DIAFER 50 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru de soluţie conţine fer 50 mg, sub formă de complex de izomaltoză 1000 cu fer (III).
Fiola de 2 ml conţine fer 100 mg, sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie opacă, de culoare brun închis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diafer este indicat în tratarea deficitului de fer la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică care
efectuează şedinţe de dializă.
Diagnosticul deficitului de fier trebuie să se bazeze pe teste de laborator adecvate (de exemplu feritină
serică, fier seric, saturaţia transferinei sau celule roşii hipocrome).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Diafer poate fi administrat în doze zilnice de până la 200 mg şi în doză saptămânală maximă de 1000
mg. Dacă sunt necesare doze mai mari de 200 mg de fer, se recomandă administrarea altor
medicamente cu administrare intravenoasă care conţin fier.
Doza de fier trebuie stabilită individual, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic
la tratament, inclusiv prin evaluarea valorilor hemoglobinei, feritinei, nivelului de saturaţie al
transferinei, de tratamentul concomitent cu un agent de stimulare a eritropoezei (ESA) şi de dozele în
care este administrat acesta. Valoarea ţintă optimă poate varia între pacienţi şi depinde de ghidurile
de tratament oficiale.
Pentru a menţine valorile testelor de laborator în limitele specifice, în faza de întreţinere a
tratamentului se administrează intravenos doze mici de fier, la intervale regulate, cu scopul de a evita
apariţia deficitului de fier sau scăderea valorilor parametrilor testelor de laborator specifice fierului
sub limitele normale.
2
Copii şi adolescenţi:
Diafer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani, din cauza datelor insuficiente cu
privire la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare:
Reacţiile anafilactoide la fierul administrat parenteral devin evidente, de obicei, în câteva minute, şi
este necesară o observaţie atentă pentru a se asigura depistarea precoce. Dacă la un moment dat în
timpul administrării intravenoase de Diafer se detectează semne de reacţii de hipersensibilitate sau
intoleranţă, administrarea trebuie oprită imediat.
De fiecare dată când se administrează parenteral o doză de fier trebuie să fie disponibile medicaţie de
resuscitare şi personal instruit în evaluarea şi tratarea reacţiilor anafilactoide.
Adulţi şi vârstnici:
Diafer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus sau injectare directă în linia
venoasă a dializorului. Poate fi administrat nediluat sau diluat în maxim 20 ml soluţie sterilă de
clorură de sodiu 0,9%.
Diafer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele cu administrare orală care conţin fier, pentru
că absorbţia de fier din formele farmaceutice cu administrare orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
Anemie care nu este determinată de carenţa de fier (de exemplu anemia hemolitică)
Supraîncărcare cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză,
hemosideroză)
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Pacienţi cu antecedente de astm bronşic, eczemă alergică sau altă alergie atopică
Ciroză hepatică decompensată şi hepatită
Poliartrită reumatoidă cu simptome sau semne de inflamaţie activă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea parenterală a tuturor complexelor de fier poate determina reacţii de hipersensibilitate
imediate severe şi potenţial letale. Riscul este crescut în cazul pacienţilor cu alergii diagnosticate (cu
manifestări clinice). Ca urmare, trebuie să fie disponibile medicaţie de resuscitare şi să existe personal
instruit în evaluarea şi tratarea reacţiilor anafilactoide. Există un risc crescut de reacţii alergice la
complexele de fier cu administrare parenterală, în special la pacienţii cu afecţiuni imune sau
inflamatorii (de exemplu lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă).
Fierul cu administrare parenterală trebuie utilizat cu precauţie în cazul infecţiilor acute sau cronice.
Diafer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.
Pot apărea episoade de hipotensiune arterială, dacă injecţia intravenoasă este administrată prea
repede.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală care conţin fier, absorbţia de fier din
formele farmaceutice cu administrare orală utilizate concomitent este scăzută. Terapia orală cu fier nu
trebuie începută mai devreme de 5 zile după ultima injecţie de Diafer.
