ACCU-THYROX 100 micrograme/5 ml
Substanta activa: LEVOTHYROXINUMClasa ATC: H03AA01Forma farmaceutica: SOL. ORALA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna +seringa dozatoare de 5 ml gradata la 0,1 ml si adaptor pt. flacon sau o lingurita dubla din plastic de 2,5/5 ml a 100 ml sol. orala
Producator: FAMAR NETHERLANDS BV - OLANDA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDI CAMENTULUI
ACCU -THYROX 25 micrograme /5 ml soluţie oral ă
ACCU -THYROX 50 micrograme /5 ml soluţie orală
ACCU-THYROX 100 micrograme /5 ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie orală conţin levotiroxină sodică 25 microgram e.
5 m l soluţie orală conţin levotiroxină sodică 50 micrograme .
5 ml soluţie orală conţin levotiroxină sodică 100 micrograme .
Excipienţi cu efect cunoscut:
Metil para hidroxibenzoat de sodiu (E219): 9 mg /o doză a 5 ml .
Gli cerol: 3780 mg/o doză a 5 ml .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Lichid limpede, i ncolor.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
ACCU -THYROX soluţie orală este indicat pentru:
- hipoti roidism (congenital sau dobândit)
- guşă difuz ă netoxică
- guşă asociată cu tiroidită Hashimoto
- tratament supresor în tumorile maligne tiroidiene
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul oricărei tulburări tiroidiene trebuie determinat individual , ţinând seama de răspunsul clinic,
rezul tatul testelor biochimice şi de monitorizarea regulată.
2
Doza zilnică individuală trebuie determinată pe baza testelor de laborator şi a examinării clinice. Deoarece
un număr de pacienţi prezintă concentraţii plasmatice mari de T
4 şi fT4, determinarea concentraţiei
plasmatice bazale a hormonului de stimulare tiroidian ă (TSH ) reprezintă o metodă mai sensibilă de stabilire a
schemei de tratament.
Pacien ţii trecuţi de la tratamentul cu soluţie orală la tratamentul cu comprimate sau de la tratamentul cu
compri mate la tratamentul cu soluţie orală trebuie atent monitorizaţi.
Levotiroxina este cel mai bine să fie administrată într -o singură doză, pe stomacul gol, de obicei înainte de
micul dejun.
Hipotiroidism (congenital sau dobândit)
Adul ţi, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială: 50 - 100 micrograme pe zi înainte de micul dejun
Doza uzuală de întreţinere: 100 - 200 micrograme pe zi
D oza iniţ ială se ajustează cu creşteri de 25- 50 micrograme la intervale de 3 -4 săptămâni, până când răsp unsul
clinic şi rezultatele determinării concentraţiei plasmatice de tiroxină şi de TSH indică corectarea deficienţei
tiroidiene şi se stabileşte o doz ă de întreţinere .
G uşă difuză netoxică sau guşă asociată cu tiroidită Hashimoto
Doza recomandată este d e 50-200 micrograme pe zi.
T ratament supresor în tumorile maligne tiroidiene
Doza recomandată este de 150-300 micrograme pe zi.
La pacienţii vâstnici, la pacienţii cu afecţiune cardiacă coronarian ă şi la pacienţii cu hipotiroidism sever, de
lungă durată , tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie iniţiat cu precauţi e, adică trebuie administrată o doză
iniţială mică (de ex emplu , 12,5 microgram e pe zi), care apoi trebuie crescută lent şi la intervale de timp lungi
( de exemplu, o creştere gradată cu 12, 5 microgram e pe zi la interval de două săptămâni ), cu o monitorizare
frecventă a hormonilor tiroidieni. De aceea, poate fi luată în consideraţie o doză, mai mică decât decât doza
optimă care reprezintă t ratamentul de substituţie şi care, consecutiv, nu determină corectarea completă a
concentraţiei plasmatice de TSH.
Copii şi adolescenţi
Doza de întreţinere este, în general, de 100- 150 micrograme/m² suprafaţă corporală pe zi .
La nou- născuţii şi sugarii cu hipotiroidism congenital, la care substituţia rapidă e ste importantă, doza iniţială
recomandată este de 10-15 microgram e/kg şi zi, în primele 3 luni. Ulterior, doza trebuie ajustată individual,
în funcţie de rezultatele clinice şi de valorile concentraţiilor plasmatice ale hormonilor tiroidieni şi TSH.
La co piii şi adolescenţii cu hipotiroidism dobândit, doza iniţială recomandată este de 12,5- 50 micrograme pe
zi. Doza trebuie crescută treptat, la interval de 2- 4 săptămâni, în funcţie de rezultatele clinice şi de valorile
concentraţiilor plasmatice ale hormoni lor tiroidieni şi TSH până se obţine întreaga doză a tratamentului de
substituţie .
Sugarilor trebuie să li se administreze întreaga doză zilnică cu cel puţin o jumătate de oră înainte de prima
masă a zilei.
Durata tratamentului
3
De obicei, tratamentul durează toată viaţa în caz de hipotiroidism, g uşă difuză netoxică sau guşă asociată cu
tiroidită Hashimoto .
Tratamentul cu levotiroxină poate fi luat în considerare la pacienţii cu g uşă difuză netoxică şi valori normale
ale concentraţiilor plasmatice de T
4 şi TSH. Dacă după 6- 12 luni de tratament nu există o scădere evidentă a
mărimii guşii, tratamentul cu levotiroxină trebuie oprit.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţ a activ ă sau la oricare dintre exci pienţi.
- Pacienţi cu insuficienţă corticosuprarenală netratată adecvat cu corticosteroizi.
