DIOCOR 50 mg/20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diocor 50 mg/ 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine spironolactonă 50 mg şi furosemidă 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: parahidroxibenzoa t de metil (E 218), 0,3776 mg , parahidroxibenzoat de
propil (E 216 ) 0,094 mg.
Pentru lista tu turor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule nr.2, cu cap şi corp transparente, conţinând o pulbere compactă, uniformă, de culoare albă
până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diocor conţine un di uretic cu durată scurtă de acţiune şi un antagonist de aldosteron cu durată lungă de
acţiune. Este indicat în tratamentul edemelor persistente asociate hiperaldosteronismului secundar care
la rândul său poate apărea în insuficienţa cronică cardiacă congest ivă şi ciroza hepatică.
Tratamentul cu Diocor trebuie rezervat numai cazurilor refractare la diuretic administrat singur în doze
convenţionale.
Diocor trebuie folosit numai dacă dozele substanţelor active componente, folosite separat în tratament,
coresp und celor din combinaţie.
În tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, Diocor este indicat doar la pacienţii cu
hiperaldosteronism ferm diagnosticat. De asemenea, la aceşti pacienţi Diocor trebuie utilizat doar dacă
substanţele active componente fol osite separat în tratament indică necesitatea folosirii combinaţiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi: 1- 4 capsule pe zi.
Copii şi adolescescenţi: nu se recomandă administrarea medicamentului la copii şi adolescenţi.
Vârstnici: Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se
face mai lent.
2
Capsulele se înghit întregi la micul dejun şi/sau la prânz cu o cantitate suficientă de lichid
(aproximativ un pahar cu apă). Nu se recomandă administrarea seara, datorită creşterii diurezei în
timpul nopţii, în special la începutul tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Administrarea de Diocor este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la furosemidă , spironolactonă, sulfonamide, derivaţi de sulfonamide sa u la
oricare din excipienţii medicamentului;
- pacienţi cu hipovolemie sau deshidratare (cu sau fără hipotensiune arterială);
- pacienţi cu funcţie renală alterată şi un clearance la creatinină mai mic de 30 ml/minut şi1,73
m
2 suprafaţă corporală, anurie sau i nsuficienţă renală cu anurie care nu răspunde la
furosemidă ;
- insuficienţă renală ca rezultat al intoxicării cu agenţi nefrotoxici sau hepatotoxici sau
insuficienţă renală asociată cu comă hepatică;
- hiperpotasemie;
- hipopotasemie severă;
- hiponatriemie severă ;
- boala Addison;
- alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Spironolactona poate determina modificări ale vocii. Astfel sunt necesare precauţii la pacienţii la care
vocea reprezintă o parte importantă a activităţii profesionale (d e exemplu actori, cântăreţi, învăţători).
Pacienţii cu obstrucţie parţială a căilor urinare, de exemplu pacienţii cu hipertrofie de prostată sau
tulburări de micţiune, au un risc crescut de dezvoltare a retenţiei acute şi necesită o monitorizare
atentă, pentru a menţine debitul urinar.
Dacă este cazul, trebuie să se întreprindă măsuri de corectare a hipotensiunii arteriale sau hipovolemiei
înainte de începerea terapiei.
În mod particular este necesară o monitorizare atentă la pacienţii cu:
- hipotensiune arterială;
- risc de scădere pronunţată a tensiunii arteriale;
- diabet zaharat latent care poate deveni manifest sau la pacienţii diabetici la care poate creşte
necesarul de insulină;
- gută;
- ciroză hepatică asociată cu alterarea funcţiei renale;
- hipoproteinemi e, de exemplu asociată cu sindromul nefrotic (efectul furosemidei poate fi
micşorat şi poate să crească ototoxicitatea acestuia). Sunt necesare precauţii în titrarea dozelor.
În prezenţa unui nivel plasmatic crescut de potasiu, administrarea de Diocor tre buie evitată. Deoarece
există riscul de apariţie a hiperpotasemiei nu sunt recomandate administrarea concomitentă de
triamteren, amilorid, suplimente de potasiu sau antiinflamatoare nonsteroidiene.
Sunt necesare precauţii la pacienţii cu predispoziţie de apariţie a deficitelor electrolitice.
În timpul tratamentului este recomandată monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale sodiului,
potasiului, creatininei şi glucozei. Este necesară în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu
risc cr escut de dezechilibre electrolitice sau în cazul unei pierderi lichidiene importante. Hipovolemia
sau deshidratarea sau orice tulburări electrolitice şi acido -bazice trebuie să fie corectate. Acestea pot
necesita întreruperea temporară a administrării de Diocor .
Sunt necesare verificări frecvente ale potasemiei în cazul pacienţilor cu funcţie renală alterată cu un
clearance la creatinină mai mic de 60 ml/minut şi 1,73 m
2 suprafaţă corporală şi de asemenea în
3
cazurile de administrare de Diocor în asociere c u anumite medicamente care pot conduce la creşteri ale
concentraţiilor plasmatice ale potasiului.
Ca parte a măsurilor de prevenţie a apariţiei nefropatiei induse de medicamentele care conţin substanţe
de contrast, la pacienţii cu risc crescut, furosemida nu este recomandat să fie folosit pentru inducerea
diurezei.
Vârstnici
Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se face mai lent.
Utilizare concomitentă cu risperidonă
În studiile controlate cu placebo privin d risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă plus risperidonă (7,3%;
vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75 -97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70 -96) sau cu furosemidă în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte
diuretice (în principal diuretice ti azidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii
asemănătoare.
Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s- a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul tr ebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printr e pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor global de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Atenţionare pentru sportivi : Diocor poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping.
