EFFERALGAN PENTRU COPII 30 mg/ml
Substanta activa: PARACETAMOLUMClasa ATC: N02BE01Forma farmaceutica: SOL. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din tereftalat de polietilena, continând 90 ml sol. orala, prevazut cu sistem de închidere securizat pentru copii si lingurita dozatoare din polistiren a 8 ml
Producator: UPSA SAS - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Efferalgan pentru copii 30 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie orală conţine paracetamol 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut: 100 ml soluţie orală conţin 50 g zahăr.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Soluţie de culoare galben maroniu, uşor vâscoasă cu un miros de caramel-vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efferalgan pentru copii este indicat în tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la
moderată şi/sau a stărilor febrile.
Acest medicament este indicat copiilor cu greutate de la 4 la 32 kg (sau cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi
12 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele se stabilesc în funcţie de greutatea corporală. Intervalele de vârstă aproximative, în raport cu
greutatea, sunt prezentate numai în scop orientativ. Pentru a evita riscul supradozării, aveţi grijă ca niciun
alt medicament administrat concomitent (incluzând medicamentele care se eliberează cu sau fără
prescripţie medicală) să nu conţină paracetamol (vezi pct. 4.4).
Doze
Efferalgan pentru copii 30 mg/ml trebuie administrat de la 10 până la 15 mg/kg/doză, la fiecare 4 - 6 ore,
până la o doză totală zilnică maximă de 60 mg/kg şi zi.
A se administra numai cu linguriţa dozatoare care însoţeşte medicamentul, creată special pentru a fi
utilizată cu acest medicament. A nu se utiliza un alt dispozitiv de măsurare.
Linguriţa dozatoare este gradată în kg, cu menţionarea greutăţilor 4-6-8-10-12-14-16 kg.
Alt mod de gradare corespunde greutăţilor intermediare 3-5-7-9-11-13-15 kg.
Umplerea linguriţei dozatoare în funcţie de greutatea copilului trebuie completată şi cu ajustarea nivelului
lichidului la gradaţia corespunzătoare.
- de la 4 la 16 kg: se utilizează linguriţa dozatoare până la gradaţia corespunzătoare greutăţii copilului sau
până la cea mai apropiată.
2
De exemplu, de la 4 la 5 kg, linguriţa dozatoare se umple până la gradaţia 4. O nouă doză va fi repetată
dacă este nevoie după 6 ore.
- de la 16 la 32 kg: prima dată se umple linguriţa dozatoare apoi se completează cu o reumplere a
linguriţei până se obţine greutatea copilului.
De exemplu de la 18 kg la l9 kg: se umple prima dată linguriţa dozatoare până la gradaţia 10 kg, apoi se
mai umple o dată pănă la gradaţia 8 kg. O noua administrare dacă este necesară va fi făcută după 6 ore.
Mod şi frecvenţă de administrare
Administrare orală.
Soluţia orală poate fi băută ca atare sau diluată într-o cantitate mică de lichid (de exemplu: apă, lapte, suc
de fructe).
Administrările regulate împiedică fluctuaţiile în intensitatea durerii sau febrei.
La copil va fi stabilit un interval între administrări, atât în timpul zilei cât şi al nopţii, de preferat de 6 ore.
Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:
- durerea persistă mai mult de 5 zile sau dacă febra persistă mai mult de 3 zile sau
- dacă medicamentul nu este eficient sau dacă apar alte simptome.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu afectare renală severă intervalul minim dintre administrări trebuie modificat conform
tabelului:
Clearance-ul
creatininei Interval între
doze
cl ≥50 ml/min 4 ore
cl 10-50 ml/min 6 ore
cl <10 ml/min 8 ore
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficiență hepatică, doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrări prelungit. Doza
maximă zilnică nu trebuie să depășească 60 mg/kg şi zi (fără a depăși 2 g pe zi), în următoarele situații:
afectare hepatică cronică sau activă compensată, în special aceia care suferă de insuficienţă
hepatocelulară ușoară până la moderată.
sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială).
alcoolism cronic, malnutriţie cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic).
deshidratare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau clorhidrat de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară severă sau boală hepatică activă decompensată
Intoleranţă la fructoză.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în componenţa altor
medicamente administrate concomitent(cu sau fără prescripţie medicală).