- Tr atament ul cu ACCU -THYROX soluţie orală nu trebui e iniţiat în infarct miocardic acut, miocardită acută
şi pancardit ă acută.
- Tramentul concomitent în timpul sarcinii cu levotiroxină şi cu un medic ament antitiroidian pentru
hipertiroidism nu este indicat ( vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentele tiroidiene trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu tulburări cardiovasculare, c are includ
insuficienţa miocardică şi hipertensiunea arterială.
T ratamentul de substituţie tiroidiană trebuie introdus treptat la pacienţii vârstnici şi la cei cu hipotiroidism
sever, de lungă durată . Este necesară o prudenţă specială în cazul în care există simptome de insufici enţă
miocardică sau atunci când infarctul miocardic este dovedit prin ECG şi, din aceleaşi motive, tratatmentul
hipotiroidismului la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu precauţie.
Pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenală pot reacţiona nefavorabil l a tratamentul cu levotiroxină şi, de
aceea, se recomandă iniţierea t ratamentului cu corticosteroizi înaintea administrării levotiroxinei.
De asemenea, este necesară precauţie atunci când se administrează levotiroxină la pacienţi diabetici sau la
pacienţi trataţi cu glicozide.
Hipertiroidismul subclinic poate fi asociat cu p ierderea de densitate minerală osoasă. Pentru a minimiza
riscul de osteoporoză, doza de levotiroxină sodică trebuie stabilită treptat până la cea mai mică posibilă doză
eficace. Părinţii ai căror copii utilizează un medicament pentru tiroidă trebuie avertizaţi că în primele luni de
trata ment poate să apară căderea par ţială a părului, dar acest efect este, de obicei, tranzitoriu şi , ulterior,
apare regenerarea părului.
La pacienţii cu insuficienţă coronariană, insuficienţă cardiacă sau tahiaritmie, chiar şi o hipertiroidie uşoară
indusă de medicament trebuie evitată. De aceea, în aceste cazuri trebuie efectuate verificări frecvente ale
parametrilor hormonilor tiroidieni.
În cazul unei hipotiroidii secundare, înaintea începerii t ratamentului de substituţie tiroidiană trebuie
determinată cauza hipotiroidiei secundare şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul de substituţie
pentru compensarea insuficienţei corticosuprarenale.
Dac ă se suspectează o autonomie tiroidiană, înaintea tratamentului trebuie efectuat un test TRH sau o
scintigramă de supresie.
Levotiroxina nu trebuie administrată în stări hipertirotice, altele decât ca suplimentare concomitentă, în
timpul tramentului hipe rtiroidismului cu un medicament antitiroidian.
Hormonii tiroidieni nu trebuie administraţi pentru scăderea în greutate. La pacienţii cu o stare funcţională a
tiroidei aparent norm ală, dozele uzuale nu determină nicio reducere a greutăţii corporale. Dozele mai mari
pot să determine reacţii adverse grave sau care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.9).
4
Este importantă efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului, deoarece modificările induse de
hipotiroidism pot fi confundate cu dovada unei ischemii. Dacă se produce o creştere prea rapidă a
metabolismului (care determină diaree, nervozitate, puls rapid, insomnie, tremurături şi uneori durere
angin oasă dacă există o ischemie miocardică latentă), doza se reduce sau se întrerupe timp de 1 -2 zile şi se
reîncepe tratamentul cu o doză mai redusă.
Acest medicament conţine:
- Parah idroxibenzoaţi. Aceştia pot determina reacţii alergice (posibil întârziate ).
- Gli cerol – Acesta poate determina cefalee, dureri gastrice şi diaree.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
• Efectele warfarin ei, dicumarol ului, acenoc umarolului, fenindione i şi probabil ale altor
anticoagulante sunt crescute de utilizarea concomitentă a compuşilor tiroidieni.
• Răspunsul antidepresiv la imipramină, am itriptilină şi, posibil, la alte antidepresive triciclice poate fi
accelerat de utilizarea concomitentă a levotiroxinei.
• Absorbţia levotiroxinei în guşă este redusă de sucralfat, polistiren sulfonat sodic sau colesti ramină.
• Cimetidina , hidroxidul de aluminiu , carbonatul de calciu şi sulfatul feros, de asemenea reduc
absorbţia levotiroxinei din tractul gastro-intestinal.
• Dozele trebuie separat e de un interval de câteva ore.
• S-a dovedit că utilizarea concomitentă a carbamazepinei , fenitoinei, fenobarbital ului, primadone i sau
rifampicin ei cu levotiroxină creşte metabolizarea levotiroxinei .
• Deoarece este posibilă o interacţiune cu medicamentele hipoglicemiante, pacienţii cu diabet zaharat
trebuie monitorizaţi pentru cerinţele crescute de insulină sau de med icamente hipoglicemiante orale.
• Dacă t ratamentul cu levotiroxină este iniţiat la pacienţii ce urmează tratament cu medicamente
digitalice , doza de digoxină poate necesita ajustare; la pacienţii hipertiroidieni poate fi necesar ca
doza lor de digoxină să f ie crescută treptat, după cum este necesar, deoarece iniţial pacienţii sunt
relativ sensibili la digoxină.
• La administrarea concomitentă cu ketamină s -au raportat cazuri i zolate de hipertensiune arterială
marcată şi tahicardie.
• La doi pacienţi cărora li s-a administrat levotiroxină s- a raportat că lovastatin a determinat un caz de
hipotiroidism şi un caz de hipertiroidism. În timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină şi
antiinflamatoare cum sunt fenilbutazona sau acidul acetilsalicilic au fost observate concentra ţii
plasmatice totale fals reduse.
