IOPAMIGITA 300 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Iopami gita 300 mg/ml , soluţie injectabilă / perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie conţine iopamidol 612 ,4 mg echivalent cu iod 300 mg.
Un f lacon a 20 ml soluţie conţine iopamidol 12248 mg, echivalent cu iod
6000 mg.
Un flacon a 50 ml soluţie conţine iopamidol 30620 mg, echivalent cu iod
15000 mg.
Un flacon a 75 ml soluţie conţine iopamidol 45930 mg, echivalent cu iod
22500 mg.
Un flacon a 100 ml soluţie conţine iopamidol 61240 mg, echivalent cu iod
30000 mg.
Un flacon a 200 ml soluţie conţine iopamidol 122480 mg, echivalent cu iod
60000 mg.
Un flacon a 500 ml soluţie conţine iopamidol 306200 mg, echivalent cu iod
150000 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : conţine sodiu aproximativ 0,048 mg/ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă /perfuzabilă
Soluţie limp ede, incoloră sau slab galbenă
pH 6,5 – 7,5
Osmolalitate la 37°C
[mOsm/kg]
630
Osmolaritate la 37°C
[mOsm/l]
478
Presiune osmotică
37°C
[MPa]
1,59
Vâscozitate [ mPa.s] 37°C
5,0
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Arteriografie, angiocardiografie, flebografie, angiografie cu substracţi e digitală (ASD), îmbunătăţirea
contrastului la tomografia computerizată (TC) , urografie excretorie.
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare injectabilă şi perfuzabilă , pe cale intraven oasă şi intraarterială .
Iopamigita este un medicament utilizat în scop diagnostic cu administrare unică în indicaţiile
prezentate. Sunt posibile şi administr area de doze multiple sau examinări repetate.
Mod de administrare
Doza administrată este dependentă de metoda de examin are, vârstă, greutate, statusul cardiac , starea
generală a pacientului precum şi de tehnica utilizată . De obicei, sunt utilizate concentraţii şi volume de
iod similare altor substanţele de contrast pentru investigaţii radiologice care conţin iod n on-ionic.
Trebuie utilizată cea mai mică doză necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată.
În insuficienţa renală, insuficienţ a cardio -circulator ie precum şi în cazul unei stări generale alterate ,
doza substanţei de contrast trebui e menţinută la o valoare cât mai mică posibil (vezi pct. 4.4). La aceşti
pacienţi se recomandă monitorizarea funcţi ei renal e timp de cel puţin trei zile după examinare. Sunt
necesare măsuri de precauţie special e la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi ins uficienţă renală
concomitent e, care cresc riscul de retenţie a substanţei de contrast în organism .
Substanţa de contrast trebui e să fie încălzit ă până la temperatura corpului înainte de utilizare.
Experienţa clinică a demonstrat că o substanţă de contrast încălzit ă este mai bine tolerată.
Practic , substanţa de contrast trebui e să fie extrasă în seringă imediat înainte de utilizare. Pentru a
menţine cât mai mic posibil riscul de tromboemboli sm asociat tehnicii de examinare, se recomandă ca
timp ul de conta ct între sânge şi substanţa de contrast să fie cât mai scurt posibil. Este necesară o
atenţie sporită în cazul procedurii angiografice, precum şi o frecvent ă spălare a cateterului utilizat cu
soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) ( adăugând şi heparină , dacă este necesar).
Substanţa de contrast trebuie administrată pacienţilor aşezaţi în clinostatism . Repoziţionarea i mediată
a pacientului trebuie să fie posibilă. Înainte de examinare trebuie asigurată o cale de acces
intravenoasă , disponibilă în caz de urgenţă. Similar altor substanţe de contrast care conţin i od,
Iopamigita po ate fi utilizat în cadrul tuturor proceduril or de diagnosticare numai atunci când
echipament ul de resuscitare şi medicaţia de urgenţă necesar ă sunt disponibile.
După examinare, pacientul trebuie menţinut sub supraveghere timp de cel puţin 30 de minute, în
decursul cărora pot să apară cele mai multe dintre reacţiile adeverse. To ţi medic ii şi personalul
medical trebuie să fie informaţi cu privire la reacţiile adverse ale acestui med icament, precum şi
despre măsuri le generale şi medicale necesare în caz de urgenţă .
Recomandări cu privire la regimul alimentar:
Pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu două ore înainte de efectuarea investigaţie i, pentru
a reduce riscul de aspiraţie, deoarece greaţa şi vărsături le sunt cunoscute drept reacţii adverse posibile.
Pre testare:
Nu se recomandă pretest area utilizând o doză mică de substanţă de contrast pentru a detecta
hipersensibilitatea la acest medicament , deoarece aceasta nu este semnificativ ă şi ocazional a
determinat reacţii de hipersensibilitate grave, uneori letale.
3
Dacă nu este indicat în alt mod, doza pentru copii şi adolescenţi depinde de vârsta şi greutatea
acestora, fiind determinată de către medicul curant .
Acest medicament trebuie administrat în exclusivitate de către personal medical autorizat.
Doze
Următoarele recomandări cu privire la doz aj se bazează pe experienţa generală cu substanţe de
contrast pentru investigaţii radiologice de tip non-ionic, precum şi pe rezultatele obţinute din studiile
clinice efectuate cu iopamidol. Volumul total administrat nu trebuie să depăşească 250 ml.
Procedura de diagnostic Volum
Angiografie pe film
radiologic
Angiografie cu substracţie
digitală
Arteriografie
cerebrală, neselectivă Adulţi: 40-60 ml
C opii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
Adulţi: 20 – 30 ml
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
cerebrală, selectivă 4-12 ml 3 – 8 ml
Artera pulmonară Adulţi:
25 ml pentru o singură
a dministrare ; doza totală
până la 170 ml
Alte tipuri Adulţi: maxim 250 ml.
Volumul utilizat în
cazul unei singure
administrări depinde
de regiune a vasculară
care trebuie examinată.
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
Adulţi: 30 – 50 ml.
Max im 250 ml. Volumul
utilizat în cazul unei singure
administrări depinde de regiunea vasculară care
trebuie examinată.
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi
vârstă.
Angiocardiografie Adulţi: maxim 250 ml. Volumul utilizat în cazul
unei sing ure
administrări depinde de regiunea vasculară care
trebuie examinată .
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Angiografie coronariană Adulţi: 4 - 10 ml/arteră; doza poate fi repetată,
dacă este necesar
Flebografie Adulţi: 50 ml, în funcţie de greutate şi vârstă.
Angiografie intravenoasă cu
substracţie digitală (ASD i.v.)
Adulţi: 30 - 50 ml; dacă este necesar, doza poate fi
repetată
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Urografie excretorie
Adulţi şi adolescenţi: 50 - 100 ml
Copii:
0 – 1 lună: 4 - 5-(6) ml /kg
1 – 3 luni: 4 ml/kg
4
Procedura de diagnostic Volum
3 – 6 luni: 3,5 - 4 ml/kg
6 – 12 luni: 3 – 3,5 ml/kg
12 – 24 luni: 2,5 - 3 ml/kg
2 – 5 ani: 2,5 ml/kg
5 – 7 ani: 2 – 2,5 ml/kg
7 – 12 ani: 1,5 - 2 ml/kg
Tomografie computerizată (TC) Adulţi: 1 – 2 ml/kg corp
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Doza maximă pentru soluţia cu iod 300 mg /ml este 2 ml/kg.
Urografie excretorie intravenoasă :
În urografia intravenoasă trebuie să se ia în considera re faptul că la copii, nefronul imatur are în mod
fiziologic o capacitate mică de concentrare a urinei, ceea ce face necesară administrarea de doze
relativ mari de substanţă de contrast.
T omografi a computerizată :
Iopamigita 300 mg/ml poate fi administrată prin injectare intravenoasă rapidă dacă este disponibil un
injectomat cu presiune mare. De asemenea, poate fi administrată manual în perfuzie lentă , în special
pentru îmbunătăţirea contrastului la nivelul sistemului nervos central, în cazul căruia este necesar un
timp de aşteptare de 5 până la 10 minute înainte de a efectua investigaţia. În tomografia computerizată
spiral ă, mai ales atunci când se utilizează tehnica „multi-slice”, este obţinu tă o multitudine de
informaţii în timp ce pacientul îşi ţine respiraţia. În scopul de a optimiza efectul injec tării intravenoase
i n bolus la nivelul zonei examinat e ( acumulare dependent ă de timp doar la nivel ul unui singur ţesut
modificat patologic), se recomandă utilizarea unui injectomat cu presiune mare şi administrarea
soluţiei sub formă de bolus .
Doze le şi vitez a de administrare a substanţei de contrast pentru TC depind de organe le care trebuie
examina te, de dificultăţile în diagnosticare şi în special de tipul de tomograf disponibil (de exemplu,
timpii de scanare şi de cre are a imagin ii). În cazul utilizării unor dispozitive cu prelucrare lentă a
imaginii se recomandă administrarea în perfuzie, iar în cazul utilizării de scanere rapide se recomandă
administrarea î n bolus.
Dacă se intenţionează administrarea acest ui medicament cu ajutorul unui sistem automat,
adaptabilitatea acestuia pentru utilizarea propusă trebuie să fie demonstrată de către producătorul
dispozitivului medical. Instrucţiuni le de utilizare a dispozitiv ului medical respectiv trebuie să fie
urmate întocmai . La sugari şi copiii mici nu trebuie utilizate sisteme automate de administrare .
4.3 Contraindicaţii
Hipertiroidi e manifest ă
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Antecedente de reacţii cutanate majore imediate sau întârziate , asociate administrării de iopamidol
(vezi pct. 4.8) .
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medic ament conţine sodiu aproximativ 0,048 mg/ml . Acest aspect trebuie luat în considerare de
către pacienţii cu dietă controlată de sodiu.
O indicaţie strictă şi o atenţie deosebită sunt necesar e la pacienţii cu
- Predispoziţie alergic ă cunoscută
- Hiperti roidie l atent ă, guşă eutiroidiană
- Insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică severă
- Bol i cardiovasculare severe
5
- Astm bronşic
- Diabet zaharat
- Tulbură ri cerebrale convulsiv ante
- Ateroscleroză cerebrală a vansată
- Accident vascular cerebral ischemic acut
- Hemoragie intracrani ană acută sau afecţiuni însoţite de alterarea barierei hemato -encefalice
şi edem cerebral
- Stare generală alterată, deshidratare
- Di s-sau paraproteinemi e
- Fe ocromoc itom
Atunci când sunt administrate intravenos şi intraarterial, s ubstanţele de contrast pot determina
siclizare a hem atiilor la persoane le homozigot e cu siclemie (anemi e falciformă).
