DIGOXIN ZENTIVA 0,5 mg/2ml
Substanta activa: DIGOXINUMClasa ATC: C01AA05Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 10 fiole din sticla bruna, cu inel de rupere x 2 ml sol. inj.
Producator: ZENTIVA S.A. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DIGOXIN ZENTIVA 0,5 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluţie injectabilă conţin digoxină 0,50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: etanol 96% 167,966 mg, propilenglicol 830,000 mg şi sodiu 1,15 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie mică, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică
supraventriculară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă este stabilită pentru fiecare pacient în parte.
Adulţi
În cazul în care este necesară digitalizarea rapidă, la pacienţi care nu au mai fost digitalizaţi, se administrează
o doză de încărcare de 0,5 – 1 mg digoxină zilnic (1-2 fiole Digoxin), timp de 2-3 zile, monitorizarea
pacientului fiind obligatorie.
Tratamentul continuă cu doze de întreţinere cuprinse între 0,125 – 0,50 mg digoxină zilnic, cu administrare
orală (obişnuit 0,25 mg).
Vârstnici
La vârstnici doza de întreţinere este mai mică şi poate fi redusă la 0,125 mg. La pacienţii cu insuficienţă
renală doza de întreţinere trebuie redusă şi se stabileşte în funcţie de nivelul creatininemiei.
2
Copii
Stabilirea dozei optime zilnice de digoxină cu administrare parenterală la copii este complexă şi se iau în
considerare mai mulţi factori: greutatea corporală, stadiul de dezvoltare, gradul de maturitate, precum şi
responsivitatea la tratament. Se recomandă următoarele doze pentru administrarea parenterală:
Greutate nou-născut sau
copil (kg) Doza de încărcare pe
kg (μg/kg) Doza de întreţinere
24 5 5
Tratamentul se începe cu o doză de încărcare administrată intravenos foarte lent; se continuă, după 8 ore, cu
doza de întreţinere repartizată în 3 prize / 24 ore.
În caz de insuficienţă renală, doza de întreţinere trebuie scăzută aplicându-i un coeficient de multiplicare, în
funcţie de nivelul creatininemiei şi al azotemiei, conform tabelului următor:
Creatiniemie
(μmol/l) Azotemie
(mmol/l) Multiplicarea dozei
de întreţinere cu
70-100 8-17 0,6
101-200 17,1-25 0,3
201-400 25,1-33 0,15
Dozarea digoxinemiei este utilă pentru adaptarea modului de administrare în formele severe sau în caz de
tratament dificil; digoxinemia trebuie măsurată pentru a evita supradozajul (în caz de insuficienţă renală), sau
pentru a mări dozele când este necesar (pacientul nu a răspuns la dozele anterioare).
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3
- tahiaritmii supraventriculare în cadrul sindromului Wolf-Parkinson-White
- hiperexcitabilitate ventriculară în special extrasistole survenite când pacientul se află deja sub
acţiunea unui preparat digitalic
- cardiomiopatie hipertrofică şi cardiomiopatie restrictivă
- pericardită cronică constrictivă
- tahicardie şi fibrilaţie ventriculare
- administrarea de sultopiridă, calciu i.v.
- simptome de supradozare digitalică
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se administrează cu precauţie în bloc atrio-ventricular de grad mic, deoarece poate induce un bloc total. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu miocardită acută, infarct miocardic acut şi în afecţiuni pulmonare severe
deoarece creşte sensibilitatea miocardului.
Digoxina poate creşte riscul apariţiei de aritmii la pacienţii supuşi cardioversiei şi, ca urmare, tratamentul
trebuie întrerupt cu 1,5-3 zile înaintea unei asemenea proceduri.
Dezechilibrul electrolitic şi disfuncţia tiroidiană poate afecta sensibilitatea la Digoxin.
Efectul digoxinei este crescut în caz de hipopotasemie, hipomagneziemie, hipercalcemie, hipoxie şi
hipotiroidie. Ca urmare, dozele trebuie reduse până când aceste tulburări sunt corectate.
În hipotiroidie poate apărea rezistenţă la acţiunea digoxinei.