3
Administrarea parenterală de fier poate determina valori fals crescute ale bilirubinei serice şi valori
fals scăzute ale calciului seric.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate cu Diafer la gravide. Ca urmare, este necesară, o evaluare atentă
a raportului risc/beneficiu înainte de utilizarea în timpul sarcinii, iar Diafer nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar.
Anemia determinată de deficitul de fier apărută în primul trimestru de sarcină poate fi tratată în multe
cazuri prin administrarea orală de fier. Dacă beneficiul tratamentului cu Diafer este considerat mai
mare decât riscul potenţial asupra fătului, tratamentul trebuie restrâns la cel de-al doilea şi al treilea
trimestru.
Alăptarea
Nu există informaţii cu privire la excreţia de Diafer în laptele uman.
Fertilitatea
Nu există informaţii cu privire la efectele Diafer asupra fertilităţii masculine şi feminine.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Diafer nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Diafer, reacţiile adverse se bazează în principal pe
datele privind siguranţa provenite de la alte soluţii cu administrare parenterală care conţin fier.
Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.
Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele cu administrare parenterală care
conţin fier, deşi sunt mai puţin frecvente. Acestea apar, de obicei, în primele minute de la administrare
şi sunt caracterizate, în general, de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps
cardiovascular; au fost raportate decese. De asemenea, alte manifestări mai puţin severe de
hipersensibilitate imediată sunt mai puţin frecvente şi includ urticarie, erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită imediat dacă apar semne de reacţie
anafilactoidă.
Pot apărea şi reacţii adverse tardive la medicamentele cu administrare parenterală care conţin fier,
care pot fi severe. Acestea sunt caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de
la câteva ore la patru zile de la administrare. Simptomele durează, de obicei, două până la patru zile şi
dispar spontan sau după utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor
articulare în poliartrita reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la nivelul
locului de administrare sau adiacent locului de administrare, precum şi o reacţie flebitică locală.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
4
Tulburări cardiace
Rare: aritmie, tahicardie
Foarte rare: bradicardie fetală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: hemoliză
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, amorţeli, disfonie
Rare: pierdere a conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, status mental alterat
Foarte rare: cefalee, parestezie
Tulburări acustice si vestibulare
Foarte rare: surditate temporară
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: dispnee
Rare: dureri toracice
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie
Rare: diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: eritem facial, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: angioedem, transpiraţie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe
Rare: mialgie, artralgie
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: reacţii anafilactoide, senzaţia de căldură locală, febră, durere, inflamaţie
adiacentă locului injectării, reacţie flebitică locală
Rare: oboseală
Foarte rare: reacţii anafilactice acute severe
4.9 Supradozaj
Complexul de fier(III) izomaltoză 1000 din Diafer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine
tolerat şi are un risc minim de supradozaj accidental.
S-a observat că administrarea parenterală de doze mari de fier (500 mg sau mai mult) determină o
culoare maronie a serului din mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.
Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, care poate duce la
hemosideroză.
Monitorizarea parametrilor fierului, cum este feritina serică, poate ajuta la recunoaşterea acumulărilor
de fier.
Se pot utiliza măsuri de susţinere, cum sunt agenţii de chelare.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC
Diafer soluţie injectabilă este un coloid cu fier puternic legat în particule de carbohidrat-fier
sferoidale. Componenta carbohidrat a complexului este constituită din izomaltoză 1000, alcătuită din
3-5 molecule de glucoză, având o masă moleculară medie de aproximativ 1000 kDa. Complexul
formează o structură stabilă de tip matriţă, în care aproximativ 10 atomi de fier (III) sunt legaţi de o
moleculă de izomaltoză. Izomaltoza 1000 nu conţine reziduuri de glucide reducătoare, care ar putea
determina reacţii redox complexe.
Fierul este disponibil în formă non-ionică solubilă în apă, într-o soluţie apoasă cu pH între 5,0 şi 7,0.
Dovada unui răspuns terapeutic poate fi observată la câteva zile de la administrarea Diafer, sub forma
unei creşteri a numărului de reticulocite.