• Levoti roxina accelerează metabolizarea propranolol ului.
• Estrogenul, medicamentele conţinând estrogen şi contraceptivele orale pot creşte doza necesară de
trat ament tiroidian .
• Invers, androgenii şi corticosteroizii pot scădea concentraţiile plasmatice ale globulinelor care leagă
tiroxin a.
• Amiodarona poate reduce efectele hormonilor tiroidieni utilizaţi în tratamentul hipotiroidismului.
• Efectele levotiroxinei pot fi scăzute de administrarea concomitentă de sertralină. Unele medicamente
cum este litiul acţionează direct asupra glandei tiroide şi inhibă eliberarea hormonilor tiroidieni
determinând hipotiroidismul clinic.
• După utilizarea cloroquinei cu prog uanil pentru profilaxia malariei la un pacient stabilizat , tratat cu
levotiroxină s -a observat o concentraţie crescută a hormonului stimulator al tiroidei.
• În timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină şi antiinflamatoare cum sunt fenilbutazona sa u
acidul acetilsalicilic au fost observate concentraţii plasmatice totale fals reduse.
• Medicamentele tiroidiene cresc cerinţele metabolice şi, de aceea, trebuie utilizate cu precauţie
concomitent cu alte medicamente cunoscute că influenţează funcţia car diacă, cum sunt
simpatomimeticele, deoarece ele pot intensifica acest efect. În plus, hormonii tiroidieni pot creşte
sensibilitatea receptorilor la catecolamine.
Inhibitori de protea ză
5
Inhibitorii de protează (de exmplu, ritonavir, indinavir, lopinavir) pot influenţa efectul levotiroxinei. Se
recomandă monitorizarea cu atenţie a parametrilor hormonilor tiroidieni. Dacă este necesar, doza de
levotiroxină trebuie ajustată.
Sevelamer
Sevelamer poate scădea absorbţia levotiroxinei. De aceea, se recomandă m onitorizarea pacienţilor pentru
modificări ale funcţiei tiroidiene la începutul şi la sfârşitul tratamentului concomitent. . Dacă este necesar,
doza de levotiroxină trebuie ajustată.
Inhibitor i de tirozinkin ază
Inhibitorii de tirozinkinază (de exemplu, im atinib, sunitinib) pot scădea eficacitatea levotiroxinei. De aceea,
se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru modificările funcţiei tiroidiene la începutul sau sfârşitul
t ratamentului concomitent. Dacă este necesar, doza de levotiroxină trebuie ajustat ă.
Propilt iouracil, glucocorticoizi, beta -simpatolitice , amiodaronă şi sub stanţe de contrast care conţin iod :
Aceste substanţe inhibă conversia periferică a T
4 în T3.
D in cauza conţinutului său crescut în iod al amiodaronei, aceasta poate declanşa atât hipertiroidism , cât şi
hipotiroidism. Se recomandă precauţie specială î n cazul unei guşi nodulare cu posibilă autonomie
neidentifica tă.
Medicamente inductoare enzimatice:
Medicamentele inductoare enzimatice cum sunt barbituricele sau carbamazepina pot creşte clearance- ul
hepatic al levotiroxinei.
Produsele din soia :
Produsele din soia pot reduce absorbţia intestinală a levotiroxinei. De aceea, poate fi necesară o ajustare a
dozei de ACCU -THYROX soluţie orală, în special la începutul sau după terminarea alimentaţiei cu
suplimente care conţin soia.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Femeile cărora li se admin istrează o doză de întreţinere pentru hipotiroidism şi care râmân însărcinate trebuie
atent monitorizate. Levotiroxina sodică nu traversea ză rapid bariera placenta ră în al doilea şi al treilea
trimestru al sarcinii, dar pot traversa rapid bariera placenta ră în primul trimestru de sarcină. Nu sunt
cunoscute efecte carcinogene sau teratogene ale levotiroxinei sodice .
Tratamentul cu levotiroxi nă trebuie urmat în mod consecvent în timpul sarcinii şi, în special, în timpul
alăptării. Doza necesară poate fi chiar cre scută în timpul sarcinii.
Experienţa a demonstrat că la om nu există nicio dovadă a teratogenicităţii şi/sau a toxicităţii asupra fă tului la
utilizarea dozei recomandată terapeutic. Concentraţiile plasmatice determinate de doze mari, excesive de
levotiroxină în timpul sarcinii pot avea un efect negativ asupra dezvoltării fătului sau nou- născutului.
T ratamentul asociat pentru hipertiro idism cu levotiroxină şi medicamente antitiroidiene nu este indicat în
sarcină. O astfel de asociere ar necesita doze mari de medicamente antitiroidiene, care sunt cunoscute că
traver sează bariera placenta ră şi determină hipotiroidism la sugar.
Testele de diagnostic de supresie tiroidiană nu trebuie efectuate în timpul sar cinii, deoarece administrarea de
substanţe radioactive la gravide este contraindicată.
Alăptarea
6
În timpul alăptării, levoti roxin a este eliminată în laptele matern, dar concentraţiile obţinute la doza
recomandată terapeutic nu sunt suficiente pentru apariţia hipertiroidismului sau a supresiei secreţiei TSH la
sugar. Levotiroxina poate fi utilizată în timpul alăptării .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi uti laje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje . Totuşi,
deoarece levotiroxina este identică cu hormonul tiroidian natural, nu este de aşteptat ca ACCU -THYROX
soluţie orală să aibă vreo influen ţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
De obicei, următoarele reacţii adverse sunt d eterminate de o doză excesiv ă şi corespund simptomelor de
hiper tiroidism :
• aritmii, dureri de angină pectorală, tahic ardie, cefalgie, tulburări menstruale, pseudotumor cerebri,
crampe musculare, cefalee , nelinişte, excitabilitate, bufeuri , transpiraţie, diaree, pierdere în greutate excesivă
şi slăbiciune musculară, insomnie, tremor, febră, vărsături, palpitaţii şi intole ranţă la căldură.
