PANTOPRAZOL BEXIMCO PHARMA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg sub formă de pantoprazol sodic
sesquihidrat.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastrorezistent Pantoprazol Beximco Pharma 20 m g conţine manitol 34.94 mg.
Fiecare comprimat gastrorezistent Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg conţ ine Lecitină (soia) 0,05 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg comprimate gastrorezistente sunt de culoare albă până la galben
deschis, ovale, biconvexe , grosime de aproximativ 3,3 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptom atică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerelor gastro -duodenale induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita trat ament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro -rezistent de Panto prazol 20 mg pe zi. Simptomele
sunt ameliorate în general într -o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, ameliorarea
simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea simptomelor, revenirea
acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care nu se
realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o
trecere la terapia continuă.
Controlul pe termen lung si pr evenirea recidivării esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro- rezistent de
Pantoprazol 20 mg pe zi, care poate fi crescută la 40 mg de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a
afec ţiunii . Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol 40 mg. După vindecarea recidivei, doza
poate fi redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi
Prevenirea ulcerelor gastro -duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselec tive
(AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent Pantoprazol 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta sub 12 ani
Pantoprazol nu este recomand at pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită insuficienţei
datelor cu privire la siguranţa şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă (vezi pct.5.2)
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
3
Mod de administrare
Pantoprazol 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghi ţite
întregi, cu o oră înainte de masă cu puţ ină apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi exci pienţi
menţionaţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate
periodic pe durata tratamentului cu pantopra zol, în special în cazul utilizării de lungă durată. În cazul în
care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Co -administrare cu AINS
Utilizarea Pantoprazol 20 mg comprimate gastrorezistente ca tratament de prevenire a ulcerelor gastro -
duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la
pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS şi prezintă un risc crescut de apariţie a complicaţiilor
gastro intestinale. Creşterea riscului trebuie evaluată în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu
vârsta înaintată (peste 65 de ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau hemoragie gastro -
intestinală superioară.
La apariţia oricărui simptom alar mant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, d eoarece tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele
şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20
mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, similar tuturor celelalt or medicamente antiacid e, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B
12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în
tera pia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazol, similar tuturor inhibitorilor de pompă de protoni (IPP), poate creşte numărul de bacterii care
4
sunt prezente în mod normal în tractul gastro- intestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol 20 mg poate
duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter .
Hipomagneziemie
Hipomagneziemie severă a fost raportată la pacien ţii trata ţi cu IPP precum pantoprazolul timp de cel pu ţin
tr ei luni, ş i în cele mai multe cazuri timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt
fatigabilitatea , tetania, delirul, convulsiile, ame ţelile şi aritmia ventriculară pot să apară, dar ele pot începe
insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia s -a îmbunătă ţit după
administrarea de magneziu şi întreruperea IPP.
În cazul pacienţilor pentru care se previzionează administrarea unui tratament prelungit sau care utilizează
IPP cu digoxină sau medicamente car e pot determina hipomagneziemie (de exemplu diureticele),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebui e să ia în considerare evaluarea concentra ţiei de magneziu înainte
de începerea tratamentului IPP ş i periodic în timpul tratamentului.
Fracturi osoase
I nhibitorii de pompă de protoni, mai ales dacă sunt folosiţi în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), p ot
creş te într -o propor ţie mică riscul de fractură de şold, de fractură a încheieturii mâinii şi a coloanei
vertebrale, mai ales la vârstnici sau în p rezenţa altor factori de risc recunoscu ţi. Studiile observaţionale
sugerează că inhibitorii de pompă de protoni pot cre şte riscul global de fracturi cu 10 -40 %. Această
creş tere se poate datora şi altor factori de risc. Pacien ţii cu risc de osteoporoză tr ebui e să primească
îngrijire în conformitate cu ghidurile clinice actuale ş i trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D si
calciu.
Comprimatele de pantoprazol conţ in lecitină de soia. Nu utilizaţi acest medicament în cazul în care
pacientul este alerg ic la arahide sau soia.
