LANSOPRAZOL MOMAJA 30 mg


Substanta activa: LANSOPRAZOLUM
Clasa ATC: A02BC03
Forma farmaceutica: COMPR. GASTROREZ.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu blist. OPA-Al-PVC/folie din Al detasabila x 14 caps. gastrorez.
Producator: LABORATORIOS LICONSA, S.A. - SPANIA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Lansoprazol Liconsa capsule gastrorezistente 15 mg
Lansoprazol Liconsa capsule gastrorezistente 30 mg



2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare capsulă conține lansoprazol 15 mg
Fiecare capsulă conține lansoprazol 30 mg

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă a 15 mg conține zahăr 100,474 mg
Fiecare capsulă a 30 mg conține zahăr 200,949 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă gastrorezistentă

Lansoprazol Liconsa capsule gastrorezistente 15 mg sunt capsule cu capac și corp opace, de culoare
galbenă. Fiecare capsulă conține microgranule sferice de culoare albă până la aproape albă.

Lansoprazol Liconsa capsule gastrorezistente 30 mg sunt capsule cu capac și corp opace, de culoare
albă. Fiecare capsulă conține microgranule sferice de culoare albă până la aproape albă.



4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

 Tratamentul ulcerului gastric și duodenal
 Tratamentul esofagitei de reflux
 Profilaxia esofagitei de reflux
 Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori (H. pylori), în asociere cu tratamentul antibiotic
adecvat, la pacienți cu ulcere asociate infecției cu H. pylori
 Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii
care necesită tratament continuu cu AINS
 Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc
(vezi pct. 4.2) care necesită tratament continuu
 Boală de reflux gastroesofagian simptomatică
 Sindrom Zollinger-Ellison


4.2 Doze şi mod de administrare
2

Pentru obținerea unui efect optim, Lansoprazol Liconsa trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu
excepția cazului în care este utilizat pentru eradicarea infecției cu H. pylori; în acest caz, tratamentul
trebuie să fie administrat de două ori pe zi, dimineața și seara.
Lansoprazol Liconsa trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de masă (vezi pct. 5.2).
Capsulele trebuie înghițite întregi, cu lichid.


Blisterele detașabile trebuie deschise conform descrierii, urmând instrucțiunile de deschidere a foliei:
- Se scoate un blister, desprinzând folia de-a lungul perforațiilor
- Se detașează atent colțul foliei pentru a scoate capsula
(CAPSULELE NU POT FI ÎMPINSE PRIN FOLIE)

Blisterele nedetașabile se deschid prin împingerea capsulei prin folia de aluminiu

Tratamentul ulcerului duodenal:
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet
vindecați în această perioadă, tratamentul trebuie continuat cu aceeași doză, timp de alte două
săptămâni.

Tratamentul ulcerului gastric:
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. În mod normal, ulcerul se vindecă
în decurs de 4 săptămâni; cu toate acestea, la pacienții care nu s-au vindecat complet în acest interval
de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză, timp de alte 4 săptămâni.

Esofagită de reflux:
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet
vindecați în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză timp de alte 4
săptămâni.

Profilaxia esofagitei de reflux:
15 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 30 mg pe zi, după cum este necesar.

Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori:
Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere recomandările
oficiale locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar
uneori poate dura până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Doza recomandată de Lansoprazol Liconsa este de 30 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, în asociere
cu unul dintre următoarele antibiotice:
claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi
claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi

Eradicarea infecției cu H. pylori după administrarea claritromicinei în asociere cu Lansoprazol Liconsa
și cu amoxicilină sau metronidazol se obține în până la 90% din cazuri.

După șase luni de la eradicarea cu succes a infecției, riscul de reinfecție este scăzut iar recăderea este,
ca urmare, puțin probabilă.