Acestea reacţii dispar, de obicei, după reducerea dozei sau după întreruperea tratamentului.
De asemenea, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, care includ eritemul cutanat tranzitoriu, prurit ul şi
edemele.
Criza tir eotoxică a fost raportată ocazional, după intoxicaţie masivă şi de lungă durată, şi au fost raportate
aritmii, insuficienţă cardiacă, comă şi deces.
4.9 Supradozaj
Creşterea valorii T
3 reprezintă un semn mai sigur de supradozaj decât creşterea valorilor T4 sau f T4.
În caz de supradozaj, apar simptomele unei creşteri marcate a activităţii metabolice (vezi pct. 4.8). În funcţie
de mărimea supradozajului, se recomandă întreruperea administrării medicamentului şi efectuarea
controlului medical .
Simptomele se pot m anifesta ca efecte beta- adrenergice marcate, cum sunt tahicardia, stări de anxietate,
agitaţie şi hiperkinezie. Simptomele pot fi reduse prin administrarea beta -blocantelor. La doze extreme, poate
fi utilă plasmafereza.
La om, după supradozaj (cu tentati vă de suicid ), dozele de 10 mg levoti roxină au fost bine tolerate, fără
complicaţii.
L a pacienţi care au utilizat abuziv levotiroxina timp de mulţi ani există unele raportări de moarte subită
cardiac ă.
Supradozajul după ingestia recentă poate fi tratat uti lizând lavajul gastric/vărsăturile. Propranololul şi alte
măsuri de susţinere sunt utilizate pentru menţinerea circulaţiei. Medicamentele antitiroidiene cum sunt
propilt iouracil şi litiu nu sunt de aşteptat să reprezinte un benefic iu pentru prevenirea crizei tireotoxice d in
cauza absorbţiei întârziate/debutului întârziat al acţiunii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hormoni tiroidieni, codul ATC: H03AA01 .
Ti roxin a (T
4) este un hormon natural ce conţ ine iod, produs de glanda tiroidă. În ţesuturile periferice, T4 este
convertit în principiul său mai activ triiodotironină (T
3) . Receptor ii pentru T3 există pe membrane celu lare,
7
mitocondrie şi nucleii celulei. Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru creş terea normală şi dezvoltarea
organismului, în special a sistemuui nervos. Ei cresc rata metabolismului bazal a întregului organism şi au
efecte stimulatoare asupra inimii, muşchilor scheletici, ficatului şi rinichilor.
Levotiroxina de sinteză conţinută de ACCU-THYROX soluţie orală este identică în efect cu tiroxina produsă
în mod natural , secretată de tiroidă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Levotiroxina sodic ă este absorbită incomplet şi variabil din tractul gastro -intestinal. Levotiroxina este
metaboli zată extensiv în tiroidă, ficat, rinichi şi în glanda pituitară anterioară. Într -o anumită proporţie a re loc
o recirculare enterohepatică. O parte din levotiroxină este metabolizată în triiodo tironină. Levotiroxina este
excretată prin urină şi materii fecale, parţial nemetabolizată şi parţial sub formă de metaboliţi conjugaţi şi
deiodinaţi. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al levotiroxinei este de 7 zile, dar acesta poate fi mai
scurt sau mai lung, în funcţie de afecţiunea existentă. Levotiroxina est e legată aproape complet de proteinele
plasmatice ; tiroxina este legată mai ales de globulina de legare a tiroxinei şi aproximativ 0,03% levotiroxină
este nelegată de proteinele plasmatice. Levotiroxina nelegată de proteinele plasmatice este transformată în
triiod otironină.
Există patru căi majore de metabolizare :
1) Deiodina rea în triiodotironină (activă ) - T
3 sau revers triiodotironin ă (inactivă ). În continuare,
deiodinarea T
3 duce la formarea acidului tiroacetic.
2) Deaminarea cu formarea tetronei.
3) Conjuga rea cu glucoronid ă sau sulfat .
4) Ruperea legăturii eter cu formarea diiodotirozine i.
Cea mai importantă cale metabolică este deiodinarea. Între 30 - 55% din doza de levotiroxină este excretată
în urină şi 20 - 40% în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt aplicabile , deoarece levotiroxina a fost utilizată în practica medicală de mulţi ani, iar efectele sale la
om sunt binecunoscute.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gli cerol
Acid citric monohidrat
Met il parahidroxibenzoat de sodiu (E219)
Hidroxid de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
ACCU -THYROX 25 micrograme/5 ml soluţie orală :
Flacon nedeschis: 21 luni
Dup ă prima deschidere a flaconului : 8 săptămâni
ACCU -THYROX 50 micrograme/5 ml soluţie orală
Flacon nedeschis: 18 luni
8
După prima deschidere a flaconului: 8 săptămâni
ACCU-THYROX 100 micrograme/5 ml soluţie orală
Flacon nedeschis: 18 luni
Dup ă prima deschidere a flaconului: 8 săptămâni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă brună (tip III), prevăzut cu capac securizat pentru copii.
Măr imea ambalajului : 100 ml
O seringă (pipetă din plastic pentru dozare) a 5 ml pentru administrare orală, cu gradaţii de 0,1 ml, cu
adaptor pentru flacon.
O linguriţă din plastic, cu două capete, a 2, 5/5 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidu urilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GALENICA S.A.