Acest medicament con ţine manitol. Acesta poate avea un efect laxativ u şor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, Pantoprazol 20 mg poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate e ste dependentă de pH-ul gastric ( ca de exemplu
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul ).
Medicamente anti -HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti -HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibi tori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti -HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitent ă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
5
Anticoagulante cumarinice ( fenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale
valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe par cursul tratamentului concomitent în perioada
ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu
f enprocoumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate de pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte
căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează
metabolizarea substanţelor active metabol izate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau
nu împiedică absorbţia digoxinei asociată cu p -glicoproteina. Nu au fost semnalate niciun fel de
interacţiuni relevante din punct de vedere clinic.
D e asemenea, au fost realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate
niciun fel de interacţiuni clinic relevante.
Nu au existat interac ţiuni cu antiacide administrate concomitent
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu au existat dovezi de afectare a fertilită ţii după administrarea de pantoprazol în studiile la animale (vezi
pct. 5.3).
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la gravide. Experienţa cu privire la inhibitorii
de pompă de protoni ca şi clasă nu indică un risc crescut de malformaţii congenitale majore. Studiile
nonclinice au evide nţiat efecte toxice asupra func ţiei de reproducere, dar nu au eviden ţiat nicio dovadă de
afectare a fertilită ţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul poten ţial pentru om este necunoscut.
Trebuie prescris cu prudenţă gravide lor. Pantoprazol ul nu tr ebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia
cazului în care este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu pri vire la continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol 20 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol pentru mamă.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun
conducerea vehicu lelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi. În cazul
pantoprazolu lui au fost raportate următoarele reac ţii adverse.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (>1/10);
Frecvente ( >1/100 şi 1/1,000 şi ≤ 1/100);
Rare (>1/10,000 şi <1/1,000);
Foarte rare (<1/10,000), inclusiv cazuri izolate
Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Î n cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă Aparate,
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări ale
gustului
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
7
Tulburări
gastrointestinale
Diaree; greaţă /
vărsături; Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
disconfort în zona
abdominală
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială
Afecţiuni cutanate şi
ale
ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie / exantem
/ erupţi e; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindrom Stevens-
Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem polimorf ;
Fotosensibilitate
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Fractură de şold,
fractură a
încheieturii mâinii
sau a coloanei
vertebrale (vezi pct.
4.4)
Artralgie;
Mialgie
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
concentraţ iei de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greut ate
corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Astenie,
fatigabilitate şi stare
generală de rău
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
hepatobiliare Valori crescute ale
enzimelor hepatice
Valori crescute
ale bilirubin ei
Leziuni
hepatocelulare;
8
(transaminaze, Y-
GT)
Icter; Insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare
asociate)
Dezorientare (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului
Ginecomastie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucures ti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9. Supradozaj
Nu s e cunoa şte niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într -un i nterval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în propor ţie mare de proteine le plasmatice, acesta nu este uşor eliminat
prin dializ ă.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi supo rtiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni
codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidă gastrică a stomacului printr -o
acţiune specifică de blocare la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale, unde
inhibă enz ima ATP-aza H+/K+, adică etapa finală de producere a acidului clorhidric în stomac.
Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
La majoritatea pacienţilor, ameliorarea senzaţiei de arsură în capul pieptului ş i a simptomelor cauzate de
refluxul acid gastric apare în decurs de 2 săptămâni.
Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitorilor receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol
determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacu lui şi, astfel, o creştere a gastrinemiei, proporţională cu
reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă
distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorh idric, independent
de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinemiei cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizar ea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui
tratament pe termen lung, valorile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o
creştere excesivă apare n umai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată
a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr mic de cazuri de tratament de
lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acest ea, conform studiilor efectuate
până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice
descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia m aximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 20 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1 -1,5 µg/ml , se obţin în aproximativ 2,0
h - 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple. Farma cocinetica
nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de administrarea al dozelor
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală,
cât şi după cea intravenoasă.