Feritina serică atinge concentraţia plasmatică maximă la aproximativ 7 până la 9 zile de la
administrarea intravenoasă a dozei de Diafer, revenind încet la valoarea iniţială de bază în
aproximativ 3 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Formularea Diafer conţine fier într-un complex puternic legat, ce permite o eliberare lentă şi
controlată a fierului biodisponibil către proteinele ce leagă fierul, cu un risc minim de fier liber.
După administrarea intravenoasă, fierul izomaltoză 1000 este preluat rapid de celule în sistemul
reticuloendotelial (RES), în special în ficat şi splină, de unde fierul este eliberat lent. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 zi pentru fierul total (legat şi circulant).
Fierul circulant este îndepărtat din plasmă de către celulele sistemului reticuloendotelial care desfac
complexul în compuşii săi de fier şi izomaltoză 1000. Fierul este imediat legat de fracţiunile de
proteină existente pentru a forma hemosiderină sau feritină, formele fiziologice de stocare a fierului,
sau, într-o mai mică măsură, de molecula de transportor, transferină. Acest fier, care este supus unui
control fiziologic, reîmprospătează depozitele epuizate de hemoglobină şi fier.
Fierul nu este eliminat uşor din corp, iar acumularea poate fi toxică. Datorită dimensiunii
complexului, fierul izomaltoză 1000 nu este eliminat prin rinichi. Cantităţi mici de fier sunt eliminate
prin urină şi materii fecale.
Izomaltoza 1000 este fie metabolizată, fie excretată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-a observat că preparatele care conţin complexe de fier sunt teratogene şi embriocide la animalele
gestante fără anemie, la doze unice mari de peste 125 mg fier/kg. Cea mai mare doză recomandată în
uzul clinic este 20 mg fier/kg.
Nu există alte date preclinice suplimentare relevante pentru medici decât cele deja incluse în alte
puncte ale RCP.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente,
cu excepţia celor menţionate la pct.6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni
Perioada de valabilitate după prima deschidere a recipientului (soluţie nediluată):
Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere nu exclude riscul de contaminare
microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Perioada de valabilitate după diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 48 de ore la 30°C, în cazul diluării cu o
cantitate de soluţie de clorură de sodiu 0,9% de până la 20 ml.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează
imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu
trebuie să fie de regulă mai mare de 24 de ore, la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C, cu excepţia
cazului în care diluarea a avut loc în condiţii aseptice, controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau după diluare, vezi pct. 6.3
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip 1.
Dimensiuni ambalaj: 1 x 2 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 25 x 2 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Fiolele trebuie inspectate vizual pentru depistarea eventualelor sedimente şi modificări, înainte de
utilizare. Se vor utiliza doar fiolele care conţin soluţie omogenă, fără sedimente.
Diafer este de unică folosinţă şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu
reglementările locale.
7
Diafer trebuie amestecat doar cu soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Nu trebuie utilizată nicio
altă soluţie cu administrare intravenoasă pentru diluare. Nu se va adăuga niciun alt medicament.
Pentru instrucţiuni privind diluarea, vezi pct. 4.2.
Soluţia reconstituită pentru injectare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. A se utiliza doar
soluţii limpezi, fără sedimente.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmacosmos A/S
Roervangsvej 30
DK-4300 Holbaek
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6263/2014/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Diafer 50 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru de soluţie conţine fer 50 mg, sub formă de complex de izomaltoză 1000 cu fer (III).
Fiola de 2 ml conţine fer 100 mg, sub formă complex de izomaltoză 1000 cu fer (III)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie opacă, de culoare brun închis.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diafer este indicat în tratarea deficitului de fer la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală cronică care
efectuează şedinţe de dializă.
Diagnosticul deficitului de fier trebuie să se bazeze pe teste de laborator adecvate (de exemplu feritină
serică, fier seric, saturaţia transferinei sau celule roşii hipocrome).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Diafer poate fi administrat în doze zilnice de până la 200 mg şi în doză saptămânală maximă de 1000
mg. Dacă sunt necesare doze mai mari de 200 mg de fer, se recomandă administrarea altor
medicamente cu administrare intravenoasă care conţin fier.