Administrarea parav asculară accidentală poate determina local inflamaţi e, durere şi eritem. D e regulă,
a ceste simptome di spar imediat, fără complicaţii.
Ridicarea extremităţii afectate şi aplicarea unei comprese rec i s-a dovedit a fi benefică .
• Hidratarea
Pacienţii trebuie să fie suficient hidrataţi înainte şi după administrarea substanţei de contrast. Dacă este
necesar, pacientul trebuie hidratat intravenos , până la excreţia completă a substanţei de contrast.
Această măsură trebuie aplicată în special la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă, dis - şi
paraproteinemie, diabet zaharat, hiperuricemie, precum şi la nou- născuţi, sugari, copii mici, pacienţi
vârstnici şi pacienţi cu stare generală alterată . La pacienţii cu risc, trebuie monitorizat echilibrul hidric
şi electrolitic , iar simptomele asociate scăderii concentraţiei plasmatice a calciu lui trebuie tratate.
Ca u rmare a riscului de deshidratare indus de medicamentele diuretice, în primul rând, este necesară
reechilibrarea hidro -electrolitică , pentru a limita riscul de insuficienţă renală acută.
• Nou- născuţi şi sugari
În special copii i cu vârst a sub 1 an şi nou- născuţii sunt predispuşi la dezechilibre electrolitice şi
modificări hemodinamice . Ca urmare, se re comandă prudenţă în ceea ce priveşte doza de substanţ ă de
contrast administrată , efectuarea examinării şi starea pacientului. N ou-născuţi i p rematur trebuie
mo nitorizaţi cu foarte mare atenţie, deoarece administrarea substanţei de contrast poate determina
hipotiroidi e tranzitori e.
La nou- născuţi, şi în special la prematuri, se recomandă verificarea parametrilor funcţiei tiroidiene (de
regulă, determinarea TSH ş i T4) la 7 - 10 zile, precum şi la 1 lună de la administrarea de substanţă de
contrast iodat ă, datorită riscului de hipotiroidie determinat de supraîncărcarea cu iod.
• Reacţii alergice şi anafilactoide (reacţii de hipersensibilitate)
Similar tuturor substanţele de contrast iodate , după administrarea de I opamigita 300 mg iod/ml pot să
ap ară reacţii de hipersensibilitate non-alergice (pseudoalergice, alergoide) independente de doză , cu
severitate variabilă şi simptomatologie eterogenă.
Uzual, aceste reacţii se manifestă prin simptome respiratorii sau cutanate minore , pre cum o uşoară
dificult ate respira torie, înroşire a pielii (eritem), urticarie, prurit sau edem facial. Reacţii le adverse
severe, precum angio edem, edem subglot ic, spasm bronşic şi şoc sunt rare. Aceste reacţii apar , de
regulă, în mai pu ţin de o oră de la administrarea substanţei de contrast. În cazuri rare, poate să apară
hipersensibilitate întârziată (după ore sau zile).
Având în vedere inconstan ţa apariţie i unor astfel de evenimente, acestea nu sunt previzibile la nivel
individu al. Cu toate acestea, este bine cunoscut faptul că reacţii le alergoide sunt mai frecvente la
pacienţii cu predispoziţie alergică (alergii) şi/sau cu astm bronşic , precum şi la pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate cunoscute la substanţele de contrast.
La pacienţii cu astm bronşic , în special, este crescut riscul de apariţie a bronhospasm ului. Ca urmare ,
orice administrare a unei substanţe de contrast trebuie să fie precedat ă de stabilirea unui istoric
medical deta liat, cu privire la factorii de risc menţiona ţi mai sus. La pacienţii cu diateză alergică şi la
cei cu reacţii de hipersensibilitate cunoscute este necesară o indicaţie foarte exactă . La pacienţii cu risc
de intoleranţă, s -a propus administrarea premedica ţiei cu antihistaminic e şi/ sau g lucocorticoizi; totuşi,
acestea pot să nu prevină apariţia şoc ului anafilactic.
La administrarea substanţei de contrast e xistă şi risc ul de alergie imediată dependentă de IgE.
6
• Precauţii în caz de urgenţă
Independent de canti tatea de substanţă de contrast administrată şi de calea de administrare, simptomele
cum sunt angioedem , conjunctivită, tuse, prurit, rinit ă, strănut şi urticarie pot indic a o reacţie
anafilactic ă gravă , care necesită tratament. Ca urmare, substanţele de co ntrast iodate trebuie utilizat e
numai da că tratamentul situaţiilor de urgenţă este posibil. Acesta include disponibilitatea
echipamentului medical şi tehnic adecvat, experienţă medicală suficientă, precum şi personal calificat.
În principiu, trebuie să fie disponibile măsurile pentru tratament ul de urgenţă al reacţiilor grave şi
echipament ul de urgenţă. În caz de şoc anafilactic iminent, administrarea substanţei de contrast trebuie
oprit ă imediat şi , dacă este necesar , trebuie iniţiat tratamentul intraveno s specific. Se recomandă ca pe
parcursul întreg ii investigaţii radiologice să fie montată o canul ă flexibilă sau un cateter (pentru acces
intravenos imediat ).
După administrare , pacientul va fi monitorizat timp de cel puţin ½ de oră, deoarece din experienţ a
clinică s-a constatat că majoritatea incidentelor grave a apărut în decursul acest ui interval de timp.
• Disfuncţie tiroidiană
Datorită conţinutului de iod liber din soluţi e precum şi ca urmare a eliberării unei cantităţi
suplimentare de iod determinată de deiodare , substanţele de contrast iodate influenţează funcţia
tiroidia nă. Ace ast a poate determina apariţia hipertiroidi ei sau chiar a unei crize t ireotoxic e la pacienţi i
predispuşi . În acest sens, pacienţii cu hipertiroidi e manifest ă, dar care nu au fo st încă diagnostica ţi,
reprezintă pacienţii cu risc potenţial , precum şi pacienţii cu hipertiroidi e latentă (de seori pacienţi cu
guşă nodular ă) şi pacienţi i cu autonomi e tiroidiană funcţională (de seori pacienţii vârstnici, în special
din regiunile cu defic it de iod). Dacă se intenţionează administrarea de substanţe de contrast iodate la
pacienţi i cu risc potenţial, funcţia tiroidiană trebuie evaluat ă înainte de investigaţie iar cazurile de
hipertiroidie sau de autonomie funcţională trebuie excluse .
Înainte de administrarea unei substanţe de contrast iodate, medicul trebuie să se asigure că pacientul ui
nu i se vor efectua tomografii tiroidiene , alte teste privind funcţi a tiroidi an ă sau nu va fi tratat cu iod
radioactiv, deoarece administrarea substanţelor de contrast iodate, indiferent de calea de administrare,
interfer ă cu determinările hormonilor tiroidieni şi cu recaptarea iodului de către glanda tiroidă sau de
către metastazele neoplasmului tiroidian, până când excreţia urinară a iodului revine la normal .
D e asemenea, după injectarea unei substanţe de contrast iodate , există un risc de declanşare a
hipotiroidi ei. D e asemenea, există un risc de apariţie a hipotiroidi ei la nou- născuţii la care s- a
administrat sau a căror mamă a utilizat o substanţă de contr ast iodată.
• Anxietate
Situaţiile însoţite de agitaţie marcată, anxietate sau dureri pot creşte riscul de reacţii adverse sau de
reacţii asociate substanţei de contrast . În caz de anxietate marcată poate fi administrat u n medicament
sedativ .
• Boli cardio -circulator ii
Pacienţii cu boli cardio -circulator ii prezintă un risc mai mare de apariţi e a modificări lor hemodinamic e
şi electrofiziologic e cardiace grave ( de ritm şi de conduc ere). Ace st risc este posibil, în special , după
administr area substanţei de contrast intracoronari an şi intracardiac - la nivelul ventricul ului stâng şi
drep t (vezi, de asemenea, pct. 4.8).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă, boli cardiace coronariene severe, angină pector ală instabilă , boli
valvular e, infarct miocardic în antecedente, bypass coronar ian şi hipertensiune pulmonară, prezintă o
predispoziţie deosebită pentru apariţia de reacţii adverse cardiace.
La pacienţii vârstnici şi pacienţi cu boli cardiace preexistente apar mai frecvent reacţii însoţite de
modificări ischemice pe electrocardiogramă şi aritmie.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea substanţei de contrast prin injec tare intravasculară
poate determina apariţia edemului pulmonar.
• Tulburări ale funcţiei renale
P oate să apară insuficienţă renală revers ibilă. Antecedente le de boală renală , insuficienţa renală după
administrarea anterioară de substanţă de contrast , insuficienţ a renală existentă , nefropati a diabetica,
vârst a peste 60 de ani, deshidratarea , arterioscleroza avansată, insuficienţa cardiacă decompensată ,
administrarea de doze mari de substanţă de contrast şi administrările repetate, administrarea direct ă a
substanţei de contrast în arter a renal ă, expunerea la alte substanţe nefrotoxi ce, hipertensiune a arterială
7
severă şi hipertensiunea arterial ă cronică, hiperuricemia şi paraproteinemia (de exemplu plasmocitom,
macroglubulinemi e) sunt factori predispozanţi .
Următoarele măsuri preventive sunt recomandate: asigurarea unei hidrată ri suficiente înainte de şi în
timpul administrării substanţei de contrast , de preferat prin perfuzie intravenoasă până când excreţia
renală a substanţei de contrast este completă , evitarea expunerii suplimentare a rinichilor la factori de
stres (administrare de medicamente nefrotoxice, angioplastie arterială renală, int ervenţii chirurgicale
majore etc.) şi scăd erea dozei la o valoare minimă.
Examinare a r epetată cu ajutorul unei substanţei de contrast trebuie efectuat ă numai în cazul în care
funcţia renală a revenit la nivelul iniţial.
Substanţele de contrast ioda te pot fi administrate la pacienţii care efectuează şedinţe de dializ ă,
deoarece acestea sunt eliminate prin dializă.
• Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu metformină : deoarece administrarea intravascular ă a iopamidol ului poate
determina insuficienţă renală, utilizarea de metformină trebuie întreruptă înainte de sau în momentul
efectuării investigaţiei şi va fi reluată numai după 48 de ore, şi numai după ce funcţia renală a fost
reevaluat ă şi este normală (vezi pct. 4.5).
La pacienţii î n stare de urgenţă a căror funcţie renală este fie afectată, fie ne investigată, medicul
trebuie să evalueze raportul risc -benefici u al efectuării examinării cu substanţ ă de contrast şi să ia
măsuri de precauţie: întreruperea tratamentului cu metformină, hidratare a pacientului , monitorizarea
funcţiei renale, determinarea lactat ului seric precum şi a pH-ului şi supravegherea pacientului cu
privire la semnele acidozei lactice .
• Coagulopati i
Angiografia cu substanţă de contrast este asociată cu riscul de induce re a evenimentelor
t romboembolice. In vitro , substanţele de contrast n on-ionice au o acţiune anticoagulantă mai scăzută
comparativ cu substanţele de contrast ionice. În timpul cateteriz ării, trebui e să se ia în considerare
faptul că în afară de substanţele de contrast , numeroşi alţi factori pot influenţa , de asemenea,
declanşarea de evenimente tromboembolice. Acestea sunt: durata investigaţiei , numărul de
administrări , tipul cateter ului şi material ul seringii, bolile preexistente şi medicaţia concomitentă.
Pentru a diminua ris cul de tromboembolism asociat investigaţiei, trebuie utilizată o metodă
angiogra fică extrem de minuţioas ă precum şi o irigare frecvent ă a cateterului folosit, iar procedura de
investigare trebuie să dureze cât mai puţin timp posibil .
De asemenea, se recom andă prudenţă la pacienţii cu homoc ist einuri e ( risc de inducere a
t rombemboli smului).
• Tulburări ale sistemului nervos central ( SNC)
L a pacienţii cu accident vascular cerebral ischemic acut sau hemoragii intracraniene acute, precum şi
la pacienţii cu boli care provoacă modificări la nivelul barierei hemato -encefalice , la pacienţ ii cu edem
cerebral sau dem ielini zare acută, se recomandă prudenţă la administrarea intravasculară. La pacienţii
care prezintă tumori sau metastaze intracraniene ori epilepsi e poate exista riscul de creştere a
declanşării convulsiilor, după administrarea unei substanţe de contrast . Simptomele neurologice
determin ate de metastaze, procese d egenerative sau inflamatorii po t fi agravat e de administrarea
substanţe i de contrast . Administra rea intraarterială a substanţe i de contrast poate induce vasospasm ,
c are determină tulburări cerebrale isch emice. Pacienţii cu bol i cerebrale vasculare simptomatice ,
antecedente de accident vascular cerebral sau accidente ischemice tranzitorii frecvente prezintă un risc
crescut de complicaţii neurologice induse de administrarea substanţ ei de contrast, după utilizarea pe
cale intraarterială.
• Alcoolism/ dependenţ ă de droguri
Alcoolismul acut sau cronic poate creş te permeabilitatea barierei hemato -encefalice şi, astfel, poate
determina la nivelul SNC reacţii adverse induse de substanţa de contrast .
• Alţi factori de risc
După administrarea unei substanţe de contrast la pacienţii cu plasmocitom sau paraprotein emie poate
să apară insuficienţă renală. La aceşti pacienţi e ste obligatorie hidratarea adecvată.
8
La pacienţii cu feocromocitom sever, după administrarea intravasculară a substanţei de contrast, poate
să apară, ocazional , un episod hipertensiv necontrolat. Ca urmare, l a pacienţii cu feocromocitom este
i ndicată administrarea în prealabil a medicamente lor alfa -blocante.
Simptomatologia miasteniei gravis poate fi agravată de administrarea substanţe i de contrast iodată .
Printre pacienţii cu boli autoimune s -au constatat cazuri grave de vasculite sau sindrom Stevens-
Johnson .
Bol ile vasculare şi neurologice severe, care sunt prezente mai ales la pacienţii vârstnici, reprezintă
factori de risc pentru apariţia unor reacţii adverse la substanţa de contrast .
În insuficienţă renală severă, o insuficienţă hepatică severă asociată poate determina o întârziere
importantă în eliminarea substanţei de contrast, care poate necesit a, uneori , hemodializă.
Următoarele precauţii şi atenţionări trebuie să fie respectate pentru diferitele moduri de examinare:
• Arteriografie cerebrală
La pacienţii cu arterioscleroză avansată, hipertensiune arterială severă, decompensare cardiacă ,
senilitate, antecedente de tromboză sau embolie cerebral ă şi migrenă, se recomandă măsuri speciale de
precauţie , deoarece pot să apară mai frecvent reacţii cardiovasculare, cum sunt bradicardie şi creşterea
sau scăderea tensiunii arteriale.
• Arteriografie periferică
Când se efectuează a rteriografia periferică, artera în care se va injecta substanţa de contrast trebuie să
fie pulsatilă. La pacienţii cu trombangeită obliterantă sau cu infecţii subiacente, asociate cu ischemie
severă, angiografia trebuie efectuată cu precauţii speciale sau nu se va efectua.
• Arteriografi e aort ică
În funcţie de tehnica utilizată , pot să apară leziuni la nivelul aort ei şi organelor adiacente,
pleurocente ză, hemoragie retroperitonea lă, leziuni ale măduv ei spinării şi simptome de paraplegie.
• Arteriografi e coronariană şi ventriculografi e
În timpul arteriografiei coronariene şi ventriculografiei stângi pot să apară decompensare cardiacă,
aritmie gravă, ischemie şi infarct miocardic.
Este absolut necesar ca examinarea să se efectueze de personal medical specializat şi trebuie să fie
disponibile un electrocardiograf şi echipamente de resuscitare şi de cardioversie adecvate. Pe parcursul
întregii investigaţii, trebuie efectuate periodic electrocardiograme , precum şi o monitorizare constantă
a funcţiilor vitale.
Angiocardiografi e ventriculară dreaptă la copii şi adolescenţi:
Măsuri speciale de precauţie trebuie luate la no u-născuţii care prezintă cianoză cu hipertensiune
pulmonară şi disfuncţie cardiacă.
Angiografi e supra -aortică:
Angiografia supra -aortică trebuie efectuată cu o atenţie deosebită, în ceea ce priveşte ins era rea
cateterului. Presiunea mare generată de dispozitivul automat de administrare poate provoca infarct
renal, leziuni ale măduvei spinării, hemoragie retroperitoneală, infarct intestinal şi necroză. Funcţia
renală trebuie evaluată la terminarea efectuării angiografiei. Dacă este posibil, la femei angiog rafia
trebuie efectuată în timpul fazei pre -ovulatorii a ciclului menstrual.
• Flebografie
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu suspiciune de tromboză, flebită, ischemie severă, infecţii
local izate sau ocluzie venoasă completă. Pentru a se evita extravaza rea, se recomandă fluoroscopia cu
radiaţii X.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În cazul administrării iopamidolului după utilizarea de papaverină au fost raportate cazuri de tromboză
arterial ă.
9
La pacienţii cu diabet zaharat, trataţi concomitent cu metformin ă, administrarea de substanţe de
contrast pentru investigaţii radiologice poate induce insuficienţă renală tranzitorie , care poate
determina acidoză lactică (vezi pct. 4.4) .
La pacienţii trataţi cu medicamente beta –blocante există un risc crescut de apariţie a reacţiilor de
hipersensibilitate cum sunt scăderea marcată a tensiunii arteriale, bradicardie şi bronhospasm, în
special în prezenţa astmului bronşic . În plus, trebuie luat în considerare faptul că pacienţii trataţi cu
medicamente beta -blocante pot necesita doze mai mari de medicamente beta -agoniste , deoarece este
posibil ca aceştia să nu răspundă la dozele standard utilizat e pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
Medicamente b eta-blocante, substa nţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină: aceste medicamente determină scăderea eficacităţii
mecanismelor de compensare cardiovasculară a tensiunii arteriale ; înainte de administrar ea substanţei
de contrast iodate, medicul trebuie să fie informat cu privire la utilizarea acestor medicamente, iar
echipamentele de resuscitare trebuie să fie disponibile.
La pacienţii cu epilepsie sau leziuni cerebrale focal e, medicamentele care scad p ragul convulsivant
(de exemplu derivaţi de fenotiazină, medicamente analeptice , antidepresive triciclice, inhibitori ai
monoaminooxidaz ei, medicamente neuroleptice) pot favoriza apariţia convulsiilor. În funcţie de
decizia medicului, la aceşti pacienţi, tr atamentul cu astfel de medicamente trebui e întrerupt cu 48 de
ore înainte de şi timp de 24 de ore după angiografi a cerebrală .
L a pacienţii trataţi cu interferon sau interleukin e, pot să apară mai frecvent şi cu latenţă mare reacţii
adverse tipice pentru substanţele de contrast cum sunt eritem ul, febr a şi/sau simptome le pseudo-
gripale. Până în prezent, nu sunt cunoscute motivele.
Metformin ă: la pacienţii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4 Precauţii speciale pentru utilizare- I nsuficienţa
renală).
Influenţa asupra investigaţiilor diagnostice
Substanţ a de contrast po ate influenţa rezultatele testelor de laborator pentru determinarea bilirubin ei,
proteine lor sau substanţe lor anorganice (de exemplu fier, cupru, calciu, fosf at). Aceşti parametri nu
trebuie evalu aţi în timpul aceleiaşi zile , după administra rea substanţ ei de contrast.
În cursul diagnosticării şi tratamentului bolilor tiroidiene, substanţa de contrast iodată pentru
investigaţii radiologice poate reduce capacitatea glandei tiroide de a reţine radioizotopii , pentru o
perioadă de 2- 6 săptămâni. Când se intenţionează efectuarea unei scintigrafii renale , utilizând o
substanţă radiofarmaceutic ă e xcretat ă la nivelul tubi lor renal i, această procedură trebuie efectuat ă
înainte de administrarea substanţei de contrast.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea iopamidol ului la gravide .
Pentru studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale vezi pct. 5.3.