10
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă d e alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţia
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg şi legarea pantoprazolului de proteinele serice este de
aproximativ 98 %.
Eliminarea
Substanţa este metabol izată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproxim ativ 1 oră, iar
clearance- ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii
subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul
de înjumătăţire plasmatică prin elimin are nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea
secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalu l metabolit existent atât în ser, cât şi în urină,
este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
G rupuri speciale de pacin ţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă . La aceşti pacienţi,
metabolizarea pantoprazolului este catalizată pr obabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu
enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică crescută). Valorile medii ale
concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
administrarea dozelor de pantoprazol.
Insuficienţă renală
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă , care elimină doar cantită ţi neglijabile de pantoprazol ). Similar
subiecţilor sănătoşi, timpul de în jumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie.
Pantoprazolul poate fi eliminat prin dializ ă numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit are
un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într -o proporţie moderată (2 - 3 h), excreţia este totuşi rapidă
şi astfel nu are loc acumularea.
Insuficienţă hepatică
Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică
cresc până la 3 - 6 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică
maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
11
Vârstnici
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu es te nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adul ţi. După
administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valo area AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele
obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, tox icitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile cu privire la carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s -au descoperit neoplasme
neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s -au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea
anter ioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după
administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi duce la concluzia că este o reacţie
secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe
termen lung.
În studii cu durata de doi ani, s -a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani (numai într -un
studiu efectuat la şobolan) şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării
hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu durata
de doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroi dei. Apariţia acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.
În studii asupra funcţiei de repro ducere la animale, au fost observate semne de uşoară fetotoxicitate la
doze peste 5 mg/kg. Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s- a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Manitol (E421)
Carbonat de sodiu (anhidru),
Amidonglico lat de sodiu
Crospovidonă de tip A,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
12
Stearat de calciu.
Strat superior:
Hipromeloză
Macrogol -6000
Hidroxid de sodiu
Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil, dispersie (1:1), (Eudragit L30D55)
Copolimer acid metacril ic - acrilat de etil 1:1
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Opadry AMB 80W520063
Alcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171)
Talc
Lecitină (soia)
Oxid galben de f er (E172)
Gumă Xantan
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţ ii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele gastrorezistente Pantoprazole Beximco Pharma 20 mg sunt disponibile în ambalaj de tip
blister OPA- Al-PVC/Al cu 30 de compr imate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi a altor impurităţi
Fără cerinţe speciale privind eliminarea .
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Beximco Pharma UK Ltd.
102 College Road, Harrow HA1 1ES,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢ Ă
6502/2014/01
13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 20 mg sub formă de pantoprazol sodic
sesquihidrat.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat gastrorezistent Pantoprazol Beximco Pharma 20 m g conţine manitol 34.94 mg.
Fiecare comprimat gastrorezistent Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg conţ ine Lecitină (soia) 0,05 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Pantoprazol Beximco Pharma 20 mg comprimate gastrorezistente sunt de culoare albă până la galben
deschis, ovale, biconvexe , grosime de aproximativ 3,3 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptom atică.
Pentru controlul pe termen lung şi prevenirea recidivării esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerelor gastro -duodenale induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective
(AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita trat ament continuu cu AINS (vezi pct. 4.4).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro -rezistent de Panto prazol 20 mg pe zi. Simptomele
sunt ameliorate în general într -o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este suficientă, ameliorarea
simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea simptomelor, revenirea
acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la nevoie. În cazul în care nu se
realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la nevoie, se poate lua în considerare o
trecere la terapia continuă.