Digoxin se administrează cu atenție la pacienții care au primit deja glicozide cardiace, iar doza de Digoxin
trebuie redusa dacă glicozidele cardiace au fost administrate cu două săptămâni înainte.
3
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, la vârstnici şi la prematuri, dozele de Digoxin trebuie reduse şi
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a acestuia.
Excipienţi:
Acest medicament conţine etanol (alcool) 96% până la 167,966 mg pe fiolă, echivalent cu 4.26 ml bere sau
1.78 ml vin pe fiola. Poate avea efecte nedorite la pacienţii cu alcoolism.
A se lua în considerare la gravide sau la femeile care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut, cum sunt
pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.
Conţine şi propilenglicol. Poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Administrarea de sultopiridă.
Asocieri nerecomandate:
Administrarea concomitentă a medicamentelor care determină tulburări electrolitice creşte riscul toxicităţii
glicozidelor.
Tiazidicele şi diureticele de ansă pot determina hipopotasemie şi hipomagenziemie care, la rândul lor, pot
duce la aritmii cardiace.
Tratamentul cu glucocorticoizi, β-2-agonişti (de exemplu salbutamol), amfotericină, sodiu polistiren
sulfonat, carbenoxolonă, precum şi dializa sunt alţi factori ce pot induce hipopotasemie.
Hipercalcemia creşte toxicitatea, iar administrarea intravenoasă de săruri de calciu este contraindicată la
pacienţii cărora li se administrează glicozide cardiace. Concentraţia plasmatică de Digoxin este crescută
semnificativ de către chinidină, hidrochinidină, amiodaronă şi propafenonă. În aceste situaţii se recomandă
scăderea dozelor de Digoxin.
Administrarea concomitentă de Digoxin şi blocante ale canalelor de calciu poate duce la creşterea
concentraţiei de digoxină.
Digoxin este un substrat al glicoproteinei-P. Astfel, inhibitorii glicoproteinei-P pot determina creşterea
concentraţiilor serice ale digoxinei prin îmbunătăţirea absorbţiei şi/sau prin reducerea learance-ului său renal
(vezi pct. 5.2).
Beta blocantele pot potenţa bradicardia indusă de digoxină.
Nu este recomandată administrarea concomitentă cu α-simpaticomimetice (miodrina) datorită majorării
efectului bradicardizant şi riscului de apariţie a tulburărilor de conducere atrio-ventriculare şi/sau
intraventriculare.
Se recomandă prudenţă în cazul asocierii: eritromicinei, deslanozidei, hipokaliemiantelor, itraconazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Digoxina străbate liber bariera placentară, concentraţia plasmatică a digoxinei fiind similară la mamă şi la
făt. Nu au fost semnalate reacţii adverse ale digoxinei asupra fătului şi nou-născutului. Cu toate acestea,
reacţii adverse fetale, inclusiv moartea fătului, au fost rapor
tate la mame cu intoxicaţie digitalică.
Administrarea de Digoxin la gravide cu afecţiuni cardiace poate duce la scăderea în greutate a fătului la
naștere. Sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea consecinţelor expunerii la digoxină în timpul
sarcinii. De aceea, în timpul sarcinii Digoxin nu trebuie administrat decât după analiza raportului risc fetal /
beneficiu matern şi este necesar controlul digoxinemiei.
Alăptarea
Acest produs trece în cantitate mică în laptele matern şi atinge concentraţii mult inferioare dozelor
terapeutice neonatale. Este posibilă alăptarea în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Efectul Digoxin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost studiat. Nu există
nicio dovadă că ar putea afecta aceste abilităţi.
4
4.8 Reacţii adverse
Pot apare durerea abdominală, greaţă, vărsături, diaree şi anorexie în cazuri de intoxicaţie cu digoxină sau
supradozare.
Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare. Poate apărea trombocitopenie.