Deoarece expunerea la radiaţii trebuie evitată pe cât posibil în timpul sarcinii, indiferent dacă se
utilizează sau nu substanţe de contrast, beneficiile examinării cu ra diaţii X trebuie evaluate cu grijă în
raport cu posibilele riscuri. În afară de expuner ea fătului la radiaţii, la evaluarea raportulu i risc-
beneficiu după utilizarea substanţei de contrast iodate, trebuie luată în considerare şi sensibilitatea la
iod a glandei tiroide a fătului , deoarece supraîncărcare acută cu iod după administrarea un ei substanţe
de contrast iod ate la mamă , poate induce disfuncţii tiroidiene fetale.
S ubstanţ ele de contrast iodate sunt excretate în cantităţi mici în laptele matern . Administrarea
ocazională la mamă este asociată cu un risc mic de reacţii adverse la copil. Cu toate acestea, ca măsură
de precauţie, este preferabil să se întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după administrarea unei
substanţe de contrast iodate.
10
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a condu ce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea intravasculară a substanţei de contrast iodate sunt , de obicei,
uşoare şi tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse severe şi, în unele cazuri pot să
apară reacţii adverse care pot pune viaţa în pericol şi care necesită iniţierea rapidă a unui tratament de
urgenţă eficace.
R eacţii le adverse raportate cel mai frecvent sunt urticarie, greaţă, vărsături, prurit şi dispnee .
Reacţii le adv erse sunt raportate, utilizâ nd următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10 000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente:
Reacţii alergoide şi/sau anafilactice :
Angioe dem, conjuctivită , tuse, prurit, rinită, strănut şi urticarie (aceste reacţii , care
pot a părea cu întârzi ere, indiferent de cantitatea de substanţă de contrast şi de
modul de administrare, po t fi primele
semn e al e instalării şocului anafilactic) .
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă
necunoscută:
Tulburări metabolice, precum hipertiroidie manifestă până la tireotoxicoză.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare:
Cu frecvenţă
necunoscută:
Angiografie cerebrală şi alte proceduri în care substanţa de contrast ajunge în
concentraţi e mare în circulaţia arterială encefalică:
Agitaţie, confu zie, amne zie, tulburări de auz, vedere şi vorbire, convulsii, tremor,
pareză, paralizie, parestezie, fotofobie, orbire tranzitorie, comă şi somnolenţă
Evenimente tromboembolice care determină accidente vasculare cerebrale.
Tulburări t ranzitorii precum ameţeli şi cefalee
Tulburări cardiace
Foarte rare: Tulburări relevante clinic ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace, ritmului sau
funcţiei cardiace şi stop cardiac
Tulburări vasculare
Rare: Evenimente tromboembolice au fost raportate în timpul cateterizării angiografice,
provocând infarct miocardic.
11
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente:
Rare:
Foarte rare: Tulburări tranzitorii ale frecvenţei
respirator ii, dispnee , detresă respiratorie , şi tuse
Bron hospasm, la ringospasm şi edem laring ian
Edem pulmonar sau stop respirator
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Rare:
Foarte rare:
Greaţă, vărsături, tulburări ale gustului
Durere abdominal ă
Inflama ţie a glandelor salivare (sialadenită provocată de iod )
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente :
Foarte rare: Edem, eritem facial tranzitoriu, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit şi
eritem
Reacţii toxice la nivelul pielii, sub forma unui sindrom muco -cutanat (de exemplu,
sindrom ul Stevens -Johnson sau sindromul Lyell). Până în prezent , nu s-a stabilit o
relaţie de cauzalitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Tulburări ale funcţiei renale până la insuficienţă renală acută, în special la pacienţii
cu tulburări renale pre -existente.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare:
Foarte rare:
Foarte rare:
Cu frecvenţă
necunoscută:
Tulburări generale:
Reacţii adverse grave, care pun în pericol viaţa (inclusiv deces), care necesită
tratament de urgenţă şi sunt asociate cu tulburări ale funcţiilor vitale ale aparatului
cardiovascular, de obicei, în asociere cu reacţii respiratorii şi ale sistemului nervos
central .
Senzaţia de căldură, modificări ale temperaturii corpului (febră), cefalee , greaţă,
transpiraţie, senzaţie de frig şi reacţii vaso-vagal e
Tromboflebite şi tromboză venoasă
Tulburări la nivelul locului de administrare:
Inflama ţie şi necroz ă tisulară
Extravazare cu d ureri locale şi edem
Reacţiile anafilactice/anafilatoide severe care se manifestă sub formă de şoc s unt caracteriz ate prin
scădere marcată a tensiunii arterial e, tahicardie, dispnee, agitaţie, cianoză, paloare, transpiraţii reci,
scăderea vigilenţei sau pierderea conştienţei, stop respirator şi stop cardiac. De aseme nea, scăderea
tensiun ii arterial e po ate fi asociată cu bradicardie (reacţie vaso -vagală ), care, de obicei, se transformă
în tahicardie , în timp.
12
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj accidental sau a unei disfuncţii renale marcat e, iopamidolul poate fi eliminat
din organism prin dializă extracorporală.
În cazul în care apare o reacţie adversă, administrarea substanţei de contras t trebuie oprită imediat.
Tratamentul va fi simptomatic . Alături de măsurile generale de reanimare, administrarea de
medicament e poate fi utilă , de exemplu măsuri generale de tratament (medicamente anti histaminice,
corticosteroizi, ox igenoterapie), tratamentul tulburări lor cardiovasculare ( medicamente
vaso constrictoare, plasmă, electroli ţi), tratamentul convulsii lor (diazepam) , tratamentul episoadelor de
tetani e (gluconat de calciu). F uncţia renală trebu ie monitorizată timp de cel puţin 3 zile după
supradozaj . La pacienţii trataţi concomitent cu medicamente beta-blocante , trebuie luat în considerare
faptul că administrarea de adrenalin ă şi măsurile de expansiune volem ică au un efect scăzut .
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substanţe de contrast iodate pentru investigaţii radiologice, hidrosolubile,
nefrot opice, substanţe de contrast pentru investigaţii radiologice cu osmolaritate mică.
C odul ATC: V08AB04
Ra diaţiile X sunt absorbite de atomi i de iod rezultând o stare de legare stabilă. Efect ul de contrast
rezultat se bazează pe această absorbţie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, substanţa de contrast se distribuie î n câteva minute în spaţiul
intravascular şi interstiţial, î n acelaşi timp începând şi eliminarea sa renală.
După 120 minute , aproximativ 50% din cantitatea de substanţă de contrast administr ată se excretă în
urină ; în caz de insuficienţă renală aceast ă perioad ă de timp este prelungit ă corespunzător.
Datorită caracterului hidrofil, iopamidolul nu se leagă practic deloc de proteinele plasmatice, şi nici nu
traversează membranele celul are. Nu este posibil ca iopamidol ul să traverseze bariera hemato-
encefal ică intactă .
Cantitatea de medicament excretat sub formă modificată este mică . În urma experimentelor la animale
(iepure şi câine) s-a constatat că doar 0,07-0,32% din doza administrată a fost detectată în bilă .
Nu există dov ezi privind metabolizarea iopamidolului.
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S -a constatat că valorile D L
50 la administrarea intravenoasă la diferite specii de animale sunt de
aproximativ 15 - 35 de ori mai mare decât doza maximă utilizată în clinică.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
13
Nu există dovezi privind potenţialul teratogen al iopamidol ului. La d oze mai mari de 1,5 g iod/kg şi zi
s -a u observat efecte embr iotoxic e la şobolan, un număr redus de fetuşii vii şi o greuta te redusă a
acestora. D e asemenea, g reutatea redusă a fetuşilor a fost observat ă la iepuri, la administrarea unei
doz e de 2 g iod/kg şi zi. Fertilitatea şobolani lor, precum şi dezvoltarea peri-şi postnatală a puilor
acestora nu a fost afectat ă. Cu toate ac estea, la şoareci au fost observate tulburări reversibile ale
spermatogenezei , după administrarea un ei doze unice de iopamidol .
Potenţial mutagen
Într -o serie de teste efectuate in vivo şi in vitro i opamidolul nu a prezentat niciun efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trometamol
Edetat de sodiu şi calciu dihidrat
Apă pentru preparate injectabile
A cid clorhidric 36% (pentru ajustarea pH -ului)
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medi cament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După deschidere
:
A nu se păstra la frigider sau congela.
Stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 24 ore la 25° C.
Din punct de vedere microbiologic , dacă metoda de deschidere exclude riscul de contaminare
microbiană , produsul trebuie utilizat imediat .
Dacă nu este utilizat imediat, timpul de păstrare şi condiţiile de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului .
Fiecare flacon este pentru utilizar e la un singur pacient.
Aruncaţi orice conţinut neutilizat.
Orice cantitate de soluţie neutilizată la un pacient în timpul unei singure investigaţii, precum şi
conţinutul unui flacon de 500 ml neutilizat în decurs de 24 de ore, în timpul mai multor inves tigaţii la
acelaşi pacient, treb uie eliminate. Un recipient nu trebuie utilizat pentru mai mulţi pacienţi.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. A se proteja de radiaţiile X.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului, vezi pct.6.3.
14
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Iopamigita 300 mg/ml soluţie injectabilă /perfuzabilă este disponibil în următoarele mărimi de ambalaj :
- Flacoane din sticlă tip I, prevăzut e cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinat e
unei singure utilizări.
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţinând 20 ml soluţie injectabilă
- Flacoane din sticlă tip II, prevăzut e cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinate
unei singure utilizări.
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţinând 50 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţin ând 75 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă 10şi 30 de flacoane,
fiecare conţinând 100 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă
10 şi 20 de flacoane, fiecare conţinând 200 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
1 şi 6 flacoane, fiecare conţinând 500 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiecare flacon este pentru utilizare la un singur pacient.
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual. Se vor utiliza doar soluţiile fără semne
vizibile de deteriorare şi fără particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie să fie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Substanţele de contrast iodate pot reacţiona cu suprafeţe metalice, care conţin cupru ( alamă). Prin
urmare, trebuie evitată utilizarea echipamentului în care medicamentul intră în contact direct cu astfel
de suprafeţe.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Agfa HealthCare Imaging Agents GmbH
Am Coloneum 4
50829 Köln
Germania
Telefon: + 49 221 5717- 660
Fax: + 49 221 5717- 1051
E -mail:
imagingagents@agfa.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1928/2009/01- 12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -August 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Iopami gita 300 mg/ml , soluţie injectabilă / perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie conţine iopamidol 612 ,4 mg echivalent cu iod 300 mg.
Un f lacon a 20 ml soluţie conţine iopamidol 12248 mg, echivalent cu iod
6000 mg.
