MIDORA 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Midora 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, în formă de capsulă, 18 x 8 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute c u o
linie de rupere pe o față.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Midora 400 mg este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative (de
exemplu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină simptomele
negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psiho tice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg amisulpridă pe
zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe zi. Nu trebuie utilizate
doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi deoarece nu au fost evaluate suficient în privinţa siguranţei. La
inițierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară creşterea treptată , specifică, a dozelor.
Dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul individual.
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixt e, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a obţine
controlul optim al simptomelor pozitive.
2
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative , se recomandă doze orale între 50 mg şi 300
mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte.
Dacă doza zilnică este mai mică de 300 mg amisulpridă, administrarea se poate face în priză unică. Dacă
doza zilnică depăşeşte 300 mg amisulpridă, administrarea trebuie făcută în 2 prize zilnice.
Trebuie utilizată doza minima eficientă.
Vârstnici
Siguranța amisulpridei a fost examinată la un număr limitat de pacienți vârstnici. Amisulprida trebuie
utilizată cu prudenţă deosebită, datorită unui posibil risc de sedare şi hipotensiune arterială.
Reducerea dozei poate fi necesară, de asemenea, în insuficiența renal ă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost stabilite .
S unt disponibile date limitate privind utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu schizofrenie. De aceea,
utilizarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este recomandată . U tilizarea amisulpridei
este contraindicată l a copii până la vârsta pubertăţii (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate la pacienţii cu
clearance- ul creatininei (Cl
CR) de 30-60 ml/min şi la o treime la pacienţ ii cu clearance-ul creatininei de 10 -30
ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(Cl
CR <10 ml/min), se recomandă grijă deosebită la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
D eoarece medicamentul este slab metabolizat, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori prolactino- dependente concomitente (de exemplu prola ctinom al glandei hipofizare sau neoplasm
mamar ).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia s indromului neuroleptic malign, o complicaţie potenţial
letală, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară şi tulburări neurovegetative; de asemenea, pot să
apară afectarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei - (CPK). În cazul apa riţiei hipertermiei, în
special în cazul utilizării de doze zilnice mari, orice tratament cu medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu
amisulpridă, trebuie întrerupt.
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s -a raportat
hiperglicemie, de aceea pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet
zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere al glicemiei.
Amisulprida se el imină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie luat în
considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize epileptice
3
tr ebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă datorită
riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. R educerea dozei poate fi necesară, de asemenea, din cauza
insuficienței renale.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, este necesară prudenţă atunci când se
recomandă amisulpridă la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bol ii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
La oprirea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s -au raportat foarte rar
simptome ale sindromului de întrerupere , cum sunt greaţă, vărsături, transpiraţii, nelinişte extremă, rigiditate
musculară şi insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată
apariţia tulburărilor caracterizate prin mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinez ie). În
consecinţă, se recomandă reducerea treptată a dozelor.
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară cunoscută sau
cu istoric familial de interval QT prelungit, iar util izarea concomitentă de medicamente neuroleptice trebuie
evitată.
În timpul tratamentului, trebuie evaluată în mod individual necesitatea monitorizării electrocardiografice (de
exemplu, la creşterea dozelor).
Se recomandă monitorizarea periodică a ionogra mei, în special la pacienţii care utilizează diuretice sau care
suferă de afecţiuni intercurente.
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor antipsihotice.
De asemenea este necesară prudenţă la pacienţii cu bradicardie (frecvenţă cardiacă mai mică d e 55 bătăi pe
minut).
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populaţie de pacienţi vârstnici cu demenţă
şi trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s -a observat o creştere de 3 ori a riscului
evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O creştere a acestui
risc la alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi exclusă. Amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă l a pacienţii care prezintă factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză corelată cu demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc crescut de
deces. Analiza a 17 studii controlat e cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni), efectuate preponderent la
pacienţii care luau medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii care au primit medicamentul au
avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai mare decât riscul de dece s la pacienţii care au primit placebo.
Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10 săptămâni, frecvenţa decesului la pacienţii care
au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o frecvenţă de aproximativ 2,6% în
grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate,
cea mai mare parte a deceselor au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă,
moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii
observaţionale sugerează că tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte
mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură poate fi atribuită medicamentului antipsihotic creşterea mortalităţii în studiile
observaţionale şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Midora nu este indicată pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă .
4
Trombembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazur i de trombembolism venos (TEV).
Întrucât pacienţii cărora li se administrează tratament cu antipsohotice prezintă frecvent factori de risc
dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul
tratamentului cu Midora şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire.
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv Midora, au fost raportate leucopenie, neutropenie şi
agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi
necesită investigaţii hematologice imediate.
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu treb uie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa şi agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă, ropinirol, selegilină), datorită
antagonizării reciproce a efectelor cu neurolepticele.
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic. Trebuie
utilizat un medica ment anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H
1 sedative, barbitur ice,
benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem, verapamil,
guanfacină).
Digoxină.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidina, disopiramida) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodarona, sotalolul), anumite
medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice ş i anumite medicamente antimalarice (cum
este meflochina) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animale, amisulprida nu a doved it toxicitate asupra funcţiei de reproducere. A fost observată o scădere a
fertilităţii în relaţie cu efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate prin intermediul
prolactinei). Nu au fost observate efecte teratogene ale amisulpridei.
Sunt di sponibile date clinice foarte limitate privind sarcinile expuse la amisulpridă. De aceea, siguranţa
amisulpridei în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om.
Utilizarea medicamentului în timpul sarcinii nu este recomandată decât dacă beneficiile depăşes c riscul
potenţial.
5
Pentru femeile aflate la vârsta fertilă, trebui e discutat ă cu medicul contracepția eficace înainte de tratament.
Nou -născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la Midora , în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină,
prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de abstinenţă, care pot varia
în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor,
somnolenţă, de primare respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. În consecinţă, nou- născuţii trebuie
supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida se excretă în laptele uman, de aceea alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă astfel încât
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adve rse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în anumite
situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adv erse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de intensitate uşoară la doze optime şi parţial
reversibile, fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependent ă de doză, rămâne foarte mică
în cazul tratamentului la p acienţii cu simptome negative predominante, care primesc doze de 50 - 300 mg
amisulpridă pe zi.
Frecvente: P oate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Aceasta este
reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpri dă, după administrarea unei medicaţii
antiparkinsoniene.
Somnolenţă.
Mai puţin frecvente : A fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe ter men lung. Medicamentele
antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.
Crize epileptice.
Tulburări psihice
Frecvente: Insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: C onstipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie
.
Tulburări endocrine
Frecvente: A misulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea tratamentului.
Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie, dureri mamare, disfuncţie erectilă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente : Hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente : Bradicardie.
6
Tulburări vasculare
Frecvente: H ipotensiune arterială.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: C reştere în greutat e.
Mai puţin frecvente : Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : Reacţii alergice.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută : L eucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută : S indrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută : Prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor,
tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibr ilaţie ventriculară sau stop cardiac, moarte subită (vezi
pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută : T rombembolism venos, inclusiv trombembolism pulmonar, uneori letal, şi tromboză
venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcut anat
Frecvenţă necunoscută : A ngioedem, urticarie.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută : S indrom de abstinenţă la nou- născut (vezi pct. 4.6).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Datel e referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome
extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie le tală în special în cazul asocierii cu alte medicamente
psihotrope.
Abordare terapeutică
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea ingerării mai multor medicamente.
Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este uti lă pentru eliminarea medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere
adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a
inte rvalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeut ică: antipsihotice, benzamide,
codul ATC: N05A L05
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3
şi nu
are afinitate p entru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α - adrenergici, H1 - histaminergici şi colinergici.
În plus, amisulprida nu se leagă de situs -urile sigma.
La doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2 post -sinaptici
localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire de
neurolepticele clasice nu d etermină catalepsie şi nu se dezvoltă hipersensibilizare a receptorilor
dopaminergici D2 după tratament repetat.
La doze mici, blochează preferenţial receptorii presinaptici D2/D3, determinând eliberare de dopamină,
responsabilă de efectele sale de dezinh ibiţie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei, la
doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post -sinaptici şi eficacitatea sa asupra simptomelor
negative, la doze mici, prin bloca rea receptorilor dopaminergici presinaptici.
În plus, tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată de
activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, Midora a ameliorat semnificativ simptomele
negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o oră după
administrare şi un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore după administrare. După o doză de 50 mg,
concentraţiile plasmatice corespunzătoare celor 2 maxime ale absorbţiei sunt de 39 ± 3 ng/ml, res pectiv 54 ±
4 ng/ml.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%), ceea ce nu
sugerează interacţiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, care reprezintă 4% din cantitatea
totală eliminată. După administrare repetată, amisulprida nu se acumulează iar parametrii farmacocinetici nu
se modifi că.