Controlul pe termen lung si pr evenirea recidivării esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro- rezistent de
Pantoprazol 20 mg pe zi, care poate fi crescută la 40 mg de pantoprazol pe zi dacă are loc o revenire a
afec ţiunii . Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol 40 mg. După vindecarea recidivei, doza
poate fi redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi
Prevenirea ulcerelor gastro -duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselec tive
(AINS) la pacienţii care prezintă riscul de a necesita tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastrorezistent Pantoprazol 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta sub 12 ani
Pantoprazol nu este recomand at pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită insuficienţei
datelor cu privire la siguranţa şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă (vezi pct.5.2)
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (vezi
pct.4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
3
Mod de administrare
Pantoprazol 20 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghi ţite
întregi, cu o oră înainte de masă cu puţ ină apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi cu benzimidazol sau la oricare dintre ceilalţi exci pienţi
menţionaţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate
periodic pe durata tratamentului cu pantopra zol, în special în cazul utilizării de lungă durată. În cazul în
care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.2).
Co -administrare cu AINS
Utilizarea Pantoprazol 20 mg comprimate gastrorezistente ca tratament de prevenire a ulcerelor gastro -
duodenale induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (AINS) trebuie limitată la
pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS şi prezintă un risc crescut de apariţie a complicaţiilor
gastro intestinale. Creşterea riscului trebuie evaluată în funcţie de factorii individuali de risc, de exemplu
vârsta înaintată (peste 65 de ani), antecedente de ulcer gastric sau duodenal sau hemoragie gastro -
intestinală superioară.
La apariţia oricărui simptom alar mant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, d eoarece tratamentul cu pantoprazol poate ameliora simptomele
şi întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi
creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20
mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, similar tuturor celelalt or medicamente antiacid e, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B
12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în
tera pia de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazol, similar tuturor inhibitorilor de pompă de protoni (IPP), poate creşte numărul de bacterii care
4
sunt prezente în mod normal în tractul gastro- intestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol 20 mg poate
duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi
Campylobacter .
Hipomagneziemie
Hipomagneziemie severă a fost raportată la pacien ţii trata ţi cu IPP precum pantoprazolul timp de cel pu ţin
tr ei luni, ş i în cele mai multe cazuri timp de un an. Manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt
fatigabilitatea , tetania, delirul, convulsiile, ame ţelile şi aritmia ventriculară pot să apară, dar ele pot începe
insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia s -a îmbunătă ţit după
administrarea de magneziu şi întreruperea IPP.
În cazul pacienţilor pentru care se previzionează administrarea unui tratament prelungit sau care utilizează
IPP cu digoxină sau medicamente car e pot determina hipomagneziemie (de exemplu diureticele),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebui e să ia în considerare evaluarea concentra ţiei de magneziu înainte
de începerea tratamentului IPP ş i periodic în timpul tratamentului.
Fracturi osoase
I nhibitorii de pompă de protoni, mai ales dacă sunt folosiţi în doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an), p ot
creş te într -o propor ţie mică riscul de fractură de şold, de fractură a încheieturii mâinii şi a coloanei
vertebrale, mai ales la vârstnici sau în p rezenţa altor factori de risc recunoscu ţi. Studiile observaţionale
sugerează că inhibitorii de pompă de protoni pot cre şte riscul global de fracturi cu 10 -40 %. Această
creş tere se poate datora şi altor factori de risc. Pacien ţii cu risc de osteoporoză tr ebui e să primească
îngrijire în conformitate cu ghidurile clinice actuale ş i trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D si
calciu.
Comprimatele de pantoprazol conţ in lecitină de soia. Nu utilizaţi acest medicament în cazul în care
pacientul este alerg ic la arahide sau soia.
Acest medicament con ţine manitol. Acesta poate avea un efect laxativ u şor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, Pantoprazol 20 mg poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate e ste dependentă de pH-ul gastric ( ca de exemplu
ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente precum erlotinibul ).
Medicamente anti -HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti -HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibi tori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti -HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitent ă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
5
Anticoagulante cumarinice ( fenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocoumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale
valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe par cursul tratamentului concomitent în perioada
ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu
f enprocoumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate de pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte
căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu afectează
metabolizarea substanţelor active metabol izate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau
nu împiedică absorbţia digoxinei asociată cu p -glicoproteina. Nu au fost semnalate niciun fel de
interacţiuni relevante din punct de vedere clinic.
D e asemenea, au fost realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate
niciun fel de interacţiuni clinic relevante.