Deoarece medicamentul conţine parahidroxibenzoat de metil (E 218) şi parahidroxibenzoat de propil
(E 216) , poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru a anticipa o scădere pronunţată a tensiunii arteriale, pot fi necesare ajustări ale dozelor de
glicozide cardiotonice, diuretice, medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu potenţial de
scăd ere a tensiunii arteriale la administrarea concomitentă cu Diocor. O scădere marcată a tensiunii
arteriale şi o deteriorare a funcţiei renale se observă la administrarea concomitentă a furosemidei cu
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau c u antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină
II, sau la o creştere a dozelor acestora. Cu cel puţin 3 zile înaintea iniţierii sau creşterii dozelor în
tratamentul cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti de receptori pen tru
angiotensina II, dozele de Diocor trebuie să fie reduse sau trebuie întreruptă administrarea.
Dacă medicamentul este administrat în combinaţie cu săruri de potasiu, cu medicamente care reduc
excreţia potasiului, cu medicamente antiinflamatorii nonster oidiene sau cu inhibitori de enzimă de
conversie, poate să apară o creştere a concentraţiei plasmatice a potasiului şi hiperpotasemie.
Efectele toxice ale medicamentelor nefrotoxice pot creşte la administrarea de diuretice puternice cum
este furosemida .
Deoarece sucralfatul reduce absorbţia furosemidei de la nivelul tractului intestinal, reducându -i astfel
efectul, Diocor şi sucralfatul nu trebuie să fie luate la un interval mai mic de 2 ore unul faţă de celălalt.
Similar altor diuretice, concentraţiile plasmatice ale litiului pot creşte dacă acesta este administrat
concomitent cu Diocor, rezultând o creştere a toxicităţii litiului, incluzând efectele cardiotoxice şi
nefrotoxice. De aceea este recomandată o monitorizare atentă a concentraţiei plasmatice a litiului, iar
dacă este necesară administrarea litiului, doza trebuie să fie ajustată corespunzător.
4
Asocierea furosemidei sau a altui diuretic puternic cu risperidona necesită prudenţă şi iniţierea
tratamentului asociat trebuie făcută numai după evaluar ea atentă a raportului beneficiu-risc (vezi
pct.4.4).
Anumite medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (de exemplu indometacin, acid acetilsalicilic)
pot să atenueze acţiunea medicamentului Diocor şi pot determina insuficienţă renală acută în cazurile
hipovolemiei sau deshidratării preexistente.
Toxicitatea salicilaţilor poate să fie crescută de Diocor. În unele cazuri Diocor poate diminua efectele
altor medicamente (de exemplu efectele antidiabeticelor şi aminelor vasopresoare) şi câteodată să
potenţe ze acţiunea lor (de exemplu salicilaţi, teofiline şi relaxante musculare de tip curara).
Diocor poate să potenţeze efectul ototoxic al aminoglicozidelor şi al altor medicamente ototoxice.
Deoarece pot conduce la o afectare ireversibilă, aceste medicamente trebuie folosite împreună cu
Diocor numai în cazuri întemeiate medical.
Dacă cisplastina şi furosemida sunt administrate concomitent există riscul de apariţie a efectelor
ototoxice. În plus, efectul nefrotoxic al cisplatinei poate fi crescut dacă furosemida nu este
administrat ă în doze mici (de exemplu 40 mg la pacienţii cu funcţie renală normală) şi în caz de
echilibru hidroelectrolitic atunci când este folosit ă pentru diureză forţată în timpul tratamentului cu
cisplastină.
Spironolactona poate produce creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei. Anumite dezechilibre
hidroelectrolitice (hipopotasemia, hipomagnezemia) pot creşte toxicitatea anumitor medicamente (de
exemplu medicamentele digitalice şi cele care induc sindromul de interval QT prelungit).
Efectul medicamentului Diocor poate fi diminuat la administrarea concomitentă de fenitoină.
Administrarea concomitentă de carbamazepină sau aminoglutetimidă poate creşte riscul de apariţie a
hiponatremiei.
Administrarea concomitentă de coticosteroizi p oate determina retenţia de sodiu.
Atât spironolactona, cât şi carbenoxolona pot afecta acţiunea celeilalte substanţe. Din acest punct de
vedere lemnul dulce în cantităţi mari acţionează în manieră similară cu carbenoxolona.
Corticosteroizii, carbenoxolona , lemnul dulce, β
2 simpatomimetice în cantităţi mari şi folosirea
îndelungată a laxativelor, reboxetină şi amfotericină pot creşte riscul apariţiei hipopotasemiei.
Probenecidul, metotrexatul şi alte medicamente care, asemănător cu furosemida, suferă secreţie
tubulară importantă, pot reduce efectul medicamentului Diocor. Furosemida poate scădea eliminarea
renală a acestor medicamente. În caz de tratament cu doze mari (în particular cu furosemidă şi alte
medicamente), poate conduce la creşterea concentraţii lor plasmatice şi creşterea riscului de reacţii
adverse datorate furosemidei sau medicaţiei concomitente.
Afectarea funcţiei renale poate să apară la pacienţii care primesc tratament concomitent cu furosemidă
şi anumite cefalosporine în doze mari.
Folosi rea concomitentă a ciclosporinei şi furosemidei este asociată cu creşterea riscului de apariţie a
artritei gutoase.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale au demonstrat că, în general, furosemida nu are efecte dăunăt oare asupra
sarcinii. Există dovezi clinice asupra siguranţei folosirii medicamentului în cel de- al treilea trimestru
de sarcină; totuşi furosemida traversează bariera placentară.
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară.
5
Diocor nu trebuie să fie folosit în timpul sarcinii decât în cazul unor motive medicale bine întemeiate.
Tratamentul în timpul sarcinii necesită monitorizarea creşterii fetale.
Alăptarea
Furosemida trece în laptele matern şi poate inhiba lactaţia.
Canenrona, un metabolit al spironolactonei, apare în laptele matern şi de aceea Diocor nu trebuie
utilizat de către femeile care alăptează (vezi pct.4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Scăderea atenţiei poate afecta capacit atea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru se
aplică în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Furosemida
Furosemida este în mod obişnuit bine tolerat ă.