După administrare orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
½) al amisulpridei este de
aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminată sub formă nemodificată prin urină. 50% din doza administrată pe cale
intravenoasă se elimi nă în urină, dintre care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance -ul renal este de
aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
8
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influenţat de alimentaţie.
Un prânz bogat în carbohidraţi (conţinând 68% lichide) scade se mnificativ valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime (T
max) şi concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) ale amisulpridei, în timp ce un prânz bogat în
lipide nu m odifică aceşti parametri. Totuşi, semnificaţia acestor rezultate în practica clinică obişnuită nu este
cunoscută.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă
hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp
ce clearance- ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3.
Valorile ASC pentru amisulpridă cresc de 2 ori la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi de aproximativ 10
ori în insuficienţa renală moderată (vezi pct 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu sunt
disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabil ă.
Vârstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (vârsta peste 65 ani) arată o creştere cu
10- 30% a valorilor C
max, t½ şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date pentru
administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolan şi
câi ne la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificaţie
toxicologică importantă în aceste condiţii.
Comparativ cu doza maximă recomandată la om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori
mai ma re (200 mg/kg şi zi), respectiv de 7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost
identificat risc carcinogen, relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240
mg/kg şi zi), ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om.
Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi şoarece nu au arătat potenţial teratogen.
Au fost efectuate studii privind carcinogenitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii priv ind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respective
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţi lor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Amidon glicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
Copolimer acid metacrilic (Eudragit E 100)
9
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Stearat de magneziu
Macrogol 6000
6.2 Incompatibi lităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se p ăstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA ,
S tr. Fabricii nr. 124, Cluj -Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6641/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Midora 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, în formă de capsulă, 18 x 8 mm, de culoare albă până la aproape albă, prevăzute c u o
linie de rupere pe o față.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Midora 400 mg este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative (de
exemplu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină simptomele
negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psiho tice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg amisulpridă pe
zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe zi. Nu trebuie utilizate
doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi deoarece nu au fost evaluate suficient în privinţa siguranţei. La
inițierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară creşterea treptată , specifică, a dozelor.
Dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul individual.
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixt e, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a obţine
controlul optim al simptomelor pozitive.
2
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative , se recomandă doze orale între 50 mg şi 300
mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte.
Dacă doza zilnică este mai mică de 300 mg amisulpridă, administrarea se poate face în priză unică. Dacă
doza zilnică depăşeşte 300 mg amisulpridă, administrarea trebuie făcută în 2 prize zilnice.
Trebuie utilizată doza minima eficientă.
Vârstnici
Siguranța amisulpridei a fost examinată la un număr limitat de pacienți vârstnici. Amisulprida trebuie
utilizată cu prudenţă deosebită, datorită unui posibil risc de sedare şi hipotensiune arterială.
Reducerea dozei poate fi necesară, de asemenea, în insuficiența renal ă.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost stabilite .
S unt disponibile date limitate privind utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu schizofrenie. De aceea,
utilizarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este recomandată . U tilizarea amisulpridei
este contraindicată l a copii până la vârsta pubertăţii (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate la pacienţii cu
clearance- ul creatininei (Cl
CR) de 30-60 ml/min şi la o treime la pacienţ ii cu clearance-ul creatininei de 10 -30
ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(Cl
CR <10 ml/min), se recomandă grijă deosebită la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
D eoarece medicamentul este slab metabolizat, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori prolactino- dependente concomitente (de exemplu prola ctinom al glandei hipofizare sau neoplasm
mamar ).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia s indromului neuroleptic malign, o complicaţie potenţial
letală, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară şi tulburări neurovegetative; de asemenea, pot să
apară afectarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei - (CPK). În cazul apa riţiei hipertermiei, în
special în cazul utilizării de doze zilnice mari, orice tratament cu medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu
amisulpridă, trebuie întrerupt.
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s -a raportat
hiperglicemie, de aceea pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet
zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere al glicemiei.
