NALTREXONA TORREX 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naltrexonă Torres 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 50 mg de clor hidrat de naltrexonă.
Excipient cu efect cunoscut: lactoza monohidrat 126,775 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate, sub formă de capsule, de culoare bej, c u linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat ca un mijloc terapeutic suplimentar în cadrul unui tratament cuprinzător
incluzând un program psihoterapeutic pentru pacienţii dezintoxicaţi care au suferit de dependenţă opioidă.
Acest medicament este indicat ca parte a unui tratament cuprinzător, incluzând un program psihoterapeutic
pentru dependenţa de alcool etilic pentru sus ţinerea abstinenţei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea la adulţi
Doza iniţială recomandată de clorhidrat de naltrexonă este de 25 mg (jumătate de comprimat), urmată de o
doză de 50 mg pe zi (un comprimat).
Dozajul poate fi modificat pentru a îmbunătăţi complianţa la un program de administrare de trei ori pe
săptămână, după cum urmează : administrare de 2 comprimate (=100 mg de clorhidrat de naltrexonă) luni şi
miercuri şi 3 comprimate (=150 mg de naltrexonă) vineri.
Dacă se omite o doză, se administr ează un comprimat pe zi până la admini strarea următoarei doze obişnuite.
Întrucât Naltrexona Torrex este o terapie adjuvantă, iar procesul de recuperare completă la pacienţii cu
dependenţ ă la opioide şi dependenţ ă la alcool etilic variază în funcţie de persoană, nu se poate indica o durată
standard a tratamentului; trebuie să se ia în considerare o perioadă iniţială de trei luni. Cu toate acestea, este
posibil să fie necesară administrarea prelungită.
2
Administrarea la copii şi adolescenţi
Nu există experienţă privind utilizarea la copii.
Naltrexona a fost investigată doar în cadrul câtorva studii asupra adolescenţilor cu dependență la opioide.
Experienţa utilizării la persoanele în vârstă
Experienţa utilizării la persoanele în vârstă este limitată datorită datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi
eficacitate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidratul de naltrexonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1
- Hepatită acută
- Insuficienţă hepatică severă
- Insuficienţă renală severă
- Pacienţi cu dependenţ ă la opioide cu abuz de opioide în prezent, întrucât poate apărea un sindrom sever de
întrerupere .
- Rezultat pozitiv la screening pentru consum de opioide sau dacă pacientul nu trece testul de provocare cu
naloxonă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În conformitate cu directivele naţionale, terapia trebuie să fie iniţiată şi supravegheată de un medic cu
experienţă în tratam entul pacienţilor cu dependenţ ă la opioide.
Consumul de opioide în doză mare, concomitent cu tratam entul naltrexonă, poate induce intoxicaţie cu
potențial letal cu opioide datorită insuficienţei respiratorii şi circulatorii.
Dacă naltrexona este administrată pacienţilor cu dependenţă la opioide, sindromul de întrerupere poate
apărea rapid: primele simp tome pot apărea în decurs de 5 minute, iar ultimele în decurs de 48 de ore.
Tratamentul simptomelor de întrerupere este simptomatic.
Pacienţii trebuie să fie preveniţi cu privire la utilizarea concomitentă de opioide (de exemplu opioidele care
se regăsesc în medicamentele administrate pentru tuse, opioidele din medicaţia simptomatică pentru tratarea
răcelii sau opioidele conţinute în substanţele anti -diareice, etc.) în timpul tratamentului cu naltrexonă (vezi
pct. 4.3).
În timpul tratamentului cu naltre xonă, senzaţia de durere trebuie să fie tratată doar cu analgezice neopioide.
Dacă un pacient necesită tratament cu opioide, de exemplu analgezice opioide sau anestezie în situaţii de
urgenţă, doza de opioide necesară pentru a obţine efectul terapeutic dorit poate fi mai mare decât în mod
normal. În aceste situaţii, depr imarea respiratorie şi efectele asupra circulaţiei vor fi mai profunde şi de mai
lungă durată. Simptomele legate de secreţia de histamină (transpiraţie abundentă, mâncărime şi alte
manifestări ale pielii şi la nivel mucocutanat) se pot manifesta mai uşor. În astfel de situaţii, pacientul
necesită supraveghere specială şi îngrijiri.