- Investigaţii diagnostice: creşterea transaminazelor, creşteri t ranzitorii ale creatininei şi ureei serice,
hiperuricemie.
- Tulburări generale şi la locul de administrare: stare generală de rău, oboseală, febră, intoleranţă
ortostatică.
- Tulburări gastro -intestinale: xerostomie, senzaţie de sete, greaţă, senzaţie de vomă, diaree,
pancreatită acută.
- Tulburări hematologice şi limfatice: deprimarea măduvei osoase (impune oprirea tratamentului),
anemie aplastică, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică, leucopenie, eozinofilie.
- Tulburări hepatobiliare: colestază intrahepatică.
- Tulburări metabolice şi de nutriţie: hipocalcemie, tetanie, scăderea toleranţei la glucoză, gută,
deshidratare, creşteri ale cncentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor, alcaloză
metabolică. La pacienţii cu diabet zaharat p oate conduce la o deteriorare a controlului metabolic;
diabetul zaharat latent poate deveni manifest.
Furosemida conduce la creşterea excreţiei de sodiu şi clor şi consecutiv de apă. În plus este
crescută excreţia altor electroliţi (în particular calciu şi magneziu). Cele 2 substanţe active exercită o
influenţă opusă asupra excreţiei de potasiu. Potasemia poate scădea, în special la începutul
tratamentului (datorită acţiunii timpurii a furosemidei), deşi în mod particular, dacă tratamentul
continuă, concent raţiile plasmatice ale potasiului pot creşte (datorită instalării mai tardive a acţiunii
spironolactonei), în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
- Tulburări musculo -scheletale şi ale ţesutului conjunctiv: crampe musculare, slăbiciune musculară.
- Tulburări ale sistemului nervos: parestezie, ameţeală, cefalee, somnolenţă, afectarea concentrării şi a
reacţiilor, senzaţie de leşin, senzaţie de presiune la nivelul capului; encefalopatie hepatică la pacienţi
cu insuficienţă hepatocelulară
- Tulburări psihice: confuzie.
- Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, fotosensibilitate,
purpură, eritem poliform, dermatită exfoliativă, alte erupţii sau leziuni buloase, urticarie.
- Tulburări renale şi ale căilor rena le: nefrocalcinoză/nefrolitiază la prematuri, nefrită interstiţială.
- Tulburări oculare: tulburări de vedere.
- Tulburări acustice şi vestibulare: tinnitus, tulburări de auz.
- Tulburări cardice: tulburări de ritm cardiac.
- Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, hipovolemie, vasculită.
- Tulburări ale sistemului imun: reacţii anafilactice sau anafilactoide (de exemplu şoc anafilactic).
La prematuri, în primele săptămâni de viaţă, furosemida poate creşte riscul de persistenţă a canalului
arterial ( ductus arteriosus) .
Spironolactona
- Tulburări generale şi la locul de administrare: stare generală de rău, somnolenţă, modificarea vocii
- Tulburări endocrine: tumoră benignă la nivelul sânului, dureri la nivelul sânului
- Tulburări gastro- intestinale: tul burări gastro- intestinale, greaţă, ulcer gastric
- Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie (incluzând agranulocitoză), trombocitopenie
6
- Tulburări hepatobiliare: funcţie hepatică anormală
- Tulburări metabolice şi de nutriţie: tulburări electroliti ce, hiperpotasemie,
- Tulburări musculo -scheletale şi ale ţesutului conjunctiv: crampe musculare
- Tulburări ale sistemului nervos: ameţeală, dureri de cap, ataxie
- Tulburări psihice: schimbări ale libidoului, confuzie
- Tulburări ale aparatului genital şi sânului: tulburări menstruale
- Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: alopecie, hipertricoză, prurit, erupţie maculopapulară
sau eritematoasă, urticarie, sindrom Stevens Johnson
- Tulburări renale şi ale căilor renale: insuficienţă renală
Când se foloseşte spironolactonă poate să apară ginecomastie. Apariţia ginecomastiei pare să fie în
relaţie atât cu nivelul dozelor, cât şi cu durata tratamentului, fiind în mod normal reversibilă la
întreruperea tratamentului. Ginecomastia poate să persiste î n cazuri rare.
Acţiunea diuretică poate conduce sau poate să contribuie la hipovolemie sau deshidratare în special la
pacienţii vârstnici. Pentru a împiedica acest lucru, este important să se compenseze orice pierdere
nedorită de lichide (de exemplu voma, diareea sau transpiraţia excesivă). Pierderea severă de lichide
poate conduce la hemoconcentraţie cu tendinţa de apariţie a trombozelor.
Creşterea cantităţii de urină produsă poate să provoace sau să agraveze simptomele pacienţilor cu
obstrucţia căilor ur inare. Astfel poate apărea retenţia acută de urină cu posibile complicaţii secundare,
de exemplu la pacienţii cu tulburări de golire a vezicii urinare, hiperplazie prostatică sau îngustarea
uretrei.
4.9 Supradozaj
Tabloul clinic în supradozarea acută sau cronică depinde în primul rând de extensia şi de consecinţele
pierderii de lichide şi electroliţi, de exemplu hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare, aritmii
cardiace datorate diurezei excesive. Simptomele ale acestor tulburări includ hipotensiune art erială
severă (până la şoc), insuficienţă renală acută, tromboză, stări delirante, paralizie flască, apatie şi
confuzie.
Tratamentul trebuie să vizeze o înlocuire a lichidelor pierdute şi corectarea dezechilibrului electrolitic.
Împreună cu prevenţia şi t ratarea complicaţiilor severe rezultate din aceste tulburări şi alte efecte
asupra organismului (de exemplu hiperpotasemia), aceste acţiuni corective pot necesita monitorizare
medicală intensivă, generală şi specifică (de exemplu favorizarea eliminării pot asiului).