Amisulprida se el imină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie luat în
considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize epileptice
3
tr ebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă datorită
riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. R educerea dozei poate fi necesară, de asemenea, din cauza
insuficienței renale.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, este necesară prudenţă atunci când se
recomandă amisulpridă la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bol ii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
La oprirea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s -au raportat foarte rar
simptome ale sindromului de întrerupere , cum sunt greaţă, vărsături, transpiraţii, nelinişte extremă, rigiditate
musculară şi insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată
apariţia tulburărilor caracterizate prin mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi diskinez ie). În
consecinţă, se recomandă reducerea treptată a dozelor.
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară cunoscută sau
cu istoric familial de interval QT prelungit, iar util izarea concomitentă de medicamente neuroleptice trebuie
evitată.
În timpul tratamentului, trebuie evaluată în mod individual necesitatea monitorizării electrocardiografice (de
exemplu, la creşterea dozelor).
Se recomandă monitorizarea periodică a ionogra mei, în special la pacienţii care utilizează diuretice sau care
suferă de afecţiuni intercurente.
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a altor antipsihotice.
De asemenea este necesară prudenţă la pacienţii cu bradicardie (frecvenţă cardiacă mai mică d e 55 bătăi pe
minut).
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populaţie de pacienţi vârstnici cu demenţă
şi trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s -a observat o creştere de 3 ori a riscului
evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O creştere a acestui
risc la alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi exclusă. Amisulprida
trebuie utilizată cu prudenţă l a pacienţii care prezintă factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză corelată cu demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc crescut de
deces. Analiza a 17 studii controlat e cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni), efectuate preponderent la
pacienţii care luau medicamente antipsihotice atipice, a arătat că pacienţii care au primit medicamentul au
avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai mare decât riscul de dece s la pacienţii care au primit placebo.
Pe parcursul unui studiu controlat obişnuit, cu durata de 10 săptămâni, frecvenţa decesului la pacienţii care
au primit medicamentul a fost de aproximativ 4,5%, comparativ cu o frecvenţă de aproximativ 2,6% în
grupul placebo. Deşi în studiile clinice cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate,
cea mai mare parte a deceselor au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă,
moarte subită), fie infecţioasă (de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii
observaţionale sugerează că tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte
mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură poate fi atribuită medicamentului antipsihotic creşterea mortalităţii în studiile
observaţionale şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Midora nu este indicată pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă .
4
Trombembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazur i de trombembolism venos (TEV).
Întrucât pacienţii cărora li se administrează tratament cu antipsohotice prezintă frecvent factori de risc
dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul
tratamentului cu Midora şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire.
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv Midora, au fost raportate leucopenie, neutropenie şi
agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine (vezi pct. 4.8) şi
necesită investigaţii hematologice imediate.
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu treb uie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa şi agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă, ropinirol, selegilină), datorită
antagonizării reciproce a efectelor cu neurolepticele.
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic. Trebuie
utilizat un medica ment anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H
1 sedative, barbitur ice,
benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem, verapamil,
guanfacină).
Digoxină.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidina, disopiramida) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodarona, sotalolul), anumite
medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice ş i anumite medicamente antimalarice (cum
este meflochina) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animale, amisulprida nu a doved it toxicitate asupra funcţiei de reproducere. A fost observată o scădere a
fertilităţii în relaţie cu efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate prin intermediul
prolactinei). Nu au fost observate efecte teratogene ale amisulpridei.
Sunt di sponibile date clinice foarte limitate privind sarcinile expuse la amisulpridă. De aceea, siguranţa
amisulpridei în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om.
Utilizarea medicamentului în timpul sarcinii nu este recomandată decât dacă beneficiile depăşes c riscul
potenţial.
5
Pentru femeile aflate la vârsta fertilă, trebui e discutat ă cu medicul contracepția eficace înainte de tratament.
Nou -născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la Midora , în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină,
prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de abstinenţă, care pot varia
în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor,
somnolenţă, de primare respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. În consecinţă, nou- născuţii trebuie
supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida se excretă în laptele uman, de aceea alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă astfel încât
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adve rse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în anumite
situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adv erse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de intensitate uşoară la doze optime şi parţial
reversibile, fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependent ă de doză, rămâne foarte mică
în cazul tratamentului la p acienţii cu simptome negative predominante, care primesc doze de 50 - 300 mg
amisulpridă pe zi.
Frecvente: P oate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Aceasta este
reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpri dă, după administrarea unei medicaţii
antiparkinsoniene.
Somnolenţă.
Mai puţin frecvente : A fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe ter men lung. Medicamentele
antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.
