DACEPTON 5 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine clorhidrat de apomorfină hemihidrat 5 mg
20 ml conţin clorhidrat de apomorfină hemihidrat 100 mg
Excipien t cu efect cunoscut:
Metabisulfit de sodiu (E223) 1 mg pe ml
Clorură de sodiu 8 mg pe ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede şi in coloră până la uşor gălbuie, practic fără particule vizibile
pH = 3,3 – 4,0
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul fluctuaţiilor motorii (fenomenul de alternanţă între starea fără simptome -„on” şi starea cu
simptome „off”) la pa cienţii cu boală Parkinson, la care nu s- a obţinut un control terapeutic suficient prin
medicamente antiparkinsoniene orale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Selectarea pacienţilor pentru tratament ul cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă:
Pacienţii selectaţi p entru tratamentul cu Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă trebuie să fie capabili să
recunoască debutul simptomelor din faza cu simptome şi să îşi poată autoadministra injecţiile atunci când
este cazul , sau să aibă un însoţitor responsabil , capabil să le administreze injecţia la nevoie.
Este esenţial ca acestor pacienţi să li se administreze domperidonă, de obicei în doză de 20 mg de trei ori
pe zi, timp de cel puţin două zile înainte de începerea tratamentului.
Tr atamentul cu apomorfină trebuie început î n mediu controlat, la o clinică de specialitate. Pacientul
trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul bolii Parkinson (de exemplu un neurolog).
Tratamentul pacienţilor cu levodopa, cu sau fără agonişti dopaminergici, trebuie optimizat în ainte de
începerea tratamentului cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
Adulţi
2
Mod de administrare
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă se prezintă sub formă de flacon cu soluţie prediluată , destinată
administrării subcutanate fără diluare şi care poate fi administrată sub formă de perfuzie subcutanată
continuă , folosind o minipompă şi/sau un dispozitiv de acţionare a unei seringi (vezi pct. 6.6). Nu este
destinat a fi administrat p rin injecţie intermitentă.
Apomorfina nu trebuie admi nistrată pe cale intravenoasă.
A nu se utiliza în cazul în care culoarea soluţiei a devenit verde. Soluţia trebuie inspectată vizual înainte
de folosire. Trebuie utilizată numai soluţia limpede, incoloră până la uşor gălbuie şi fără particule.
Doze
Perfuzie continuă
Paci enţii care au evidenţiat un răspuns satisfăcător fără simptome în faza de începere a tratamentului cu
apomorfină, dar al căror control general rămâne nesatisfăcător în pofida administrării injecţiilor
intermitente, sau care au nevoie de injecţii numeroase şi frecvente (mai mult de 10 pe zi), pot începe cu
sau pot trece la perfuzii subcutanate continue administrate prin intermediul unei minipompe şi/sau al unui
dispozitiv de acţionare a unei seringi, după cum urmează:
Alegerea tipului de minipompă şi/sau de dispozitiv de acţionare a seringii care trebuie utilizat şi a
dozajului necesar va fi stabilită de către medic, în conformitate cu necesităţile specifice pacientului.
Determinarea dozei prag
Doza prag pentru administrarea în perfuzie continuă va fi stab ilită după cum urmează: Administrarea în
perfuzie continuă este începută cu o viteză de administrare de 1 mg clorhidrat de apomorfină hemihidrat
(0,2 ml) pe oră, apoi mărită zilnic, în funcţie de răspunsul individual. Creşterea vitezei de perfuzie nu
trebu ie să depăşească 0,5 mg la intervale de cel puţin 4 ore. Vitezele de perfuzie pot varia între 1 mg şi
4 mg (0,2 ml şi 0,8 ml) pe oră, echivalente cu 0,014 - 0,06 mg/kg şi oră. Perfuziile trebuie administrate
numai în timpul perioadei de veghe. Perfuziile administrate timp de 24 de ore nu sunt recomandate, cu
excepţia cazului în care pacientul are probleme severe în timpul nopţii. Nu s -a observat apariţia toleranţei
la tratament dacă există un interval de cel puţin 4 ore , în care acesta nu se administrează în timpul nopţii.
În orice caz, locul de administrare a perfuziei trebuie schimbat la intervale de 12 ore.
Poate fi necesar ca pacienţii să completeze administrarea în perfuzie continuă prin injectarea intermitentă
în bolus prin sistemul cu pompă, după cum este necesar, şi conform recomandărilor medicului.
În timpul perfuzării continue poate fi luată în considerare reducerea dozei altor agonişti ai dopaminei.
Stabilirea tratamentului
Pot fi efectuate modificări ale dozei , în funcţie de răspunsul pacientului.
Doza optimă de clorhidrat de apomorfină hemihidrat variază de la persoană la persoană, însă, odată
stabilită, rămâne relativ constantă pentru fiecare pacient.
Precauţii privind continuarea tratamentului
Doza zilnică de Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă variază semnificativ de la un pacient la altul, de
obicei fiind cuprins ă între 3 mg - 30 mg.
Se recomandă ca doza zilnică totală de clorhidrat de apomorfină hemihidrat să nu depăşească 100 mg.
În cadrul studiilor clinice a fost posibilă, de obicei , o oarecare reducere a dozei de levodopa; acest efect
variază considerabil de la un pacient la altul şi trebuie monitorizat cu atenţie de către un medic cu
experienţă.
