie letală).
Afecţiuni cuta nate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : r eacţii alergice, incluzând prurit şi erupţii cutanat e tranzitorii.
Rare : reacţii alergice incluzând angioedem, urticarie şi fotosensibilizare; reacţii severe cutanate cum
sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens -Johnson şi necroliză epidermică toxică
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente : a rtralgie .
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare : nefrită interstiţială şi insuficienţă renală acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente : v aginită .
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare : a nafilaxie incluzând edem (care a condus în cazuri rare la deces, vezi pct. 4.4), candidoză,
candidoză orală, fatigabilitate, stare generală de rău.
4.9 Supradozaj
Simptome
Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomand ate au fost similare celor observate la
doze uzuale. Simptomele supradozajului sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de
greaţă, vărsături şi diaree.
Tratament
În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi trat ament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
macrolide, codul ATC: J01F A10
Azitromicina este un antibiotic macrolid ic, din grupa azalidelor . Molecula s- a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la l anţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9 -dezoxi -9a -aza -9a -metil- 9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acţiune
Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea
de subu nitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
7
Rezistenţa la azitromicină poate fi î nnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptoc occ us pneumoniae , streptococul beta -hemolitic de
grup A , Enteroco ccus f aecalis si Staphyloco ccus aureus , incluzând pe cel meticilino- rezistent
(SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Concentraţii critice
Valorile critice al e sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitetul Naţional al Standardelor
Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt: sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l.
Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l;
Streptococcus pneumoniae şi Streptococ cus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebu ie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Tab el: Spectrul antibacterian al azitromicinei
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
(tulpinile sensibile la meticilină)
Streptococcus pneumoniae
(tulpinile sensibile la penicilină)
Streptococcus pyogenes (Grup A)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyromonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus pneumoniae
tulpini parţial rezistente la penicilină
tulpini rezistente la penicilină
Microorganisme rezistente natural
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus meticilino-rezistent*
8
Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent*
Microorganisme anaerobe
Grupul Bacteroides fragilis
* Staphylococcus meticilino -rezisten t prezintă rezistenţă la macrolide şi au fost plasaţi în această
categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală este de aproximativ 37%. Valorile
maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2 -3 ore.
Distribuţie:
După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi.
Studiile farmacocinetice au raportat concentraţi i tisulare ale azitromicinei semnificativ mai mari decât
cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că
medicamentul se leagă puternic în ţesuturi. Concentraţiile crescute de azitromicină de la nivelul
plămânilor, amigdalelor şi prostatei se menţin chiar şi când valorile concentraţiilor serice sau
plasmatice se află sub limita de detecţie. După administrarea unei doze de 500 mg azitromicină ,
concentraţiile în ţesuturile ţintă (plămâni, amigdale şi prostat ă) depăşesc CMI 90 pentru
microrganismele patogene obişnuite.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la
nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile.
Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excret ată prin urină timp de 3 zile
sub formă nemetaboliz ată; cea mai mare parte este excretată în primele 24 de ore. Concentraţii foarte
mari de substanţă activă nem etabolizată a fost recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţ i, formaţi
prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate
La voluntarii vârstnici s -au observat valori ale ASC puţin mai mari decât cele observate la voluntarii
mai tineri (<40 ani) după 5 zile de administra re, dar aceste date nu sunt considerate ca fiind
semnificative clinic şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei.
Compararea cromatografiei de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi a testelor microbiologice la
nivelul ţesuturilor sugerează că metaboliţii sunt inactivi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale au fost observate concentraţii mari de azitromicină la nivelul
fagocitelor. Pe modele experimentale, fagocitele active eliberează concentraţii mai mari de
azitromicin ă decât fagocitele nestimulate. La animal, aceasta determină eliberarea unor cantităţi mai
mari de azitromicină la nivelul infecţiei.
În s tudiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât doz ele terapeutice, azitromicina a
provocat fosfolipidoză reversibilă, în general , fără consecinţe toxicologice clare. Nu s -a demonstrat că
azitromicina ar provoca reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon pregelatinizat
9
Crospovidonă
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Film
Hiprome loză
Dioxid de titan (E 171)
Lactoză mo nohidrat
Triacetin
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii spe ciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/ Al 3 comprimate filmate .
Cutie cu 50 blister e din PVC/ Al 3 comprimate filmate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduuri lor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu, Nr. 31, Etaj 1, Ap.1
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4078/2011/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
A utorizare – Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