De asemenea, a fost examinată utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de
două ori pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi. S-au
observat rate de eradicare a infecției mai mici atunci când s-a utilizat această asociere comparativ cu
schemele terapeutice în care s-a administrat claritromicină. Acest tratament poate fi adecvat pentru
pacienții la care nu se poate administra claritromicină ca parte a tratamentului de eradicare, atunci când
ratele de rezistență locală la metronidazol sunt scăzute.

Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii care
necesită tratament continuu cu AINS:
3


30 mg o dată pe zi timp de patru săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați, tratamentul
poate fi continuat timp de alte patru săptămâni. Pentru pacienții cu risc sau care prezintă ulcere cu
vindecare dificilă, trebuie probabil să se administreze un tratament pe o perioadă mai prelungită și/sau
o doză mai mare.

Profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale determinate de AINS la pacienții cu risc (cum sunt vârsta >
65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesită tratament prelungit cu AINS:
15 mg o dată pe zi. În cazul eșecului tratamentului, trebuie administrată o doză de 30 mg o dată pe zi.

Boală de reflux gastroesofagian simptomatică:
Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg o dată pe zi. Ameliorarea simptomelor se obține rapid.
Trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Dacă simptomele nu se ameliorează
în decurs de 4 săptămâni de tratament cu o doză zilnică de 30 mg, se recomandă efectuarea unor
examinări suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison:
Doza inițială recomandată este de 60 mg o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în mod individual iar
tratamentul trebuie continuat atât timp cât este necesar. S-au utilizat doze zilnice de până la 180 mg.
Dacă doza zilnică necesară depășește 120 mg, trebuie administrată în două prize divizate.

Insuficiență hepatică sau renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală.

Pacienții cu hepatopatie moderată sau severă trebuie monitorizați periodic și se recomandă o scădere
cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Vârstnici:

Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la vârstnici, poate fi necesară o ajustare a dozei în
funcție de cerințele individuale. La vârstnici nu trebuie depășită doza zilnică de 30 mg, cu excepția
cazului în care există indicații clinice care impun acest lucru.

Copii şi adolescenţi:

Nu se recomandă administrarea Lansoprazol Liconsa la copii şi adolescenţi, întrucât datele clinice sunt
limitate.
Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu vârsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au
demonstrat efecte benefice în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.


4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu atazanavir (vezi pct. 4.5).


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusă posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci
când se efectuează tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca
simptomele și întârzia diagnosticul.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată și
severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Aciditatea gastrică scăzută, determinată de lansoprazol, ar putea să crească numărul de bacterii
saprofite prezente la nivel gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la creşterea uşoară
4

a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella şi
Campylobacter.
La pacienţii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu H.
pylori.
În cazul în care lansoprazolul este administrat în asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea
infecției cu H. pylori, trebuie să se respecte, de asemenea, şi instrucţiunile de utilizare a acestor
antibiotice.

Datorită datelor limitate privind siguranţa la pacienţi care urmează tratament de întreţinere timp de mai
mult de un an, trebuie să se efectueze revizuirea periodică a tratamentului şi evaluarea completă a
raportului risc/beneficiu.

S-au raportat cazuri foarte rare de colită la pacienţii trataţi cu lansoprazol. Ca urmare, în caz de diaree
severă şi/sau persistentă, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS
trebuie să fie limitat la pacienţii cu risc crescut (de exemplu în caz de hemoragii gastro-intestinale în
antecedente, perforaţie sau ulcer, vârstă înaintată, utilizare concomitentă a unor medicamente despre
care se cunoaşte faptul că măresc posibilitatea de apariţie a unor reacții adverse la nivelul tractului
gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenţa unui factor de
comorbiditate important sau administrarea prelungită a dozelor maxime recomandate de AINS).

