ACICLOVIR-RICHTER 200 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6158/2014/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ACICLOVIR -RICHTER 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine aciclovir 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate de culoare albă, de formă rotundă, biconvexe, cu aspect uniform şi margini intacte,
marcate cu o l inie mediană pe una dintre feţe, cu diametrul de aproximativ 9 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aciclovir -Richter este indicat pentru:
- tratamentul infecţiilor herpetice c utaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală) primare sau
recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS);
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;
- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo -zosterian (VVZ).
4.2 Doze şi mod de administrare
Aciclovir -Richter se administrează oral, cu mult lichid, indiferent de orarul meselor.
La pacienţii cărora li se administrează doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Adulţi
Tratamentul infecţiilor determinate de VHS
Doza uzual ă este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ 4 ore ,
cu pauză în timpul nopţii . Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe, tratamentul poate fi
prelungit.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu după tra nsplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ, se
poate lua în considerare tratamentul intravenos.
2
Pentru infecţiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după apariţia infecţiei; în
cazul infecţiilor recurente se recomandă iniţierea tratamentului la primele semne sau simptome de
infecţie.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunocompetenţi
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral, de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
Mulţi pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovi r, administrat oral de 2 ori pe zi, la
intervale de aproximativ 12 ore.
Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ
8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.
Unii pacien ţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir .
Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6 -12 luni pentru a evalua eventualele modificări
ale sensibilităţii virale.
Prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii imunodeprimaţi
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, doza pentru o admi nistrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Durata tratamentului preventiv se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului
de infecţie.
Tratamentul in fecţiilor cu virusul varicelo- zosterian (VVZ)
Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu
pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 7 zile.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil după apariţia infecţiei. Tratamentul are rezultate
optime dacă este iniţiat imediat după apari ţia erupţiei. Tratamentul varicelei la pacienţii
imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore după apariţia erupţiei.
Copii şi adolescenţi
T ratamentul infecţiilor determinate de VHS şi prevenirea acestora la imunodeprimaţi
D oza pentru copii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu cea recomandată la adulţi, iar pentru copiii
cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate din doza pentru adulţi.
Tratamentul varicelei
Copii cu vârsta de 6 ani şi peste: 800 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani: 400 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir /kg (fără a depăşi
800 mg) , administrat oral de 4 ori pe zi. Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi VVZ la copii imunocompetenţi.
Vârstnici
La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale şi în acest caz, doza
trebuie ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos).
Insuficienţă renală
3
Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă renală. Trebuie
asigurată o hidratare adecvată.
Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu insuficienţă renală, dozele orale
recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la acumularea aciclovirului peste
concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă. Cu toate ac estea, pentru pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) se recomandă reducerea dozelor la
200 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.
Pentru tratamentul infecţiilor cu VVZ la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul
creatininei < 10 ml/min), este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir, administrate oral de
două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală modera tă
(clearance- ul creatininei între 10 -25 ml/min) este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir,
administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare di ntre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Deoarece aciclovirul se excretă pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie reduse
(vezi pct. 4.2). Datorită riscului pacienţilor vârstni ci de a avea o funcţie renală redusă, trebuie avută în
considerare necesitatea scăderii dozelor la această categorie de pacienţi. Atât pacienţii vârstnici, cât şi
cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse neurologic e şi trebuie
atent monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în
general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că trat amentul cu
aciclovir scade incidenţa complicaţiilor asociate varicelei în cazul pacienţiilor imunocompromişi.
La câţiva pacienţi imunocompromişi la administrarea îndelungată sau cure repetate a fost observată
apariţia unor tulpini virale rezistente la aciclovir.
Trebuie menţinut un aport hidric corespunzător în special la pacienţii cărora li se administrează doze
mari de aciclovir (de exemplu în cazul tratamentului infecţiei cu virusul varicelo- zosterian când doza
zilnică este de 4 g), în cazul pacienţilor vârstnici şi al celor cu insuficienţă renală.