Pacienţii suspecţi de consum sau adicţie de opioide trebuie să fie supuşi unui test de provocare cu naloxonă ,
dacă nu se poate demonstra că pacientul nu a consumat opioide timp de 7- 10 zile (prin test de urină) înainte
de începerea tratamentului cu naltrexonă.
Proced ura recomandată este următoarea :
Provocare intravenoasă :
- injecţie intravenoasă de 0,2 mg de naloxonă
- dacă nu apare nicio reacţie adversă după 30 de secunde, se poate administra încă o injecţie de 0,6 mg de
naloxonă
3
-pacientul trebuie să fie supravegheat în permanenţă timp de 30 de minute pentru a se observa orice semn
vizibil al sindromului de întrerupere.
Dacă apar simptome de întrerupere, nu trebuie să fie iniţiată terapia cu naltrexonă. Dacă rezultatul testului
este negativ, se poate începe tratamentul. Dacă există îndoieli cu privire la faptul că pacientul nu a consumat
opioide, testul d e provocare poate fi repetat cu o doză de 1,6 mg. Dacă după acest test nu apare nicio reacţie,
pacientului i se pot administra 25 mg de naltrexonă.
Testul de provocare cu clorhidrat de naloxonă nu trebuie să fie efectuat la pacienţii cu simptome clinice
semnificative de întrerupere sau în cazul pacienţilor cu rezultate pozitive la testul de urină pentru detectarea
opioidelor.
Pacienţii trebuie să fie preveniţi cu privire la faptul că dozele mari de opioide pentru anularea blocării, după
încetarea admini strării de naltrexonă, pot induce un supradozaj acut cu opioide, care poate avea efecte letale.
Pacienţii pot fi mai sensibili la medicamentele care conţin opioide după administrarea tratamentului cu
naltrexonă.
Naltrexona este intens metabolizată la n ivel hepatic şi este eliminată predominant prin urină. Aşadar,
medicamentul trebuie să fie administrat cu grijă pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală. Înainte şi
după tratament trebuie să se efectueze testarea funcţiei hepatice.
Acest medicamen t conține lactoză monohidrat.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi a lte forme de interacţiune
În prezent, experienţa clinică şi datele experimentale privitoare la efectul naltrexonei asupra farmacocineticii
altor substanţe sunt limitate. Tratamentul simultan cu naltrexonă şi alte medicamente trebuie să fie
administrat cu precauţie şi trebuie să fie supravegheat cu atenţie.
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile.
Studiile in vitro au indicat faptul că nici naltrexona, nici metabolitul său principal, 6- β - naltrexolul, nu sunt
metabolizaţi prin enzimele umane CYP450. Aşadar, este puţin probabil ca farmacocinetica naltrexonei să fie
afectată de medicamentele inhibitoare ale citocromului enzimatic P450.
S -a raportat un caz de letargie şi somnolenţă după utilizarea simultană de naltrexonă şi tioridazină.
Până în pr ezent, nu s -a prezentat nicio reacţie între cocaină şi clorhidratul de naltrexonă.
Nu există interacţiuni cunoscute între naltrexonă şi alcool.
Pentru a afla interacţiunile cu medicamentele care conţin opioide, vezi pct. 4.4.
4.6 Fertilitatea, sarcin a şi alăptarea
Sarcina
Nu există date clinice cu privire la admini strarea de clorhidrat de naltrexonă în timpul sarcinii. Datele
obţinute în urma studiilor efectuate asupra animalelor au indicat o toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3).
Aceste date sunt insuficiente pentru a avea relevanţă clinică. Riscul potenţial pent ru oameni este necunoscut.
Naltrexona poate fi administrată femeilor gravide doar atunci când, în opinia medicului, beneficiile posibile
sunt mai mari decât riscul.