4 Eleftherias Str.
145 64 Kifi ssia
Grecia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6825/2014/01
6826/2014/01
6827/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDI CAMENTULUI
ACCU -THYROX 25 micrograme /5 ml soluţie oral ă
ACCU -THYROX 50 micrograme /5 ml soluţie orală
ACCU-THYROX 100 micrograme /5 ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie orală conţin levotiroxină sodică 25 microgram e.
5 m l soluţie orală conţin levotiroxină sodică 50 micrograme .
5 ml soluţie orală conţin levotiroxină sodică 100 micrograme .
Excipienţi cu efect cunoscut:
Metil para hidroxibenzoat de sodiu (E219): 9 mg /o doză a 5 ml .
Gli cerol: 3780 mg/o doză a 5 ml .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală
Lichid limpede, i ncolor.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
ACCU -THYROX soluţie orală este indicat pentru:
- hipoti roidism (congenital sau dobândit)
- guşă difuz ă netoxică
- guşă asociată cu tiroidită Hashimoto
- tratament supresor în tumorile maligne tiroidiene
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul oricărei tulburări tiroidiene trebuie determinat individual , ţinând seama de răspunsul clinic,
rezul tatul testelor biochimice şi de monitorizarea regulată.
2
Doza zilnică individuală trebuie determinată pe baza testelor de laborator şi a examinării clinice. Deoarece
un număr de pacienţi prezintă concentraţii plasmatice mari de T
4 şi fT4, determinarea concentraţiei
plasmatice bazale a hormonului de stimulare tiroidian ă (TSH ) reprezintă o metodă mai sensibilă de stabilire a
schemei de tratament.
Pacien ţii trecuţi de la tratamentul cu soluţie orală la tratamentul cu comprimate sau de la tratamentul cu
compri mate la tratamentul cu soluţie orală trebuie atent monitorizaţi.
Levotiroxina este cel mai bine să fie administrată într -o singură doză, pe stomacul gol, de obicei înainte de
micul dejun.
Hipotiroidism (congenital sau dobândit)
Adul ţi, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
Doza iniţială: 50 - 100 micrograme pe zi înainte de micul dejun
Doza uzuală de întreţinere: 100 - 200 micrograme pe zi
D oza iniţ ială se ajustează cu creşteri de 25- 50 micrograme la intervale de 3 -4 săptămâni, până când răsp unsul
clinic şi rezultatele determinării concentraţiei plasmatice de tiroxină şi de TSH indică corectarea deficienţei
tiroidiene şi se stabileşte o doz ă de întreţinere .
G uşă difuză netoxică sau guşă asociată cu tiroidită Hashimoto
Doza recomandată este d e 50-200 micrograme pe zi.
T ratament supresor în tumorile maligne tiroidiene
Doza recomandată este de 150-300 micrograme pe zi.
La pacienţii vâstnici, la pacienţii cu afecţiune cardiacă coronarian ă şi la pacienţii cu hipotiroidism sever, de
lungă durată , tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie iniţiat cu precauţi e, adică trebuie administrată o doză
iniţială mică (de ex emplu , 12,5 microgram e pe zi), care apoi trebuie crescută lent şi la intervale de timp lungi
( de exemplu, o creştere gradată cu 12, 5 microgram e pe zi la interval de două săptămâni ), cu o monitorizare
frecventă a hormonilor tiroidieni. De aceea, poate fi luată în consideraţie o doză, mai mică decât decât doza
optimă care reprezintă t ratamentul de substituţie şi care, consecutiv, nu determină corectarea completă a
concentraţiei plasmatice de TSH.
Copii şi adolescenţi
Doza de întreţinere este, în general, de 100- 150 micrograme/m² suprafaţă corporală pe zi .
La nou- născuţii şi sugarii cu hipotiroidism congenital, la care substituţia rapidă e ste importantă, doza iniţială
recomandată este de 10-15 microgram e/kg şi zi, în primele 3 luni. Ulterior, doza trebuie ajustată individual,
în funcţie de rezultatele clinice şi de valorile concentraţiilor plasmatice ale hormonilor tiroidieni şi TSH.
La co piii şi adolescenţii cu hipotiroidism dobândit, doza iniţială recomandată este de 12,5- 50 micrograme pe
zi. Doza trebuie crescută treptat, la interval de 2- 4 săptămâni, în funcţie de rezultatele clinice şi de valorile
concentraţiilor plasmatice ale hormoni lor tiroidieni şi TSH până se obţine întreaga doză a tratamentului de
substituţie .
Sugarilor trebuie să li se administreze întreaga doză zilnică cu cel puţin o jumătate de oră înainte de prima
masă a zilei.
Durata tratamentului
3
De obicei, tratamentul durează toată viaţa în caz de hipotiroidism, g uşă difuză netoxică sau guşă asociată cu
tiroidită Hashimoto .
Tratamentul cu levotiroxină poate fi luat în considerare la pacienţii cu g uşă difuză netoxică şi valori normale
ale concentraţiilor plasmatice de T
4 şi TSH. Dacă după 6- 12 luni de tratament nu există o scădere evidentă a
mărimii guşii, tratamentul cu levotiroxină trebuie oprit.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţ a activ ă sau la oricare dintre exci pienţi.
- Pacienţi cu insuficienţă corticosuprarenală netratată adecvat cu corticosteroizi.
- Tr atament ul cu ACCU -THYROX soluţie orală nu trebui e iniţiat în infarct miocardic acut, miocardită acută
şi pancardit ă acută.
- Tramentul concomitent în timpul sarcinii cu levotiroxină şi cu un medic ament antitiroidian pentru
hipertiroidism nu este indicat ( vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentele tiroidiene trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu tulburări cardiovasculare, c are includ
insuficienţa miocardică şi hipertensiunea arterială.