Inhibitorii pompei de protoni, în special atunci când sunt utilizați în doze mari și pe perioade de timp
prelungite (> 1 an) pot determina o creștere moderată a riscului fracturilor la nivelul șoldului, al
articulației mâinii și al coloanei vertebrale, în special la vârstnici sau în prezența altor factori de risc
cunoscuți. Studiile observaționale sugerează faptul că inhibitorii pompei de protoni pot crește riscul
general de fracturi cu 10 - 40%. În parte, acest lucru se poate datora altor factori de risc. Pacienților cu
risc de osteoporoză trebuie să li se acorde asistență medicală conform ghidurilor clinice curente și
trebuie să li se administreze un aport adecvat de vitamină D și calciu.

Hipomagneziemie
S-au raportat cazuri de hipomagneziemie severă la pacienții cărora li s-au administrat inhibitori ai
pompei de protoni (IPP), cum este lansoprazolul, timp de cel puțin trei luni și, în cele mai multe cazuri,
timp de un an. Pot apărea manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir,
convulsii, amețeli și aritmie ventriculară, dar acestea pot apărea insidios și pot fi trecute cu vederea. La
cei mai mulți dintre pacienții afectați, hipomagneziemia s-a ameliorat după tratamentul de substituție
cu magneziu și întreruperea administrării IPP.
La pacienţii la care se anticipează un tratament prelungit sau cărora li se administrează IPP în asociere
cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu diuretice),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor de
magneziu înaintea începerii tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Lansoprazol Liconsa conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănăt
ății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării Lansoprazol Liconsa. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă
de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Efecte ale lansoprazolului asupra altor medicamente
5

Medicamente cu absorbţie pH-dependentă
Lansoprazolul poate influenţa absorbţia medicamentelor la care pH-ul gastric este decisiv pentru
biodisponibilitate.

Atazanavir:
Un studiu a arătat că administrarea concomitentă a lansoprazolului (60 mg o dată pe zi) în asociere cu
atazanavir 400 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea substanţială a expunerii la atazanavir (o
scădere de aproximativ 90% a ASC şi a Cmax). Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu
atazanavir (vezi pct. 4.3).

Ketoconazol şi itraconazol:
Absorbţia ketoconazolului şi a itraconazolului de la nivelul tractulului gastro-intestinal este crescută în
prezenţa acidității gastrice. Administrarea lansoprazolului poate determina concentraţii subterapeutice
ale ketoconazolului şi itraconazolului şi, ca urmare, această asociere trebuie evitată.

Digoxină:
Administrarea concomitentă de lansoprazol şi digoxină poate determina creşterea concentrațiilor
plasmatice ale digoxinei. Ca urmare, concentraţiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate şi,
dacă este necesar, doza de digoxină trebuie ajustată atunci când se începe şi când se termină
tratamentul cu lansoprazol.

Medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P 450
Lansoprazolul poate creşte concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt metabolizate de către
CYP 3A4. Se recomandă precauţie în cazul asocierii lansoprazolului cu medicamente care sunt
metabolizate de către această izoenzimă şi care au un indice terapeutic restrâns.

Teofilină:
Lansoprazolul scade concentraţia plasmatică a teofilinei, ceea ce poate diminua efectul terapeutic
anticipat la administrarea dozei. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente.

Tacrolimus:
Administrarea concomitentă cu lansoprazolul creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus (un
substrat al CYP3A şi al gp P). Expunerea la lansoprazol a crescut expunerea medie la tacrolimus cu
până la 81%.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus atunci când se începe sau se
încheie un tratament concomitent cu lanzoprazol.

Medicamente transportate de către glicoproteina P
S-a observat că lansoprazolul inhibă proteina de transport, glicoproteina P (gp P) in vitro. Relevanţa
clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.

Efecte ale altor medicamente asupra lansoprazolului

Medicamentele care inhibă CYP 2C19
Fluvoxamină:
În cazul administrării concomitente a lansoprazolului cu fluvoxamina, un inhibitor al CYP 2C19,
trebuie avută în vedere scăderea dozei: Concentrațiile plasmatice ale lansoprazolului cresc de până la 4
ori.