4
Alăptarea
Nu există date clinice privitoare la administrarea de clorhidrat de naltrex onă în timpul alăptării. Nu se ştie
dacă naltrexona sau 6- β -naltrexolul sunt secretaţi în laptele matern. Nu se recomandă alăptarea în timpul
tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naltrexona are infl uenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt clasificate în funcţie de clasele de organe afectate şi de frecvenţă:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥1/100 până la < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 până la < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Foarte frecvente:
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee
Tulburări de somn
Agitaţie
Nervozitate
Tulburări gastro-intestinale Dureri abdominale
Crampe abdominale
Greaţă
Senzaţie de vomă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Dureri de articulaţii şi dureri musculare
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Senzaţie de slăbiciune
Frecvente:
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Sete
Ameţeală
Tremor
Transpiraţie abundentă
Vertij
Tulburări oculare Secreţie lacrimală abundentă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Durere toracică
Tulburări gastro-intestinale Diaree
Constipaţie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Retenţia urinei
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Lipsa poftei de mâncare
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Ejaculare întârziată
Potenţă scăzută
Tulburări psihice Anxietate
5
Energie sporită
Stare de melancolie
Iritabilitate
Schimbări ale stării de spirit
Mai puţin frecvente
Nu există reacţii adverse din această categorie.
Rare ( ≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Tulburări de vorbire
Tulburări gastro-intestinale Afecţiuni hepatice
Depresie
Ideea de sinucidere
Tentativă de sinucidere
Foarte rare
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări hematologice şi limfatice Purpură trombocitopenică idiopatică
Tulburări ale sistemului nervos Tremor
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie
Tulburări psihice Agitaţie
Euforie
Halucinaţii
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului de naltrexonă la pacienţi este limitată. Nu au exis tat semne de intoxicaţie la
voluntarii care au primit 800 mg/zi timp de şapte zile.
Tratament
În caz de supradozaj, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi şi trataţi simptomatic în mediu strict supravegheat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietă ţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substanţe utilizate în dependenţa de alcool, codul ATC: N07BB04.
Naltrexona este un antagonist specific opioid cu acţiune minimă de agonist. Acţionează prin concurenţă
stereospecifică cu receptori care sunt l ocalizaţi la nivelul sistemului nervos central şi periferic. Naltrexona se
leagă de aceşti receptori şi blochează accesul opioidelor exogene.
Tratamentul cu naltrexonă nu conduce la dependenţă fizică sau psihică. Nu dezvoltă toleranţă la efectele
antagoni ste.
Naltrexona 50 mg comprimate filmate reduce riscul de recădere şi susţine abstinenţa de la opioide.
Naltrexona 50 mg comprimate filmate r eprezintă o terapie ne-aversivă şi nu induce reacţii după consumul de
opioide. Aşadar, nu determină o reacţie de tip disulfiram.
Mecanismul de acţiune al naltrexonei în dependenţa de alcool nu este complet elucidat, totuşi se presupune
că interacţiunea cu sistemul endogen opioid joacă un rol important. Se presupune că la oameni, consumul de
alcool este consolidat pr in stimularea sistemul endogen opioid prin inducerea de alcool.
6
Naltrexona reduce riscul de recădere şi susţine abstinenţa de la opioide. Reduce procentul revenirii după
renunţarea la alcoolul etilic. Ajută la menţinerea abstinenţei prin reducerea nevoii d e alcool. Reduce
senzaţiile euforice determinate de eliberarea de endorfine după ingestia de alcool etilic. În acest fel
naltrexona scade rata de revenire, chiar şi după abstinenţ ă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Naltrexona este absorbită rapid şi aproape în totalitate din tractul gastrointestinal după administrarea orală.
Este metabolizată la primul pasaj hepatic şi concentraţia plasmatică maximă se produce la aproximativ o oră
de la administrare.
Naltrexona este hidroxilată la nivelul ficatului cu pr incipalul metabolit activ, 6-β -naltrexol, şi în mai mică
măsură, cu 2- hidroxi-3 -metoxi -6 -beta -naltrexon.
Timpul de înjumătăţire al naltrexonei este de aproximativ 4 ore, concentraţia medie în sânge este de 8,55
mg/ml, iar legarea de proteinele plasmatice este de 21%. Timpul de înjumătăţire al 6-beta-naltrexolului în
plasmă este de 13 ore.