Un flacon a 50 ml soluţie conţine iopamidol 30620 mg, echivalent cu iod
15000 mg.
Un flacon a 75 ml soluţie conţine iopamidol 45930 mg, echivalent cu iod
22500 mg.
Un flacon a 100 ml soluţie conţine iopamidol 61240 mg, echivalent cu iod
30000 mg.
Un flacon a 200 ml soluţie conţine iopamidol 122480 mg, echivalent cu iod
60000 mg.
Un flacon a 500 ml soluţie conţine iopamidol 306200 mg, echivalent cu iod
150000 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : conţine sodiu aproximativ 0,048 mg/ml
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă /perfuzabilă
Soluţie limp ede, incoloră sau slab galbenă
pH 6,5 – 7,5
Osmolalitate la 37°C
[mOsm/kg]
630
Osmolaritate la 37°C
[mOsm/l]
478
Presiune osmotică
37°C
[MPa]
1,59
Vâscozitate [ mPa.s] 37°C
5,0
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Arteriografie, angiocardiografie, flebografie, angiografie cu substracţi e digitală (ASD), îmbunătăţirea
contrastului la tomografia computerizată (TC) , urografie excretorie.
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare injectabilă şi perfuzabilă , pe cale intraven oasă şi intraarterială .
Iopamigita este un medicament utilizat în scop diagnostic cu administrare unică în indicaţiile
prezentate. Sunt posibile şi administr area de doze multiple sau examinări repetate.
Mod de administrare
Doza administrată este dependentă de metoda de examin are, vârstă, greutate, statusul cardiac , starea
generală a pacientului precum şi de tehnica utilizată . De obicei, sunt utilizate concentraţii şi volume de
iod similare altor substanţele de contrast pentru investigaţii radiologice care conţin iod n on-ionic.
Trebuie utilizată cea mai mică doză necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată.
În insuficienţa renală, insuficienţ a cardio -circulator ie precum şi în cazul unei stări generale alterate ,
doza substanţei de contrast trebui e menţinută la o valoare cât mai mică posibil (vezi pct. 4.4). La aceşti
pacienţi se recomandă monitorizarea funcţi ei renal e timp de cel puţin trei zile după examinare. Sunt
necesare măsuri de precauţie special e la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi ins uficienţă renală
concomitent e, care cresc riscul de retenţie a substanţei de contrast în organism .
Substanţa de contrast trebui e să fie încălzit ă până la temperatura corpului înainte de utilizare.
Experienţa clinică a demonstrat că o substanţă de contrast încălzit ă este mai bine tolerată.
Practic , substanţa de contrast trebui e să fie extrasă în seringă imediat înainte de utilizare. Pentru a
menţine cât mai mic posibil riscul de tromboemboli sm asociat tehnicii de examinare, se recomandă ca
timp ul de conta ct între sânge şi substanţa de contrast să fie cât mai scurt posibil. Este necesară o
atenţie sporită în cazul procedurii angiografice, precum şi o frecvent ă spălare a cateterului utilizat cu
soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) ( adăugând şi heparină , dacă este necesar).
Substanţa de contrast trebuie administrată pacienţilor aşezaţi în clinostatism . Repoziţionarea i mediată
a pacientului trebuie să fie posibilă. Înainte de examinare trebuie asigurată o cale de acces
intravenoasă , disponibilă în caz de urgenţă. Similar altor substanţe de contrast care conţin i od,
Iopamigita po ate fi utilizat în cadrul tuturor proceduril or de diagnosticare numai atunci când
echipament ul de resuscitare şi medicaţia de urgenţă necesar ă sunt disponibile.
După examinare, pacientul trebuie menţinut sub supraveghere timp de cel puţin 30 de minute, în
decursul cărora pot să apară cele mai multe dintre reacţiile adeverse. To ţi medic ii şi personalul
medical trebuie să fie informaţi cu privire la reacţiile adverse ale acestui med icament, precum şi
despre măsuri le generale şi medicale necesare în caz de urgenţă .
Recomandări cu privire la regimul alimentar:
Pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu două ore înainte de efectuarea investigaţie i, pentru
a reduce riscul de aspiraţie, deoarece greaţa şi vărsături le sunt cunoscute drept reacţii adverse posibile.
Pre testare:
Nu se recomandă pretest area utilizând o doză mică de substanţă de contrast pentru a detecta
hipersensibilitatea la acest medicament , deoarece aceasta nu este semnificativ ă şi ocazional a
determinat reacţii de hipersensibilitate grave, uneori letale.
3
Dacă nu este indicat în alt mod, doza pentru copii şi adolescenţi depinde de vârsta şi greutatea
acestora, fiind determinată de către medicul curant .
Acest medicament trebuie administrat în exclusivitate de către personal medical autorizat.
Doze
Următoarele recomandări cu privire la doz aj se bazează pe experienţa generală cu substanţe de
contrast pentru investigaţii radiologice de tip non-ionic, precum şi pe rezultatele obţinute din studiile
clinice efectuate cu iopamidol. Volumul total administrat nu trebuie să depăşească 250 ml.
Procedura de diagnostic Volum
Angiografie pe film
radiologic
Angiografie cu substracţie
digitală
Arteriografie
cerebrală, neselectivă Adulţi: 40-60 ml
C opii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
Adulţi: 20 – 30 ml
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
cerebrală, selectivă 4-12 ml 3 – 8 ml
Artera pulmonară Adulţi:
25 ml pentru o singură
a dministrare ; doza totală
până la 170 ml
Alte tipuri Adulţi: maxim 250 ml.
Volumul utilizat în
cazul unei singure
administrări depinde
de regiune a vasculară
care trebuie examinată.
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi vârstă.
Adulţi: 30 – 50 ml.
Max im 250 ml. Volumul
utilizat în cazul unei singure
administrări depinde de regiunea vasculară care
trebuie examinată.
Copii şi adolescenţi : în
funcţie de greutate şi
vârstă.
Angiocardiografie Adulţi: maxim 250 ml. Volumul utilizat în cazul
unei sing ure
administrări depinde de regiunea vasculară care
trebuie examinată .
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Angiografie coronariană Adulţi: 4 - 10 ml/arteră; doza poate fi repetată,
dacă este necesar
Flebografie Adulţi: 50 ml, în funcţie de greutate şi vârstă.
Angiografie intravenoasă cu
substracţie digitală (ASD i.v.)
Adulţi: 30 - 50 ml; dacă este necesar, doza poate fi
repetată
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Urografie excretorie
Adulţi şi adolescenţi: 50 - 100 ml
Copii:
0 – 1 lună: 4 - 5-(6) ml /kg
1 – 3 luni: 4 ml/kg
4
Procedura de diagnostic Volum
3 – 6 luni: 3,5 - 4 ml/kg
6 – 12 luni: 3 – 3,5 ml/kg
12 – 24 luni: 2,5 - 3 ml/kg
2 – 5 ani: 2,5 ml/kg
5 – 7 ani: 2 – 2,5 ml/kg
7 – 12 ani: 1,5 - 2 ml/kg
Tomografie computerizată (TC) Adulţi: 1 – 2 ml/kg corp
Copii şi adolescenţi : în funcţie de greutate şi
vârstă.
Doza maximă pentru soluţia cu iod 300 mg /ml este 2 ml/kg.
Urografie excretorie intravenoasă :
În urografia intravenoasă trebuie să se ia în considera re faptul că la copii, nefronul imatur are în mod
fiziologic o capacitate mică de concentrare a urinei, ceea ce face necesară administrarea de doze
relativ mari de substanţă de contrast.
T omografi a computerizată :
Iopamigita 300 mg/ml poate fi administrată prin injectare intravenoasă rapidă dacă este disponibil un
injectomat cu presiune mare. De asemenea, poate fi administrată manual în perfuzie lentă , în special
pentru îmbunătăţirea contrastului la nivelul sistemului nervos central, în cazul căruia este necesar un
timp de aşteptare de 5 până la 10 minute înainte de a efectua investigaţia. În tomografia computerizată
spiral ă, mai ales atunci când se utilizează tehnica „multi-slice”, este obţinu tă o multitudine de
informaţii în timp ce pacientul îşi ţine respiraţia. În scopul de a optimiza efectul injec tării intravenoase
i n bolus la nivelul zonei examinat e ( acumulare dependent ă de timp doar la nivel ul unui singur ţesut
modificat patologic), se recomandă utilizarea unui injectomat cu presiune mare şi administrarea
soluţiei sub formă de bolus .
Doze le şi vitez a de administrare a substanţei de contrast pentru TC depind de organe le care trebuie
examina te, de dificultăţile în diagnosticare şi în special de tipul de tomograf disponibil (de exemplu,
timpii de scanare şi de cre are a imagin ii). În cazul utilizării unor dispozitive cu prelucrare lentă a
imaginii se recomandă administrarea în perfuzie, iar în cazul utilizării de scanere rapide se recomandă
administrarea î n bolus.
Dacă se intenţionează administrarea acest ui medicament cu ajutorul unui sistem automat,
adaptabilitatea acestuia pentru utilizarea propusă trebuie să fie demonstrată de către producătorul
dispozitivului medical. Instrucţiuni le de utilizare a dispozitiv ului medical respectiv trebuie să fie
urmate întocmai . La sugari şi copiii mici nu trebuie utilizate sisteme automate de administrare .
4.3 Contraindicaţii
Hipertiroidi e manifest ă
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Antecedente de reacţii cutanate majore imediate sau întârziate , asociate administrării de iopamidol
(vezi pct. 4.8) .
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medic ament conţine sodiu aproximativ 0,048 mg/ml . Acest aspect trebuie luat în considerare de
către pacienţii cu dietă controlată de sodiu.
O indicaţie strictă şi o atenţie deosebită sunt necesar e la pacienţii cu
- Predispoziţie alergic ă cunoscută
- Hiperti roidie l atent ă, guşă eutiroidiană
- Insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică severă
- Bol i cardiovasculare severe
5
- Astm bronşic
- Diabet zaharat
- Tulbură ri cerebrale convulsiv ante
- Ateroscleroză cerebrală a vansată
- Accident vascular cerebral ischemic acut
- Hemoragie intracrani ană acută sau afecţiuni însoţite de alterarea barierei hemato -encefalice
şi edem cerebral
- Stare generală alterată, deshidratare
- Di s-sau paraproteinemi e
- Fe ocromoc itom
Atunci când sunt administrate intravenos şi intraarterial, s ubstanţele de contrast pot determina
siclizare a hem atiilor la persoane le homozigot e cu siclemie (anemi e falciformă).