3
După stabilirea tratamentului, tratamentul cu domperidonă poate fi redus treptat la unii pacienţi, dar poate
fi eliminat cu succes în puţine cazuri, fără vărsături sau hipotensiune arterială.
Copii şi adolescenţi
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.3).
Vârstnici
Persoanele vârstnice sunt bine reprezentate numeric în cadrul populaţiei de pacienţi cu boală Parkinson şi
reprezintă un procent mare dintre pacienţii evaluaţi în cadrul studiilor clinice cu apomorfină. Tratamentul
pacienţilor vârstnici cu apomorfină nu a fost diferit de cel al pacienţilor mai tineri. Cu toate acestea, se
recomandă prudenţă suplimentară la începerea tratamentului la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de
hipotensiune arterială posturală.
Insuficienţă renală
Pacienţii cu insuficienţă r enală pot urma o schemă de administrare a dozei similară celei recomandate
pentru adulţi şi pentru vârstnici (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţ ii cu deprimare respiratorie, demenţă, tulburări psihotice sau insuficienţă hepatică.
Tratamentul cu clorhidrat de apomorfină hemihidrat nu trebuie administrat pacienţilor al căror răspuns
favorabil (faza fără simptome) la levodopa este afectat de dischinezie severă sau de distonie severă.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Clorhidratul de apomorfină hemihidrat trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boli renale,
pulmonare sau cardiovasculare şi la persoanele cu predispoziţie la greaţă şi vărsături.
Se recomandă măsuri de precauţie suplimentare la începerea tratamentului la pacienţii vârstnici şi/sau
debilitaţi.
Deoarece apomorfina poate provoca hipotensiune arterială, chiar şi când este administrată în cadrul unui
tratament anterior cu medicamente care conţin domperidonă, la pacienţii cu afecţiuni cardiace pre -
existente sau la pacienţii care utilizează medicamente vasoact ive, cum sunt medicamentele
antihipertensive, şi mai ales la pacienţi i cu hipotensiune posturală pre -existentă trebuie luate măsuri de
precauţie.
Deoarece apomorfina, în special în doze mari, poate determina prelungirea intervalului QT, trebuie luate
măsu ri de precauţie în tratamentul pacienţilor care prezintă risc de aritmie de tip torsada vârfurilor .
Apomorfina este asociată cu efecte subcutanate locale. Acestea pot fi uneori reduse prin schimbarea
locurilor de injectare sau prin folosirea ultrasunetelo r (dacă sunt disponibile ) pentru a evita zonele cu
noduli şi induraţie cutanată.
Anemia hemolitică şi trombocitopenia au fost raportate la pacienţii trataţi cu apomorfină. Trebuie
efectuate periodic analize hematologice, la fel ca în cazul tratamentului c u levodopa, atunci când acest
medicament este utilizat concomitent cu apomorfina.
Se impune prudenţă atunci când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cele cu indice
terapeutic mic (vezi pct. 4.5).
4
Problemele neuropsihice pot coexista la numeroşi pacienţi care au boală Parkinson în fază avansată.
Există dovezi privind faptul că în cazul unora dintre pacienţi, tulburările neuropsihice pot fi exacerbate de
apomorfină. Se impune prudenţă când se administrează apomorfină la aceşti pacienţi.
Apomorfina a fost asociată cu apariţia somnolenţei, iar alţi agonişti dopaminergici pot fi asociaţi cu
episoade de instalare bruscă a somnului, în special la pacienţii cu boala Parkinson. Pacienţii trebuie
informaţi în legătură cu aceste efecte şi trebuie sfătuiţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule
sau când folosesc utilaje în perioada tratamentului cu apomorfină. Pacienţii care au prezentat somnolenţă
şi/sau episoade de instalare bruscă a somnului trebuie să se abţină de la conducerea vehicu lelor sau de la
folosirea utilajelor. În plus, poate fi luată în consideraţie o scădere a dozei sau încetarea tratamentului.
Tulburări ale controlului impulsurilor
Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic în vederea detectării apariţiei tulburărilor de control al
impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care îi asistă trebuie să cunoască faptul că simptomele
comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, incluzând practicarea patologică a jocurilor
de noroc, libido- ul şi hipersexualitatea crescu te, cheltuielile sau cumpărături le compulsive, hiperfagi a
necontrolată şi alimentaţia compulsivă pot apărea la pacienţii cărora li se administrează tratament cu
agonişti dopaminergici, incluzând apomorfina. În cazul în care apar astfel de simptome, trebuie avută în
vedere scăderea/întreruperea treptată a dozei.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă conţine metabisulfit de sodiu care, rareori, poate determina reacţii
alergice şi bronhospasm.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă conţine sodiu 3,4 mg pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aproape sigur, pacienţii selectaţi pentru tratamentul cu clorhidrat de apomorfină hemihidrat uti lizează
concomitent alte medicamente pentru boala Parkinson. În stadiul iniţial al tratamentului cu clorhidrat de
apomorfină hemihidrat, pacientul trebuie monitorizat în vederea identificării apariţiei reacţiilor adverse
neobişnuite sau semnelor de potenţa re a efectelor.