3
Dacă doza administrată la copil este de 60 mg/kg/zi, asocierea unui alt medicament antipiretic nu este
justificată decât în situaţia ineficienţei paracetamolului.
Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate atrage de la sine riscul de afectare
hepatică foarte severă. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt de obicei vizibile după 1-2 zile de
supradozajul cu paracetamol. Intensitatea maximă a simptomelor de afectare hepatică sunt observate de
obicei după 3-4 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai curand posibil (vezi pct. 4.9
Supradozaj).
Paracetamolul trebuie folosit cu precauţie în caz de:
- insuficienţă hepatocelulară, incluzând sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială)
- insuficienţă renală severă
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) poate duce la anemie hemolitică
- alcoolism cronic, consum excesiv de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice pe zi)
- anorexie, bulimie sau caşexie; malnutriţie cronică (rezerve hepatice scăzute de glutation)
- deshidratare, hipovolemie
Acest medicament conţine sucroză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Paracetamolul poate provoca reacţii cutanate grave, cum ar fi pustuloză exantematoasă acută generalizată
(PEAG), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroză epidermică toxică (NET), cu potenţial letal.
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la apariţia reacţiilor cutanate grave, iar administrarea
medicamentului trebuie întreruptă la apariţia primelor erupţii cutanate sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul altor medicamente asupra Efferalgan pentru copii
Fenitoina
Administrarea concomitentă a fenitoinei poate determina o reducere a eficacităţii paracetamolului şi o
creştere a riscului de hepatotoxicitate. Pacienţii care urmează tratament cu fenitoină trebuie să evite
utilizarea unor doze mari şi/sau cronice de paracetamol. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se observa
apariţia semnelor de hepatotoxicitate.
Probenecid
Probenecidul determină o scăderea de aproape 2 ori a clearace-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de paracetamol în
cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
Salicilamida
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire (t
½) al paracetamolului.
Substanţe cu potenţial inductor enzimatic
Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu precauţie.
Aceste substanţe includ, dar nu se limitează la: barbiturice, isoniazidă, carbamazepină, rifampicină şi
etanol.
Efectul Efferalgan pentru copii asupra altor medicamente
Efferalgan pentru copii poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse dacă este administrat în asociere
cu alte medicamente.
Anticoagulantele orale
4
Atunci când paracetamolul se administrează în doză maximă (4 g şi zi) pe o perioadă de 4 zile, există
riscul creşterii efectului anticoagulantelor orale şi creşterii riscului hemoragiei. Se impune controlul
regulat de INR. Dacă este necesar, doza de anticoagulant oral poate fi ajustată în timpul tratamentului cu
paracetamol cât şi după întreruperea tratamentului cu paracetamol.
Utilizarea concomitentă a paracetamolului cu derivaţi de cumarină, inclusiv warfarină poate duce la
variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz monitorizarea creşterii valorilor INR trebuie realizată în
perioada administrării concomitente, precum şi timp de o săptămână după ce tratamentul cu paracetamol a
fost întrerupt
Interacţiuni cu testele de laborator
Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea glicemiei prin metoda glucozoxidaza-
peroxidazei, în cazul unor concentraţii anormal de mari.
Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea acidului uric sanguin prin metoda acidului
fosfotungstic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii
care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Experienţa clinică referitoare la utilizarea paracetamolului pe durata sarcinii şi alăptarii este limitată.
.
Sarcina
Datele epidemiologice privind folosirea paracetamolului administrat oral în doze terapeutice nu au indicat
efecte nedorite la gravide sau la făt/nou-născut.
Studiile asupra reproducerii cu paracetamol administrat oral nu au evidenţiat malformaţii sau efecte toxice
la făt.
Datele prospective cu privire la femeile gravide expuse la supradoze de paracetamol nu au demonstrat o
creștere a riscului de malformație la făt.
Cu toate acestea, paracetamolul poate fi folosit pe durata sarcinii după o evaluare atentă a raportului
beneficiu/risc. La pacientele gravide, doza recomandată şi durata administrării trebuie strict respectate.
Alăptarea
După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Erupţii cutanate
tranzitorii au fost raportate la sugarii alăptaţi. Totuşi, paracetamol este considerat compatibil cu alăptarea.