Medicamentele inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4
Inductorii enzimatici ai CYP 2C19 şi CYP 3A4, cum este rifampicina şi sunătoarea (Hypericum
perforatum) pot scădea în mod semnificativ concentraţiile plasmatice ale lansoprazolului.

Alte medicamente
Sucralfat/Antiacide:
Sucralfatul/Antiacidele pot scădea bidisponibilitatea lansoprazolului. Prin urmare, lansoprazolul
trebuie administrat la interval de cel puțin o oră după administrarea acestor medicamente.
6


Nu au fost demonstrate interacţiuni medicamentoase semnificative, din punct de vedere clinic, ale
lansoprazolului cu antiinflamatoarele nesteroidiene, deşi nu s-au efectuat studii oficiale privind
interacţiunile de acest tip.


4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina:
Nu sunt disponibile date clinice provenite din utilizarea lansoprazolului la femeile gravide. Studiile la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltare embrionară
sau fetală, naștere sau dezvoltare postnatală.

Ca urmare, nu se recomandă utilizarea lansoprazolului în timpul sarcinii.

Alăptarea:
Nu se cunoaște dacă lansoprazolul se excretă în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat
excreția lansoprazolului în lapte.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
lansoprazol, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu lansoprazol
pentru femeie.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli, vertij, tulburări vizuale şi somnolenţă (vezi pct. 4.8). În
aceste condiţii, capacitatea de reacţie poate fi diminuată.


4.8 Reacţii adverse

Frecvențele sunt definite astfel: frecvente ( 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000 și <
1/100); rare (1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile)


Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunosc
ută
Tulburări
hematologice
și limfatice Trombocitopenie,
eozinofilie,
leucopenie Anemie Agranulocitoză,
pancitopenie

Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hipo-
magnezie
mie (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
psihice Depresie Insomnie,
halucinații,
confuzie
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee,
amețeli Agitație,
vertij,
parestezie,
somnolență,
tremor
Tulburări
oculare Tulburări vizuale
Tulburări
gastro-Greaţă,
diaree Glosită,
candidoză Colită,
stomatită
7

intestinale gastralgie
constipație,
vărsături,
flatulență,
xerostomie
sau senzație
de uscăciune
a gâtului esofagiană,
pancreatită,
disgeuzie
Tulburări
hepatobiliare Creșteri ale
concentrațiil
or
plasmatice
ale
enzimelor
hepatice Hepatită, icter
Tulburări
cutanate
și ale țesutului
subcutanat Urticarie,
prurit
erupţii
cutanate
tranzitorii
Peteșii, purpură
alopecie, eritem
polimorf,
fotosensibilitate Sindrom
Stevens-
Johnson
necroliză
epidermică
toxică Lupus
eritematos
cutanat
subacut
(vezi
punctul

4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice
și ale țesutului
conjunctiv Artralgie, mialgie,
Fractură la nivelul
șoldului,
articulației mâinii
sau coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale și
ale căilor
urinare Nefrită
interstițială

Tulburări ale
aparatului
genital și
sânului Ginecomastie

Tulburări
generale
și la nivelul
locului de
administrare Fatigabilitat
e Edem Febră,
hiperhidroză,
angioedem,
anorexie,
impotență Șoc anafilactic

Investigaţii
diagnostice Creșteri ale
concentrațiilor
plasmatice de
colesterol și
trigliceride,
hiponatriemie


4.9 Supradozaj

Nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol la om (deşi este posibil ca toxicitatea acută să fie
scăzută) şi, ca urmare, nu se pot stabili instrucţiuni privind tratamentul. Cu toate acestea, în cadrul
studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de până la 180 mg pe cale orală şi de până
la 90 mg pe cale intravenoasă, fără a se observa reacţii adverse semnificative.
8

Vezi pct. 4.8 pentru simptomele posibile ale supradozajului cu lansoprazol.

În cazul suspectării unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat în
mod semnificativ prin hemodializă. În cazul în care este necesar, se recomandă lavaj gastric, tratament
simptomatic şi administrarea de cărbune activat.