Acest medicament este eliminat în principal la nivel renal. Aproximativ 60% din doza administrată oral este
eliminată în 58 de ore sub formă de 6- beta-naltrexol glucoronidat şi naltrexonă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinoge nitatea,
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Cu toate acestea, există dovezi privitoare toxicitatea hepatică în
cazul dozelor crescute , întrucât s-a înregistrat o creştere ireversibilă a enzimelor hepatice la om în cazul
dozelor terapeutice şi mai mari (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Naltrexona (100 mg/kg, aproximativ 140 de ori doza terapeutică umană) a indus o creştere semnificativă a
pseudosarcinii la şobolani. De asemenea s- a înregistrat o scădere a fertilităţii la femelele de şobolan.
Relevanţa acest or observaţii cu privire la fertilitatea umană nu este cunoscută.
S -a observat că Naltrexona are efect embriocid la şobolanii şi iepurii cărora li s -au administrat doze de
aproximativ 140 de ori mai mari decât doza terapeutică umană. Efectul a fost demonstrat la şobolanii care au
primit 100 mg/kg de naltrexonă înainte de gestaţie şi pe perioada acesteia, iar iepurii au fost trataţi cu 60
mg/kg de naltrexonă în timpul perioadei de organogeneză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucle u:
Lactoză monohidrat
C eluloză pulbere
Celuloză microcristalină
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
Crospovidon ă
Ste arat de magneziu
F ilm:
Opadry 31F 27245 bej conține:
Lactoză monohidrat
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 4000
Oxid negru d e fier (E172)
7
Oxid roşu de fier (E172)
Oxid galben de fier (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi de peste 25
oC.
A se păstra în ambalajul o riginal pentru a-l proteja de umezeală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PVDC/Al a 7 comprimate filmate
Cutie 2 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie 4 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate fi lmate
Cutie 8 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CHIESI PHARMA CEUTICALS GmbH
Gonzagagasse 16 -16, 1010, Viena , Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6028/2013/01- 04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naltrexonă Torres 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 50 mg de clor hidrat de naltrexonă.
Excipient cu efect cunoscut: lactoza monohidrat 126,775 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate, sub formă de capsule, de culoare bej, c u linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat ca un mijloc terapeutic suplimentar în cadrul unui tratament cuprinzător
incluzând un program psihoterapeutic pentru pacienţii dezintoxicaţi care au suferit de dependenţă opioidă.
Acest medicament este indicat ca parte a unui tratament cuprinzător, incluzând un program psihoterapeutic
pentru dependenţa de alcool etilic pentru sus ţinerea abstinenţei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea la adulţi
Doza iniţială recomandată de clorhidrat de naltrexonă este de 25 mg (jumătate de comprimat), urmată de o
doză de 50 mg pe zi (un comprimat).
Dozajul poate fi modificat pentru a îmbunătăţi complianţa la un program de administrare de trei ori pe
săptămână, după cum urmează : administrare de 2 comprimate (=100 mg de clorhidrat de naltrexonă) luni şi
miercuri şi 3 comprimate (=150 mg de naltrexonă) vineri.
Dacă se omite o doză, se administr ează un comprimat pe zi până la admini strarea următoarei doze obişnuite.
Întrucât Naltrexona Torrex este o terapie adjuvantă, iar procesul de recuperare completă la pacienţii cu
dependenţ ă la opioide şi dependenţ ă la alcool etilic variază în funcţie de persoană, nu se poate indica o durată
standard a tratamentului; trebuie să se ia în considerare o perioadă iniţială de trei luni. Cu toate acestea, este
posibil să fie necesară administrarea prelungită.
2
Administrarea la copii şi adolescenţi
Nu există experienţă privind utilizarea la copii.
Naltrexona a fost investigată doar în cadrul câtorva studii asupra adolescenţilor cu dependență la opioide.
Experienţa utilizării la persoanele în vârstă
Experienţa utilizării la persoanele în vârstă este limitată datorită datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi
eficacitate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidratul de naltrexonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1
- Hepatită acută
- Insuficienţă hepatică severă
- Insuficienţă renală severă
- Pacienţi cu dependenţ ă la opioide cu abuz de opioide în prezent, întrucât poate apărea un sindrom sever de
întrerupere .