Medicamentele neuroleptice pot avea efecte antagoni ste în cazul în care sunt administrate în asociere cu
apomorfina. Există o interacţiune potenţială între clozapină şi apomorfină, totuşi clozapina poate fi
util izată şi pentru reducerea sim ptomelor complicaţiilor neuropsihice.
În cazul în care pacienţilor cu boală Parkinson trataţi cu agonişti dopaminergici trebuie să li se
administreze medicamente neuroleptice, poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei de
apomorfină dacă admi nistrarea se face printr-o minipompă şi/sau printr -un dispozitiv de acţionare a unei
seringi (simptomele care sugerează sindromul neuroleptic malign au fost raportate rar în cazul întreruperii
bruşte a tratamentului dopaminergic).
Nu au fost studiate posibilele efecte ale apomorfinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor
medicamente. Se impune prudenţă atunci când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special
cele cu indice terapeutic mic.
Medicamente antihipertensiv e şi medicamente cu acţiune la nivel cardiac
Chiar în cazul administrării concomitente cu domperidona, apomorfina poate potenţa efectele
antihipertensive ale acestor medicamente (vezi pct.4.4).
Se recomandă evitarea administrării de apomorfină împreună c u alte medicamente despre care se
cunoaşte că prelungesc intervalul QT.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
5
Nu există experienţă privind administrarea apomorfinei la femeile gravide.
Studiile de reproducere la animale nu au indicat efecte teratogene, dar la şobolan, administrarea de doze
toxice pentru mamă poate duce la insuficienţă respiratorie la nou născut. Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. Vezi pct. 5.3.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care
acest lucru este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă apomorfina se excretă în laptele uman. Trebuie luată decizia fie de a continua/
întrerupe alăptarea, fie de a continua/ întrerupe tratamentul cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu Dacepton 5 mg/ml s oluţie
perfuzabilă pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de apomorfină nu are nicio influenţă sau are influenţă moderată asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienţii trataţi cu apomorfină şi care prezintă stări de somnolenţă şi/sau episoade de instalare bruscă a
somnului trebuie să se abţină de la conducerea vehiculelor sau de la desfăşurarea unor activităţi (de
exemplu folosirea utilajelor) în care tulburările stării de veghe îi pot supune pe ei înşişi sau pe alte
persoane la riscul de vătămare gravă sau deces până când aceste episoade repetitive şi starea de
somnolenţă au fost remediate (vezi şi pct. 4.4).
4.8. Reacţii adverse
Foarte frecvente: (≥1/10)
Frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente: (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare: (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare: (≥1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută: (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi
limfatice
Mai puţin frecvente:
Anemia hemolitică şi trombocitopenia au fost raportate la
pacienţii trataţi cu apomorfină.
Rare:
Eozinofilia a apărut rareori în timpul tratamentului cu clorhidrat
de apomorfină hemihidrat.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare:
Din cauza prezenţei metabisulfitului de sodiu, pot apărea
reacţii alergice (incluzând şoc anafilactic şi bronhospasm).
Tulburări psihice Frecvente:
Tulburările neuropsihice sunt frecvente la pacienţii cu boală
Parkinson. Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie
utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Tulburările neuropsihice
(incluzând o stare de confuzie uşoară şi tranzitorie şi
halucinaţii vizuale) au apărut în timpul tratamentului cu
clorhidrat de apomorfină hemihidrat.
Cu frecvenţă necunoscută:
Tulburări ale controlului impulsurilor:
Practicarea patologică a jocurilor de noroc, libido- ul şi
hipersexualitatea crescute, cheltuielile sau cum părăturile
compulsive au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti
dopaminergici, incluzând apomorfină (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului Frecvente:
6
nervos La începerea tratamentului poate apărea sedare tranzitorie după
fiecare doză de clorhi drat de apomorfină hemihidrat, efect care
dispare de obicei după primele săptămâni.
Administrarea apomorfinei este asociată cu apariţia
somnolenţei.
De asemenea au fost raportate ameţeli/vertij.
Mai puţin frecvente:
În perioadele fără simptome, apomorfina poate induce
dischinezii care pot fi severe în unele cazuri, iar la unii dintre
pacienţi pot duce la întreruperea tratamentului.
Administrarea apomorfinei a fost asociată cu episoade de
instalare bruscă a somnului. Vezi pct. 4.4.
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente:
Hipotensiunea posturală este raportată mai puţin frecvent şi
este de obicei tranzitorie (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Frecvente:
Căscatul a fost raportat în timpul tratamentului cu apomorfină.
Mai puţin frecvente:
Au fost raportate dificultăţi respiratorii.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Greaţa şi vărsăturile, mai ales la iniţierea tratamentului cu
apomorfină, apar de obicei ca urmare a omiterii utilizării
domperidonei (vezi pct. 4.2).
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Au fost raportate erupţii tranzitorii cutanate locale şi
generalizate.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Foarte frecvente:
Majoritatea pacienţilor prezintă reacţii la locu l de injectare, mai
ales în cazul administrării continue. Acestea pot include noduli
subcutanaţi, induraţii cutanate, eritem, sensibilitate şi
paniculită. Pot apărea diferite alte reacţii locale (cum ar fi
iritaţii, prurit, echimoze şi dureri)
Mai puţin fr ecvente:
Au fost raportate necroză la locul de injectare şi ulceraţii.