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru furosemidă. Dacă ingestia a avut loc recent, se încearcă
să se limiteze absorbţia sistemică a substanţei active prin măsuri precum lavaj gastric sau
administrarea de cărbune activat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de diuretice puternice (de ansă) şi diur etice care economisesc
potasiul, cod ul ATC:C03EB01 .
Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansă cu acţiune saliuretică
intensă. La doze terapeutice obişnuite, odată ajunsă în lumenul tubular, acţionează în principal la
nivelul epiteliului porţiunii ascendente a ansei Henle, unde inhibă reabsorbţia sodiului şi a clorului,
crescând astfel excreţia acestora şi a apei. Furosemida acţionează şi la nivelul tubului contort proximal
inhibând reabsorbţia izoosmotică. Diureza indusă de furosemidă este intensă, cu un volum mare de
urină izotonă sau uşor hipotonă, cu reacţie acidă, bogată în ioni de sodiu, potasi u, clor, magneziu,
calciu, hidrogen şi amoniu. Acţiunea saliuretică creşte direct proporţional cu doza administrată şi
persistă chiar în cazul insuficienţei renale. Furosemida creşte fluxul sanguin renal fără să mărească
filtrarea glomerulară şi redistribu ie sângele de la medulară către corticala rinichiului. Acest efect este
atribuit stimulării de prostaglandine şi renină.
7
Spironolactona este un steroid cu structură asemănătoare cu a aldosteronului (hormon
corticosuprarenalian) şi acţionează ca un antagonist competitiv la nivelul porţiunii distale a tubului
contort renal. Creşte excreţia de sodiu şi apă şi reduce excreţia de potasiu având ca rezultat clinic
creştrea diurezei ş i scăderea tensiunii arteriale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Spironolactona
Absorbţie: Absorbţia spironolactonei este variabilă datorită solubilităţii scăzute. Prin micronizarea
substanţei active în comprimate s- a îmbunătăţit absorbţia. De asemenea absorbţia este îmbunătăţită
dacă medicamentul este administrat după masă, probabil datorită încetinirii golirii conţinutului gastric,
alimentele promovând dezintegrarea comprimatului şi se îmbunătăţeşte disoluţia medicamentului. Mai
mult, acizii biliari secretaţi ca răspuns la prezenţa alimentelor în tractul digestiv, dizolvă
spironolac tona, deoarece aceasta este foarte lipofilă. Formulele de spironolactonă disponibile actual
sunt bine absorbite din tractul gastro- intestinal şi biodisponibilitatea medicamentului depăşeşte 90%.
Distribuţie: Spironolactona se legă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%, iar
volumul de distribuţie nu este cunoscut.
Metabolizare: Spironolactona este rapid şi extensiv metabolizată la canrenonă (metabolitul activ), 7α
tiometilspironolactonă (metabolitul majoritar) şi alţi metaboliţi care con ţin sulf. Aceştia împreună cu
medicamentul netransformat contribuie la acţiunea anti -mineralocorticoidă.
Eliminare: Metaboliţii sunt eliminaţi în principal pe cale renală, secundar având loc excreţie la nivel
biliar. În urină medicamentul în stare nativă se găseşte într-o cantitate minimă sau chiar deloc.
Furosemida
Absorbţie: Furosemida este rapid absorbit ă din tractul gastro -intestinal după administrarea orală.
Efectul diuretic al furosemidei se instalează într -o oră de la administrarea orală şi efectu l maxim este
în prima sau a doua oră de la administrare. Durata acţiunii este de 4 -6 ore dar poate continua până la 8
ore. La administrarea orală la voluntari sănătoşi biodisponibilitatea medie a medicamentului este de
aproximativ 52%, dar intervalul este larg de la 27 -80%. Alimentele reduc biodisponibilitatea
furosemidei cu aproximativ 30%.
Distribuţie: În plasmă furosemida este extensiv legat de proteinele plasmatice, în principal de
albumină. Fracţia de medicament nelegată este de aproximativ 2 -4% la doze terapeutice. Volumul de
distribuţie este 170- 270 ml/kg.
Metabolizare: Furosemida este parţial metabolizat ă la glucuronid conjugat care este excretat în bilă şi
urină. Procentul excretat în urină ca şi glucuronid conjugat este de 7- 15%. Glucuronidul este inactiv.
Eliminare: Excreţia urinară este asigurată atât prin filtrare glomerulară, cât şi secreţie tubulară
proximală, împreună reprezentând aproximativ 2/3 din doza administrată, restul fiind eliminat prin
fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ca rcinogenitate:
S -a observat că spironolactona poate produce tumori la şobolan când este administrată în doze mari pe
o perioadă lungă de timp. Semnificaţia acestor observaţii referitoare la folosirea în clinică nu este
sigură. Totuşi, folosirea timp îndelungat a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o evaluare atentă
a beneficiilor faţă de riscurile potenţiale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
8
6.1 Lista excipienţilor
Conţ inutul capsulei
Manitol
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Povidonă K 29/32
Stearat de magneziu.
Capsula
Cap
Parahidroxibenzoat de metil (E 218)
Parahidroxibenzoat de propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Gelatină
Corp
Parahidroxibenzoat de metil (E 218)
Parahidroxibenzoat de propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii sp eciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanience S.R.L.
Str. Frederic Chopin nr. 1A, sector 2
Bucureşti, cod 020241
România
9
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6255/2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Mart ie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diocor 50 mg/ 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine spironolactonă 50 mg şi furosemidă 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: parahidroxibenzoa t de metil (E 218), 0,3776 mg , parahidroxibenzoat de
propil (E 216 ) 0,094 mg.