- Rezultat pozitiv la screening pentru consum de opioide sau dacă pacientul nu trece testul de provocare cu
naloxonă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În conformitate cu directivele naţionale, terapia trebuie să fie iniţiată şi supravegheată de un medic cu
experienţă în tratam entul pacienţilor cu dependenţ ă la opioide.
Consumul de opioide în doză mare, concomitent cu tratam entul naltrexonă, poate induce intoxicaţie cu
potențial letal cu opioide datorită insuficienţei respiratorii şi circulatorii.
Dacă naltrexona este administrată pacienţilor cu dependenţă la opioide, sindromul de întrerupere poate
apărea rapid: primele simp tome pot apărea în decurs de 5 minute, iar ultimele în decurs de 48 de ore.
Tratamentul simptomelor de întrerupere este simptomatic.
Pacienţii trebuie să fie preveniţi cu privire la utilizarea concomitentă de opioide (de exemplu opioidele care
se regăsesc în medicamentele administrate pentru tuse, opioidele din medicaţia simptomatică pentru tratarea
răcelii sau opioidele conţinute în substanţele anti -diareice, etc.) în timpul tratamentului cu naltrexonă (vezi
pct. 4.3).
În timpul tratamentului cu naltre xonă, senzaţia de durere trebuie să fie tratată doar cu analgezice neopioide.
Dacă un pacient necesită tratament cu opioide, de exemplu analgezice opioide sau anestezie în situaţii de
urgenţă, doza de opioide necesară pentru a obţine efectul terapeutic dorit poate fi mai mare decât în mod
normal. În aceste situaţii, depr imarea respiratorie şi efectele asupra circulaţiei vor fi mai profunde şi de mai
lungă durată. Simptomele legate de secreţia de histamină (transpiraţie abundentă, mâncărime şi alte
manifestări ale pielii şi la nivel mucocutanat) se pot manifesta mai uşor. În astfel de situaţii, pacientul
necesită supraveghere specială şi îngrijiri.
Pacienţii suspecţi de consum sau adicţie de opioide trebuie să fie supuşi unui test de provocare cu naloxonă ,
dacă nu se poate demonstra că pacientul nu a consumat opioide timp de 7- 10 zile (prin test de urină) înainte
de începerea tratamentului cu naltrexonă.
Proced ura recomandată este următoarea :
Provocare intravenoasă :
- injecţie intravenoasă de 0,2 mg de naloxonă
- dacă nu apare nicio reacţie adversă după 30 de secunde, se poate administra încă o injecţie de 0,6 mg de
naloxonă
3
-pacientul trebuie să fie supravegheat în permanenţă timp de 30 de minute pentru a se observa orice semn
vizibil al sindromului de întrerupere.
Dacă apar simptome de întrerupere, nu trebuie să fie iniţiată terapia cu naltrexonă. Dacă rezultatul testului
este negativ, se poate începe tratamentul. Dacă există îndoieli cu privire la faptul că pacientul nu a consumat
opioide, testul d e provocare poate fi repetat cu o doză de 1,6 mg. Dacă după acest test nu apare nicio reacţie,
pacientului i se pot administra 25 mg de naltrexonă.
Testul de provocare cu clorhidrat de naloxonă nu trebuie să fie efectuat la pacienţii cu simptome clinice
semnificative de întrerupere sau în cazul pacienţilor cu rezultate pozitive la testul de urină pentru detectarea
opioidelor.
Pacienţii trebuie să fie preveniţi cu privire la faptul că dozele mari de opioide pentru anularea blocării, după
încetarea admini strării de naltrexonă, pot induce un supradozaj acut cu opioide, care poate avea efecte letale.
Pacienţii pot fi mai sensibili la medicamentele care conţin opioide după administrarea tratamentului cu
naltrexonă.
Naltrexona este intens metabolizată la n ivel hepatic şi este eliminată predominant prin urină. Aşadar,
medicamentul trebuie să fie administrat cu grijă pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală. Înainte şi
după tratament trebuie să se efectueze testarea funcţiei hepatice.