Toţi pacienţii trebuie instruiţi cum să evite transmiterea virusului, mai ales în prezenţa unor leziuni
active.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic.
Aciclovirul este eliminat, în principal, sub formă nemodificată în urină prin secreţie tubulară renală
activă. Orice medicament administrat concomitent, care se elimină prin acest mecanism, poate creşte
concentraţia plasmatică a aciclovirului. Probenecidul şi cimetidina cresc aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a aciclovirului prin acest mecanism şi scad
clearance- ul renal al acestuia. A fost observată creşterea ASC a aciclovirului şi a metabolitului inactiv
al micofenolat mofetil - un imunosupresor utilizat de pacienţii care au suferit un transplant când aceste
două medicamente au fost administrate concomitent. Totuşi, nu este necesară ajustarea dozelor ,
datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.
Studiile efectuate nu au evidenţiat modificări aparente în farmacocinetica aciclovirului sau zidovudinei
în cazul administrării concomitente a celor două substanţe, la pacienţii infectaţi cu HIV.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
În studiile convenţionale la animale nu s -au observat efecte embriotoxice sau teratogene (vezi pct.
5.3).
4
După punerea pe piaţă, prin monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir s-a evidenţiat efectul
dăunător al tuturor formelor farmaceutice de aciclovir .
Anomaliile la naştere observate la subiecţii expuşi la aciclovir nu au dovedit trăsături comune sau
unice care să sugereze o cauză comună.
Administrarea aciclovirului va fi luată în considerare, numai câ nd potenţialele beneficii terapeutice
materne depăşesc posibilitatea apariţiei unor riscuri la făt.
Alăptarea
După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele
matern în concentraţii de 0,6- 4,1 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice corespunzătoare. Aceste
concentraţii pot expune sugarii la doze de aciclovir de până la 0,3 mg/kg şi zi. Prin urmare, se
recomandă prudenţă când aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.
Fertilitate a
La om, nu există date privind efectul aciclovirului asupra fertilită ţii feminine. Într -un studiu de 20 de
pacienţi de sex masculin cu număr normal de spermatozoizi , cărora li s-a administrat aciclovir pe cale
orală, în doze de până la 1g pe zi, timp de până la ş ase luni s -a dovedit că nu are niciun efect clinic
semnificativ asupra numărului , motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse pe care Aciclovir -Richter le poate determina (ameţeli, somnolenţă),
pacienţii trebuie să se asigure că nu sunt afectaţi înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s -a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări psihice
Foarte rare: agitaţie, confuzi e, halucinaţii, simptome psihotice.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate , de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli.
Foarte rare: tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate, de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau al ţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dure ri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creştere reversibilă a biliru binemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită şi icter.
5
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilizare ).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie di fuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a fost asociată cu
o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul cu aciclovir fiind incertă.
Rare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creştere a valorilor ureei sangu ine şi creatininemiei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.
Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţă renală şi cristalurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate, febră .
Raportarea r eacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt ruga ţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne ş i simptome
Aciclovirul este absorbit numai parţial din tractul gastro- intestinal. Nu au fost evidenţiate efecte toxice
la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al
aciclovirului administrat oral tim p de mai multe zile a fost asociat cu tulburări gastro- intestinale (cum
sunt greaţă şi vărsături) şi tulburări neurologice (cum sunt cefalee şi confuzie).
Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat creşterea creatininemiei, ureei sanguine
şi ulterior, insuficienţă renală. Efecte neurologice, incluzând confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi
comă au fost descrise în asociere cu supradozajul pe cale intravenoasă.
Tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea s emnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în cazul supradozajului simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi
nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază , codul ATC: J05AB01.
Aciclovirul este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro asupra virusurilor
herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 şi 2 (VHS), virusul varicelo- zosterian (VVZ).
În culturile celulare, aciclovirul are cea mai intensă activitate împotriva VHS -1, urmat (în ordinea
descrescătoare a activităţii) de VHS -2 şi VVZ.
Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS -1, VHS -2 şi VVZ are o selectivitate mare. Enzima
timidin -kinază (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizează efectiv aciclovirul ca substrat, astfel
încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazdă este mică; TK codificată de VHS şi VVZ
converteşte aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la
difosfat şi, în final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu
6
ADN - polimeraza virală şi inhib ă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lanţului
după încorporarea sa în ADN -ul viral.
Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu imunodeficienţă severă poate
determina selectarea unor tulpini virale cu sensibil itate redusă şi, consecutiv, absenţa răspunsului la
continuarea tratamentului.
Au fost raportate tulpini cu TK virală sau ADN - polimerază virală modificate. In vitro , expunerea
unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la apariţia rezistenţei. Relaţia dintre sensibilitatea
tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Aciclovirul este absorbit numai parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă ( C
max) după
administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1 micromol (0,7 µg/ml), iar
concentraţia plasmatică minimă corespunzătoare (C
min) a fost de 1,8 micromol (0,4 µg/ml). Valoarea
C
max după administrarea unor doze de 400 mg, respe ctiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de
5,3 micromol (1,2 µg/ml), respectiv 8 micromol (1,8 µg/ml), iar valoarea C
min a fost de 2,7 micromol
(0,6 µ g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 µg/ml).
La adulţi, după administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg şi 15 mg/kg,
C
max la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 µ g/ml), 43,6 micromol (9,8 µg/ml),
92 micromol (20,7 µg/ml), respectiv 105 µ micromol (23,6 µg/ml). La starea de echilibru, C
min
corespunzătoare după 7 ore au f ost de 2,2 micromol (0,5 µg/ml), 3,1 micromol (0,7 µg/ml),
10,2 micromol (2,3 µg/ml), respectiv 8,8 micromol (2,0 µg/ml). La copii cu vârsta peste 1 an au fost
observate valori similare ale C
max şi Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost
înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2 a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nou -născuţii şi sugarii
(cu vâr sta între 0 -3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de
1 oră, la intervale de 8 ore, C
max la starea de echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 µ g/ml), iar Cmin a
fost de 10,1 micromol (2,3 µg/ml).
Distribuţie
Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentraţia
plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinel e plasmatice este relativ mică (9-33%) şi nu se
aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de legare.
Eliminare
La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după administrare
intravenoas ă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretată sub formă nemodificată prin
rinichi. Clearance- ul renal al aciclovirului este substanţial mai mare decât clearance- ul creatininei,
indicând faptul că la eliminarea renală a medicamentului, pe lângă filtrarea glomerulară, contribuie şi
secreţia tubulară.
9- carboximetoxi -metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului şi reprezintă
aproximativ 10- 15% din doza administrată, regăsită în urină. Când aciclovirul este administrat la o or ă
după 1 g probenecid, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi ASC cresc cu 18%, respectiv
40%.
La nou- născuţi şi sugari (cu vârsta între 0 -3 luni), trataţi cu doze de 10 mg/kg, administrate în perfuzie
cu durata de o oră, la intervale de 8 or e, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 3,8 ore.
Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, timpul de înjumătaţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică al aciclovirului a fost în
medie de 5,7 ore. Concentraţia plasmatică a aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei.
7
La vârstnici, clearance-ul total scade odată cu vârsta, asociat cu scăderea clearance -ului creatininei,
deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este puţin influenţat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mutagenitate
Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat faptul că aciclovirul
nu prezintă risc mutagen la om.
Carcinogenitate
Studii pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte carcinogene.
Fertilitate
Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult
mai mari d ecât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la două generaţii de şoareci cu aciclovir
administrat oral nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.