Cele mai grave reacţii adverse sunt cele la nivel cardiac. Dozele toxice pot declanşa sau agrava insuficienţa
cardiacă. Aritmiile ventriculare şi supraventriculare şi tulburările de conducere pot reprezenta un semn
precoce de supradozare. În general, incidenţa şi severitatea aritmiei este corelată cu severitatea afecţiunii
cardiace. Aproape orice tip de aritmie poate apare, în special tahicardia ventriculară, tahicardia joncţională
atrioventriculară şi tahicardia atrială cu bloc. Mai pot apărea aritmii ventriculare ca: extrasistole, bloc
sinoatrial, bradicardie sinusală şi bloc atrioventricular.
Hipopotasemia predispune la creşterea toxicităţii digoxinei. Reacţiile adverse ale digoxinei apar mai rapid
dacă există o depleţie de potasiu produsă de administrarea îndelungată de diuretice.
La vârstnici pot apare tulburări de vedere, tulburări psihiatrice (convulsii, delir, halucinaţii, psihoze), caz în
care trebuie suspectat un supradozaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele ce apar în caz de supradozaj pot fi:
-tulburări digestive: anorexie, greaţă, vărsături, diaree
-tulburări neurologice: cefalee, dureri la nivel facial, oboseală, slăbiciune, ameţeală, vertij,
somnolenţă, dezorientare, confuzie, coşmaruri şi, mai rar, delir şi psihoze acute, halucinaţii.
-tulburări cardiace: tulburări de conducere şi excitabilitate, cu modificări ECG severe, cu potenţial
letal.
-foarte rar pot apărea convulsii, tulburări de vedere ca afectarea vederii colorate (obiectele se văd
colorate în galben sau, mai rar, în verde, roşu, maro, albastru sau alb) sau vedere neclară.
Tratament: în caz de supradozaj terapeutic se opreşte administrarea de digitală şi se recomandă repaos la pat.
În caz de bradicardie se administrează atropină, în caz de hiperexcitabilitate miocardică se administrează
lidocaină sau fenitoină.
În caz de intoxicaţie masivă se recomandă internarea urgentă într-un serviciu de specialitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Sistem cardiovascular. Terapia cordului. Glicozizi cardiotonici. Glicozizi
digitalici, codul ATC: C 01AA05.
Digoxina este o glicozidă cardiacă cu acţiune intensă, rapidă şi de scurtă durată. La nivel molecular,
stimulează pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice secundar blocării Na-K ATP-azei la nivel
sarcolemal. Acţiunea inotrop pozitivă, dar şi acţiunea aritmogenă a dozelor mari se explică prin creşterea
disponibilului de calciu pentru mecanismul contractile. Principalele efecte ale digoxinei sunt reprezentate de
creşterea forţei contracţiei miocardice – activitate inotrop pozitivă – şi de deprimarea conducerii
atrioventriculare. De asemenea, Digoxin are effect asupra muşchilor netezi vasculari, atât direct cât şi
indirect, datorită stimulării vagale. Alte efecte: efect cronotrop negativ la nivel sinusal, explicat prin creşterea
tonusului vagal; efect batmotrop pozitiv în cazul supradozajului, manifestat prin creşterea excitabilităţii
miocardice.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
- În absenţa dozelor de încărcare, echilibrul plasmatic se obţine abia după 6 zile deoarece timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 1 ½ h.
- Se leagă în procent foarte mic de proteinele plasmatice (20%), ceea ce explică acţiunea sa rapidă: debutul
activităţii la 10-30 minute după administrare intravenoasă şi la 1-2 ore după administrarea orală.
- Transformarea hepatică în metaboliţi activi se face în proporţie foarte mică (10%).
- Concentraţia plasmatică terapeutică este cuprinsă între 0,65 – 2,6 nmol digoxină/l. Această concentraţie
corespunde unei cantităţi totale în organism de 0,75 până la 1,5 mg, necesară digitalizării depline.
- Digoxin este un substrat pentru glicoproteina-P. Ca proteină de eflux pe membrana apicală a enterocitelor,
glicoproteina-P poate limita absorbţia digoxinei. Glicoproteina-P în tubulii renali proximali pare a fi un
important factor în eliminarea renală a digoxinei (vezi pct.4.5).