Doza de fier trebuie stabilită individual, pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic
la tratament, inclusiv prin evaluarea valorilor hemoglobinei, feritinei, nivelului de saturaţie al
transferinei, de tratamentul concomitent cu un agent de stimulare a eritropoezei (ESA) şi de dozele în
care este administrat acesta. Valoarea ţintă optimă poate varia între pacienţi şi depinde de ghidurile
de tratament oficiale.
Pentru a menţine valorile testelor de laborator în limitele specifice, în faza de întreţinere a
tratamentului se administrează intravenos doze mici de fier, la intervale regulate, cu scopul de a evita
apariţia deficitului de fier sau scăderea valorilor parametrilor testelor de laborator specifice fierului
sub limitele normale.
2
Copii şi adolescenţi:
Diafer nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi < 18 ani, din cauza datelor insuficiente cu
privire la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare:
Reacţiile anafilactoide la fierul administrat parenteral devin evidente, de obicei, în câteva minute, şi
este necesară o observaţie atentă pentru a se asigura depistarea precoce. Dacă la un moment dat în
timpul administrării intravenoase de Diafer se detectează semne de reacţii de hipersensibilitate sau
intoleranţă, administrarea trebuie oprită imediat.
De fiecare dată când se administrează parenteral o doză de fier trebuie să fie disponibile medicaţie de
resuscitare şi personal instruit în evaluarea şi tratarea reacţiilor anafilactoide.
Adulţi şi vârstnici:
Diafer poate fi administrat sub formă de injecţie intravenoasă în bolus sau injectare directă în linia
venoasă a dializorului. Poate fi administrat nediluat sau diluat în maxim 20 ml soluţie sterilă de
clorură de sodiu 0,9%.
Diafer nu trebuie administrat concomitent cu preparatele cu administrare orală care conţin fier, pentru
că absorbţia de fier din formele farmaceutice cu administrare orală poate fi scăzută (vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
Anemie care nu este determinată de carenţa de fier (de exemplu anemia hemolitică)
Supraîncărcare cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză,
hemosideroză)
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Pacienţi cu antecedente de astm bronşic, eczemă alergică sau altă alergie atopică
Ciroză hepatică decompensată şi hepatită
Poliartrită reumatoidă cu simptome sau semne de inflamaţie activă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea parenterală a tuturor complexelor de fier poate determina reacţii de hipersensibilitate
imediate severe şi potenţial letale. Riscul este crescut în cazul pacienţilor cu alergii diagnosticate (cu
manifestări clinice). Ca urmare, trebuie să fie disponibile medicaţie de resuscitare şi să existe personal
instruit în evaluarea şi tratarea reacţiilor anafilactoide. Există un risc crescut de reacţii alergice la
complexele de fier cu administrare parenterală, în special la pacienţii cu afecţiuni imune sau
inflamatorii (de exemplu lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă).
Fierul cu administrare parenterală trebuie utilizat cu precauţie în cazul infecţiilor acute sau cronice.
Diafer nu trebuie utilizat la pacienţii cu bacteriemie prezentă.
Pot apărea episoade de hipotensiune arterială, dacă injecţia intravenoasă este administrată prea
repede.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar tuturor medicamentelor cu administrare parenterală care conţin fier, absorbţia de fier din
formele farmaceutice cu administrare orală utilizate concomitent este scăzută. Terapia orală cu fier nu
trebuie începută mai devreme de 5 zile după ultima injecţie de Diafer.
3
Administrarea parenterală de fier poate determina valori fals crescute ale bilirubinei serice şi valori
fals scăzute ale calciului seric.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate cu Diafer la gravide. Ca urmare, este necesară, o evaluare atentă
a raportului risc/beneficiu înainte de utilizarea în timpul sarcinii, iar Diafer nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar.
Anemia determinată de deficitul de fier apărută în primul trimestru de sarcină poate fi tratată în multe
cazuri prin administrarea orală de fier. Dacă beneficiul tratamentului cu Diafer este considerat mai
mare decât riscul potenţial asupra fătului, tratamentul trebuie restrâns la cel de-al doilea şi al treilea
trimestru.