Cu toate acestea, paracetamol trebuie administrat cu precauţie la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Experienţa postmarketing
Deoarece reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate voluntar într-o populaţie al cărui număr de
indivizi este incert, nu este întotdeauna posibilă estimarea corecta a frecvenţei lor de apariţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme, organe si frecvenţă, şi convenţia
MedDRA privind frecvenţa folosind următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1.000), foarte
rare (<1/10.000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Acest
tabel a fost redactat în conformitate cu recomandărilor Grupului de Lucru CIOMS III şi V şi pe baza
Ghidurilor Comisiei Europene cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
5
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, dar frecvenţa lor
este necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie
Neutropenie
Leucopenie
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
Durere abdominală
Tulburări hepatobiliare
Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Tulburări ale sistemului imunitar
Şoc anafilactic
Edem Quincke
Reacţie de hipersensibilitate
Investigaţii diagnostice Valori INR scăzute
Valori INR crescute
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Urticarie
Eritem
Erupţie cutanată tranzitorie
Pustuloză exantematoasă acută generalizată
Necroză epidermică toxică
Sindrom Stevens-Johnson
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială (ca simptom al anafilaxiei)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Există un risc de supradozaj, în special la pacienţii cu afectare hepatică, în cazuri de etilism cronic, la
pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii cărora li se administrează medicamente inductoare ale unor
sisteme enzimatice. În special în aceste cazuri supradozajul poate avea potenţial letal.
Simptomele intoxicaţiei apar în primele 24 de ore şi se manifestă prin greaţă, vărsături, anorexie, paloare,
indispoziţie generală şi diaforeză.
Supradozajul prin ingestia acută cu paracetamol în doză de 7,5 g sau mai mult la adulţi, sau 140 mg/kg la
copii, determină citoliză hepatică care poate evolua la necroză completă şi ireversibilă, cu insuficienţă
hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie, care pot duce la comă sau deces.
Simultan, se observă valori serice crescute ale transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT), ale lactat
dehidrogenazei şi bilirubinemiei împreună cu scăderea valorilor serice ale protrombinei, care pot să apară
în 12-48 de ore de la ingestie. Simptomele clinice ale afectării hepatice apar, în general, după 1 până la 2
zile şi ating un maxim după 3 până la 4 zile.
Abordare terapeutică
Spitalizare de urgenţă.
Înainte de începerea tratamentului, se recoltează o probă de sânge pentru dozarea concentratiei
plasmatice a paracetamolului, cât mai curând posibil.
Eliminarea rapidă a medicamentrului ingerat, prin lavaj gastric.
Tratamentulsupradozajului include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe cale
intravenoasă sau orală, dacă este posibil în primele 8 ore după ingestie. NAC poate asigura un
anumit grad de protecţie, chiar dacă este administrată după 16 ore.
Tratament simptomatic.
Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi repetate la fiecare 24 ore. În cele
mai multe cazuri,valorile serice ale transaminazelor hepatice revin la normal în 1 până la 2
6
săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazurile foarte grave, poate fi
necesar transplantul hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:
N02BE01
Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol cu efect analgezic, antipiretic.
Mecanism de acţiune
Mecanismul exact al proprietăţilor analgezice şi antipiretice ale paracetamolului nu a fost încă stabilit.
Mecanismul de acţiune poate implica acţiuni centrale şi periferice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului administrat pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţiile plasmatice de
vârf sunt atinse la 30-60 minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt
comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mică.
Metabolizare:
Paracetamolul este metabolizat în principal în ficat. Căile principale ale metabolizarii sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale este rapid saturată la doze superioare celor
terapeutice.
O altă cale de metabolizare, minoră, prin intermediul citocromului P 450, duce la formarea unui metabolit
intermediar (N-acetil benzochinon-imina) care, în condiţii normale de utilizare, este rapid detoxifiat de
către glutationul redus şi eliminat în urină dupa conjugarea cu cisteină si acid mercaptopuric. Totuşi, în
intoxicaţiile masive, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea se face în principal prin urină. 90% din doza administrată este eliminată pe cale renală în 24
de ore, în principal sub formă glucurono-conjugata (60-80 %) şi sulfat-conjugată (20-30%). Mai puţin de
5% este excretată sub formă nemetabolizată.