Cu frecvenţă necunoscută:
A fost raportat edem periferic.
Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente:
Au fost raportate teste Coombs pozitive în cazul pacienţilor
trataţi cu apomorfină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucure şti 011478-
RO, e -mail:
ad r@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa clinică cu privire la supradozajul cu apomorfină este limitată pentru această cale de
administrare. Simptomele de supradozaj pot fi tratate empiric conform recomandărilor de mai jos:
Emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă.
Deprimarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă.
7
Hipotensiune arterială: trebuie luate măsuri adecvate, de exemplu ridicarea părţii dinspre picioare a
patului.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiparkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:
N04B C07
Mecanism de acţiune
Apomorfina este un stimulator direct al receptorilor dopaminergici şi, în timp ce prezintă proprietă ţi
agoniste asupra receptorilor D1 şi D2, nu are aceleaşi căi de transport sau metabolice cu levodopa.
Deşi la animalele de laborator administrarea de apomorfină a diminuat rata descărcărilor la nivelul
celulelor nigrostriate şi în doze mici s -a constatat că produce o reducere a activităţii locomotorii (despre
care se consideră că reprezintă inhibarea presinaptică a eliberării endogene de dopamină), este probabil ca
efectele sale asupra dizabilităţii motorii din boala Parkinson să fie mediate la nivelul re ceptorilor
postsinaptici. Acest efect bifazic este observat şi la om.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea apomorfinei prin injectare subcutanată, traseul acesteia poate fi descris printr -un
model bicompartimental, cu un timp de înjumătăţir e plasmatică prin distribuţie de 5 (±1,1) minute şi un
timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 33 (±3,9) minute. Răspunsul clinic este bine corelat cu
concentraţiile de apomorfină la nivelul lichidului cefalorahidian; distribuţia substanţei activ e este cel mai
bine descrisă printr -un model bicompartimental. Apomorfina este absorbită rapid şi complet din ţesutul
subcutanat, corelându- se cu debutul rapid al efectelor clinice (4 - 12 minute), iar durata scurtă a acţiunii
clinice a substanţei active ( de aproximativ 1 oră) se explică prin eliminarea rapidă. Metabolizarea
apomorfinei se realizează prin glucuronoconjugare şi sulfonare până la cel puţin 10 procente din total; în
literatura de specialitate nu au fost descrise alte căi de metabolizare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind toxicitatea după doze repetate administrate s ubcutanat nu au evidenţiat niciun risc special
pentru om , în afara informaţiilor incluse la alte puncte ale Rezumatului caracteristicilor produsului.
Studiile in vitro privind genotoxicitatea au demonstrat efecte mutagene şi clastogene, cel mai probabil
datorită produşilor formaţi prin oxidarea apomorfinei. Totuşi, apomorfina nu s -a dovedit a fi genotoxică
în studiile in vivo efectuate.
Efectul apomorfinei asupra f uncţiei de reproducere a fost investigat la şobolan. Apomorfina nu a fost
teratogenă la această specie, dar s- a observat că dozele care sunt toxice pentru mamă pot determina o
scădere a interesului matern pentru îngrijire şi pot determina insuficienţă respiratorie la noul născut.
Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E223)
Clorură de sodiu
8
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Flaconul nedeschis: 30 luni
După deschiderea flaconului şi umplerea cu medicament a seringilor prevăzute cu seturi de perfuzie
ataşate: stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 7 zile la temperaturi de
25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în
care metoda de deschidere şi manipularea ulterioară exclud riscul de contaminare microbiană. Dacă nu
este utilizat imediat, condiţiile şi perioada de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Numai pentru unică folosinţă.
A se elimina orice cantitatee neutilizată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flacoanele în cutie pentru a fi protejate de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă transparentă, de tip I, cu dop din cauciuc bromobutilic şi capac detaşabil, conţinând
soluţie perfuzabilă 20 ml, în ambalaje de 1 sau 5 flacoane.
Ambalaje multiple: 5 x 1, 10 x 1, 30 x 1, 2 x 5 and 6 x 5
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
A nu se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde.
Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de folosire. Trebuie utilizate numai soluţiile limpe zi şi incolore
până la uşor gălbui, fără particule, în recipiente nedeteriorate.
Numai pentru unică folosinţă. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în
conformitate cu reglementările locale.
P erfuzie c ontinuă şi utilizarea unei mini pompe şi/sau a unui dispozitiv de acţionare a unei seringi
Alegerea tipului de minipompă şi/sau a dispozitiv ului de acţionare a seringii care trebuie util izat şi a
dozajului necesar va fi stabilită de către medic, în conformitate cu necesităţile specifice pacientului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
EVER Neuro Pharma GmbH.