Alăptarea
Nu există informaţii cu privire la excreţia de Diafer în laptele uman.
Fertilitatea
Nu există informaţii cu privire la efectele Diafer asupra fertilităţii masculine şi feminine.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Diafer nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza datelor clinice limitate cu privire la Diafer, reacţiile adverse se bazează în principal pe
datele privind siguranţa provenite de la alte soluţii cu administrare parenterală care conţin fier.
Este posibil ca mai mult de 1% din pacienţi să prezinte reacţii adverse.
Reacţii anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele cu administrare parenterală care
conţin fier, deşi sunt mai puţin frecvente. Acestea apar, de obicei, în primele minute de la administrare
şi sunt caracterizate, în general, de apariţia bruscă a dificultăţii respiratorii şi/sau colaps
cardiovascular; au fost raportate decese. De asemenea, alte manifestări mai puţin severe de
hipersensibilitate imediată sunt mai puţin frecvente şi includ urticarie, erupţii cutanate tranzitorii,
prurit, greaţă şi frisoane. Administrarea trebuie oprită imediat dacă apar semne de reacţie
anafilactoidă.
Pot apărea şi reacţii adverse tardive la medicamentele cu administrare parenterală care conţin fier,
care pot fi severe. Acestea sunt caracterizate de artralgie, mialgie şi uneori febră. Apariţia variază de
la câteva ore la patru zile de la administrare. Simptomele durează, de obicei, două până la patru zile şi
dispar spontan sau după utilizarea de analgezice uzuale. În plus, poate apărea exacerbarea durerilor
articulare în poliartrita reumatoidă, iar reacţiile locale pot determina durere şi inflamaţie la nivelul
locului de administrare sau adiacent locului de administrare, precum şi o reacţie flebitică locală.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile)
4
Tulburări cardiace
Rare: aritmie, tahicardie
Foarte rare: bradicardie fetală, palpitaţii
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: hemoliză
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată, amorţeli, disfonie
Rare: pierdere a conştienţei, convulsii, ameţeli, agitaţie, tremor, oboseală, status mental alterat
Foarte rare: cefalee, parestezie
Tulburări acustice si vestibulare
Foarte rare: surditate temporară
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: dispnee
Rare: dureri toracice
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie
Rare: diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: eritem facial, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: angioedem, transpiraţie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe
Rare: mialgie, artralgie
Tulburări vasculare
Rare: hipotensiune arterială
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: reacţii anafilactoide, senzaţia de căldură locală, febră, durere, inflamaţie
adiacentă locului injectării, reacţie flebitică locală
Rare: oboseală
Foarte rare: reacţii anafilactice acute severe
4.9 Supradozaj
Complexul de fier(III) izomaltoză 1000 din Diafer are o toxicitate mică. Medicamentul este bine
tolerat şi are un risc minim de supradozaj accidental.
S-a observat că administrarea parenterală de doze mari de fier (500 mg sau mai mult) determină o
culoare maronie a serului din mostrele de sânge recoltate la câteva ore după administrare.
Supradozajul poate determina acumularea de fier în locurile de depozitare, care poate duce la
hemosideroză.
Monitorizarea parametrilor fierului, cum este feritina serică, poate ajuta la recunoaşterea acumulărilor
de fier.
Se pot utiliza măsuri de susţinere, cum sunt agenţii de chelare.
5
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente parenterale cu fier, codul ATC: B03AC
Diafer soluţie injectabilă este un coloid cu fier puternic legat în particule de carbohidrat-fier
sferoidale. Componenta carbohidrat a complexului este constituită din izomaltoză 1000, alcătuită din
3-5 molecule de glucoză, având o masă moleculară medie de aproximativ 1000 kDa. Complexul
formează o structură stabilă de tip matriţă, în care aproximativ 10 atomi de fier (III) sunt legaţi de o
moleculă de izomaltoză. Izomaltoza 1000 nu conţine reziduuri de glucide reducătoare, care ar putea
determina reacţii redox complexe.