Timpul de injumatatire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Variatii fiziopatologice:
În caz de insuficienţă renala severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min) eliminarea paracetamolului
şi a metaboliţilor sai este încetinită.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Genotoxicitate, carcinogenitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi fertilitate
Efectele administrării paracetamolului la şobolani şi a şoareci au fost evaluate la 0, 600, 3000 şi 6000
ppm timp de 2 ani. Nu a fost evidenţiat efectulcarcinogenic al paracetamolului la şobolanii masculi şi la
şoarecii masculi şi femele. A fost observat o evidenţiere ambiguă a activităţii de carcinogenitate la
şobolanii femelă bazată pe o creştere a riscului de apariţie a leucemiei celulare mononucleare.
O verificare comparativă a literaturii asupra genotoxicităţii şi carcinogenităţii a demonstrat că efectele
genotoxice şi ale paracetamolului apar numai la doze mai mari decât cele recomandate determinând
efecte toxice severe cum ar fi toxicitate pronunţată a ficatului şi a măduvei osoase. Valoarea prag pentru
genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol. Studiile la animale nu au evidenţiat un
7
efect carcinogen la doze non-hepatotoxice. Efectele carcinogen al paracetamolului a fost observate în
studii mai vechi numai la administrarea unor doze mari, citotoxice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Macrogol 6000
Sucroză soluţie
Zaharină sodică
Sorbat de potasiu
Acid citric anhidru
Aromă vanilie-caramel: diacetil, acetilmetilcarbinol, benzaldehidă, propilenglicol, gama heptalactonă,
alcool benzilic, triacetină, piperonal, cinamat de amil, vanilină, acetilvanilină
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Înainte de deschidere: 3 ani.
După prima deschidere: 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25C.
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din tereftalat de polietilenă, de culoare brună, conţinând 90 ml soluţie orală, prevăzut
cu sistem de închidere securizat pentru copii şi linguriţă dozatoare a 8 ml din polistiren.
Cutie cu un flacon din tereftalat de polietilenă, de culoare brună, conţinând 150 ml soluţie orală, prevăzut
cu sistem de închidere securizat pentru copii şi linguriţă dozatoare a 8 ml din polistiren.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BRISTOL-MYERS SQUIBB Kft.
1024 Budapesta, Lövőház u. 39
Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8837/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Efferalgan pentru copii 30 mg/ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie orală conţine paracetamol 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut: 100 ml soluţie orală conţin 50 g zahăr.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Soluţie de culoare galben maroniu, uşor vâscoasă cu un miros de caramel-vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efferalgan pentru copii este indicat în tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la
moderată şi/sau a stărilor febrile.
Acest medicament este indicat copiilor cu greutate de la 4 la 32 kg (sau cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi
12 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele se stabilesc în funcţie de greutatea corporală. Intervalele de vârstă aproximative, în raport cu
greutatea, sunt prezentate numai în scop orientativ. Pentru a evita riscul supradozării, aveţi grijă ca niciun
alt medicament administrat concomitent (incluzând medicamentele care se eliberează cu sau fără
prescripţie medicală) să nu conţină paracetamol (vezi pct. 4.4).
Doze
Efferalgan pentru copii 30 mg/ml trebuie administrat de la 10 până la 15 mg/kg/doză, la fiecare 4 - 6 ore,
până la o doză totală zilnică maximă de 60 mg/kg şi zi.
A se administra numai cu linguriţa dozatoare care însoţeşte medicamentul, creată special pentru a fi
utilizată cu acest medicament. A nu se utiliza un alt dispozitiv de măsurare.
Linguriţa dozatoare este gradată în kg, cu menţionarea greutăţilor 4-6-8-10-12-14-16 kg.
Alt mod de gradare corespunde greutăţilor intermediare 3-5-7-9-11-13-15 kg.
Umplerea linguriţei dozatoare în funcţie de greutatea copilului trebuie completată şi cu ajustarea nivelului
lichidului la gradaţia corespunzătoare.
- de la 4 la 16 kg: se utilizează linguriţa dozatoare până la gradaţia corespunzătoare greutăţii copilului sau
până la cea mai apropiată.
2
De exemplu, de la 4 la 5 kg, linguriţa dozatoare se umple până la gradaţia 4. O nouă doză va fi repetată
dacă este nevoie după 6 ore.
- de la 16 la 32 kg: prima dată se umple linguriţa dozatoare apoi se completează cu o reumplere a
linguriţei până se obţine greutatea copilului.