5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC03

Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni la nivel gastric. Acesta inhibă stadiul final al
formării secreţiei acide gastrice prin inhibarea activităţii ATP-azei H
+/K+ -dependentă, de la nivelul
celulelor parietale gastrice. Inhibarea este dependentă de doză şi reversibilă, iar efectul se produce atât
asupra secreţiei acide gastrice bazale, cât şi asupra celei stimulate.
Lansoprazolul se concentrează în celulele parietale şi devine activ în mediul acid al acestora, după care
reacţionează cu gruparea sulfhidril a ATP-azei H
+/K+-dependentă, provocând inhibarea activităţii
acestei enzime.

Efectul asupra secreției acide gastrice:
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. O
singură doză orală de lansoprazol inhibă secreţia de acid gastric stimulată de pentagastrină cu
aproximativ 80%. După administrarea zilnică repetată timp de şapte zile se obţine inhibarea secreţiei
acide gastrice în proporţie de aproximativ 90%. Efectul este corespunzător secreţiei acide gastrice
bazale. O singură doză orală de lansoprazol 30 mg scade secreţia bazală cu aproximativ 70% şi, în
consecință, simptomele pacienţilor sunt ameliorate încă de la prima doză. După opt zile de
administrare repetată, secreţia bazală este redusă cu aproximativ 85%. O ameliorare rapidă a
simptomelor se obţine prin administrarea zilnică a unei capsule (30 mg), majoritatea pacienţilor cu
ulcer duodenal vindecându-se în decurs de 2 săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric şi esofagită de
reflux în decurs de 4 săptămâni de tratament. Prin scăderea acidităţii gastrice, lansoprazolul creează un
mediu în care antibioticele adecvate pot fi eficace împotriva H. pylori.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Lansoprazolul este un amestec racemic format din doi enantiomeri activi care sunt biotransformaţi în
forma activă în mediul acid de la nivelul celulelor parietale. Deoarece lansoprazolul este rapid
inactivat de către acidul gastric, se administrează pe cale orală sub formă(e) filmată(e) enterosolubilă(e)
pentru absorbţie sistemică.

Absorbţie și distribuție

Lansoprazolul prezintă biodisponibilitate crescută (80-90%) după administrarea unei singure doze.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 1,5 - 2,0 ore. Ingestia alimentelor întârzie
absorbţia lansoprazolului şi scade biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele
plasmatice este de 97%.


Studiile au demonstrat faptul că administrarea granulelor din capsulele deschise determină o ASC
echivalentă cu cea a capsulei intacte în cazul în care granulele sunt suspendate într-o cantitate mică de
suc de portocale, de mere sau de roșii amestecat cu o lingură de piure de mere sau de pere sau
presărate pe o lingură de iaurt, budincă sau brânză de vaci. S-a demonstrat de asemenea o ASC
echivalentă pentru granulele suspendate în suc de roșii administrat printr-un tub naso-gastric.

Metabolism și eliminare
9

Lansoprazolul este metabolizat în cantitate mare la nivel hepatic, iar metaboliţii sunt excretaţi atât pe
cale renală, cât şi pe cale biliară. Metabolizarea lansoprazolului este, în principal, catalizată de
izoenzima CYP 2C19. Izoenzima CYP 3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore în urma administrării unei doze unice
sau a unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Nu există dovezi privind acumularea în urma
administrării unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Derivaţii sulfonă, sulfură şi 5-hidroxi- ai
lansoprazolului au fost identificați în plasmă. Aceşti metaboliţi prezintă activitate antisecretoare
scăzută sau absentă.

Un studiu efectuat cu lansoprazol marcat radioactiv cu izotopul
14C a indicat faptul că aproximativ o
treime din substanţa administrată, marcată radioactiv, a fost excretată în urină şi două treimi în
materiile fecale.