Acest medicamen t conține lactoză monohidrat.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi a lte forme de interacţiune
În prezent, experienţa clinică şi datele experimentale privitoare la efectul naltrexonei asupra farmacocineticii
altor substanţe sunt limitate. Tratamentul simultan cu naltrexonă şi alte medicamente trebuie să fie
administrat cu precauţie şi trebuie să fie supravegheat cu atenţie.
Nu s -au efectuat studii privind interacţiunile.
Studiile in vitro au indicat faptul că nici naltrexona, nici metabolitul său principal, 6- β - naltrexolul, nu sunt
metabolizaţi prin enzimele umane CYP450. Aşadar, este puţin probabil ca farmacocinetica naltrexonei să fie
afectată de medicamentele inhibitoare ale citocromului enzimatic P450.
S -a raportat un caz de letargie şi somnolenţă după utilizarea simultană de naltrexonă şi tioridazină.
Până în pr ezent, nu s -a prezentat nicio reacţie între cocaină şi clorhidratul de naltrexonă.
Nu există interacţiuni cunoscute între naltrexonă şi alcool.
Pentru a afla interacţiunile cu medicamentele care conţin opioide, vezi pct. 4.4.
4.6 Fertilitatea, sarcin a şi alăptarea
Sarcina
Nu există date clinice cu privire la admini strarea de clorhidrat de naltrexonă în timpul sarcinii. Datele
obţinute în urma studiilor efectuate asupra animalelor au indicat o toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3).
Aceste date sunt insuficiente pentru a avea relevanţă clinică. Riscul potenţial pent ru oameni este necunoscut.
Naltrexona poate fi administrată femeilor gravide doar atunci când, în opinia medicului, beneficiile posibile
sunt mai mari decât riscul.
4
Alăptarea
Nu există date clinice privitoare la administrarea de clorhidrat de naltrex onă în timpul alăptării. Nu se ştie
dacă naltrexona sau 6- β -naltrexolul sunt secretaţi în laptele matern. Nu se recomandă alăptarea în timpul
tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naltrexona are infl uenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt clasificate în funcţie de clasele de organe afectate şi de frecvenţă:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥1/100 până la < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 până la < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Foarte frecvente:
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Cefalee
Tulburări de somn
Agitaţie
Nervozitate
Tulburări gastro-intestinale Dureri abdominale
Crampe abdominale
Greaţă
Senzaţie de vomă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Dureri de articulaţii şi dureri musculare
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Senzaţie de slăbiciune
Frecvente:
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Sete
Ameţeală
Tremor
Transpiraţie abundentă
Vertij
Tulburări oculare Secreţie lacrimală abundentă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Durere toracică
Tulburări gastro-intestinale Diaree
Constipaţie
Tulburări renale şi ale căilor urinare Retenţia urinei
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Lipsa poftei de mâncare
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Ejaculare întârziată
Potenţă scăzută
Tulburări psihice Anxietate
5
Energie sporită
Stare de melancolie
Iritabilitate
Schimbări ale stării de spirit
Mai puţin frecvente
Nu există reacţii adverse din această categorie.
Rare ( ≥ 1/10000 până la < 1/1000)
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări ale sistemului nervos Tulburări de vorbire
Tulburări gastro-intestinale Afecţiuni hepatice
Depresie
Ideea de sinucidere
Tentativă de sinucidere
Foarte rare
Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi
organe
Simptom
Tulburări hematologice şi limfatice Purpură trombocitopenică idiopatică
Tulburări ale sistemului nervos Tremor
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie
Tulburări psihice Agitaţie
Euforie
Halucinaţii
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa supradozajului de naltrexonă la pacienţi este limitată. Nu au exis tat semne de intoxicaţie la
voluntarii care au primit 800 mg/zi timp de şapte zile.
Tratament
În caz de supradozaj, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi şi trataţi simptomatic în mediu strict supravegheat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietă ţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substanţe utilizate în dependenţa de alcool, codul ATC: N07BB04.
Naltrexona este un antagonist specific opioid cu acţiune minimă de agonist. Acţionează prin concurenţă
stereospecifică cu receptori care sunt l ocalizaţi la nivelul sistemului nervos central şi periferic. Naltrexona se
leagă de aceşti receptori şi blochează accesul opioidelor exogene.