Teratogenitate
Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a dete rminat
efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într -un test non- standard la şobolan
au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari, care au
determinat efecte toxice materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină PH 101
Amidonglicolat de sodiu tip A
Po vidonă K29/32
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada d e valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu două blister e din PVC/Al a câte 10 comprimate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6158/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6158/2014/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ACICLOVIR -RICHTER 200 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine aciclovir 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate de culoare albă, de formă rotundă, biconvexe, cu aspect uniform şi margini intacte,
marcate cu o l inie mediană pe una dintre feţe, cu diametrul de aproximativ 9 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aciclovir -Richter este indicat pentru:
- tratamentul infecţiilor herpetice c utaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală) primare sau
recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS);
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;
- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo -zosterian (VVZ).
4.2 Doze şi mod de administrare
Aciclovir -Richter se administrează oral, cu mult lichid, indiferent de orarul meselor.
La pacienţii cărora li se administrează doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Adulţi
Tratamentul infecţiilor determinate de VHS
Doza uzual ă este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ 4 ore ,
cu pauză în timpul nopţii . Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe, tratamentul poate fi
prelungit.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu după tra nsplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ, se
poate lua în considerare tratamentul intravenos.
2
Pentru infecţiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după apariţia infecţiei; în
cazul infecţiilor recurente se recomandă iniţierea tratamentului la primele semne sau simptome de
infecţie.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunocompetenţi
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral, de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
Mulţi pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovi r, administrat oral de 2 ori pe zi, la
intervale de aproximativ 12 ore.
Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ
8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.
Unii pacien ţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir .
Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6 -12 luni pentru a evalua eventualele modificări
ale sensibilităţii virale.
Prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii imunodeprimaţi
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, doza pentru o admi nistrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Durata tratamentului preventiv se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului
de infecţie.
Tratamentul in fecţiilor cu virusul varicelo- zosterian (VVZ)
Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu
pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 7 zile.
La pacienţii imunodeprimaţi sever (de exemplu, după transplant medular) sau la pacienţii cu
malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil după apariţia infecţiei. Tratamentul are rezultate
optime dacă este iniţiat imediat după apari ţia erupţiei. Tratamentul varicelei la pacienţii
imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore după apariţia erupţiei.
Copii şi adolescenţi
T ratamentul infecţiilor determinate de VHS şi prevenirea acestora la imunodeprimaţi
D oza pentru copii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu cea recomandată la adulţi, iar pentru copiii
cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate din doza pentru adulţi.
Tratamentul varicelei
Copii cu vârsta de 6 ani şi peste: 800 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani: 400 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi
Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir /kg (fără a depăşi
800 mg) , administrat oral de 4 ori pe zi. Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi VVZ la copii imunocompetenţi.
Vârstnici
La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale şi în acest caz, doza
trebuie ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos).
Insuficienţă renală
3
Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă renală. Trebuie
asigurată o hidratare adecvată.
Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu insuficienţă renală, dozele orale
recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la acumularea aciclovirului peste
concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă. Cu toate ac estea, pentru pacienţii cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) se recomandă reducerea dozelor la
200 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.
Pentru tratamentul infecţiilor cu VVZ la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul
creatininei < 10 ml/min), este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir, administrate oral de
două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală modera tă
(clearance- ul creatininei între 10 -25 ml/min) este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir,
administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare di ntre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Deoarece aciclovirul se excretă pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie reduse
(vezi pct. 4.2). Datorită riscului pacienţilor vârstni ci de a avea o funcţie renală redusă, trebuie avută în
considerare necesitatea scăderii dozelor la această categorie de pacienţi. Atât pacienţii vârstnici, cât şi
cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse neurologic e şi trebuie
atent monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în
general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că trat amentul cu
aciclovir scade incidenţa complicaţiilor asociate varicelei în cazul pacienţiilor imunocompromişi.
La câţiva pacienţi imunocompromişi la administrarea îndelungată sau cure repetate a fost observată
apariţia unor tulpini virale rezistente la aciclovir.
Trebuie menţinut un aport hidric corespunzător în special la pacienţii cărora li se administrează doze
mari de aciclovir (de exemplu în cazul tratamentului infecţiei cu virusul varicelo- zosterian când doza
zilnică este de 4 g), în cazul pacienţilor vârstnici şi al celor cu insuficienţă renală.