De exemplu de la 18 kg la l9 kg: se umple prima dată linguriţa dozatoare până la gradaţia 10 kg, apoi se
mai umple o dată pănă la gradaţia 8 kg. O noua administrare dacă este necesară va fi făcută după 6 ore.
Mod şi frecvenţă de administrare
Administrare orală.
Soluţia orală poate fi băută ca atare sau diluată într-o cantitate mică de lichid (de exemplu: apă, lapte, suc
de fructe).
Administrările regulate împiedică fluctuaţiile în intensitatea durerii sau febrei.
La copil va fi stabilit un interval între administrări, atât în timpul zilei cât şi al nopţii, de preferat de 6 ore.
Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:
- durerea persistă mai mult de 5 zile sau dacă febra persistă mai mult de 3 zile sau
- dacă medicamentul nu este eficient sau dacă apar alte simptome.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu afectare renală severă intervalul minim dintre administrări trebuie modificat conform
tabelului:
Clearance-ul
creatininei Interval între
doze
cl ≥50 ml/min 4 ore
cl 10-50 ml/min 6 ore
cl <10 ml/min 8 ore
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficiență hepatică, doza trebuie redusă sau intervalul dintre administrări prelungit. Doza
maximă zilnică nu trebuie să depășească 60 mg/kg şi zi (fără a depăși 2 g pe zi), în următoarele situații:
afectare hepatică cronică sau activă compensată, în special aceia care suferă de insuficienţă
hepatocelulară ușoară până la moderată.
sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială).
alcoolism cronic, malnutriţie cronică (rezerve scăzute de glutation hepatic).
deshidratare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau clorhidrat de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară severă sau boală hepatică activă decompensată
Intoleranţă la fructoză.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în componenţa altor
medicamente administrate concomitent(cu sau fără prescripţie medicală).
3
Dacă doza administrată la copil este de 60 mg/kg/zi, asocierea unui alt medicament antipiretic nu este
justificată decât în situaţia ineficienţei paracetamolului.
Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate atrage de la sine riscul de afectare
hepatică foarte severă. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt de obicei vizibile după 1-2 zile de
supradozajul cu paracetamol. Intensitatea maximă a simptomelor de afectare hepatică sunt observate de
obicei după 3-4 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai curand posibil (vezi pct. 4.9
Supradozaj).
Paracetamolul trebuie folosit cu precauţie în caz de:
- insuficienţă hepatocelulară, incluzând sindromul Gilbert (hiperbilirubinemie familială)
- insuficienţă renală severă
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) poate duce la anemie hemolitică
- alcoolism cronic, consum excesiv de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice pe zi)
- anorexie, bulimie sau caşexie; malnutriţie cronică (rezerve hepatice scăzute de glutation)
- deshidratare, hipovolemie
Acest medicament conţine sucroză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Paracetamolul poate provoca reacţii cutanate grave, cum ar fi pustuloză exantematoasă acută generalizată
(PEAG), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroză epidermică toxică (NET), cu potenţial letal.
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la apariţia reacţiilor cutanate grave, iar administrarea
medicamentului trebuie întreruptă la apariţia primelor erupţii cutanate sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul altor medicamente asupra Efferalgan pentru copii
Fenitoina
Administrarea concomitentă a fenitoinei poate determina o reducere a eficacităţii paracetamolului şi o
creştere a riscului de hepatotoxicitate. Pacienţii care urmează tratament cu fenitoină trebuie să evite
utilizarea unor doze mari şi/sau cronice de paracetamol. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se observa
apariţia semnelor de hepatotoxicitate.
Probenecid
Probenecidul determină o scăderea de aproape 2 ori a clearace-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie luată în considerare scăderea dozei de paracetamol în
cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
Salicilamida
Salicilamida poate prelungi timpul de înjumătăţire (t
½) al paracetamolului.
Substanţe cu potenţial inductor enzimatic
Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie făcută cu precauţie.
Aceste substanţe includ, dar nu se limitează la: barbiturice, isoniazidă, carbamazepină, rifampicină şi
etanol.
Efectul Efferalgan pentru copii asupra altor medicamente
Efferalgan pentru copii poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse dacă este administrat în asociere
cu alte medicamente.