T ratamentul de substituţie tiroidiană trebuie introdus treptat la pacienţii vârstnici şi la cei cu hipotiroidism
sever, de lungă durată . Este necesară o prudenţă specială în cazul în care există simptome de insufici enţă
miocardică sau atunci când infarctul miocardic este dovedit prin ECG şi, din aceleaşi motive, tratatmentul
hipotiroidismului la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu precauţie.
Pacienţii cu insuficienţă corticosuprarenală pot reacţiona nefavorabil l a tratamentul cu levotiroxină şi, de
aceea, se recomandă iniţierea t ratamentului cu corticosteroizi înaintea administrării levotiroxinei.
De asemenea, este necesară precauţie atunci când se administrează levotiroxină la pacienţi diabetici sau la
pacienţi trataţi cu glicozide.
Hipertiroidismul subclinic poate fi asociat cu p ierderea de densitate minerală osoasă. Pentru a minimiza
riscul de osteoporoză, doza de levotiroxină sodică trebuie stabilită treptat până la cea mai mică posibilă doză
eficace. Părinţii ai căror copii utilizează un medicament pentru tiroidă trebuie avertizaţi că în primele luni de
trata ment poate să apară căderea par ţială a părului, dar acest efect este, de obicei, tranzitoriu şi , ulterior,
apare regenerarea părului.
La pacienţii cu insuficienţă coronariană, insuficienţă cardiacă sau tahiaritmie, chiar şi o hipertiroidie uşoară
indusă de medicament trebuie evitată. De aceea, în aceste cazuri trebuie efectuate verificări frecvente ale
parametrilor hormonilor tiroidieni.
În cazul unei hipotiroidii secundare, înaintea începerii t ratamentului de substituţie tiroidiană trebuie
determinată cauza hipotiroidiei secundare şi, dacă este necesar, trebuie început tratamentul de substituţie
pentru compensarea insuficienţei corticosuprarenale.
Dac ă se suspectează o autonomie tiroidiană, înaintea tratamentului trebuie efectuat un test TRH sau o
scintigramă de supresie.
Levotiroxina nu trebuie administrată în stări hipertirotice, altele decât ca suplimentare concomitentă, în
timpul tramentului hipe rtiroidismului cu un medicament antitiroidian.
Hormonii tiroidieni nu trebuie administraţi pentru scăderea în greutate. La pacienţii cu o stare funcţională a
tiroidei aparent norm ală, dozele uzuale nu determină nicio reducere a greutăţii corporale. Dozele mai mari
pot să determine reacţii adverse grave sau care pot pune viaţa în pericol (vezi pct. 4.9).
4
Este importantă efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului, deoarece modificările induse de
hipotiroidism pot fi confundate cu dovada unei ischemii. Dacă se produce o creştere prea rapidă a
metabolismului (care determină diaree, nervozitate, puls rapid, insomnie, tremurături şi uneori durere
angin oasă dacă există o ischemie miocardică latentă), doza se reduce sau se întrerupe timp de 1 -2 zile şi se
reîncepe tratamentul cu o doză mai redusă.
Acest medicament conţine:
- Parah idroxibenzoaţi. Aceştia pot determina reacţii alergice (posibil întârziate ).
- Gli cerol – Acesta poate determina cefalee, dureri gastrice şi diaree.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
• Efectele warfarin ei, dicumarol ului, acenoc umarolului, fenindione i şi probabil ale altor
anticoagulante sunt crescute de utilizarea concomitentă a compuşilor tiroidieni.
• Răspunsul antidepresiv la imipramină, am itriptilină şi, posibil, la alte antidepresive triciclice poate fi
accelerat de utilizarea concomitentă a levotiroxinei.
• Absorbţia levotiroxinei în guşă este redusă de sucralfat, polistiren sulfonat sodic sau colesti ramină.
• Cimetidina , hidroxidul de aluminiu , carbonatul de calciu şi sulfatul feros, de asemenea reduc
absorbţia levotiroxinei din tractul gastro-intestinal.
• Dozele trebuie separat e de un interval de câteva ore.
• S-a dovedit că utilizarea concomitentă a carbamazepinei , fenitoinei, fenobarbital ului, primadone i sau
rifampicin ei cu levotiroxină creşte metabolizarea levotiroxinei .
• Deoarece este posibilă o interacţiune cu medicamentele hipoglicemiante, pacienţii cu diabet zaharat
trebuie monitorizaţi pentru cerinţele crescute de insulină sau de med icamente hipoglicemiante orale.
• Dacă t ratamentul cu levotiroxină este iniţiat la pacienţii ce urmează tratament cu medicamente
digitalice , doza de digoxină poate necesita ajustare; la pacienţii hipertiroidieni poate fi necesar ca
doza lor de digoxină să f ie crescută treptat, după cum este necesar, deoarece iniţial pacienţii sunt
relativ sensibili la digoxină.
• La administrarea concomitentă cu ketamină s -au raportat cazuri i zolate de hipertensiune arterială
marcată şi tahicardie.
• La doi pacienţi cărora li s-a administrat levotiroxină s- a raportat că lovastatin a determinat un caz de
hipotiroidism şi un caz de hipertiroidism. În timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină şi
antiinflamatoare cum sunt fenilbutazona sau acidul acetilsalicilic au fost observate concentra ţii
plasmatice totale fals reduse.
• Levoti roxina accelerează metabolizarea propranolol ului.
• Estrogenul, medicamentele conţinând estrogen şi contraceptivele orale pot creşte doza necesară de
trat ament tiroidian .