Pentru lista tu turor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule nr.2, cu cap şi corp transparente, conţinând o pulbere compactă, uniformă, de culoare albă
până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diocor conţine un di uretic cu durată scurtă de acţiune şi un antagonist de aldosteron cu durată lungă de
acţiune. Este indicat în tratamentul edemelor persistente asociate hiperaldosteronismului secundar care
la rândul său poate apărea în insuficienţa cronică cardiacă congest ivă şi ciroza hepatică.
Tratamentul cu Diocor trebuie rezervat numai cazurilor refractare la diuretic administrat singur în doze
convenţionale.
Diocor trebuie folosit numai dacă dozele substanţelor active componente, folosite separat în tratament,
coresp und celor din combinaţie.
În tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, Diocor este indicat doar la pacienţii cu
hiperaldosteronism ferm diagnosticat. De asemenea, la aceşti pacienţi Diocor trebuie utilizat doar dacă
substanţele active componente fol osite separat în tratament indică necesitatea folosirii combinaţiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi: 1- 4 capsule pe zi.
Copii şi adolescescenţi: nu se recomandă administrarea medicamentului la copii şi adolescenţi.
Vârstnici: Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se
face mai lent.
2
Capsulele se înghit întregi la micul dejun şi/sau la prânz cu o cantitate suficientă de lichid
(aproximativ un pahar cu apă). Nu se recomandă administrarea seara, datorită creşterii diurezei în
timpul nopţii, în special la începutul tratamentului.
4.3 Contraindicaţii
Administrarea de Diocor este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la furosemidă , spironolactonă, sulfonamide, derivaţi de sulfonamide sa u la
oricare din excipienţii medicamentului;
- pacienţi cu hipovolemie sau deshidratare (cu sau fără hipotensiune arterială);
- pacienţi cu funcţie renală alterată şi un clearance la creatinină mai mic de 30 ml/minut şi1,73
m
2 suprafaţă corporală, anurie sau i nsuficienţă renală cu anurie care nu răspunde la
furosemidă ;
- insuficienţă renală ca rezultat al intoxicării cu agenţi nefrotoxici sau hepatotoxici sau
insuficienţă renală asociată cu comă hepatică;
- hiperpotasemie;
- hipopotasemie severă;
- hiponatriemie severă ;
- boala Addison;
- alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Spironolactona poate determina modificări ale vocii. Astfel sunt necesare precauţii la pacienţii la care
vocea reprezintă o parte importantă a activităţii profesionale (d e exemplu actori, cântăreţi, învăţători).
Pacienţii cu obstrucţie parţială a căilor urinare, de exemplu pacienţii cu hipertrofie de prostată sau
tulburări de micţiune, au un risc crescut de dezvoltare a retenţiei acute şi necesită o monitorizare
atentă, pentru a menţine debitul urinar.
Dacă este cazul, trebuie să se întreprindă măsuri de corectare a hipotensiunii arteriale sau hipovolemiei
înainte de începerea terapiei.
În mod particular este necesară o monitorizare atentă la pacienţii cu:
- hipotensiune arterială;
- risc de scădere pronunţată a tensiunii arteriale;
- diabet zaharat latent care poate deveni manifest sau la pacienţii diabetici la care poate creşte
necesarul de insulină;
- gută;
- ciroză hepatică asociată cu alterarea funcţiei renale;
- hipoproteinemi e, de exemplu asociată cu sindromul nefrotic (efectul furosemidei poate fi
micşorat şi poate să crească ototoxicitatea acestuia). Sunt necesare precauţii în titrarea dozelor.
În prezenţa unui nivel plasmatic crescut de potasiu, administrarea de Diocor tre buie evitată. Deoarece
există riscul de apariţie a hiperpotasemiei nu sunt recomandate administrarea concomitentă de
triamteren, amilorid, suplimente de potasiu sau antiinflamatoare nonsteroidiene.
Sunt necesare precauţii la pacienţii cu predispoziţie de apariţie a deficitelor electrolitice.
În timpul tratamentului este recomandată monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale sodiului,
potasiului, creatininei şi glucozei. Este necesară în mod particular o monitorizare atentă la pacienţii cu
risc cr escut de dezechilibre electrolitice sau în cazul unei pierderi lichidiene importante. Hipovolemia
sau deshidratarea sau orice tulburări electrolitice şi acido -bazice trebuie să fie corectate. Acestea pot
necesita întreruperea temporară a administrării de Diocor .
Sunt necesare verificări frecvente ale potasemiei în cazul pacienţilor cu funcţie renală alterată cu un
clearance la creatinină mai mic de 60 ml/minut şi 1,73 m
2 suprafaţă corporală şi de asemenea în
3
cazurile de administrare de Diocor în asociere c u anumite medicamente care pot conduce la creşteri ale
concentraţiilor plasmatice ale potasiului.
Ca parte a măsurilor de prevenţie a apariţiei nefropatiei induse de medicamentele care conţin substanţe
de contrast, la pacienţii cu risc crescut, furosemida nu este recomandat să fie folosit pentru inducerea
diurezei.
Vârstnici
Eliminarea furosemidei şi spironolactonei din organism la această categorie de vârstă se face mai lent.
Utilizare concomitentă cu risperidonă
În studiile controlate cu placebo privin d risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemidă plus risperidonă (7,3%;
vârsta medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75 -97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70 -96) sau cu furosemidă în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Folosirea concomitentă a risperidonei cu alte
diuretice (în principal diuretice ti azidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu observaţii
asemănătoare.
Nu a fost identificat nici un mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s- a
observat un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medicamentul tr ebuie folosit cu
precauţie şi trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament
concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de le folosi. Nu a existat o incidenţă
crescută a mortalităţii printr e pacienţii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor global de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitată la pacienţii vârstnici cu demenţă.
Atenţionare pentru sportivi : Diocor poate determina o reacţie pozitivă la testele de control antidoping.