Administrarea parav asculară accidentală poate determina local inflamaţi e, durere şi eritem. D e regulă,
a ceste simptome di spar imediat, fără complicaţii.
Ridicarea extremităţii afectate şi aplicarea unei comprese rec i s-a dovedit a fi benefică .
• Hidratarea
Pacienţii trebuie să fie suficient hidrataţi înainte şi după administrarea substanţei de contrast. Dacă este
necesar, pacientul trebuie hidratat intravenos , până la excreţia completă a substanţei de contrast.
Această măsură trebuie aplicată în special la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă, dis - şi
paraproteinemie, diabet zaharat, hiperuricemie, precum şi la nou- născuţi, sugari, copii mici, pacienţi
vârstnici şi pacienţi cu stare generală alterată . La pacienţii cu risc, trebuie monitorizat echilibrul hidric
şi electrolitic , iar simptomele asociate scăderii concentraţiei plasmatice a calciu lui trebuie tratate.
Ca u rmare a riscului de deshidratare indus de medicamentele diuretice, în primul rând, este necesară
reechilibrarea hidro -electrolitică , pentru a limita riscul de insuficienţă renală acută.
• Nou- născuţi şi sugari
În special copii i cu vârst a sub 1 an şi nou- născuţii sunt predispuşi la dezechilibre electrolitice şi
modificări hemodinamice . Ca urmare, se re comandă prudenţă în ceea ce priveşte doza de substanţ ă de
contrast administrată , efectuarea examinării şi starea pacientului. N ou-născuţi i p rematur trebuie
mo nitorizaţi cu foarte mare atenţie, deoarece administrarea substanţei de contrast poate determina
hipotiroidi e tranzitori e.
La nou- născuţi, şi în special la prematuri, se recomandă verificarea parametrilor funcţiei tiroidiene (de
regulă, determinarea TSH ş i T4) la 7 - 10 zile, precum şi la 1 lună de la administrarea de substanţă de
contrast iodat ă, datorită riscului de hipotiroidie determinat de supraîncărcarea cu iod.
• Reacţii alergice şi anafilactoide (reacţii de hipersensibilitate)
Similar tuturor substanţele de contrast iodate , după administrarea de I opamigita 300 mg iod/ml pot să
ap ară reacţii de hipersensibilitate non-alergice (pseudoalergice, alergoide) independente de doză , cu
severitate variabilă şi simptomatologie eterogenă.
Uzual, aceste reacţii se manifestă prin simptome respiratorii sau cutanate minore , pre cum o uşoară
dificult ate respira torie, înroşire a pielii (eritem), urticarie, prurit sau edem facial. Reacţii le adverse
severe, precum angio edem, edem subglot ic, spasm bronşic şi şoc sunt rare. Aceste reacţii apar , de
regulă, în mai pu ţin de o oră de la administrarea substanţei de contrast. În cazuri rare, poate să apară
hipersensibilitate întârziată (după ore sau zile).
Având în vedere inconstan ţa apariţie i unor astfel de evenimente, acestea nu sunt previzibile la nivel
individu al. Cu toate acestea, este bine cunoscut faptul că reacţii le alergoide sunt mai frecvente la
pacienţii cu predispoziţie alergică (alergii) şi/sau cu astm bronşic , precum şi la pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate cunoscute la substanţele de contrast.
La pacienţii cu astm bronşic , în special, este crescut riscul de apariţie a bronhospasm ului. Ca urmare ,
orice administrare a unei substanţe de contrast trebuie să fie precedat ă de stabilirea unui istoric
medical deta liat, cu privire la factorii de risc menţiona ţi mai sus. La pacienţii cu diateză alergică şi la
cei cu reacţii de hipersensibilitate cunoscute este necesară o indicaţie foarte exactă . La pacienţii cu risc
de intoleranţă, s -a propus administrarea premedica ţiei cu antihistaminic e şi/ sau g lucocorticoizi; totuşi,
acestea pot să nu prevină apariţia şoc ului anafilactic.
La administrarea substanţei de contrast e xistă şi risc ul de alergie imediată dependentă de IgE.
6
• Precauţii în caz de urgenţă
Independent de canti tatea de substanţă de contrast administrată şi de calea de administrare, simptomele
cum sunt angioedem , conjunctivită, tuse, prurit, rinit ă, strănut şi urticarie pot indic a o reacţie
anafilactic ă gravă , care necesită tratament. Ca urmare, substanţele de co ntrast iodate trebuie utilizat e
numai da că tratamentul situaţiilor de urgenţă este posibil. Acesta include disponibilitatea
echipamentului medical şi tehnic adecvat, experienţă medicală suficientă, precum şi personal calificat.
În principiu, trebuie să fie disponibile măsurile pentru tratament ul de urgenţă al reacţiilor grave şi
echipament ul de urgenţă. În caz de şoc anafilactic iminent, administrarea substanţei de contrast trebuie
oprit ă imediat şi , dacă este necesar , trebuie iniţiat tratamentul intraveno s specific. Se recomandă ca pe
parcursul întreg ii investigaţii radiologice să fie montată o canul ă flexibilă sau un cateter (pentru acces
intravenos imediat ).
După administrare , pacientul va fi monitorizat timp de cel puţin ½ de oră, deoarece din experienţ a
clinică s-a constatat că majoritatea incidentelor grave a apărut în decursul acest ui interval de timp.
• Disfuncţie tiroidiană
Datorită conţinutului de iod liber din soluţi e precum şi ca urmare a eliberării unei cantităţi
suplimentare de iod determinată de deiodare , substanţele de contrast iodate influenţează funcţia
tiroidia nă. Ace ast a poate determina apariţia hipertiroidi ei sau chiar a unei crize t ireotoxic e la pacienţi i
predispuşi . În acest sens, pacienţii cu hipertiroidi e manifest ă, dar care nu au fo st încă diagnostica ţi,
reprezintă pacienţii cu risc potenţial , precum şi pacienţii cu hipertiroidi e latentă (de seori pacienţi cu
guşă nodular ă) şi pacienţi i cu autonomi e tiroidiană funcţională (de seori pacienţii vârstnici, în special
din regiunile cu defic it de iod). Dacă se intenţionează administrarea de substanţe de contrast iodate la
pacienţi i cu risc potenţial, funcţia tiroidiană trebuie evaluat ă înainte de investigaţie iar cazurile de
hipertiroidie sau de autonomie funcţională trebuie excluse .
Înainte de administrarea unei substanţe de contrast iodate, medicul trebuie să se asigure că pacientul ui
nu i se vor efectua tomografii tiroidiene , alte teste privind funcţi a tiroidi an ă sau nu va fi tratat cu iod
radioactiv, deoarece administrarea substanţelor de contrast iodate, indiferent de calea de administrare,
interfer ă cu determinările hormonilor tiroidieni şi cu recaptarea iodului de către glanda tiroidă sau de
către metastazele neoplasmului tiroidian, până când excreţia urinară a iodului revine la normal .
D e asemenea, după injectarea unei substanţe de contrast iodate , există un risc de declanşare a
hipotiroidi ei. D e asemenea, există un risc de apariţie a hipotiroidi ei la nou- născuţii la care s- a
administrat sau a căror mamă a utilizat o substanţă de contr ast iodată.
• Anxietate
Situaţiile însoţite de agitaţie marcată, anxietate sau dureri pot creşte riscul de reacţii adverse sau de
reacţii asociate substanţei de contrast . În caz de anxietate marcată poate fi administrat u n medicament
sedativ .
• Boli cardio -circulator ii
Pacienţii cu boli cardio -circulator ii prezintă un risc mai mare de apariţi e a modificări lor hemodinamic e
şi electrofiziologic e cardiace grave ( de ritm şi de conduc ere). Ace st risc este posibil, în special , după
administr area substanţei de contrast intracoronari an şi intracardiac - la nivelul ventricul ului stâng şi
drep t (vezi, de asemenea, pct. 4.8).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă, boli cardiace coronariene severe, angină pector ală instabilă , boli
valvular e, infarct miocardic în antecedente, bypass coronar ian şi hipertensiune pulmonară, prezintă o
predispoziţie deosebită pentru apariţia de reacţii adverse cardiace.
La pacienţii vârstnici şi pacienţi cu boli cardiace preexistente apar mai frecvent reacţii însoţite de
modificări ischemice pe electrocardiogramă şi aritmie.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă administrarea substanţei de contrast prin injec tare intravasculară
poate determina apariţia edemului pulmonar.
• Tulburări ale funcţiei renale
P oate să apară insuficienţă renală revers ibilă. Antecedente le de boală renală , insuficienţa renală după
administrarea anterioară de substanţă de contrast , insuficienţ a renală existentă , nefropati a diabetica,
vârst a peste 60 de ani, deshidratarea , arterioscleroza avansată, insuficienţa cardiacă decompensată ,
administrarea de doze mari de substanţă de contrast şi administrările repetate, administrarea direct ă a
substanţei de contrast în arter a renal ă, expunerea la alte substanţe nefrotoxi ce, hipertensiune a arterială
7
severă şi hipertensiunea arterial ă cronică, hiperuricemia şi paraproteinemia (de exemplu plasmocitom,
macroglubulinemi e) sunt factori predispozanţi .
Următoarele măsuri preventive sunt recomandate: asigurarea unei hidrată ri suficiente înainte de şi în
timpul administrării substanţei de contrast , de preferat prin perfuzie intravenoasă până când excreţia
renală a substanţei de contrast este completă , evitarea expunerii suplimentare a rinichilor la factori de
stres (administrare de medicamente nefrotoxice, angioplastie arterială renală, int ervenţii chirurgicale
majore etc.) şi scăd erea dozei la o valoare minimă.
Examinare a r epetată cu ajutorul unei substanţei de contrast trebuie efectuat ă numai în cazul în care
funcţia renală a revenit la nivelul iniţial.
Substanţele de contrast ioda te pot fi administrate la pacienţii care efectuează şedinţe de dializ ă,
deoarece acestea sunt eliminate prin dializă.
• Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu metformină : deoarece administrarea intravascular ă a iopamidol ului poate
determina insuficienţă renală, utilizarea de metformină trebuie întreruptă înainte de sau în momentul
efectuării investigaţiei şi va fi reluată numai după 48 de ore, şi numai după ce funcţia renală a fost
reevaluat ă şi este normală (vezi pct. 4.5).