• Invers, androgenii şi corticosteroizii pot scădea concentraţiile plasmatice ale globulinelor care leagă
tiroxin a.
• Amiodarona poate reduce efectele hormonilor tiroidieni utilizaţi în tratamentul hipotiroidismului.
• Efectele levotiroxinei pot fi scăzute de administrarea concomitentă de sertralină. Unele medicamente
cum este litiul acţionează direct asupra glandei tiroide şi inhibă eliberarea hormonilor tiroidieni
determinând hipotiroidismul clinic.
• După utilizarea cloroquinei cu prog uanil pentru profilaxia malariei la un pacient stabilizat , tratat cu
levotiroxină s -a observat o concentraţie crescută a hormonului stimulator al tiroidei.
• În timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină şi antiinflamatoare cum sunt fenilbutazona sa u
acidul acetilsalicilic au fost observate concentraţii plasmatice totale fals reduse.
• Medicamentele tiroidiene cresc cerinţele metabolice şi, de aceea, trebuie utilizate cu precauţie
concomitent cu alte medicamente cunoscute că influenţează funcţia car diacă, cum sunt
simpatomimeticele, deoarece ele pot intensifica acest efect. În plus, hormonii tiroidieni pot creşte
sensibilitatea receptorilor la catecolamine.
Inhibitori de protea ză
5
Inhibitorii de protează (de exmplu, ritonavir, indinavir, lopinavir) pot influenţa efectul levotiroxinei. Se
recomandă monitorizarea cu atenţie a parametrilor hormonilor tiroidieni. Dacă este necesar, doza de
levotiroxină trebuie ajustată.
Sevelamer
Sevelamer poate scădea absorbţia levotiroxinei. De aceea, se recomandă m onitorizarea pacienţilor pentru
modificări ale funcţiei tiroidiene la începutul şi la sfârşitul tratamentului concomitent. . Dacă este necesar,
doza de levotiroxină trebuie ajustată.
Inhibitor i de tirozinkin ază
Inhibitorii de tirozinkinază (de exemplu, im atinib, sunitinib) pot scădea eficacitatea levotiroxinei. De aceea,
se recomandă monitorizarea pacienţilor pentru modificările funcţiei tiroidiene la începutul sau sfârşitul
t ratamentului concomitent. Dacă este necesar, doza de levotiroxină trebuie ajustat ă.
Propilt iouracil, glucocorticoizi, beta -simpatolitice , amiodaronă şi sub stanţe de contrast care conţin iod :
Aceste substanţe inhibă conversia periferică a T
4 în T3.
D in cauza conţinutului său crescut în iod al amiodaronei, aceasta poate declanşa atât hipertiroidism , cât şi
hipotiroidism. Se recomandă precauţie specială î n cazul unei guşi nodulare cu posibilă autonomie
neidentifica tă.
Medicamente inductoare enzimatice:
Medicamentele inductoare enzimatice cum sunt barbituricele sau carbamazepina pot creşte clearance- ul
hepatic al levotiroxinei.
Produsele din soia :
Produsele din soia pot reduce absorbţia intestinală a levotiroxinei. De aceea, poate fi necesară o ajustare a
dozei de ACCU -THYROX soluţie orală, în special la începutul sau după terminarea alimentaţiei cu
suplimente care conţin soia.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Femeile cărora li se admin istrează o doză de întreţinere pentru hipotiroidism şi care râmân însărcinate trebuie
atent monitorizate. Levotiroxina sodică nu traversea ză rapid bariera placenta ră în al doilea şi al treilea
trimestru al sarcinii, dar pot traversa rapid bariera placenta ră în primul trimestru de sarcină. Nu sunt
cunoscute efecte carcinogene sau teratogene ale levotiroxinei sodice .
Tratamentul cu levotiroxi nă trebuie urmat în mod consecvent în timpul sarcinii şi, în special, în timpul
alăptării. Doza necesară poate fi chiar cre scută în timpul sarcinii.
Experienţa a demonstrat că la om nu există nicio dovadă a teratogenicităţii şi/sau a toxicităţii asupra fă tului la
utilizarea dozei recomandată terapeutic. Concentraţiile plasmatice determinate de doze mari, excesive de
levotiroxină în timpul sarcinii pot avea un efect negativ asupra dezvoltării fătului sau nou- născutului.
T ratamentul asociat pentru hipertiro idism cu levotiroxină şi medicamente antitiroidiene nu este indicat în
sarcină. O astfel de asociere ar necesita doze mari de medicamente antitiroidiene, care sunt cunoscute că
traver sează bariera placenta ră şi determină hipotiroidism la sugar.
Testele de diagnostic de supresie tiroidiană nu trebuie efectuate în timpul sar cinii, deoarece administrarea de
substanţe radioactive la gravide este contraindicată.
Alăptarea
6
În timpul alăptării, levoti roxin a este eliminată în laptele matern, dar concentraţiile obţinute la doza
recomandată terapeutic nu sunt suficiente pentru apariţia hipertiroidismului sau a supresiei secreţiei TSH la
sugar. Levotiroxina poate fi utilizată în timpul alăptării .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi uti laje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje . Totuşi,
deoarece levotiroxina este identică cu hormonul tiroidian natural, nu este de aşteptat ca ACCU -THYROX
soluţie orală să aibă vreo influen ţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
De obicei, următoarele reacţii adverse sunt d eterminate de o doză excesiv ă şi corespund simptomelor de
hiper tiroidism :
• aritmii, dureri de angină pectorală, tahic ardie, cefalgie, tulburări menstruale, pseudotumor cerebri,
crampe musculare, cefalee , nelinişte, excitabilitate, bufeuri , transpiraţie, diaree, pierdere în greutate excesivă
şi slăbiciune musculară, insomnie, tremor, febră, vărsături, palpitaţii şi intole ranţă la căldură.