Deoarece medicamentul conţine parahidroxibenzoat de metil (E 218) şi parahidroxibenzoat de propil
(E 216) , poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pentru a anticipa o scădere pronunţată a tensiunii arteriale, pot fi necesare ajustări ale dozelor de
glicozide cardiotonice, diuretice, medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu potenţial de
scăd ere a tensiunii arteriale la administrarea concomitentă cu Diocor. O scădere marcată a tensiunii
arteriale şi o deteriorare a funcţiei renale se observă la administrarea concomitentă a furosemidei cu
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau c u antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină
II, sau la o creştere a dozelor acestora. Cu cel puţin 3 zile înaintea iniţierii sau creşterii dozelor în
tratamentul cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei sau cu antagonişti de receptori pen tru
angiotensina II, dozele de Diocor trebuie să fie reduse sau trebuie întreruptă administrarea.
Dacă medicamentul este administrat în combinaţie cu săruri de potasiu, cu medicamente care reduc
excreţia potasiului, cu medicamente antiinflamatorii nonster oidiene sau cu inhibitori de enzimă de
conversie, poate să apară o creştere a concentraţiei plasmatice a potasiului şi hiperpotasemie.
Efectele toxice ale medicamentelor nefrotoxice pot creşte la administrarea de diuretice puternice cum
este furosemida .
Deoarece sucralfatul reduce absorbţia furosemidei de la nivelul tractului intestinal, reducându -i astfel
efectul, Diocor şi sucralfatul nu trebuie să fie luate la un interval mai mic de 2 ore unul faţă de celălalt.
Similar altor diuretice, concentraţiile plasmatice ale litiului pot creşte dacă acesta este administrat
concomitent cu Diocor, rezultând o creştere a toxicităţii litiului, incluzând efectele cardiotoxice şi
nefrotoxice. De aceea este recomandată o monitorizare atentă a concentraţiei plasmatice a litiului, iar
dacă este necesară administrarea litiului, doza trebuie să fie ajustată corespunzător.
4
Asocierea furosemidei sau a altui diuretic puternic cu risperidona necesită prudenţă şi iniţierea
tratamentului asociat trebuie făcută numai după evaluar ea atentă a raportului beneficiu-risc (vezi
pct.4.4).
Anumite medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (de exemplu indometacin, acid acetilsalicilic)
pot să atenueze acţiunea medicamentului Diocor şi pot determina insuficienţă renală acută în cazurile
hipovolemiei sau deshidratării preexistente.
Toxicitatea salicilaţilor poate să fie crescută de Diocor. În unele cazuri Diocor poate diminua efectele
altor medicamente (de exemplu efectele antidiabeticelor şi aminelor vasopresoare) şi câteodată să
potenţe ze acţiunea lor (de exemplu salicilaţi, teofiline şi relaxante musculare de tip curara).
Diocor poate să potenţeze efectul ototoxic al aminoglicozidelor şi al altor medicamente ototoxice.
Deoarece pot conduce la o afectare ireversibilă, aceste medicamente trebuie folosite împreună cu
Diocor numai în cazuri întemeiate medical.
Dacă cisplastina şi furosemida sunt administrate concomitent există riscul de apariţie a efectelor
ototoxice. În plus, efectul nefrotoxic al cisplatinei poate fi crescut dacă furosemida nu este
administrat ă în doze mici (de exemplu 40 mg la pacienţii cu funcţie renală normală) şi în caz de
echilibru hidroelectrolitic atunci când este folosit ă pentru diureză forţată în timpul tratamentului cu
cisplastină.
Spironolactona poate produce creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei. Anumite dezechilibre
hidroelectrolitice (hipopotasemia, hipomagnezemia) pot creşte toxicitatea anumitor medicamente (de
exemplu medicamentele digitalice şi cele care induc sindromul de interval QT prelungit).
Efectul medicamentului Diocor poate fi diminuat la administrarea concomitentă de fenitoină.
Administrarea concomitentă de carbamazepină sau aminoglutetimidă poate creşte riscul de apariţie a
hiponatremiei.
Administrarea concomitentă de coticosteroizi p oate determina retenţia de sodiu.
Atât spironolactona, cât şi carbenoxolona pot afecta acţiunea celeilalte substanţe. Din acest punct de
vedere lemnul dulce în cantităţi mari acţionează în manieră similară cu carbenoxolona.
Corticosteroizii, carbenoxolona , lemnul dulce, β
2 simpatomimetice în cantităţi mari şi folosirea
îndelungată a laxativelor, reboxetină şi amfotericină pot creşte riscul apariţiei hipopotasemiei.
Probenecidul, metotrexatul şi alte medicamente care, asemănător cu furosemida, suferă secreţie
tubulară importantă, pot reduce efectul medicamentului Diocor. Furosemida poate scădea eliminarea
renală a acestor medicamente. În caz de tratament cu doze mari (în particular cu furosemidă şi alte
medicamente), poate conduce la creşterea concentraţii lor plasmatice şi creşterea riscului de reacţii
adverse datorate furosemidei sau medicaţiei concomitente.
Afectarea funcţiei renale poate să apară la pacienţii care primesc tratament concomitent cu furosemidă
şi anumite cefalosporine în doze mari.
Folosi rea concomitentă a ciclosporinei şi furosemidei este asociată cu creşterea riscului de apariţie a
artritei gutoase.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale au demonstrat că, în general, furosemida nu are efecte dăunăt oare asupra
sarcinii. Există dovezi clinice asupra siguranţei folosirii medicamentului în cel de- al treilea trimestru
de sarcină; totuşi furosemida traversează bariera placentară.
Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară.
5
Diocor nu trebuie să fie folosit în timpul sarcinii decât în cazul unor motive medicale bine întemeiate.
Tratamentul în timpul sarcinii necesită monitorizarea creşterii fetale.
Alăptarea
Furosemida trece în laptele matern şi poate inhiba lactaţia.