Anticoagulantele orale
4
Atunci când paracetamolul se administrează în doză maximă (4 g şi zi) pe o perioadă de 4 zile, există
riscul creşterii efectului anticoagulantelor orale şi creşterii riscului hemoragiei. Se impune controlul
regulat de INR. Dacă este necesar, doza de anticoagulant oral poate fi ajustată în timpul tratamentului cu
paracetamol cât şi după întreruperea tratamentului cu paracetamol.
Utilizarea concomitentă a paracetamolului cu derivaţi de cumarină, inclusiv warfarină poate duce la
variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz monitorizarea creşterii valorilor INR trebuie realizată în
perioada administrării concomitente, precum şi timp de o săptămână după ce tratamentul cu paracetamol a
fost întrerupt
Interacţiuni cu testele de laborator
Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea glicemiei prin metoda glucozoxidaza-
peroxidazei, în cazul unor concentraţii anormal de mari.
Administrarea paracetamolului poate interfera cu dozarea acidului uric sanguin prin metoda acidului
fosfotungstic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii
care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Experienţa clinică referitoare la utilizarea paracetamolului pe durata sarcinii şi alăptarii este limitată.
.
Sarcina
Datele epidemiologice privind folosirea paracetamolului administrat oral în doze terapeutice nu au indicat
efecte nedorite la gravide sau la făt/nou-născut.
Studiile asupra reproducerii cu paracetamol administrat oral nu au evidenţiat malformaţii sau efecte toxice
la făt.
Datele prospective cu privire la femeile gravide expuse la supradoze de paracetamol nu au demonstrat o
creștere a riscului de malformație la făt.
Cu toate acestea, paracetamolul poate fi folosit pe durata sarcinii după o evaluare atentă a raportului
beneficiu/risc. La pacientele gravide, doza recomandată şi durata administrării trebuie strict respectate.
Alăptarea
După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Erupţii cutanate
tranzitorii au fost raportate la sugarii alăptaţi. Totuşi, paracetamol este considerat compatibil cu alăptarea.
Cu toate acestea, paracetamol trebuie administrat cu precauţie la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Experienţa postmarketing
Deoarece reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate voluntar într-o populaţie al cărui număr de
indivizi este incert, nu este întotdeauna posibilă estimarea corecta a frecvenţei lor de apariţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme, organe si frecvenţă, şi convenţia
MedDRA privind frecvenţa folosind următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1.000), foarte
rare (<1/10.000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Acest
tabel a fost redactat în conformitate cu recomandărilor Grupului de Lucru CIOMS III şi V şi pe baza
Ghidurilor Comisiei Europene cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
5
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, dar frecvenţa lor
este necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie
Neutropenie
Leucopenie
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
Durere abdominală
Tulburări hepatobiliare
Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Tulburări ale sistemului imunitar
Şoc anafilactic
Edem Quincke
Reacţie de hipersensibilitate
Investigaţii diagnostice Valori INR scăzute
Valori INR crescute
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Urticarie
Eritem
Erupţie cutanată tranzitorie
Pustuloză exantematoasă acută generalizată
Necroză epidermică toxică
Sindrom Stevens-Johnson
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială (ca simptom al anafilaxiei)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Există un risc de supradozaj, în special la pacienţii cu afectare hepatică, în cazuri de etilism cronic, la
pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii cărora li se administrează medicamente inductoare ale unor
sisteme enzimatice. În special în aceste cazuri supradozajul poate avea potenţial letal.
Simptomele intoxicaţiei apar în primele 24 de ore şi se manifestă prin greaţă, vărsături, anorexie, paloare,
indispoziţie generală şi diaforeză.
Supradozajul prin ingestia acută cu paracetamol în doză de 7,5 g sau mai mult la adulţi, sau 140 mg/kg la
copii, determină citoliză hepatică care poate evolua la necroză completă şi ireversibilă, cu insuficienţă
hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie, care pot duce la comă sau deces.
Simultan, se observă valori serice crescute ale transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT), ale lactat
dehidrogenazei şi bilirubinemiei împreună cu scăderea valorilor serice ale protrombinei, care pot să apară
în 12-48 de ore de la ingestie. Simptomele clinice ale afectării hepatice apar, în general, după 1 până la 2
zile şi ating un maxim după 3 până la 4 zile.
Abordare terapeutică
Spitalizare de urgenţă.