La pacienţii î n stare de urgenţă a căror funcţie renală este fie afectată, fie ne investigată, medicul
trebuie să evalueze raportul risc -benefici u al efectuării examinării cu substanţ ă de contrast şi să ia
măsuri de precauţie: întreruperea tratamentului cu metformină, hidratare a pacientului , monitorizarea
funcţiei renale, determinarea lactat ului seric precum şi a pH-ului şi supravegherea pacientului cu
privire la semnele acidozei lactice .
• Coagulopati i
Angiografia cu substanţă de contrast este asociată cu riscul de induce re a evenimentelor
t romboembolice. In vitro , substanţele de contrast n on-ionice au o acţiune anticoagulantă mai scăzută
comparativ cu substanţele de contrast ionice. În timpul cateteriz ării, trebui e să se ia în considerare
faptul că în afară de substanţele de contrast , numeroşi alţi factori pot influenţa , de asemenea,
declanşarea de evenimente tromboembolice. Acestea sunt: durata investigaţiei , numărul de
administrări , tipul cateter ului şi material ul seringii, bolile preexistente şi medicaţia concomitentă.
Pentru a diminua ris cul de tromboembolism asociat investigaţiei, trebuie utilizată o metodă
angiogra fică extrem de minuţioas ă precum şi o irigare frecvent ă a cateterului folosit, iar procedura de
investigare trebuie să dureze cât mai puţin timp posibil .
De asemenea, se recom andă prudenţă la pacienţii cu homoc ist einuri e ( risc de inducere a
t rombemboli smului).
• Tulburări ale sistemului nervos central ( SNC)
L a pacienţii cu accident vascular cerebral ischemic acut sau hemoragii intracraniene acute, precum şi
la pacienţii cu boli care provoacă modificări la nivelul barierei hemato -encefalice , la pacienţ ii cu edem
cerebral sau dem ielini zare acută, se recomandă prudenţă la administrarea intravasculară. La pacienţii
care prezintă tumori sau metastaze intracraniene ori epilepsi e poate exista riscul de creştere a
declanşării convulsiilor, după administrarea unei substanţe de contrast . Simptomele neurologice
determin ate de metastaze, procese d egenerative sau inflamatorii po t fi agravat e de administrarea
substanţe i de contrast . Administra rea intraarterială a substanţe i de contrast poate induce vasospasm ,
c are determină tulburări cerebrale isch emice. Pacienţii cu bol i cerebrale vasculare simptomatice ,
antecedente de accident vascular cerebral sau accidente ischemice tranzitorii frecvente prezintă un risc
crescut de complicaţii neurologice induse de administrarea substanţ ei de contrast, după utilizarea pe
cale intraarterială.
• Alcoolism/ dependenţ ă de droguri
Alcoolismul acut sau cronic poate creş te permeabilitatea barierei hemato -encefalice şi, astfel, poate
determina la nivelul SNC reacţii adverse induse de substanţa de contrast .
• Alţi factori de risc
După administrarea unei substanţe de contrast la pacienţii cu plasmocitom sau paraprotein emie poate
să apară insuficienţă renală. La aceşti pacienţi e ste obligatorie hidratarea adecvată.
8
La pacienţii cu feocromocitom sever, după administrarea intravasculară a substanţei de contrast, poate
să apară, ocazional , un episod hipertensiv necontrolat. Ca urmare, l a pacienţii cu feocromocitom este
i ndicată administrarea în prealabil a medicamente lor alfa -blocante.
Simptomatologia miasteniei gravis poate fi agravată de administrarea substanţe i de contrast iodată .
Printre pacienţii cu boli autoimune s -au constatat cazuri grave de vasculite sau sindrom Stevens-
Johnson .
Bol ile vasculare şi neurologice severe, care sunt prezente mai ales la pacienţii vârstnici, reprezintă
factori de risc pentru apariţia unor reacţii adverse la substanţa de contrast .
În insuficienţă renală severă, o insuficienţă hepatică severă asociată poate determina o întârziere
importantă în eliminarea substanţei de contrast, care poate necesit a, uneori , hemodializă.
Următoarele precauţii şi atenţionări trebuie să fie respectate pentru diferitele moduri de examinare:
• Arteriografie cerebrală
La pacienţii cu arterioscleroză avansată, hipertensiune arterială severă, decompensare cardiacă ,
senilitate, antecedente de tromboză sau embolie cerebral ă şi migrenă, se recomandă măsuri speciale de
precauţie , deoarece pot să apară mai frecvent reacţii cardiovasculare, cum sunt bradicardie şi creşterea
sau scăderea tensiunii arteriale.
• Arteriografie periferică
Când se efectuează a rteriografia periferică, artera în care se va injecta substanţa de contrast trebuie să
fie pulsatilă. La pacienţii cu trombangeită obliterantă sau cu infecţii subiacente, asociate cu ischemie
severă, angiografia trebuie efectuată cu precauţii speciale sau nu se va efectua.
• Arteriografi e aort ică
În funcţie de tehnica utilizată , pot să apară leziuni la nivelul aort ei şi organelor adiacente,
pleurocente ză, hemoragie retroperitonea lă, leziuni ale măduv ei spinării şi simptome de paraplegie.
• Arteriografi e coronariană şi ventriculografi e
În timpul arteriografiei coronariene şi ventriculografiei stângi pot să apară decompensare cardiacă,
aritmie gravă, ischemie şi infarct miocardic.
Este absolut necesar ca examinarea să se efectueze de personal medical specializat şi trebuie să fie
disponibile un electrocardiograf şi echipamente de resuscitare şi de cardioversie adecvate. Pe parcursul
întregii investigaţii, trebuie efectuate periodic electrocardiograme , precum şi o monitorizare constantă
a funcţiilor vitale.
Angiocardiografi e ventriculară dreaptă la copii şi adolescenţi:
Măsuri speciale de precauţie trebuie luate la no u-născuţii care prezintă cianoză cu hipertensiune
pulmonară şi disfuncţie cardiacă.
Angiografi e supra -aortică:
Angiografia supra -aortică trebuie efectuată cu o atenţie deosebită, în ceea ce priveşte ins era rea
cateterului. Presiunea mare generată de dispozitivul automat de administrare poate provoca infarct
renal, leziuni ale măduvei spinării, hemoragie retroperitoneală, infarct intestinal şi necroză. Funcţia
renală trebuie evaluată la terminarea efectuării angiografiei. Dacă este posibil, la femei angiog rafia
trebuie efectuată în timpul fazei pre -ovulatorii a ciclului menstrual.
• Flebografie
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu suspiciune de tromboză, flebită, ischemie severă, infecţii
local izate sau ocluzie venoasă completă. Pentru a se evita extravaza rea, se recomandă fluoroscopia cu
radiaţii X.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În cazul administrării iopamidolului după utilizarea de papaverină au fost raportate cazuri de tromboză
arterial ă.
9
La pacienţii cu diabet zaharat, trataţi concomitent cu metformin ă, administrarea de substanţe de
contrast pentru investigaţii radiologice poate induce insuficienţă renală tranzitorie , care poate
determina acidoză lactică (vezi pct. 4.4) .
La pacienţii trataţi cu medicamente beta –blocante există un risc crescut de apariţie a reacţiilor de
hipersensibilitate cum sunt scăderea marcată a tensiunii arteriale, bradicardie şi bronhospasm, în
special în prezenţa astmului bronşic . În plus, trebuie luat în considerare faptul că pacienţii trataţi cu
medicamente beta -blocante pot necesita doze mai mari de medicamente beta -agoniste , deoarece este
posibil ca aceştia să nu răspundă la dozele standard utilizat e pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
Medicamente b eta-blocante, substa nţe vasoactive, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină: aceste medicamente determină scăderea eficacităţii
mecanismelor de compensare cardiovasculară a tensiunii arteriale ; înainte de administrar ea substanţei
de contrast iodate, medicul trebuie să fie informat cu privire la utilizarea acestor medicamente, iar
echipamentele de resuscitare trebuie să fie disponibile.
La pacienţii cu epilepsie sau leziuni cerebrale focal e, medicamentele care scad p ragul convulsivant
(de exemplu derivaţi de fenotiazină, medicamente analeptice , antidepresive triciclice, inhibitori ai
monoaminooxidaz ei, medicamente neuroleptice) pot favoriza apariţia convulsiilor. În funcţie de
decizia medicului, la aceşti pacienţi, tr atamentul cu astfel de medicamente trebui e întrerupt cu 48 de
ore înainte de şi timp de 24 de ore după angiografi a cerebrală .
L a pacienţii trataţi cu interferon sau interleukin e, pot să apară mai frecvent şi cu latenţă mare reacţii
adverse tipice pentru substanţele de contrast cum sunt eritem ul, febr a şi/sau simptome le pseudo-
gripale. Până în prezent, nu sunt cunoscute motivele.
Metformin ă: la pacienţii cu diabet zaharat (vezi pct. 4.4 Precauţii speciale pentru utilizare- I nsuficienţa
renală).
Influenţa asupra investigaţiilor diagnostice
Substanţ a de contrast po ate influenţa rezultatele testelor de laborator pentru determinarea bilirubin ei,
proteine lor sau substanţe lor anorganice (de exemplu fier, cupru, calciu, fosf at). Aceşti parametri nu
trebuie evalu aţi în timpul aceleiaşi zile , după administra rea substanţ ei de contrast.
În cursul diagnosticării şi tratamentului bolilor tiroidiene, substanţa de contrast iodată pentru
investigaţii radiologice poate reduce capacitatea glandei tiroide de a reţine radioizotopii , pentru o
perioadă de 2- 6 săptămâni. Când se intenţionează efectuarea unei scintigrafii renale , utilizând o
substanţă radiofarmaceutic ă e xcretat ă la nivelul tubi lor renal i, această procedură trebuie efectuat ă
înainte de administrarea substanţei de contrast.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea iopamidol ului la gravide .
Pentru studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale vezi pct. 5.3.
Deoarece expunerea la radiaţii trebuie evitată pe cât posibil în timpul sarcinii, indiferent dacă se
utilizează sau nu substanţe de contrast, beneficiile examinării cu ra diaţii X trebuie evaluate cu grijă în
raport cu posibilele riscuri. În afară de expuner ea fătului la radiaţii, la evaluarea raportulu i risc-
beneficiu după utilizarea substanţei de contrast iodate, trebuie luată în considerare şi sensibilitatea la
iod a glandei tiroide a fătului , deoarece supraîncărcare acută cu iod după administrarea un ei substanţe
de contrast iod ate la mamă , poate induce disfuncţii tiroidiene fetale.