- Digoxin se elimină predominant renal, sub formă netransformată; există o corelaţie strânsă între clearance-
ul renal al digoxinei şi clearance-ul creatininei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol 96%
Propilenglicol
Acid citric monohidrat
Fosfat disodic dodecahidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
6
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
zentivaro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8890/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DIGOXIN ZENTIVA 0,5 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluţie injectabilă conţin digoxină 0,50 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: etanol 96% 167,966 mg, propilenglicol 830,000 mg şi sodiu 1,15 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie mică, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică
supraventriculară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă este stabilită pentru fiecare pacient în parte.
Adulţi
În cazul în care este necesară digitalizarea rapidă, la pacienţi care nu au mai fost digitalizaţi, se administrează
o doză de încărcare de 0,5 – 1 mg digoxină zilnic (1-2 fiole Digoxin), timp de 2-3 zile, monitorizarea
pacientului fiind obligatorie.
Tratamentul continuă cu doze de întreţinere cuprinse între 0,125 – 0,50 mg digoxină zilnic, cu administrare
orală (obişnuit 0,25 mg).
Vârstnici
La vârstnici doza de întreţinere este mai mică şi poate fi redusă la 0,125 mg. La pacienţii cu insuficienţă
renală doza de întreţinere trebuie redusă şi se stabileşte în funcţie de nivelul creatininemiei.
2
Copii
Stabilirea dozei optime zilnice de digoxină cu administrare parenterală la copii este complexă şi se iau în
considerare mai mulţi factori: greutatea corporală, stadiul de dezvoltare, gradul de maturitate, precum şi
responsivitatea la tratament. Se recomandă următoarele doze pentru administrarea parenterală:
Greutate nou-născut sau
copil (kg) Doza de încărcare pe
kg (μg/kg) Doza de întreţinere
24 5 5
Tratamentul se începe cu o doză de încărcare administrată intravenos foarte lent; se continuă, după 8 ore, cu
doza de întreţinere repartizată în 3 prize / 24 ore.
În caz de insuficienţă renală, doza de întreţinere trebuie scăzută aplicându-i un coeficient de multiplicare, în
funcţie de nivelul creatininemiei şi al azotemiei, conform tabelului următor:
Creatiniemie
(μmol/l) Azotemie
(mmol/l) Multiplicarea dozei
de întreţinere cu
70-100 8-17 0,6
101-200 17,1-25 0,3
201-400 25,1-33 0,15
Dozarea digoxinemiei este utilă pentru adaptarea modului de administrare în formele severe sau în caz de
tratament dificil; digoxinemia trebuie măsurată pentru a evita supradozajul (în caz de insuficienţă renală), sau
pentru a mări dozele când este necesar (pacientul nu a răspuns la dozele anterioare).
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3
- tahiaritmii supraventriculare în cadrul sindromului Wolf-Parkinson-White
- hiperexcitabilitate ventriculară în special extrasistole survenite când pacientul se află deja sub
acţiunea unui preparat digitalic
- cardiomiopatie hipertrofică şi cardiomiopatie restrictivă
- pericardită cronică constrictivă
- tahicardie şi fibrilaţie ventriculare
- administrarea de sultopiridă, calciu i.v.
- simptome de supradozare digitalică
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se administrează cu precauţie în bloc atrio-ventricular de grad mic, deoarece poate induce un bloc total. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu miocardită acută, infarct miocardic acut şi în afecţiuni pulmonare severe
deoarece creşte sensibilitatea miocardului.
Digoxina poate creşte riscul apariţiei de aritmii la pacienţii supuşi cardioversiei şi, ca urmare, tratamentul
trebuie întrerupt cu 1,5-3 zile înaintea unei asemenea proceduri.
Dezechilibrul electrolitic şi disfuncţia tiroidiană poate afecta sensibilitatea la Digoxin.
Efectul digoxinei este crescut în caz de hipopotasemie, hipomagneziemie, hipercalcemie, hipoxie şi
hipotiroidie. Ca urmare, dozele trebuie reduse până când aceste tulburări sunt corectate.
În hipotiroidie poate apărea rezistenţă la acţiunea digoxinei.
Digoxin se administrează cu atenție la pacienții care au primit deja glicozide cardiace, iar doza de Digoxin
trebuie redusa dacă glicozidele cardiace au fost administrate cu două săptămâni înainte.
