PANTOPRAZOL TERAPIA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro rezistent conţine pantoprazol 20 mg ( echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat
22,56 mg ).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro rezistent.
Comprimat e gastrorezistente oval e, biconvexe , de culoare galbenă, inscripţionat e cu „II” pe una din feţe , cu
cerneală neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării e sofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro -rezistent de Pantoprazol Terapia 20 mg pe zi.
Simptomele sunt ameliorate, în general , într-o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
ameliorarea simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. D upă ameliorarea simptomelor,
revenirea acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care
2
nu se realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o
tre cere la terapia continuă.
Controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro- rezistent de
pantoprazol 20 mg pe zi, care poate fi mărită la 40 m g de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a bolii.
Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol Terapia 40 mg. După vindecarea recidivei, doza poate fi
redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Terapia 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta sub 12 ani
Pantoprazol Terapia nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei
datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La paci enţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este nece sară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de enzime
hepatice creşte, tratamentul trebuie în trerupt (vezi pct.4.2).
Co -administrare cu AINS
Utilizarea Pantoprazol 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastroduodenal indus de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament
continuu cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă un risc ridicat de a
dezvolta complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de factorii individuali de risc,
de exemplu, vârstă înaintată (>65 an i), istoric de ulcer gastric sau duodenal sau de sângerări ale tractului
gastrointestinal superior.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recu rente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
3
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibi tori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabil ă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă
de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
ţinuţi sub supraveghere periodică.
Inhibitorii pompei de protoni, utilizaţi în special în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), pot creşte modes t
riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau
în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de
protoni pot creşte riscul global d e fracturi cu 10 - 40%. O parte din această creştere se poate datora altor
factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile
clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi ca lciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este pantoprazolul timp de cel puţin
trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifest ări grave de hipomagneziemie, cum
ar fi oboseală , tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot să
fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s -a îmbunătăţit după
administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentu lui cu IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiilor plasmatice de
magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru
care se recomandă tratament p relungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu p antoprazol poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter .
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice
azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Medicamente anti -HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medic amente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhib itori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti- HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhib itorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
4
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de phenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Astfel, la paci enţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea
sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind int eracţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxida rea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu
au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, na proxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu
interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p -glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizat e studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului
cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinic relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Pantoprazol nu
trebuie utilizat în timpul sar cinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptare
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau
c ontinuarea/întreruperea terapiei cu pantoprazol trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu pantoprazol pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pot apărea re acţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la uti lizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
următoarea ordine a frecvenţei:
5
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscut ă (nu se poate efectua o estimare pe
baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă .
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor lipid elor
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie
(v ezi pct. 4.4).
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări de gust
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/ vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Con stipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere
şi disconfort în
zona
6
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute
ale enzime lor
hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Valori crescute de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter; Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Eczeme /
exantem /
erupţii; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi form;
Fotosensibilitate
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Fractură de şold,
de încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie
Tulburări renale şi
urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Ginecomastie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Astenie,
oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s -a raportat niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într -un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Deoarece
pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac prin
blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale unde va
inhiba enzima H+, K+ -ATP -azei, adică e tapa finală a producţiei de acid hidrocloric din stomac. Inhibarea
este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă
de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca
urmare provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea
nivelu lui de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul
receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor aceste valori nu depăşesc limita sup erioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai
în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într -un număr mic de situaţii (de la hiperplazie
simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precurso ri carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s -a
descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui trata ment de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de
20 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1- 1,5 µg/ml , se obţin la circa 2,0 h – 2,5 h
după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare cuprins
între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după
cea intravenoasă.
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pant oprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusivi în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conju gare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
8
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance -ul este de
circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată l a unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice
a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este
corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezi ntă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumă tăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi acest e
persoane au fost identificate ca metabolizatori len ţi . La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg,
aria medie de sub curba concentraţiei pl asmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la
metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator activ). Valorile medii
ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într -o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi as tfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 3 - 6 h şi
valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică maximă este doar uşor
mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze uni ce de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între
5 şi 16 ani, valorile A SC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi .
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la co pii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la
adulţi .
5.3 Date pr eclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s -au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli subst ituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi
ani efe ctuate pe rozătoare s -a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de
şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s -a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei
în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este
9
asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobo lanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s -au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţ iile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S -a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s -a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
L -Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Stearat de calciu
Film de acoperire
Hipromeloză 5 cP
Propilenglicol
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Film enteric
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil
Trietil citrat
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Cerneală de inscripţionare Opacode black S-1 -17823:
Shellac glaze
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E 172)
Alcool n- butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la te mperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
10
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PA -Al -PVC/Al a 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din PA-Al -PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere din PA-Al -PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor ;i alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutil izat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj -Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6062/201 3/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare :
Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Terapia 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro rezistent conţine pantoprazol 20 mg ( echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat
22,56 mg ).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastro rezistent.
Comprimat e gastrorezistente oval e, biconvexe , de culoare galbenă, inscripţionat e cu „II” pe una din feţe , cu
cerneală neagră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării e sofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă.
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro -rezistent de Pantoprazol Terapia 20 mg pe zi.
Simptomele sunt ameliorate, în general , într-o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă,
ameliorarea simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. D upă ameliorarea simptomelor,
revenirea acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care
2
nu se realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o
tre cere la terapia continuă.
Controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro- rezistent de
pantoprazol 20 mg pe zi, care poate fi mărită la 40 m g de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a bolii.
Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol Terapia 40 mg. După vindecarea recidivei, doza poate fi
redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Terapia 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta sub 12 ani
Pantoprazol Terapia nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani datorită insuficienţei
datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La paci enţii cu insuficienţă hepatică gravă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este nece sară ajustarea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi excipienţi
enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de enzime
hepatice creşte, tratamentul trebuie în trerupt (vezi pct.4.2).
Co -administrare cu AINS
Utilizarea Pantoprazol 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastroduodenal indus de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la pacienţii care necesită tratament
continuu cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă un risc ridicat de a
dezvolta complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de factorii individuali de risc,
de exemplu, vârstă înaintată (>65 an i), istoric de ulcer gastric sau duodenal sau de sângerări ale tractului
gastrointestinal superior.
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recu rente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
3
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibi tori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabil ă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă
de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
ţinuţi sub supraveghere periodică.
Inhibitorii pompei de protoni, utilizaţi în special în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), pot creşte modes t
riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau
în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de
protoni pot creşte riscul global d e fracturi cu 10 - 40%. O parte din această creştere se poate datora altor
factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile
clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi ca lciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este pantoprazolul timp de cel puţin
trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifest ări grave de hipomagneziemie, cum
ar fi oboseală , tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot să
fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s -a îmbunătăţit după
administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentu lui cu IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiilor plasmatice de
magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru
care se recomandă tratament p relungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente în
mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu p antoprazol poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter .
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor antifungice
azole precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul.
Medicamente anti -HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medic amente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhib itori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti- HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhib itorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
4
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de phenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii
raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Astfel, la paci enţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu phenprocoumon sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de iniţierea, după finalizarea
sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind int eracţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi
de metabolizare se numără oxida rea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu
au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu realizează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, na proxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu
interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p -glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizat e studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a pantoprazolului
cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate niciun fel de
interacţiuni clinic relevante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale au
arătat toxicitate reproductivă (vezi pct.5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni. Pantoprazol nu
trebuie utilizat în timpul sar cinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptare
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu privire la continuarea/întreruperea alăptării sau
c ontinuarea/întreruperea terapiei cu pantoprazol trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu pantoprazol pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pot apărea re acţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la uti lizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate în
următoarea ordine a frecvenţei:
5
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscut ă (nu se poate efectua o estimare pe
baza informaţiilor disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă .
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor lipid elor
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie
(v ezi pct. 4.4).
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări de gust
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/ vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdominală şi
balonare;
Con stipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere
şi disconfort în
zona
6
Frecvenţă
Clasă de
sisteme
de organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscute
abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute
ale enzime lor
hepatice
(transaminaze,
γ-GT)
Valori crescute de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter; Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Eczeme /
exantem /
erupţii; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem multi form;
Fotosensibilitate
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Fractură de şold,
de încheietura
mâinii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie
Tulburări renale şi
urinare
Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Ginecomastie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Astenie,
oboseală şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s -a raportat niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într -un interval de 2 minute au fost bine tolerate. Deoarece
pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu există
recomandări terapeutice specifice.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substitut al benzimidazolului care inhibă secreţia de acid hidrocloric în stomac prin
blocarea specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale unde va
inhiba enzima H+, K+ -ATP -azei, adică e tapa finală a producţiei de acid hidrocloric din stomac. Inhibarea
este dependentă de doză şi afectează atât secreţia bazală cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de pompă
de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi ca
urmare provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de aciditate. Creşterea
nivelu lui de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzima distală faţă de nivelul
receptor al celulei, acesta poate inhiba secreţia de acid hidrocloric în mod independent de stimularea
provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor aceste valori nu depăşesc limita sup erioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare numai
în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată o creştere uşoară spre moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) din stomac se constată într -un număr mic de situaţii (de la hiperplazie
simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în prezent, nu a fost constatată
formarea de precurso ri carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici la oameni, după cum s -a
descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3.).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui trata ment de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de
20 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1- 1,5 µg/ml , se obţin la circa 2,0 h – 2,5 h
după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare cuprins
între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după
cea intravenoasă.
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pant oprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98 %. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusivi în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conju gare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
8
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance -ul este de
circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată l a unii subiecţi. Din cauza legăturii specifice
a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este
corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezi ntă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este
desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumă tăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi acest e
persoane au fost identificate ca metabolizatori len ţi . La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată probabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg,
aria medie de sub curba concentraţiei pl asmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la
metabolizatorii slabii decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator activ). Valorile medii
ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într -o proporţie moderată (2 – 3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi as tfel nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire cresc până la 3 - 6 h şi
valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică maximă este doar uşor
mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze uni ce de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între
5 şi 16 ani, valorile A SC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi .
După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la co pii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la
adulţi .
5.3 Date pr eclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s -au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli subst ituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de doi
ani efe ctuate pe rozătoare s -a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de
şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s -a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplastice ale tiroidei
în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme este
9
asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobo lanilor. Nu se
aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide deoarece doza terapeutică la om este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s -au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţ iile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S -a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s -a descoperit că aceasta sporeşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Carbonat de sodiu anhidru
Manitol
Crospovidonă
L -Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Stearat de calciu
Film de acoperire
Hipromeloză 5 cP
Propilenglicol
Povidonă
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Film enteric
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil
Trietil citrat
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Cerneală de inscripţionare Opacode black S-1 -17823:
Shellac glaze
Alcool izopropilic
Oxid negru de fer (E 172)
Alcool n- butilic
Propilenglicol
Hidroxid de amoniu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la te mperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
10
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PA -Al -PVC/Al a 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din PA-Al -PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere din PA-Al -PVC/Al a câte 10 comprimate gastrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor ;i alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutil izat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj -Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6062/201 3/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare :
Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