S ubstanţ ele de contrast iodate sunt excretate în cantităţi mici în laptele matern . Administrarea
ocazională la mamă este asociată cu un risc mic de reacţii adverse la copil. Cu toate acestea, ca măsură
de precauţie, este preferabil să se întrerupă alăptarea timp de 24 de ore după administrarea unei
substanţe de contrast iodate.
10
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a condu ce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea intravasculară a substanţei de contrast iodate sunt , de obicei,
uşoare şi tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse severe şi, în unele cazuri pot să
apară reacţii adverse care pot pune viaţa în pericol şi care necesită iniţierea rapidă a unui tratament de
urgenţă eficace.
R eacţii le adverse raportate cel mai frecvent sunt urticarie, greaţă, vărsături, prurit şi dispnee .
Reacţii le adv erse sunt raportate, utilizâ nd următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10 000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente:
Reacţii alergoide şi/sau anafilactice :
Angioe dem, conjuctivită , tuse, prurit, rinită, strănut şi urticarie (aceste reacţii , care
pot a părea cu întârzi ere, indiferent de cantitatea de substanţă de contrast şi de
modul de administrare, po t fi primele
semn e al e instalării şocului anafilactic) .
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă
necunoscută:
Tulburări metabolice, precum hipertiroidie manifestă până la tireotoxicoză.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare:
Cu frecvenţă
necunoscută:
Angiografie cerebrală şi alte proceduri în care substanţa de contrast ajunge în
concentraţi e mare în circulaţia arterială encefalică:
Agitaţie, confu zie, amne zie, tulburări de auz, vedere şi vorbire, convulsii, tremor,
pareză, paralizie, parestezie, fotofobie, orbire tranzitorie, comă şi somnolenţă
Evenimente tromboembolice care determină accidente vasculare cerebrale.
Tulburări t ranzitorii precum ameţeli şi cefalee
Tulburări cardiace
Foarte rare: Tulburări relevante clinic ale tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace, ritmului sau
funcţiei cardiace şi stop cardiac
Tulburări vasculare
Rare: Evenimente tromboembolice au fost raportate în timpul cateterizării angiografice,
provocând infarct miocardic.
11
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente:
Rare:
Foarte rare: Tulburări tranzitorii ale frecvenţei
respirator ii, dispnee , detresă respiratorie , şi tuse
Bron hospasm, la ringospasm şi edem laring ian
Edem pulmonar sau stop respirator
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente:
Rare:
Foarte rare:
Greaţă, vărsături, tulburări ale gustului
Durere abdominal ă
Inflama ţie a glandelor salivare (sialadenită provocată de iod )
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente :
Foarte rare: Edem, eritem facial tranzitoriu, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit şi
eritem
Reacţii toxice la nivelul pielii, sub forma unui sindrom muco -cutanat (de exemplu,
sindrom ul Stevens -Johnson sau sindromul Lyell). Până în prezent , nu s-a stabilit o
relaţie de cauzalitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Tulburări ale funcţiei renale până la insuficienţă renală acută, în special la pacienţii
cu tulburări renale pre -existente.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Rare:
Foarte rare:
Foarte rare:
Cu frecvenţă
necunoscută:
Tulburări generale:
Reacţii adverse grave, care pun în pericol viaţa (inclusiv deces), care necesită
tratament de urgenţă şi sunt asociate cu tulburări ale funcţiilor vitale ale aparatului
cardiovascular, de obicei, în asociere cu reacţii respiratorii şi ale sistemului nervos
central .
Senzaţia de căldură, modificări ale temperaturii corpului (febră), cefalee , greaţă,
transpiraţie, senzaţie de frig şi reacţii vaso-vagal e
Tromboflebite şi tromboză venoasă
Tulburări la nivelul locului de administrare:
Inflama ţie şi necroz ă tisulară
Extravazare cu d ureri locale şi edem
Reacţiile anafilactice/anafilatoide severe care se manifestă sub formă de şoc s unt caracteriz ate prin
scădere marcată a tensiunii arterial e, tahicardie, dispnee, agitaţie, cianoză, paloare, transpiraţii reci,
scăderea vigilenţei sau pierderea conştienţei, stop respirator şi stop cardiac. De aseme nea, scăderea
tensiun ii arterial e po ate fi asociată cu bradicardie (reacţie vaso -vagală ), care, de obicei, se transformă
în tahicardie , în timp.
12
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare al Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj accidental sau a unei disfuncţii renale marcat e, iopamidolul poate fi eliminat
din organism prin dializă extracorporală.
În cazul în care apare o reacţie adversă, administrarea substanţei de contras t trebuie oprită imediat.
Tratamentul va fi simptomatic . Alături de măsurile generale de reanimare, administrarea de
medicament e poate fi utilă , de exemplu măsuri generale de tratament (medicamente anti histaminice,
corticosteroizi, ox igenoterapie), tratamentul tulburări lor cardiovasculare ( medicamente
vaso constrictoare, plasmă, electroli ţi), tratamentul convulsii lor (diazepam) , tratamentul episoadelor de
tetani e (gluconat de calciu). F uncţia renală trebu ie monitorizată timp de cel puţin 3 zile după
supradozaj . La pacienţii trataţi concomitent cu medicamente beta-blocante , trebuie luat în considerare
faptul că administrarea de adrenalin ă şi măsurile de expansiune volem ică au un efect scăzut .
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substanţe de contrast iodate pentru investigaţii radiologice, hidrosolubile,
nefrot opice, substanţe de contrast pentru investigaţii radiologice cu osmolaritate mică.
C odul ATC: V08AB04
Ra diaţiile X sunt absorbite de atomi i de iod rezultând o stare de legare stabilă. Efect ul de contrast
rezultat se bazează pe această absorbţie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea intravenoasă, substanţa de contrast se distribuie î n câteva minute în spaţiul
intravascular şi interstiţial, î n acelaşi timp începând şi eliminarea sa renală.
După 120 minute , aproximativ 50% din cantitatea de substanţă de contrast administr ată se excretă în
urină ; în caz de insuficienţă renală aceast ă perioad ă de timp este prelungit ă corespunzător.
Datorită caracterului hidrofil, iopamidolul nu se leagă practic deloc de proteinele plasmatice, şi nici nu
traversează membranele celul are. Nu este posibil ca iopamidol ul să traverseze bariera hemato-
encefal ică intactă .
Cantitatea de medicament excretat sub formă modificată este mică . În urma experimentelor la animale
(iepure şi câine) s-a constatat că doar 0,07-0,32% din doza administrată a fost detectată în bilă .
Nu există dov ezi privind metabolizarea iopamidolului.
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S -a constatat că valorile D L
50 la administrarea intravenoasă la diferite specii de animale sunt de
aproximativ 15 - 35 de ori mai mare decât doza maximă utilizată în clinică.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
13
Nu există dovezi privind potenţialul teratogen al iopamidol ului. La d oze mai mari de 1,5 g iod/kg şi zi
s -a u observat efecte embr iotoxic e la şobolan, un număr redus de fetuşii vii şi o greuta te redusă a
acestora. D e asemenea, g reutatea redusă a fetuşilor a fost observat ă la iepuri, la administrarea unei
doz e de 2 g iod/kg şi zi. Fertilitatea şobolani lor, precum şi dezvoltarea peri-şi postnatală a puilor
acestora nu a fost afectat ă. Cu toate ac estea, la şoareci au fost observate tulburări reversibile ale
spermatogenezei , după administrarea un ei doze unice de iopamidol .
Potenţial mutagen
Într -o serie de teste efectuate in vivo şi in vitro i opamidolul nu a prezentat niciun efect mutagen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trometamol
Edetat de sodiu şi calciu dihidrat
Apă pentru preparate injectabile
A cid clorhidric 36% (pentru ajustarea pH -ului)
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medi cament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După deschidere
:
A nu se păstra la frigider sau congela.
Stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată pentru 24 ore la 25° C.
Din punct de vedere microbiologic , dacă metoda de deschidere exclude riscul de contaminare
microbiană , produsul trebuie utilizat imediat .
Dacă nu este utilizat imediat, timpul de păstrare şi condiţiile de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului .
Fiecare flacon este pentru utilizar e la un singur pacient.
Aruncaţi orice conţinut neutilizat.
Orice cantitate de soluţie neutilizată la un pacient în timpul unei singure investigaţii, precum şi
conţinutul unui flacon de 500 ml neutilizat în decurs de 24 de ore, în timpul mai multor inves tigaţii la
acelaşi pacient, treb uie eliminate. Un recipient nu trebuie utilizat pentru mai mulţi pacienţi.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină. A se proteja de radiaţiile X.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului, vezi pct.6.3.
14
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Iopamigita 300 mg/ml soluţie injectabilă /perfuzabilă este disponibil în următoarele mărimi de ambalaj :
- Flacoane din sticlă tip I, prevăzut e cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinat e
unei singure utilizări.
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţinând 20 ml soluţie injectabilă
- Flacoane din sticlă tip II, prevăzut e cu dop din cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinate
unei singure utilizări.
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţinând 50 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
10 şi 30 de flacoane, fiecare conţin ând 75 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă 10şi 30 de flacoane,
fiecare conţinând 100 ml soluţie injectabilă /perfuzabilă
10 şi 20 de flacoane, fiecare conţinând 200 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
1 şi 6 flacoane, fiecare conţinând 500 ml soluţie injectabilă/perfuzabilă
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate .
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fiecare flacon este pentru utilizare la un singur pacient.
Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual. Se vor utiliza doar soluţiile fără semne
vizibile de deteriorare şi fără particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie să fie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
Substanţele de contrast iodate pot reacţiona cu suprafeţe metalice, care conţin cupru ( alamă). Prin
urmare, trebuie evitată utilizarea echipamentului în care medicamentul intră în contact direct cu astfel
de suprafeţe.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Agfa HealthCare Imaging Agents GmbH
Am Coloneum 4
50829 Köln
Germania
Telefon: + 49 221 5717- 660
Fax: + 49 221 5717- 1051
E -mail:
imagingagents@agfa.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1928/2009/01- 12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -August 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