Canenrona, un metabolit al spironolactonei, apare în laptele matern şi de aceea Diocor nu trebuie
utilizat de către femeile care alăptează (vezi pct.4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Scăderea atenţiei poate afecta capacit atea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru se
aplică în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Furosemida
Furosemida este în mod obişnuit bine tolerat ă.
- Investigaţii diagnostice: creşterea transaminazelor, creşteri t ranzitorii ale creatininei şi ureei serice,
hiperuricemie.
- Tulburări generale şi la locul de administrare: stare generală de rău, oboseală, febră, intoleranţă
ortostatică.
- Tulburări gastro -intestinale: xerostomie, senzaţie de sete, greaţă, senzaţie de vomă, diaree,
pancreatită acută.
- Tulburări hematologice şi limfatice: deprimarea măduvei osoase (impune oprirea tratamentului),
anemie aplastică, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică, leucopenie, eozinofilie.
- Tulburări hepatobiliare: colestază intrahepatică.
- Tulburări metabolice şi de nutriţie: hipocalcemie, tetanie, scăderea toleranţei la glucoză, gută,
deshidratare, creşteri ale cncentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor, alcaloză
metabolică. La pacienţii cu diabet zaharat p oate conduce la o deteriorare a controlului metabolic;
diabetul zaharat latent poate deveni manifest.
Furosemida conduce la creşterea excreţiei de sodiu şi clor şi consecutiv de apă. În plus este
crescută excreţia altor electroliţi (în particular calciu şi magneziu). Cele 2 substanţe active exercită o
influenţă opusă asupra excreţiei de potasiu. Potasemia poate scădea, în special la începutul
tratamentului (datorită acţiunii timpurii a furosemidei), deşi în mod particular, dacă tratamentul
continuă, concent raţiile plasmatice ale potasiului pot creşte (datorită instalării mai tardive a acţiunii
spironolactonei), în special la pacienţii cu insuficienţă renală.
- Tulburări musculo -scheletale şi ale ţesutului conjunctiv: crampe musculare, slăbiciune musculară.
- Tulburări ale sistemului nervos: parestezie, ameţeală, cefalee, somnolenţă, afectarea concentrării şi a
reacţiilor, senzaţie de leşin, senzaţie de presiune la nivelul capului; encefalopatie hepatică la pacienţi
cu insuficienţă hepatocelulară
- Tulburări psihice: confuzie.
- Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, fotosensibilitate,
purpură, eritem poliform, dermatită exfoliativă, alte erupţii sau leziuni buloase, urticarie.
- Tulburări renale şi ale căilor rena le: nefrocalcinoză/nefrolitiază la prematuri, nefrită interstiţială.
- Tulburări oculare: tulburări de vedere.
- Tulburări acustice şi vestibulare: tinnitus, tulburări de auz.
- Tulburări cardice: tulburări de ritm cardiac.
- Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, hipovolemie, vasculită.
- Tulburări ale sistemului imun: reacţii anafilactice sau anafilactoide (de exemplu şoc anafilactic).
La prematuri, în primele săptămâni de viaţă, furosemida poate creşte riscul de persistenţă a canalului
arterial ( ductus arteriosus) .
Spironolactona
- Tulburări generale şi la locul de administrare: stare generală de rău, somnolenţă, modificarea vocii
- Tulburări endocrine: tumoră benignă la nivelul sânului, dureri la nivelul sânului
- Tulburări gastro- intestinale: tul burări gastro- intestinale, greaţă, ulcer gastric
- Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie (incluzând agranulocitoză), trombocitopenie
6
- Tulburări hepatobiliare: funcţie hepatică anormală
- Tulburări metabolice şi de nutriţie: tulburări electroliti ce, hiperpotasemie,
- Tulburări musculo -scheletale şi ale ţesutului conjunctiv: crampe musculare
- Tulburări ale sistemului nervos: ameţeală, dureri de cap, ataxie
- Tulburări psihice: schimbări ale libidoului, confuzie
- Tulburări ale aparatului genital şi sânului: tulburări menstruale
- Afecţiuni cutanate şi ale tesutului subcutanat: alopecie, hipertricoză, prurit, erupţie maculopapulară
sau eritematoasă, urticarie, sindrom Stevens Johnson
- Tulburări renale şi ale căilor renale: insuficienţă renală
Când se foloseşte spironolactonă poate să apară ginecomastie. Apariţia ginecomastiei pare să fie în
relaţie atât cu nivelul dozelor, cât şi cu durata tratamentului, fiind în mod normal reversibilă la
întreruperea tratamentului. Ginecomastia poate să persiste î n cazuri rare.
Acţiunea diuretică poate conduce sau poate să contribuie la hipovolemie sau deshidratare în special la
pacienţii vârstnici. Pentru a împiedica acest lucru, este important să se compenseze orice pierdere
nedorită de lichide (de exemplu voma, diareea sau transpiraţia excesivă). Pierderea severă de lichide
poate conduce la hemoconcentraţie cu tendinţa de apariţie a trombozelor.
Creşterea cantităţii de urină produsă poate să provoace sau să agraveze simptomele pacienţilor cu
obstrucţia căilor ur inare. Astfel poate apărea retenţia acută de urină cu posibile complicaţii secundare,
de exemplu la pacienţii cu tulburări de golire a vezicii urinare, hiperplazie prostatică sau îngustarea
uretrei.
4.9 Supradozaj
Tabloul clinic în supradozarea acută sau cronică depinde în primul rând de extensia şi de consecinţele
pierderii de lichide şi electroliţi, de exemplu hipovolemie, deshidratare, hemoconcentrare, aritmii
cardiace datorate diurezei excesive. Simptomele ale acestor tulburări includ hipotensiune art erială
severă (până la şoc), insuficienţă renală acută, tromboză, stări delirante, paralizie flască, apatie şi
confuzie.
Tratamentul trebuie să vizeze o înlocuire a lichidelor pierdute şi corectarea dezechilibrului electrolitic.