Crize epileptice.
Tulburări psihice
Frecvente: Insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: C onstipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie
.
Tulburări endocrine
Frecvente: A misulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea tratamentului.
Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie, dureri mamare, disfuncţie erectilă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente : Hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente : Bradicardie.
6
Tulburări vasculare
Frecvente: H ipotensiune arterială.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: C reştere în greutat e.
Mai puţin frecvente : Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : Reacţii alergice.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută : L eucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută : S indrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută : Prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor,
tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibr ilaţie ventriculară sau stop cardiac, moarte subită (vezi
pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută : T rombembolism venos, inclusiv trombembolism pulmonar, uneori letal, şi tromboză
venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcut anat
Frecvenţă necunoscută : A ngioedem, urticarie.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută : S indrom de abstinenţă la nou- născut (vezi pct. 4.6).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Datel e referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome
extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie le tală în special în cazul asocierii cu alte medicamente
psihotrope.
Abordare terapeutică
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea ingerării mai multor medicamente.
Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este uti lă pentru eliminarea medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere
adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a
inte rvalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeut ică: antipsihotice, benzamide,
codul ATC: N05A L05
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3
şi nu
are afinitate p entru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α - adrenergici, H1 - histaminergici şi colinergici.
În plus, amisulprida nu se leagă de situs -urile sigma.
La doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2 post -sinaptici
localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire de
neurolepticele clasice nu d etermină catalepsie şi nu se dezvoltă hipersensibilizare a receptorilor
dopaminergici D2 după tratament repetat.
La doze mici, blochează preferenţial receptorii presinaptici D2/D3, determinând eliberare de dopamină,
responsabilă de efectele sale de dezinh ibiţie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei, la
doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post -sinaptici şi eficacitatea sa asupra simptomelor
negative, la doze mici, prin bloca rea receptorilor dopaminergici presinaptici.
În plus, tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată de
activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, Midora a ameliorat semnificativ simptomele
negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o oră după
administrare şi un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore după administrare. După o doză de 50 mg,
concentraţiile plasmatice corespunzătoare celor 2 maxime ale absorbţiei sunt de 39 ± 3 ng/ml, res pectiv 54 ±
4 ng/ml.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%), ceea ce nu
sugerează interacţiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, care reprezintă 4% din cantitatea
totală eliminată. După administrare repetată, amisulprida nu se acumulează iar parametrii farmacocinetici nu
se modifi că.
După administrare orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
½) al amisulpridei este de
aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminată sub formă nemodificată prin urină. 50% din doza administrată pe cale
intravenoasă se elimi nă în urină, dintre care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance -ul renal este de
aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
8
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influenţat de alimentaţie.
Un prânz bogat în carbohidraţi (conţinând 68% lichide) scade se mnificativ valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime (T
max) şi concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) ale amisulpridei, în timp ce un prânz bogat în
lipide nu m odifică aceşti parametri. Totuşi, semnificaţia acestor rezultate în practica clinică obişnuită nu este
cunoscută.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu insuficienţă
hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp
ce clearance- ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3.
Valorile ASC pentru amisulpridă cresc de 2 ori la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi de aproximativ 10
ori în insuficienţa renală moderată (vezi pct 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu sunt
disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabil ă.
Vârstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (vârsta peste 65 ani) arată o creştere cu
10- 30% a valorilor C
max, t½ şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date pentru
administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolan şi
câi ne la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificaţie
toxicologică importantă în aceste condiţii.
Comparativ cu doza maximă recomandată la om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori
mai ma re (200 mg/kg şi zi), respectiv de 7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost
identificat risc carcinogen, relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240
mg/kg şi zi), ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om.
Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi şoarece nu au arătat potenţial teratogen.
Au fost efectuate studii privind carcinogenitatea la şoarece (120 mg/kg şi zi) şi studii priv ind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere (160, 300 şi 500 mg/kg şi zi la şobolan, iepure, respective
şoarece). Expunerea animalelor la amisulpridă pe durata acestor ultime studii nu a fost evaluată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţi lor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Metilceluloză 400 cP
Amidon glicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
Copolimer acid metacrilic (Eudragit E 100)
9
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Stearat de magneziu
Macrogol 6000
6.2 Incompatibi lităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se p ăstra în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA ,
S tr. Fabricii nr. 124, Cluj -Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6641/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