Fierul este disponibil în formă non-ionică solubilă în apă, într-o soluţie apoasă cu pH între 5,0 şi 7,0.
Dovada unui răspuns terapeutic poate fi observată la câteva zile de la administrarea Diafer, sub forma
unei creşteri a numărului de reticulocite.
Feritina serică atinge concentraţia plasmatică maximă la aproximativ 7 până la 9 zile de la
administrarea intravenoasă a dozei de Diafer, revenind încet la valoarea iniţială de bază în
aproximativ 3 săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Formularea Diafer conţine fier într-un complex puternic legat, ce permite o eliberare lentă şi
controlată a fierului biodisponibil către proteinele ce leagă fierul, cu un risc minim de fier liber.
După administrarea intravenoasă, fierul izomaltoză 1000 este preluat rapid de celule în sistemul
reticuloendotelial (RES), în special în ficat şi splină, de unde fierul este eliberat lent. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 1 zi pentru fierul total (legat şi circulant).
Fierul circulant este îndepărtat din plasmă de către celulele sistemului reticuloendotelial care desfac
complexul în compuşii săi de fier şi izomaltoză 1000. Fierul este imediat legat de fracţiunile de
proteină existente pentru a forma hemosiderină sau feritină, formele fiziologice de stocare a fierului,
sau, într-o mai mică măsură, de molecula de transportor, transferină. Acest fier, care este supus unui
control fiziologic, reîmprospătează depozitele epuizate de hemoglobină şi fier.
Fierul nu este eliminat uşor din corp, iar acumularea poate fi toxică. Datorită dimensiunii
complexului, fierul izomaltoză 1000 nu este eliminat prin rinichi. Cantităţi mici de fier sunt eliminate
prin urină şi materii fecale.
Izomaltoza 1000 este fie metabolizată, fie excretată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-a observat că preparatele care conţin complexe de fier sunt teratogene şi embriocide la animalele
gestante fără anemie, la doze unice mari de peste 125 mg fier/kg. Cea mai mare doză recomandată în
uzul clinic este 20 mg fier/kg.
Nu există alte date preclinice suplimentare relevante pentru medici decât cele deja incluse în alte
puncte ale RCP.
6
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente,
cu excepţia celor menţionate la pct.6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
30 luni
Perioada de valabilitate după prima deschidere a recipientului (soluţie nediluată):
Din punct de vedere microbiologic, dacă metoda de deschidere nu exclude riscul de contaminare
microbiologică, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu este utilizat imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Perioada de valabilitate după diluarea cu soluţie de clorură de sodiu 0,9%:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 48 de ore la 30°C, în cazul diluării cu o
cantitate de soluţie de clorură de sodiu 0,9% de până la 20 ml.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează
imediat, perioada de timp şi condiţiile de păstrare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu
trebuie să fie de regulă mai mare de 24 de ore, la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C, cu excepţia
cazului în care diluarea a avut loc în condiţii aseptice, controlate şi validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere sau după diluare, vezi pct. 6.3
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiolă din sticlă de tip 1.
Dimensiuni ambalaj: 1 x 2 ml, 5 x 2 ml, 10 x 2 ml, 25 x 2 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Fiolele trebuie inspectate vizual pentru depistarea eventualelor sedimente şi modificări, înainte de
utilizare. Se vor utiliza doar fiolele care conţin soluţie omogenă, fără sedimente.
Diafer este de unică folosinţă şi orice soluţie neutilizată trebuie eliminată în conformitate cu
reglementările locale.
7
Diafer trebuie amestecat doar cu soluţie sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Nu trebuie utilizată nicio
altă soluţie cu administrare intravenoasă pentru diluare. Nu se va adăuga niciun alt medicament.
Pentru instrucţiuni privind diluarea, vezi pct. 4.2.
Soluţia reconstituită pentru injectare trebuie inspectată vizual înainte de utilizare. A se utiliza doar
soluţii limpezi, fără sedimente.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmacosmos A/S
Roervangsvej 30
DK-4300 Holbaek
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6263/2014/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