Oberburgau 3, 4866 Unterach am Attersee
Austria
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6316/2014/01- 05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Aprilie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml conţine clorhidrat de apomorfină hemihidrat 5 mg
20 ml conţin clorhidrat de apomorfină hemihidrat 100 mg
Excipien t cu efect cunoscut:
Metabisulfit de sodiu (E223) 1 mg pe ml
Clorură de sodiu 8 mg pe ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede şi in coloră până la uşor gălbuie, practic fără particule vizibile
pH = 3,3 – 4,0
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul fluctuaţiilor motorii (fenomenul de alternanţă între starea fără simptome -„on” şi starea cu
simptome „off”) la pa cienţii cu boală Parkinson, la care nu s- a obţinut un control terapeutic suficient prin
medicamente antiparkinsoniene orale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Selectarea pacienţilor pentru tratament ul cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă:
Pacienţii selectaţi p entru tratamentul cu Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă trebuie să fie capabili să
recunoască debutul simptomelor din faza cu simptome şi să îşi poată autoadministra injecţiile atunci când
este cazul , sau să aibă un însoţitor responsabil , capabil să le administreze injecţia la nevoie.
Este esenţial ca acestor pacienţi să li se administreze domperidonă, de obicei în doză de 20 mg de trei ori
pe zi, timp de cel puţin două zile înainte de începerea tratamentului.
Tr atamentul cu apomorfină trebuie început î n mediu controlat, la o clinică de specialitate. Pacientul
trebuie supravegheat de un medic cu experienţă în tratamentul bolii Parkinson (de exemplu un neurolog).
Tratamentul pacienţilor cu levodopa, cu sau fără agonişti dopaminergici, trebuie optimizat în ainte de
începerea tratamentului cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
Adulţi
2
Mod de administrare
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă se prezintă sub formă de flacon cu soluţie prediluată , destinată
administrării subcutanate fără diluare şi care poate fi administrată sub formă de perfuzie subcutanată
continuă , folosind o minipompă şi/sau un dispozitiv de acţionare a unei seringi (vezi pct. 6.6). Nu este
destinat a fi administrat p rin injecţie intermitentă.
Apomorfina nu trebuie admi nistrată pe cale intravenoasă.
A nu se utiliza în cazul în care culoarea soluţiei a devenit verde. Soluţia trebuie inspectată vizual înainte
de folosire. Trebuie utilizată numai soluţia limpede, incoloră până la uşor gălbuie şi fără particule.
Doze
Perfuzie continuă
Paci enţii care au evidenţiat un răspuns satisfăcător fără simptome în faza de începere a tratamentului cu
apomorfină, dar al căror control general rămâne nesatisfăcător în pofida administrării injecţiilor
intermitente, sau care au nevoie de injecţii numeroase şi frecvente (mai mult de 10 pe zi), pot începe cu
sau pot trece la perfuzii subcutanate continue administrate prin intermediul unei minipompe şi/sau al unui
dispozitiv de acţionare a unei seringi, după cum urmează:
Alegerea tipului de minipompă şi/sau de dispozitiv de acţionare a seringii care trebuie utilizat şi a
dozajului necesar va fi stabilită de către medic, în conformitate cu necesităţile specifice pacientului.
Determinarea dozei prag
Doza prag pentru administrarea în perfuzie continuă va fi stab ilită după cum urmează: Administrarea în
perfuzie continuă este începută cu o viteză de administrare de 1 mg clorhidrat de apomorfină hemihidrat
(0,2 ml) pe oră, apoi mărită zilnic, în funcţie de răspunsul individual. Creşterea vitezei de perfuzie nu
trebu ie să depăşească 0,5 mg la intervale de cel puţin 4 ore. Vitezele de perfuzie pot varia între 1 mg şi
4 mg (0,2 ml şi 0,8 ml) pe oră, echivalente cu 0,014 - 0,06 mg/kg şi oră. Perfuziile trebuie administrate
numai în timpul perioadei de veghe. Perfuziile administrate timp de 24 de ore nu sunt recomandate, cu
excepţia cazului în care pacientul are probleme severe în timpul nopţii. Nu s -a observat apariţia toleranţei
la tratament dacă există un interval de cel puţin 4 ore , în care acesta nu se administrează în timpul nopţii.
În orice caz, locul de administrare a perfuziei trebuie schimbat la intervale de 12 ore.
Poate fi necesar ca pacienţii să completeze administrarea în perfuzie continuă prin injectarea intermitentă
în bolus prin sistemul cu pompă, după cum este necesar, şi conform recomandărilor medicului.
În timpul perfuzării continue poate fi luată în considerare reducerea dozei altor agonişti ai dopaminei.
Stabilirea tratamentului
Pot fi efectuate modificări ale dozei , în funcţie de răspunsul pacientului.
Doza optimă de clorhidrat de apomorfină hemihidrat variază de la persoană la persoană, însă, odată
stabilită, rămâne relativ constantă pentru fiecare pacient.
Precauţii privind continuarea tratamentului
Doza zilnică de Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă variază semnificativ de la un pacient la altul, de
obicei fiind cuprins ă între 3 mg - 30 mg.
Se recomandă ca doza zilnică totală de clorhidrat de apomorfină hemihidrat să nu depăşească 100 mg.
În cadrul studiilor clinice a fost posibilă, de obicei , o oarecare reducere a dozei de levodopa; acest efect
variază considerabil de la un pacient la altul şi trebuie monitorizat cu atenţie de către un medic cu
experienţă.
3
După stabilirea tratamentului, tratamentul cu domperidonă poate fi redus treptat la unii pacienţi, dar poate
fi eliminat cu succes în puţine cazuri, fără vărsături sau hipotensiune arterială.