Tratamentul cu naltrexonă nu conduce la dependenţă fizică sau psihică. Nu dezvoltă toleranţă la efectele
antagoni ste.
Naltrexona 50 mg comprimate filmate reduce riscul de recădere şi susţine abstinenţa de la opioide.
Naltrexona 50 mg comprimate filmate r eprezintă o terapie ne-aversivă şi nu induce reacţii după consumul de
opioide. Aşadar, nu determină o reacţie de tip disulfiram.
Mecanismul de acţiune al naltrexonei în dependenţa de alcool nu este complet elucidat, totuşi se presupune
că interacţiunea cu sistemul endogen opioid joacă un rol important. Se presupune că la oameni, consumul de
alcool este consolidat pr in stimularea sistemul endogen opioid prin inducerea de alcool.
6
Naltrexona reduce riscul de recădere şi susţine abstinenţa de la opioide. Reduce procentul revenirii după
renunţarea la alcoolul etilic. Ajută la menţinerea abstinenţei prin reducerea nevoii d e alcool. Reduce
senzaţiile euforice determinate de eliberarea de endorfine după ingestia de alcool etilic. În acest fel
naltrexona scade rata de revenire, chiar şi după abstinenţ ă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Naltrexona este absorbită rapid şi aproape în totalitate din tractul gastrointestinal după administrarea orală.
Este metabolizată la primul pasaj hepatic şi concentraţia plasmatică maximă se produce la aproximativ o oră
de la administrare.
Naltrexona este hidroxilată la nivelul ficatului cu pr incipalul metabolit activ, 6-β -naltrexol, şi în mai mică
măsură, cu 2- hidroxi-3 -metoxi -6 -beta -naltrexon.
Timpul de înjumătăţire al naltrexonei este de aproximativ 4 ore, concentraţia medie în sânge este de 8,55
mg/ml, iar legarea de proteinele plasmatice este de 21%. Timpul de înjumătăţire al 6-beta-naltrexolului în
plasmă este de 13 ore.
Acest medicament este eliminat în principal la nivel renal. Aproximativ 60% din doza administrată oral este
eliminată în 58 de ore sub formă de 6- beta-naltrexol glucoronidat şi naltrexonă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinoge nitatea,
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Cu toate acestea, există dovezi privitoare toxicitatea hepatică în
cazul dozelor crescute , întrucât s-a înregistrat o creştere ireversibilă a enzimelor hepatice la om în cazul
dozelor terapeutice şi mai mari (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Naltrexona (100 mg/kg, aproximativ 140 de ori doza terapeutică umană) a indus o creştere semnificativă a
pseudosarcinii la şobolani. De asemenea s- a înregistrat o scădere a fertilităţii la femelele de şobolan.
Relevanţa acest or observaţii cu privire la fertilitatea umană nu este cunoscută.
S -a observat că Naltrexona are efect embriocid la şobolanii şi iepurii cărora li s -au administrat doze de
aproximativ 140 de ori mai mari decât doza terapeutică umană. Efectul a fost demonstrat la şobolanii care au
primit 100 mg/kg de naltrexonă înainte de gestaţie şi pe perioada acesteia, iar iepurii au fost trataţi cu 60
mg/kg de naltrexonă în timpul perioadei de organogeneză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucle u:
Lactoză monohidrat
C eluloză pulbere
Celuloză microcristalină
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
Crospovidon ă
Ste arat de magneziu
F ilm:
Opadry 31F 27245 bej conține:
Lactoză monohidrat
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 4000
Oxid negru d e fier (E172)
7
Oxid roşu de fier (E172)
Oxid galben de fier (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi de peste 25
oC.
A se păstra în ambalajul o riginal pentru a-l proteja de umezeală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PVDC/Al a 7 comprimate filmate
Cutie 2 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie 4 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate fi lmate
Cutie 8 blister e din PVC -PVDC/Al a câte 7 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CHIESI PHARMA CEUTICALS GmbH
Gonzagagasse 16 -16, 1010, Viena , Austria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6028/2013/01- 04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