Împreună cu prevenţia şi t ratarea complicaţiilor severe rezultate din aceste tulburări şi alte efecte
asupra organismului (de exemplu hiperpotasemia), aceste acţiuni corective pot necesita monitorizare
medicală intensivă, generală şi specifică (de exemplu favorizarea eliminării pot asiului).
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru furosemidă. Dacă ingestia a avut loc recent, se încearcă
să se limiteze absorbţia sistemică a substanţei active prin măsuri precum lavaj gastric sau
administrarea de cărbune activat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de diuretice puternice (de ansă) şi diur etice care economisesc
potasiul, cod ul ATC:C03EB01 .
Furosemida este un derivat sulfonamidbenzoic din grupul diureticelor de ansă cu acţiune saliuretică
intensă. La doze terapeutice obişnuite, odată ajunsă în lumenul tubular, acţionează în principal la
nivelul epiteliului porţiunii ascendente a ansei Henle, unde inhibă reabsorbţia sodiului şi a clorului,
crescând astfel excreţia acestora şi a apei. Furosemida acţionează şi la nivelul tubului contort proximal
inhibând reabsorbţia izoosmotică. Diureza indusă de furosemidă este intensă, cu un volum mare de
urină izotonă sau uşor hipotonă, cu reacţie acidă, bogată în ioni de sodiu, potasi u, clor, magneziu,
calciu, hidrogen şi amoniu. Acţiunea saliuretică creşte direct proporţional cu doza administrată şi
persistă chiar în cazul insuficienţei renale. Furosemida creşte fluxul sanguin renal fără să mărească
filtrarea glomerulară şi redistribu ie sângele de la medulară către corticala rinichiului. Acest efect este
atribuit stimulării de prostaglandine şi renină.
7
Spironolactona este un steroid cu structură asemănătoare cu a aldosteronului (hormon
corticosuprarenalian) şi acţionează ca un antagonist competitiv la nivelul porţiunii distale a tubului
contort renal. Creşte excreţia de sodiu şi apă şi reduce excreţia de potasiu având ca rezultat clinic
creştrea diurezei ş i scăderea tensiunii arteriale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Spironolactona
Absorbţie: Absorbţia spironolactonei este variabilă datorită solubilităţii scăzute. Prin micronizarea
substanţei active în comprimate s- a îmbunătăţit absorbţia. De asemenea absorbţia este îmbunătăţită
dacă medicamentul este administrat după masă, probabil datorită încetinirii golirii conţinutului gastric,
alimentele promovând dezintegrarea comprimatului şi se îmbunătăţeşte disoluţia medicamentului. Mai
mult, acizii biliari secretaţi ca răspuns la prezenţa alimentelor în tractul digestiv, dizolvă
spironolac tona, deoarece aceasta este foarte lipofilă. Formulele de spironolactonă disponibile actual
sunt bine absorbite din tractul gastro- intestinal şi biodisponibilitatea medicamentului depăşeşte 90%.
Distribuţie: Spironolactona se legă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%, iar
volumul de distribuţie nu este cunoscut.
Metabolizare: Spironolactona este rapid şi extensiv metabolizată la canrenonă (metabolitul activ), 7α
tiometilspironolactonă (metabolitul majoritar) şi alţi metaboliţi care con ţin sulf. Aceştia împreună cu
medicamentul netransformat contribuie la acţiunea anti -mineralocorticoidă.
Eliminare: Metaboliţii sunt eliminaţi în principal pe cale renală, secundar având loc excreţie la nivel
biliar. În urină medicamentul în stare nativă se găseşte într-o cantitate minimă sau chiar deloc.
Furosemida
Absorbţie: Furosemida este rapid absorbit ă din tractul gastro -intestinal după administrarea orală.
Efectul diuretic al furosemidei se instalează într -o oră de la administrarea orală şi efectu l maxim este
în prima sau a doua oră de la administrare. Durata acţiunii este de 4 -6 ore dar poate continua până la 8
ore. La administrarea orală la voluntari sănătoşi biodisponibilitatea medie a medicamentului este de
aproximativ 52%, dar intervalul este larg de la 27 -80%. Alimentele reduc biodisponibilitatea
furosemidei cu aproximativ 30%.
Distribuţie: În plasmă furosemida este extensiv legat de proteinele plasmatice, în principal de
albumină. Fracţia de medicament nelegată este de aproximativ 2 -4% la doze terapeutice. Volumul de
distribuţie este 170- 270 ml/kg.
Metabolizare: Furosemida este parţial metabolizat ă la glucuronid conjugat care este excretat în bilă şi
urină. Procentul excretat în urină ca şi glucuronid conjugat este de 7- 15%. Glucuronidul este inactiv.
Eliminare: Excreţia urinară este asigurată atât prin filtrare glomerulară, cât şi secreţie tubulară
proximală, împreună reprezentând aproximativ 2/3 din doza administrată, restul fiind eliminat prin
fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ca rcinogenitate:
S -a observat că spironolactona poate produce tumori la şobolan când este administrată în doze mari pe
o perioadă lungă de timp. Semnificaţia acestor observaţii referitoare la folosirea în clinică nu este
sigură. Totuşi, folosirea timp îndelungat a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o evaluare atentă
a beneficiilor faţă de riscurile potenţiale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
8
6.1 Lista excipienţilor
Conţ inutul capsulei
Manitol
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Povidonă K 29/32
Stearat de magneziu.
Capsula
Cap
Parahidroxibenzoat de metil (E 218)
Parahidroxibenzoat de propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Gelatină
Corp
Parahidroxibenzoat de metil (E 218)
Parahidroxibenzoat de propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de siliciu
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii sp eciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanience S.R.L.
Str. Frederic Chopin nr. 1A, sector 2
Bucureşti, cod 020241
România
9
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6255/2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Mart ie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