Copii şi adolescenţi
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi
pct. 4.3).
Vârstnici
Persoanele vârstnice sunt bine reprezentate numeric în cadrul populaţiei de pacienţi cu boală Parkinson şi
reprezintă un procent mare dintre pacienţii evaluaţi în cadrul studiilor clinice cu apomorfină. Tratamentul
pacienţilor vârstnici cu apomorfină nu a fost diferit de cel al pacienţilor mai tineri. Cu toate acestea, se
recomandă prudenţă suplimentară la începerea tratamentului la pacienţii vârstnici, din cauza riscului de
hipotensiune arterială posturală.
Insuficienţă renală
Pacienţii cu insuficienţă r enală pot urma o schemă de administrare a dozei similară celei recomandate
pentru adulţi şi pentru vârstnici (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţ ii cu deprimare respiratorie, demenţă, tulburări psihotice sau insuficienţă hepatică.
Tratamentul cu clorhidrat de apomorfină hemihidrat nu trebuie administrat pacienţilor al căror răspuns
favorabil (faza fără simptome) la levodopa este afectat de dischinezie severă sau de distonie severă.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Clorhidratul de apomorfină hemihidrat trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boli renale,
pulmonare sau cardiovasculare şi la persoanele cu predispoziţie la greaţă şi vărsături.
Se recomandă măsuri de precauţie suplimentare la începerea tratamentului la pacienţii vârstnici şi/sau
debilitaţi.
Deoarece apomorfina poate provoca hipotensiune arterială, chiar şi când este administrată în cadrul unui
tratament anterior cu medicamente care conţin domperidonă, la pacienţii cu afecţiuni cardiace pre -
existente sau la pacienţii care utilizează medicamente vasoact ive, cum sunt medicamentele
antihipertensive, şi mai ales la pacienţi i cu hipotensiune posturală pre -existentă trebuie luate măsuri de
precauţie.
Deoarece apomorfina, în special în doze mari, poate determina prelungirea intervalului QT, trebuie luate
măsu ri de precauţie în tratamentul pacienţilor care prezintă risc de aritmie de tip torsada vârfurilor .
Apomorfina este asociată cu efecte subcutanate locale. Acestea pot fi uneori reduse prin schimbarea
locurilor de injectare sau prin folosirea ultrasunetelo r (dacă sunt disponibile ) pentru a evita zonele cu
noduli şi induraţie cutanată.
Anemia hemolitică şi trombocitopenia au fost raportate la pacienţii trataţi cu apomorfină. Trebuie
efectuate periodic analize hematologice, la fel ca în cazul tratamentului c u levodopa, atunci când acest
medicament este utilizat concomitent cu apomorfina.
Se impune prudenţă atunci când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special cele cu indice
terapeutic mic (vezi pct. 4.5).
4
Problemele neuropsihice pot coexista la numeroşi pacienţi care au boală Parkinson în fază avansată.
Există dovezi privind faptul că în cazul unora dintre pacienţi, tulburările neuropsihice pot fi exacerbate de
apomorfină. Se impune prudenţă când se administrează apomorfină la aceşti pacienţi.
Apomorfina a fost asociată cu apariţia somnolenţei, iar alţi agonişti dopaminergici pot fi asociaţi cu
episoade de instalare bruscă a somnului, în special la pacienţii cu boala Parkinson. Pacienţii trebuie
informaţi în legătură cu aceste efecte şi trebuie sfătuiţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule
sau când folosesc utilaje în perioada tratamentului cu apomorfină. Pacienţii care au prezentat somnolenţă
şi/sau episoade de instalare bruscă a somnului trebuie să se abţină de la conducerea vehicu lelor sau de la
folosirea utilajelor. În plus, poate fi luată în consideraţie o scădere a dozei sau încetarea tratamentului.
Tulburări ale controlului impulsurilor
Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic în vederea detectării apariţiei tulburărilor de control al
impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care îi asistă trebuie să cunoască faptul că simptomele
comportamentale ale tulburărilor de control al impulsurilor, incluzând practicarea patologică a jocurilor
de noroc, libido- ul şi hipersexualitatea crescu te, cheltuielile sau cumpărături le compulsive, hiperfagi a
necontrolată şi alimentaţia compulsivă pot apărea la pacienţii cărora li se administrează tratament cu
agonişti dopaminergici, incluzând apomorfina. În cazul în care apar astfel de simptome, trebuie avută în
vedere scăderea/întreruperea treptată a dozei.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă conţine metabisulfit de sodiu care, rareori, poate determina reacţii
alergice şi bronhospasm.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă conţine sodiu 3,4 mg pe ml. Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aproape sigur, pacienţii selectaţi pentru tratamentul cu clorhidrat de apomorfină hemihidrat uti lizează
concomitent alte medicamente pentru boala Parkinson. În stadiul iniţial al tratamentului cu clorhidrat de
apomorfină hemihidrat, pacientul trebuie monitorizat în vederea identificării apariţiei reacţiilor adverse
neobişnuite sau semnelor de potenţa re a efectelor.
Medicamentele neuroleptice pot avea efecte antagoni ste în cazul în care sunt administrate în asociere cu
apomorfina. Există o interacţiune potenţială între clozapină şi apomorfină, totuşi clozapina poate fi
util izată şi pentru reducerea sim ptomelor complicaţiilor neuropsihice.