Înainte de începerea tratamentului, se recoltează o probă de sânge pentru dozarea concentratiei
plasmatice a paracetamolului, cât mai curând posibil.
Eliminarea rapidă a medicamentrului ingerat, prin lavaj gastric.
Tratamentulsupradozajului include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe cale
intravenoasă sau orală, dacă este posibil în primele 8 ore după ingestie. NAC poate asigura un
anumit grad de protecţie, chiar dacă este administrată după 16 ore.
Tratament simptomatic.
Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi repetate la fiecare 24 ore. În cele
mai multe cazuri,valorile serice ale transaminazelor hepatice revin la normal în 1 până la 2
6
săptămâni, cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazurile foarte grave, poate fi
necesar transplantul hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:
N02BE01
Paracetamolul este un derivat de para-aminofenol cu efect analgezic, antipiretic.
Mecanism de acţiune
Mecanismul exact al proprietăţilor analgezice şi antipiretice ale paracetamolului nu a fost încă stabilit.
Mecanismul de acţiune poate implica acţiuni centrale şi periferice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului administrat pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţiile plasmatice de
vârf sunt atinse la 30-60 minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul este rapid distribuit în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi plasmă sunt
comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mică.
Metabolizare:
Paracetamolul este metabolizat în principal în ficat. Căile principale ale metabolizarii sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale este rapid saturată la doze superioare celor
terapeutice.
O altă cale de metabolizare, minoră, prin intermediul citocromului P 450, duce la formarea unui metabolit
intermediar (N-acetil benzochinon-imina) care, în condiţii normale de utilizare, este rapid detoxifiat de
către glutationul redus şi eliminat în urină dupa conjugarea cu cisteină si acid mercaptopuric. Totuşi, în
intoxicaţiile masive, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea se face în principal prin urină. 90% din doza administrată este eliminată pe cale renală în 24
de ore, în principal sub formă glucurono-conjugata (60-80 %) şi sulfat-conjugată (20-30%). Mai puţin de
5% este excretată sub formă nemetabolizată.
Timpul de injumatatire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Variatii fiziopatologice:
În caz de insuficienţă renala severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min) eliminarea paracetamolului
şi a metaboliţilor sai este încetinită.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Genotoxicitate, carcinogenitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi fertilitate
Efectele administrării paracetamolului la şobolani şi a şoareci au fost evaluate la 0, 600, 3000 şi 6000
ppm timp de 2 ani. Nu a fost evidenţiat efectulcarcinogenic al paracetamolului la şobolanii masculi şi la
şoarecii masculi şi femele. A fost observat o evidenţiere ambiguă a activităţii de carcinogenitate la
şobolanii femelă bazată pe o creştere a riscului de apariţie a leucemiei celulare mononucleare.
O verificare comparativă a literaturii asupra genotoxicităţii şi carcinogenităţii a demonstrat că efectele
genotoxice şi ale paracetamolului apar numai la doze mai mari decât cele recomandate determinând
efecte toxice severe cum ar fi toxicitate pronunţată a ficatului şi a măduvei osoase. Valoarea prag pentru
genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol. Studiile la animale nu au evidenţiat un
7
efect carcinogen la doze non-hepatotoxice. Efectele carcinogen al paracetamolului a fost observate în
studii mai vechi numai la administrarea unor doze mari, citotoxice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Macrogol 6000
Sucroză soluţie
Zaharină sodică
Sorbat de potasiu
Acid citric anhidru
Aromă vanilie-caramel: diacetil, acetilmetilcarbinol, benzaldehidă, propilenglicol, gama heptalactonă,
alcool benzilic, triacetină, piperonal, cinamat de amil, vanilină, acetilvanilină
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Înainte de deschidere: 3 ani.
După prima deschidere: 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25C.
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din tereftalat de polietilenă, de culoare brună, conţinând 90 ml soluţie orală, prevăzut
cu sistem de închidere securizat pentru copii şi linguriţă dozatoare a 8 ml din polistiren.
Cutie cu un flacon din tereftalat de polietilenă, de culoare brună, conţinând 150 ml soluţie orală, prevăzut
cu sistem de închidere securizat pentru copii şi linguriţă dozatoare a 8 ml din polistiren.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BRISTOL-MYERS SQUIBB Kft.
1024 Budapesta, Lövőház u. 39
Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8837/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016.