3
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, la vârstnici şi la prematuri, dozele de Digoxin trebuie reduse şi
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a acestuia.
Excipienţi:
Acest medicament conţine etanol (alcool) 96% până la 167,966 mg pe fiolă, echivalent cu 4.26 ml bere sau
1.78 ml vin pe fiola. Poate avea efecte nedorite la pacienţii cu alcoolism.
A se lua în considerare la gravide sau la femeile care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut, cum sunt
pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.
Conţine şi propilenglicol. Poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Administrarea de sultopiridă.
Asocieri nerecomandate:
Administrarea concomitentă a medicamentelor care determină tulburări electrolitice creşte riscul toxicităţii
glicozidelor.
Tiazidicele şi diureticele de ansă pot determina hipopotasemie şi hipomagenziemie care, la rândul lor, pot
duce la aritmii cardiace.
Tratamentul cu glucocorticoizi, β-2-agonişti (de exemplu salbutamol), amfotericină, sodiu polistiren
sulfonat, carbenoxolonă, precum şi dializa sunt alţi factori ce pot induce hipopotasemie.
Hipercalcemia creşte toxicitatea, iar administrarea intravenoasă de săruri de calciu este contraindicată la
pacienţii cărora li se administrează glicozide cardiace. Concentraţia plasmatică de Digoxin este crescută
semnificativ de către chinidină, hidrochinidină, amiodaronă şi propafenonă. În aceste situaţii se recomandă
scăderea dozelor de Digoxin.
Administrarea concomitentă de Digoxin şi blocante ale canalelor de calciu poate duce la creşterea
concentraţiei de digoxină.
Digoxin este un substrat al glicoproteinei-P. Astfel, inhibitorii glicoproteinei-P pot determina creşterea
concentraţiilor serice ale digoxinei prin îmbunătăţirea absorbţiei şi/sau prin reducerea learance-ului său renal
(vezi pct. 5.2).
Beta blocantele pot potenţa bradicardia indusă de digoxină.
Nu este recomandată administrarea concomitentă cu α-simpaticomimetice (miodrina) datorită majorării
efectului bradicardizant şi riscului de apariţie a tulburărilor de conducere atrio-ventriculare şi/sau
intraventriculare.
Se recomandă prudenţă în cazul asocierii: eritromicinei, deslanozidei, hipokaliemiantelor, itraconazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Digoxina străbate liber bariera placentară, concentraţia plasmatică a digoxinei fiind similară la mamă şi la
făt. Nu au fost semnalate reacţii adverse ale digoxinei asupra fătului şi nou-născutului. Cu toate acestea,
reacţii adverse fetale, inclusiv moartea fătului, au fost rapor
tate la mame cu intoxicaţie digitalică.
Administrarea de Digoxin la gravide cu afecţiuni cardiace poate duce la scăderea în greutate a fătului la
naștere. Sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea consecinţelor expunerii la digoxină în timpul
sarcinii. De aceea, în timpul sarcinii Digoxin nu trebuie administrat decât după analiza raportului risc fetal /
beneficiu matern şi este necesar controlul digoxinemiei.
Alăptarea
Acest produs trece în cantitate mică în laptele matern şi atinge concentraţii mult inferioare dozelor
terapeutice neonatale. Este posibilă alăptarea în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Efectul Digoxin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost studiat. Nu există
nicio dovadă că ar putea afecta aceste abilităţi.
4
4.8 Reacţii adverse
Pot apare durerea abdominală, greaţă, vărsături, diaree şi anorexie în cazuri de intoxicaţie cu digoxină sau
supradozare.
Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare. Poate apărea trombocitopenie.
Cele mai grave reacţii adverse sunt cele la nivel cardiac. Dozele toxice pot declanşa sau agrava insuficienţa
cardiacă. Aritmiile ventriculare şi supraventriculare şi tulburările de conducere pot reprezenta un semn
precoce de supradozare. În general, incidenţa şi severitatea aritmiei este corelată cu severitatea afecţiunii
cardiace. Aproape orice tip de aritmie poate apare, în special tahicardia ventriculară, tahicardia joncţională
atrioventriculară şi tahicardia atrială cu bloc. Mai pot apărea aritmii ventriculare ca: extrasistole, bloc
sinoatrial, bradicardie sinusală şi bloc atrioventricular.