În cazul în care pacienţilor cu boală Parkinson trataţi cu agonişti dopaminergici trebuie să li se
administreze medicamente neuroleptice, poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei de
apomorfină dacă admi nistrarea se face printr-o minipompă şi/sau printr -un dispozitiv de acţionare a unei
seringi (simptomele care sugerează sindromul neuroleptic malign au fost raportate rar în cazul întreruperii
bruşte a tratamentului dopaminergic).
Nu au fost studiate posibilele efecte ale apomorfinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor
medicamente. Se impune prudenţă atunci când se asociază apomorfina cu alte medicamente, în special
cele cu indice terapeutic mic.
Medicamente antihipertensiv e şi medicamente cu acţiune la nivel cardiac
Chiar în cazul administrării concomitente cu domperidona, apomorfina poate potenţa efectele
antihipertensive ale acestor medicamente (vezi pct.4.4).
Se recomandă evitarea administrării de apomorfină împreună c u alte medicamente despre care se
cunoaşte că prelungesc intervalul QT.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
5
Nu există experienţă privind administrarea apomorfinei la femeile gravide.
Studiile de reproducere la animale nu au indicat efecte teratogene, dar la şobolan, administrarea de doze
toxice pentru mamă poate duce la insuficienţă respiratorie la nou născut. Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. Vezi pct. 5.3.
Dacepton 5 mg/ml s oluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care
acest lucru este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă apomorfina se excretă în laptele uman. Trebuie luată decizia fie de a continua/
întrerupe alăptarea, fie de a continua/ întrerupe tratamentul cu Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă
având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu Dacepton 5 mg/ml s oluţie
perfuzabilă pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de apomorfină nu are nicio influenţă sau are influenţă moderată asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pacienţii trataţi cu apomorfină şi care prezintă stări de somnolenţă şi/sau episoade de instalare bruscă a
somnului trebuie să se abţină de la conducerea vehiculelor sau de la desfăşurarea unor activităţi (de
exemplu folosirea utilajelor) în care tulburările stării de veghe îi pot supune pe ei înşişi sau pe alte
persoane la riscul de vătămare gravă sau deces până când aceste episoade repetitive şi starea de
somnolenţă au fost remediate (vezi şi pct. 4.4).
4.8. Reacţii adverse
Foarte frecvente: (≥1/10)
Frecvente: (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente: (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare: (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare: (≥1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută: (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi
limfatice
Mai puţin frecvente:
Anemia hemolitică şi trombocitopenia au fost raportate la
pacienţii trataţi cu apomorfină.
Rare:
Eozinofilia a apărut rareori în timpul tratamentului cu clorhidrat
de apomorfină hemihidrat.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare:
Din cauza prezenţei metabisulfitului de sodiu, pot apărea
reacţii alergice (incluzând şoc anafilactic şi bronhospasm).
Tulburări psihice Frecvente:
Tulburările neuropsihice sunt frecvente la pacienţii cu boală
Parkinson. Dacepton 5 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie
utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Tulburările neuropsihice
(incluzând o stare de confuzie uşoară şi tranzitorie şi
halucinaţii vizuale) au apărut în timpul tratamentului cu
clorhidrat de apomorfină hemihidrat.
Cu frecvenţă necunoscută:
Tulburări ale controlului impulsurilor:
Practicarea patologică a jocurilor de noroc, libido- ul şi
hipersexualitatea crescute, cheltuielile sau cum părăturile
compulsive au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti
dopaminergici, incluzând apomorfină (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului Frecvente:
6
nervos La începerea tratamentului poate apărea sedare tranzitorie după
fiecare doză de clorhi drat de apomorfină hemihidrat, efect care
dispare de obicei după primele săptămâni.
Administrarea apomorfinei este asociată cu apariţia
somnolenţei.
De asemenea au fost raportate ameţeli/vertij.
Mai puţin frecvente:
În perioadele fără simptome, apomorfina poate induce
dischinezii care pot fi severe în unele cazuri, iar la unii dintre
pacienţi pot duce la întreruperea tratamentului.
Administrarea apomorfinei a fost asociată cu episoade de
instalare bruscă a somnului. Vezi pct. 4.4.
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente:
Hipotensiunea posturală este raportată mai puţin frecvent şi
este de obicei tranzitorie (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Frecvente:
Căscatul a fost raportat în timpul tratamentului cu apomorfină.
Mai puţin frecvente:
Au fost raportate dificultăţi respiratorii.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Greaţa şi vărsăturile, mai ales la iniţierea tratamentului cu
apomorfină, apar de obicei ca urmare a omiterii utilizării
domperidonei (vezi pct. 4.2).
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Au fost raportate erupţii tranzitorii cutanate locale şi
generalizate.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
Foarte frecvente:
Majoritatea pacienţilor prezintă reacţii la locu l de injectare, mai
ales în cazul administrării continue. Acestea pot include noduli
subcutanaţi, induraţii cutanate, eritem, sensibilitate şi
paniculită. Pot apărea diferite alte reacţii locale (cum ar fi
iritaţii, prurit, echimoze şi dureri)
Mai puţin fr ecvente:
Au fost raportate necroză la locul de injectare şi ulceraţii.