Nu au existat interac ţiuni cu antiacide administrate concomitent
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu au existat dovezi de afectare a fertilită ţii după administrarea de pantoprazol în studiile la animale (vezi
pct. 5.3).
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la gravide. Experienţa cu privire la inhibitorii
de pompă de protoni ca şi clasă nu indică un risc crescut de malformaţii congenitale majore. Studiile
nonclinice au evide nţiat efecte toxice asupra func ţiei de reproducere, dar nu au eviden ţiat nicio dovadă de
afectare a fertilită ţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul poten ţial pentru om este necunoscut.
Trebuie prescris cu prudenţă gravide lor. Pantoprazol ul nu tr ebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia
cazului în care este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate la animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea o decizie cu pri vire la continuarea/întreruperea alăptării sau
continuarea/întreruperea terapiei cu Pantoprazol 20 mg trebuie luată având în vedere beneficiile alăptării
pentru copil şi beneficiile terapiei cu Pantoprazol pentru mamă.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct.
4.8). Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun
conducerea vehicu lelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5 % dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai de
frecvente RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1 % dintre pacienţi. În cazul
pantoprazolu lui au fost raportate următoarele reac ţii adverse.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (>1/10);
Frecvente ( >1/100 şi 1/1,000 şi ≤ 1/100);
Rare (>1/10,000 şi <1/1,000);
Foarte rare (<1/10,000), inclusiv cazuri izolate
Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile).
Î n cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă Aparate,
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări ale
gustului
Tulburări oculare Tulburări de
vedere / vedere
înceţoşată
7
Tulburări
gastrointestinale
Diaree; greaţă /
vărsături; Distensie
abdominală şi
balonare;
Constipaţie;
Senzaţie de gură
uscată; Durere şi
disconfort în zona
abdominală
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială
Afecţiuni cutanate şi
ale
ţesutului subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie / exantem
/ erupţi e; Prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindrom Stevens-
Johnson;
Sindromul Lyell;
Eritem polimorf ;
Fotosensibilitate
Afecţiuni musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Fractură de şold,
fractură a
încheieturii mâinii
sau a coloanei
vertebrale (vezi pct.
4.4)
Artralgie;
Mialgie
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemii şi
creşteri ale
concentraţ iei de
lipide
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greut ate
corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Astenie,
fatigabilitate şi stare
generală de rău
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Tulburări ale
sistemului imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
hepatobiliare Valori crescute ale
enzimelor hepatice
Valori crescute
ale bilirubin ei
Leziuni
hepatocelulare;
8
(transaminaze, Y-
GT)
Icter; Insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare
asociate)
Dezorientare (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la pacienţii
predispuşi,
precum şi
agravarea acestor
simptome în cazul
preexistenţei lor)
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului
Ginecomastie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucures ti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9. Supradozaj
Nu s e cunoa şte niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într -un i nterval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în propor ţie mare de proteine le plasmatice, acesta nu este uşor eliminat
prin dializ ă.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi supo rtiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni
codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidă gastrică a stomacului printr -o
acţiune specifică de blocare la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid din împrejmuirea celulelor parietale, unde
inhibă enz ima ATP-aza H+/K+, adică etapa finală de producere a acidului clorhidric în stomac.
Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată.
La majoritatea pacienţilor, ameliorarea senzaţiei de arsură în capul pieptului ş i a simptomelor cauzate de
refluxul acid gastric apare în decurs de 2 săptămâni.
Similar altor inhibitori de pompă de protoni şi inhibitorilor receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol
determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacu lui şi, astfel, o creştere a gastrinemiei, proporţională cu
reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă
distal faţă de nivelul receptorilor celulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorh idric, independent
de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă
medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinemiei cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. La utilizar ea pe termen scurt, în
majoritatea cazurilor aceste valori nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În timpul unui
tratament pe termen lung, valorile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o
creştere excesivă apare n umai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată
a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr mic de cazuri de tratament de
lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acest ea, conform studiilor efectuate
până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice
descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.