Farmacocinetica la vârstnici

Clearance-ul lansoprazolului este scăzut la vârstnici, cu o creştere a timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de aproximativ 50% până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime nu au
fost crescute la vârstnici.

Farmacocinetica la copii şi adolescenţi

Evaluarea farmacocineticii la copiii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 17 ani a arătat o
expunere similară cu cea observată la adulţi, în condițiile administrării unor doze de 15 mg pentru cei
cu greutate sub 30 kg şi de 30 mg pentru cei cu greutate peste 30 kg.
Administrarea unor doze de 17 mg/m2 suprafaţă corporală sau de 1 mg/kg greutate corporală a
determinat, de asemenea, o expunere comparabilă cu administrarea lansoprazolului la copii cu vârsta
între 2-3 luni şi un an, în raport cu adulţii.

La copiii cu vârsta sub 2-3 luni a fost observată o expunere mai mare la lansoprazol, comparativ cu
adulţii, în urma administrării unei doze unice de 1,0 mg/kg şi de 0,5 mg/kg greutate corporală.

Farmacocinetica în insuficiența hepatică

Expunerea la lansoprazol este de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi mult
mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată și severă.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă ai CYP 2C19

Izoenzima CYP 2C19 este supusă polimorfismului genetic iar 2-6% din populaţie, reprezentând
metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, este homozigotă pentru o alelă a izoenzimei CYP 2C19
mutantă şi, din acest motiv, nu prezintă o enzimă funcţională CYP 2C19. Expunerea la lansoprazol
este de câteva ori mai mare în cazul metabolizatorilor cu activitate enzimatică lentă comparativ cu
metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă (MR).


5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere sau genotoxicitatea.


În două studii privind carcinogenicitatea efectuate la şobolan, lansoprazolul a determinat, în funcţie de
doză, hiperplazia celulelor ECL de la nivel gastric şi tumori carcinoide cu celule ECL asociate cu
hipergastrinemie, ca urmare a inhibării secreţiei acide.
S-a observat, de asemenea, metaplazie intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori
benigne cu celulele Leydig. După 18 luni de tratament a fost observată atrofia retiniană. Această
modificare nu a fost observată la maimuţă, câine sau şoarece.
10


În studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece, au fost observate, în mod dependent de doză,
hiperplazia celulelor ECL gastrice, precum şi tumori hepatice şi adenoame ale rete testis.

Relevanţa clinică a acestor date nu este cunoscută.




6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Sfere de zahăr (zaharoză și amidon de porumb)
Laurilsulfat de sodiu
Meglumină
Manitol (E421)
Hipromeloză 2910
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E171)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%

Învelișul capsulei:
Gelatină
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104) - numai capsulele de 15 mg


6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate

Blister din OPA- Al-PVC/Al detașabil sau nedetașabil: 3 ani
Flacon din PEID cu capac detașabil din PP conținând desicant de dioxid de siliciu: 4 ani. A se utiliza
în interval de 6 luni de la deschidere


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Blister din OPA- Al-PVC/Al detașabil sau nedetașabil:
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Flacon din PEID cu capac detașabil din PP conținând desicant de dioxid siliciu.
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se utiliza în interval de 6 luni de la deschidere
A se păstra flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

14, 28, 30, 56, 84, 98 și 100 de capsule posibil ambalate în blister din OPA- Al-PVC/Aluminiu
detașabil.
14, 28, 30, 56, 84, 98 și 100 de capsule posibil ambalate în blister din OPA- Al-PVC/Aluminiu
nedetașabil.
14, 28, 30, 56, 84, 98 și 100 de capsule posibil ambalate în flacon din PEID cu capac detașabil din PP
conținând desicant de siliciu.
11

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale.



7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

LABORATORIOS LICONSA S.A.
Gran Via Carlos III 98, 7
th Floor
08028 Barcelona
Spania



8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

7147/2014/01-21
7148/2014/01-21


9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Dată Autorizație Noiembrie 2014


10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Ianuarie 2016