Hipopotasemia predispune la creşterea toxicităţii digoxinei. Reacţiile adverse ale digoxinei apar mai rapid
dacă există o depleţie de potasiu produsă de administrarea îndelungată de diuretice.
La vârstnici pot apare tulburări de vedere, tulburări psihiatrice (convulsii, delir, halucinaţii, psihoze), caz în
care trebuie suspectat un supradozaj.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele ce apar în caz de supradozaj pot fi:
-tulburări digestive: anorexie, greaţă, vărsături, diaree
-tulburări neurologice: cefalee, dureri la nivel facial, oboseală, slăbiciune, ameţeală, vertij,
somnolenţă, dezorientare, confuzie, coşmaruri şi, mai rar, delir şi psihoze acute, halucinaţii.
-tulburări cardiace: tulburări de conducere şi excitabilitate, cu modificări ECG severe, cu potenţial
letal.
-foarte rar pot apărea convulsii, tulburări de vedere ca afectarea vederii colorate (obiectele se văd
colorate în galben sau, mai rar, în verde, roşu, maro, albastru sau alb) sau vedere neclară.
Tratament: în caz de supradozaj terapeutic se opreşte administrarea de digitală şi se recomandă repaos la pat.
În caz de bradicardie se administrează atropină, în caz de hiperexcitabilitate miocardică se administrează
lidocaină sau fenitoină.
În caz de intoxicaţie masivă se recomandă internarea urgentă într-un serviciu de specialitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Sistem cardiovascular. Terapia cordului. Glicozizi cardiotonici. Glicozizi
digitalici, codul ATC: C 01AA05.
Digoxina este o glicozidă cardiacă cu acţiune intensă, rapidă şi de scurtă durată. La nivel molecular,
stimulează pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice secundar blocării Na-K ATP-azei la nivel
sarcolemal. Acţiunea inotrop pozitivă, dar şi acţiunea aritmogenă a dozelor mari se explică prin creşterea
disponibilului de calciu pentru mecanismul contractile. Principalele efecte ale digoxinei sunt reprezentate de
creşterea forţei contracţiei miocardice – activitate inotrop pozitivă – şi de deprimarea conducerii
atrioventriculare. De asemenea, Digoxin are effect asupra muşchilor netezi vasculari, atât direct cât şi
indirect, datorită stimulării vagale. Alte efecte: efect cronotrop negativ la nivel sinusal, explicat prin creşterea
tonusului vagal; efect batmotrop pozitiv în cazul supradozajului, manifestat prin creşterea excitabilităţii
miocardice.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
- În absenţa dozelor de încărcare, echilibrul plasmatic se obţine abia după 6 zile deoarece timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 1 ½ h.
- Se leagă în procent foarte mic de proteinele plasmatice (20%), ceea ce explică acţiunea sa rapidă: debutul
activităţii la 10-30 minute după administrare intravenoasă şi la 1-2 ore după administrarea orală.
- Transformarea hepatică în metaboliţi activi se face în proporţie foarte mică (10%).
- Concentraţia plasmatică terapeutică este cuprinsă între 0,65 – 2,6 nmol digoxină/l. Această concentraţie
corespunde unei cantităţi totale în organism de 0,75 până la 1,5 mg, necesară digitalizării depline.
- Digoxin este un substrat pentru glicoproteina-P. Ca proteină de eflux pe membrana apicală a enterocitelor,
glicoproteina-P poate limita absorbţia digoxinei. Glicoproteina-P în tubulii renali proximali pare a fi un
important factor în eliminarea renală a digoxinei (vezi pct.4.5).
- Digoxin se elimină predominant renal, sub formă netransformată; există o corelaţie strânsă între clearance-
ul renal al digoxinei şi clearance-ul creatininei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol 96%
Propilenglicol
Acid citric monohidrat
Fosfat disodic dodecahidrat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
6
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
zentivaro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8890/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