Conform rezultatelor studiilor efectuate la animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Absorbţia
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia m aximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 20 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 1 -1,5 µg/ml , se obţin în aproximativ 2,0
h - 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple. Farma cocinetica
nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de administrarea al dozelor
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală,
cât şi după cea intravenoasă.
10
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă d e alimente va creşte doar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţia
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg şi legarea pantoprazolului de proteinele serice este de
aproximativ 98 %.
Eliminarea
Substanţa este metabol izată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică final este de aproxim ativ 1 oră, iar
clearance- ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii
subiecţi. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celula parietală, timpul
de înjumătăţire plasmatică prin elimin are nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea
secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalu l metabolit existent atât în ser, cât şi în urină,
este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
G rupuri speciale de pacin ţi
Aproximativ 3 % din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori cu activitate enzimatică lentă . La aceşti pacienţi,
metabolizarea pantoprazolului este catalizată pr obabil în principal de CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu
enzima CYP2C19 funcţională (metabolizator cu activitate enzimatică crescută). Valorile medii ale
concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60 %. Aceste constatări nu au afectat
administrarea dozelor de pantoprazol.
Insuficienţă renală
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă , care elimină doar cantită ţi neglijabile de pantoprazol ). Similar
subiecţilor sănătoşi, timpul de în jumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt şi în această situaţie.
Pantoprazolul poate fi eliminat prin dializ ă numai în cantităţi foarte reduse. Deşi principalul metabolit are
un timp de înjumătăţire plasmatică întârziat într -o proporţie moderată (2 - 3 h), excreţia este totuşi rapidă
şi astfel nu are loc acumularea.
Insuficienţă hepatică
Cu toate că pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile de înjumătăţire plasmatică
cresc până la 3 - 6 h şi valorile AUC se măresc cu un coeficient cuprins între 3 şi 5, concentraţia serică
maximă este doar uşor mărită cu un coeficient de 1,3 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
11
Vârstnici
O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu es te nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile AUC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adul ţi. După
administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valo area AUC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele
obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, tox icitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile cu privire la carcinogenitate cu durata de 2 ani la şobolani, s -au descoperit neoplasme
neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s -au descoperit papiloame cu celule scuamoase în partea
anter ioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de tumori carcinoide gastrice după
administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi duce la concluzia că este o reacţie
secundară la creşterea masivă a gastrinemiei, care are loc la şobolan după tratamentul cu doze mari, pe
termen lung.
În studii cu durata de doi ani, s -a observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani (numai într -un
studiu efectuat la şobolan) şi la femelele de şoarece şi au fost interpretate ca fiind datorate metabolizării
hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu durata
de doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroi dei. Apariţia acestor
neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul
şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este mică.
În studii asupra funcţiei de repro ducere la animale, au fost observate semne de uşoară fetotoxicitate la
doze peste 5 mg/kg. Investigaţiile nu au prezentat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s- a descoperit că aceasta creşte odată cu vârsta sarcinii.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol este uşor crescută la nivel fetal, înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Manitol (E421)
Carbonat de sodiu (anhidru),
Amidonglico lat de sodiu
Crospovidonă de tip A,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
12
Stearat de calciu.
Strat superior:
Hipromeloză
Macrogol -6000
Hidroxid de sodiu
Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil, dispersie (1:1), (Eudragit L30D55)
Copolimer acid metacril ic - acrilat de etil 1:1
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Opadry AMB 80W520063
Alcool polivinilic,
Dioxid de titan (E171)
Talc
Lecitină (soia)
Oxid galben de f er (E172)
Gumă Xantan
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţ ii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele gastrorezistente Pantoprazole Beximco Pharma 20 mg sunt disponibile în ambalaj de tip
blister OPA- Al-PVC/Al cu 30 de compr imate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi a altor impurităţi
Fără cerinţe speciale privind eliminarea .
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Beximco Pharma UK Ltd.
102 College Road, Harrow HA1 1ES,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢ Ă
6502/2014/01
13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014