Cu frecvenţă necunoscută:
A fost raportat edem periferic.
Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente:
Au fost raportate teste Coombs pozitive în cazul pacienţilor
trataţi cu apomorfină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucure şti 011478-
RO, e -mail:
ad r@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa clinică cu privire la supradozajul cu apomorfină este limitată pentru această cale de
administrare. Simptomele de supradozaj pot fi tratate empiric conform recomandărilor de mai jos:
Emeza excesivă poate fi tratată cu domperidonă.
Deprimarea respiratorie poate fi tratată cu naloxonă.
7
Hipotensiune arterială: trebuie luate măsuri adecvate, de exemplu ridicarea părţii dinspre picioare a
patului.
Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiparkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:
N04B C07
Mecanism de acţiune
Apomorfina este un stimulator direct al receptorilor dopaminergici şi, în timp ce prezintă proprietă ţi
agoniste asupra receptorilor D1 şi D2, nu are aceleaşi căi de transport sau metabolice cu levodopa.
Deşi la animalele de laborator administrarea de apomorfină a diminuat rata descărcărilor la nivelul
celulelor nigrostriate şi în doze mici s -a constatat că produce o reducere a activităţii locomotorii (despre
care se consideră că reprezintă inhibarea presinaptică a eliberării endogene de dopamină), este probabil ca
efectele sale asupra dizabilităţii motorii din boala Parkinson să fie mediate la nivelul re ceptorilor
postsinaptici. Acest efect bifazic este observat şi la om.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea apomorfinei prin injectare subcutanată, traseul acesteia poate fi descris printr -un
model bicompartimental, cu un timp de înjumătăţir e plasmatică prin distribuţie de 5 (±1,1) minute şi un
timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 33 (±3,9) minute. Răspunsul clinic este bine corelat cu
concentraţiile de apomorfină la nivelul lichidului cefalorahidian; distribuţia substanţei activ e este cel mai
bine descrisă printr -un model bicompartimental. Apomorfina este absorbită rapid şi complet din ţesutul
subcutanat, corelându- se cu debutul rapid al efectelor clinice (4 - 12 minute), iar durata scurtă a acţiunii
clinice a substanţei active ( de aproximativ 1 oră) se explică prin eliminarea rapidă. Metabolizarea
apomorfinei se realizează prin glucuronoconjugare şi sulfonare până la cel puţin 10 procente din total; în
literatura de specialitate nu au fost descrise alte căi de metabolizare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind toxicitatea după doze repetate administrate s ubcutanat nu au evidenţiat niciun risc special
pentru om , în afara informaţiilor incluse la alte puncte ale Rezumatului caracteristicilor produsului.
Studiile in vitro privind genotoxicitatea au demonstrat efecte mutagene şi clastogene, cel mai probabil
datorită produşilor formaţi prin oxidarea apomorfinei. Totuşi, apomorfina nu s -a dovedit a fi genotoxică
în studiile in vivo efectuate.
Efectul apomorfinei asupra f uncţiei de reproducere a fost investigat la şobolan. Apomorfina nu a fost
teratogenă la această specie, dar s- a observat că dozele care sunt toxice pentru mamă pot determina o
scădere a interesului matern pentru îngrijire şi pot determina insuficienţă respiratorie la noul născut.
Nu s -au efectuat studii privind carcinogenitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Metabisulfit de sodiu (E223)
Clorură de sodiu
8
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH -ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
Flaconul nedeschis: 30 luni
După deschiderea flaconului şi umplerea cu medicament a seringilor prevăzute cu seturi de perfuzie
ataşate: stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a fost demonstrată timp de 7 zile la temperaturi de
25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în
care metoda de deschidere şi manipularea ulterioară exclud riscul de contaminare microbiană. Dacă nu
este utilizat imediat, condiţiile şi perioada de păstrare în timpul utilizării sunt responsabilitatea
utilizatorului.
Numai pentru unică folosinţă.
A se elimina orice cantitatee neutilizată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flacoanele în cutie pentru a fi protejate de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din sticlă transparentă, de tip I, cu dop din cauciuc bromobutilic şi capac detaşabil, conţinând
soluţie perfuzabilă 20 ml, în ambalaje de 1 sau 5 flacoane.
Ambalaje multiple: 5 x 1, 10 x 1, 30 x 1, 2 x 5 and 6 x 5
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
A nu se utiliza soluţia în cazul în care culoarea acesteia a devenit verde.
Soluţia trebuie inspectată vizual înainte de folosire. Trebuie utilizate numai soluţiile limpe zi şi incolore
până la uşor gălbui, fără particule, în recipiente nedeteriorate.
Numai pentru unică folosinţă. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în
conformitate cu reglementările locale.
P erfuzie c ontinuă şi utilizarea unei mini pompe şi/sau a unui dispozitiv de acţionare a unei seringi
Alegerea tipului de minipompă şi/sau a dispozitiv ului de acţionare a seringii care trebuie util izat şi a
dozajului necesar va fi stabilită de către medic, în conformitate cu necesităţile specifice pacientului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
EVER Neuro Pharma GmbH.
Oberburgau 3, 4866 Unterach am Attersee
Austria
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6316/2014/01- 05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
Aprilie 2014