Acestea reacţii dispar, de obicei, după reducerea dozei sau după întreruperea tratamentului.
De asemenea, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, care includ eritemul cutanat tranzitoriu, prurit ul şi
edemele.
Criza tir eotoxică a fost raportată ocazional, după intoxicaţie masivă şi de lungă durată, şi au fost raportate
aritmii, insuficienţă cardiacă, comă şi deces.
4.9 Supradozaj
Creşterea valorii T
3 reprezintă un semn mai sigur de supradozaj decât creşterea valorilor T4 sau f T4.
În caz de supradozaj, apar simptomele unei creşteri marcate a activităţii metabolice (vezi pct. 4.8). În funcţie
de mărimea supradozajului, se recomandă întreruperea administrării medicamentului şi efectuarea
controlului medical .
Simptomele se pot m anifesta ca efecte beta- adrenergice marcate, cum sunt tahicardia, stări de anxietate,
agitaţie şi hiperkinezie. Simptomele pot fi reduse prin administrarea beta -blocantelor. La doze extreme, poate
fi utilă plasmafereza.
La om, după supradozaj (cu tentati vă de suicid ), dozele de 10 mg levoti roxină au fost bine tolerate, fără
complicaţii.
L a pacienţi care au utilizat abuziv levotiroxina timp de mulţi ani există unele raportări de moarte subită
cardiac ă.
Supradozajul după ingestia recentă poate fi tratat uti lizând lavajul gastric/vărsăturile. Propranololul şi alte
măsuri de susţinere sunt utilizate pentru menţinerea circulaţiei. Medicamentele antitiroidiene cum sunt
propilt iouracil şi litiu nu sunt de aşteptat să reprezinte un benefic iu pentru prevenirea crizei tireotoxice d in
cauza absorbţiei întârziate/debutului întârziat al acţiunii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hormoni tiroidieni, codul ATC: H03AA01 .
Ti roxin a (T
4) este un hormon natural ce conţ ine iod, produs de glanda tiroidă. În ţesuturile periferice, T4 este
convertit în principiul său mai activ triiodotironină (T
3) . Receptor ii pentru T3 există pe membrane celu lare,
7
mitocondrie şi nucleii celulei. Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru creş terea normală şi dezvoltarea
organismului, în special a sistemuui nervos. Ei cresc rata metabolismului bazal a întregului organism şi au
efecte stimulatoare asupra inimii, muşchilor scheletici, ficatului şi rinichilor.
Levotiroxina de sinteză conţinută de ACCU-THYROX soluţie orală este identică în efect cu tiroxina produsă
în mod natural , secretată de tiroidă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Levotiroxina sodic ă este absorbită incomplet şi variabil din tractul gastro -intestinal. Levotiroxina este
metaboli zată extensiv în tiroidă, ficat, rinichi şi în glanda pituitară anterioară. Într -o anumită proporţie a re loc
o recirculare enterohepatică. O parte din levotiroxină este metabolizată în triiodo tironină. Levotiroxina este
excretată prin urină şi materii fecale, parţial nemetabolizată şi parţial sub formă de metaboliţi conjugaţi şi
deiodinaţi. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al levotiroxinei este de 7 zile, dar acesta poate fi mai
scurt sau mai lung, în funcţie de afecţiunea existentă. Levotiroxina est e legată aproape complet de proteinele
plasmatice ; tiroxina este legată mai ales de globulina de legare a tiroxinei şi aproximativ 0,03% levotiroxină
este nelegată de proteinele plasmatice. Levotiroxina nelegată de proteinele plasmatice este transformată în
triiod otironină.
Există patru căi majore de metabolizare :
1) Deiodina rea în triiodotironină (activă ) - T
3 sau revers triiodotironin ă (inactivă ). În continuare,
deiodinarea T
3 duce la formarea acidului tiroacetic.
2) Deaminarea cu formarea tetronei.
3) Conjuga rea cu glucoronid ă sau sulfat .
4) Ruperea legăturii eter cu formarea diiodotirozine i.
Cea mai importantă cale metabolică este deiodinarea. Între 30 - 55% din doza de levotiroxină este excretată
în urină şi 20 - 40% în materiile fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt aplicabile , deoarece levotiroxina a fost utilizată în practica medicală de mulţi ani, iar efectele sale la
om sunt binecunoscute.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gli cerol
Acid citric monohidrat
Met il parahidroxibenzoat de sodiu (E219)
Hidroxid de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
ACCU -THYROX 25 micrograme/5 ml soluţie orală :
Flacon nedeschis: 21 luni
Dup ă prima deschidere a flaconului : 8 săptămâni
ACCU -THYROX 50 micrograme/5 ml soluţie orală
Flacon nedeschis: 18 luni
8
După prima deschidere a flaconului: 8 săptămâni
ACCU-THYROX 100 micrograme/5 ml soluţie orală
Flacon nedeschis: 18 luni
Dup ă prima deschidere a flaconului: 8 săptămâni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă brună (tip III), prevăzut cu capac securizat pentru copii.
Măr imea ambalajului : 100 ml
O seringă (pipetă din plastic pentru dozare) a 5 ml pentru administrare orală, cu gradaţii de 0,1 ml, cu
adaptor pentru flacon.
O linguriţă din plastic, cu două capete, a 2, 5/5 ml.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidu urilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GALENICA S.A.
4 Eleftherias Str.
145 64 Kifi ssia
Grecia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6825/2014/01
6826/2014/01
6827/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