Toţi pacienţii trebuie instruiţi cum să evite transmiterea virusului, mai ales în prezenţa unor leziuni
active.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic.
Aciclovirul este eliminat, în principal, sub formă nemodificată în urină prin secreţie tubulară renală
activă. Orice medicament administrat concomitent, care se elimină prin acest mecanism, poate creşte
concentraţia plasmatică a aciclovirului. Probenecidul şi cimetidina cresc aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a aciclovirului prin acest mecanism şi scad
clearance- ul renal al acestuia. A fost observată creşterea ASC a aciclovirului şi a metabolitului inactiv
al micofenolat mofetil - un imunosupresor utilizat de pacienţii care au suferit un transplant când aceste
două medicamente au fost administrate concomitent. Totuşi, nu este necesară ajustarea dozelor ,
datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.
Studiile efectuate nu au evidenţiat modificări aparente în farmacocinetica aciclovirului sau zidovudinei
în cazul administrării concomitente a celor două substanţe, la pacienţii infectaţi cu HIV.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
În studiile convenţionale la animale nu s -au observat efecte embriotoxice sau teratogene (vezi pct.
5.3).
4
După punerea pe piaţă, prin monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir s-a evidenţiat efectul
dăunător al tuturor formelor farmaceutice de aciclovir .
Anomaliile la naştere observate la subiecţii expuşi la aciclovir nu au dovedit trăsături comune sau
unice care să sugereze o cauză comună.
Administrarea aciclovirului va fi luată în considerare, numai câ nd potenţialele beneficii terapeutice
materne depăşesc posibilitatea apariţiei unor riscuri la făt.
Alăptarea
După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele
matern în concentraţii de 0,6- 4,1 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice corespunzătoare. Aceste
concentraţii pot expune sugarii la doze de aciclovir de până la 0,3 mg/kg şi zi. Prin urmare, se
recomandă prudenţă când aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.
Fertilitate a
La om, nu există date privind efectul aciclovirului asupra fertilită ţii feminine. Într -un studiu de 20 de
pacienţi de sex masculin cu număr normal de spermatozoizi , cărora li s-a administrat aciclovir pe cale
orală, în doze de până la 1g pe zi, timp de până la ş ase luni s -a dovedit că nu are niciun efect clinic
semnificativ asupra numărului , motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită reacţiilor adverse pe care Aciclovir -Richter le poate determina (ameţeli, somnolenţă),
pacienţii trebuie să se asigure că nu sunt afectaţi înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s -a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări psihice
Foarte rare: agitaţie, confuzi e, halucinaţii, simptome psihotice.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate , de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli.
Foarte rare: tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate, de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau al ţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dure ri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creştere reversibilă a biliru binemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită şi icter.
5
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilizare ).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie di fuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a fost asociată cu
o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul cu aciclovir fiind incertă.
Rare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creştere a valorilor ureei sangu ine şi creatininemiei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.
Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţă renală şi cristalurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate, febră .
Raportarea r eacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt ruga ţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne ş i simptome
Aciclovirul este absorbit numai parţial din tractul gastro- intestinal. Nu au fost evidenţiate efecte toxice
la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al
aciclovirului administrat oral tim p de mai multe zile a fost asociat cu tulburări gastro- intestinale (cum
sunt greaţă şi vărsături) şi tulburări neurologice (cum sunt cefalee şi confuzie).
Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat creşterea creatininemiei, ureei sanguine
şi ulterior, insuficienţă renală. Efecte neurologice, incluzând confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi
comă au fost descrise în asociere cu supradozajul pe cale intravenoasă.
Tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea s emnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în cazul supradozajului simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi
nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază , codul ATC: J05AB01.
Aciclovirul este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro asupra virusurilor
herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 şi 2 (VHS), virusul varicelo- zosterian (VVZ).
În culturile celulare, aciclovirul are cea mai intensă activitate împotriva VHS -1, urmat (în ordinea
descrescătoare a activităţii) de VHS -2 şi VVZ.
Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS -1, VHS -2 şi VVZ are o selectivitate mare. Enzima
timidin -kinază (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizează efectiv aciclovirul ca substrat, astfel
încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazdă este mică; TK codificată de VHS şi VVZ
converteşte aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la
difosfat şi, în final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu
6
ADN - polimeraza virală şi inhib ă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lanţului
după încorporarea sa în ADN -ul viral.
Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu imunodeficienţă severă poate
determina selectarea unor tulpini virale cu sensibil itate redusă şi, consecutiv, absenţa răspunsului la
continuarea tratamentului.
Au fost raportate tulpini cu TK virală sau ADN - polimerază virală modificate. In vitro , expunerea
unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la apariţia rezistenţei. Relaţia dintre sensibilitatea
tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clară.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Aciclovirul este absorbit numai parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă ( C
max) după
administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1 micromol (0,7 µg/ml), iar
concentraţia plasmatică minimă corespunzătoare (C
min) a fost de 1,8 micromol (0,4 µg/ml). Valoarea
C
max după administrarea unor doze de 400 mg, respe ctiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de
5,3 micromol (1,2 µg/ml), respectiv 8 micromol (1,8 µg/ml), iar valoarea C
min a fost de 2,7 micromol
(0,6 µ g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 µg/ml).
La adulţi, după administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg şi 15 mg/kg,
C
max la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 µ g/ml), 43,6 micromol (9,8 µg/ml),
92 micromol (20,7 µg/ml), respectiv 105 µ micromol (23,6 µg/ml). La starea de echilibru, C
min
corespunzătoare după 7 ore au f ost de 2,2 micromol (0,5 µg/ml), 3,1 micromol (0,7 µg/ml),
10,2 micromol (2,3 µg/ml), respectiv 8,8 micromol (2,0 µg/ml). La copii cu vârsta peste 1 an au fost
observate valori similare ale C
max şi Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost
înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2 a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nou -născuţii şi sugarii
(cu vâr sta între 0 -3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de
1 oră, la intervale de 8 ore, C
max la starea de echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 µ g/ml), iar Cmin a
fost de 10,1 micromol (2,3 µg/ml).
Distribuţie
Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentraţia
plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinel e plasmatice este relativ mică (9-33%) şi nu se
aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de legare.
Eliminare
La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după administrare
intravenoas ă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretată sub formă nemodificată prin
rinichi. Clearance- ul renal al aciclovirului este substanţial mai mare decât clearance- ul creatininei,
indicând faptul că la eliminarea renală a medicamentului, pe lângă filtrarea glomerulară, contribuie şi
secreţia tubulară.
9- carboximetoxi -metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului şi reprezintă
aproximativ 10- 15% din doza administrată, regăsită în urină. Când aciclovirul este administrat la o or ă
după 1 g probenecid, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi ASC cresc cu 18%, respectiv
40%.
La nou- născuţi şi sugari (cu vârsta între 0 -3 luni), trataţi cu doze de 10 mg/kg, administrate în perfuzie
cu durata de o oră, la intervale de 8 or e, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 3,8 ore.
Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, timpul de înjumătaţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică al aciclovirului a fost în
medie de 5,7 ore. Concentraţia plasmatică a aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei.
7
La vârstnici, clearance-ul total scade odată cu vârsta, asociat cu scăderea clearance -ului creatininei,
deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este puţin influenţat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Mutagenitate
Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat faptul că aciclovirul
nu prezintă risc mutagen la om.
Carcinogenitate
Studii pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte carcinogene.
Fertilitate
Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult
mai mari d ecât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la două generaţii de şoareci cu aciclovir
administrat oral nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.
Teratogenitate
Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a dete rminat
efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într -un test non- standard la şobolan
au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari, care au
determinat efecte toxice materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină PH 101
Amidonglicolat de sodiu tip A
Po vidonă K29/32
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada d e valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu două blister e din PVC/Al a câte 10 comprimate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6158/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
