PANTOPRAZOL SUN 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă.
Pulbere albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Esofagită de reflux
- Ulcer gastric şi duodenal
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Administrarea intravenoasă a Pantoprazol SUN este recomandată doar dacă administrarea orală nu este
indicată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare,
imediat ce este posibil tratamentul oral, tratamentul cu Pantoprazol SUN i.v. trebuie întrerupt şi trebuie
administrat în schimb pantoprazol 40 mg p.o.
Doza recomandată
Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux
Doza intravenoasă recomandată este un flacon de Pantoprazol SUN (40 mg pantoprazol) pe zi.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratamentul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii
patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg Pantoprazol SUN. După
aceea, doza poate fi crescută sau redusă după cum este necesar, prin intermediul unor măsurători ale
secreţiei de acid gastric care să ghideze titrarea. În cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie
împărţită şi administrată de două ori pe zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la o valoare mai
mare de 160 mg pantoprazol, dar nu trebuie aplicată pe o perioadă mai lungă de timp decât este
necesar pentru un control adecvat al nivelului de acid gastric.
2
În cazul în care este necesar un control rapid al nivelului de acid gastric, o doză iniţială de 2 x 80 mg
Pantoprazol SUN este suficientă pentru obţinerea unei scăderi a producţiei de acid în limitele vizate
(<10 mEq/h) în decurs de o oră la majoritatea pacienţilor.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Experienţa utilizării la copii și adolescenți este limitată. Prin urmare, Pantoprazol SUN nu este
recomandat pentru utilizare la pacienţi cu vârsta sub 18 ani până când nu devin disponibile date
suplimentare.
Insuficienţă hepatică
Nu trebuie să se depăşească o doză zilnică de 20 mg pantoprazol (jumătate de flacon de pantoprazol
40 mg) la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4.).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Acest medicament trebuie administrat de un cadru medical, sub supraveghere medicală
corespunzătoare.
O soluţie gata de utilizare este preparată în 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%). Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Soluţia preparată poate fi administrată direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie
injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%).
După preparare, soluţia trebuie utilizată în decurs de 12 ore.
Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa unor simptome alarmante
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată
semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi în cazul suspiciunii
sau prezenţei ulcerului gastric, trebuie exclusă neoplazia, deoarece tratamentul cu pantoprazol poate
ameliora simptomele şi întârzia stabilirea diagnosticului.
Trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare dacă simptomele persistă în pofida tratamentului
adecvat.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile enzimelor hepatice trebuie monitorizate în timpul
tratamentului. În cazul unei creşteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
3
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală),
alături de o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită o doză
de pantoprazol de 20 mg pe zi.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, asemenea tuturor inhibitorilor pompei de protoni (IPP), poate creşte numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol SUN poate
duce la un risc uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella şi
Campylobacter sau Clostridium difficile.
Hipomagneziemie
S-a raportat hipomagneziemie severă la pacienţi trataţi cu IPP, cum este pantoprazol, timp de cel puţin
trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei,
cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot să nu fie
vizibile la început şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a
ameliorat după suplimentarea cu magneziu şi întreruperea IPP.
Pentru pacienţii la care se preconizează un tratament prelungit sau care utilizează IPP concomitent cu
digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), cadrele medicale
trebuie să ia în considerare măsurarea valorilor plasmatice de magneziu înainte de iniţierea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării pantoprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe perioade îndelungate (> 1
an), pot creşte uşor riscul de fractură de şold, încheietură a mâinii şi coloană vertebrală, preponderent
la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească
îngrijiri medicale în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza unei inhibări profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate
reduce absorbţia medicamentelor cu o biodisponibilitate dependentă de pH-ul gastric, de exemplu,
unele antimicotice azolice, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, şi alte medicamente, cum
este erlotinib.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi alte medicamente anti-HIV a căror absorbţie depinde de
pH împreună cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi le poate afecta eficacitatea. Prin urmare,
administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni cu atazanavir nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
4
Anticoagulante cumarinice (fenprocumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune în timpul administrării concomitente de fenprocumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
raportului normalizat internaţional (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu,
fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR după iniţierea,
terminarea sau în timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte în ficat prin sistemul enzimatic al citocromului P450.
Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, alte căi
metabolice incluzând oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate prin aceste căi,
cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine
levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au relevat interacţiuni clinic semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile demonstrează că pantoprazolul nu afectează
metabolismul substanţelor active metabolizate prin izoenzima CYP1A2 (cum sunt cofeină, teofilină),
izoenzima CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), izoenzima CYP2D6 (cum este
metoprolol),izoenzima CYP2E1 (cum este etanol) sau nu interferează cu absorbţia de digoxină
asociată glicoproteinei P.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, efectuate studii privind interacţiunile în urma administrării concomitente de
pantoprazol cu antibioticele respective (claritromicină, metronidazol, amoxacilină). Nu s-au constatat
interacţiuni clinic relevante.
Metotrexat
S-a raportat că administrarea unei doze ridicate de metotrexat (de exemplu, 300 mg) concomitent cu
inhibitori ai pompei de protoni creşte concentraţiile de metotrexat la unii pacienţi. Prin urmare, în
situaţiile în care este utilizată o doză ridicată de metotrexat, de exemplu, în tratamentul neoplasmului şi
al psoriazisului, poate fi necesar să se ia în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu
pantoprazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial
pentru om. Pantoprazol SUN nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile la animale au relevat eliminarea de pantoprazol în laptele matern. S-a raportat eliminarea în
laptele matern la om. Prin urmare, o decizie privind eventualitatea continuării/întreruperii alăptării sau
continuării/întreruperii tratamentului cu Pantoprazol SUN trebuie luată ţinând cont de beneficiul
alăptării copilului şi de beneficiul tratamentului cu Pantoprazol SUN pentru mamă.
Fertilitatea
Nu au existat dovezi ale afectării fertilităţii în urma administrării de pantoprazol în studiile la animale
(vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Se pot produce reacţii adverse la medicament, cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5% din pacienţi se preconizează că vor apărea reacţii adverse la medicament (RAM).
Cea mai frecvent raportată RAM este tromboflebita la nivelul locului de injectare. Diareea şi cefaleea,
au apărut la aproximativ 1% din pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate în asociere cu pantoprazolul, clasificate în
funcţie de următoarele grupe de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100); rare
(≥1/10 000 şi <1/1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unei frecvenţe a reacţiilor adverse şi, prin urmare, acestea sunt menţionate cu frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse asociate cu pantoprazolul în studii clinice şi din experienţa ulterioară punerii
pe piaţă
Frecvenţă
Clasă de aparate
sisteme
şi organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitope
nie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări
ponderale
Hiponatriem
ie
Hipomagnez
iemie. (vezi
pct. 4.4)
Hipocalcemi
e
(1)
Hipopotase
mie
Tulburări psihice Tulburări
ale
somnului
Depresie (şi orice
agravări)
Dezorientare
(şi orice
agravări)
Halucinaţii;
confuzie (în
special la
pacienţii cu
predispoziţie
, precum şi
agravarea
acestor
6
simptome în
cazul
preexistenţei
acestora)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee,
ameţeli Tulburări ale
gustului Parestezii
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsăt
uri;
distensie
abdominală
şi balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Valori
crescute ale
enzimelor
hepatice
(transamina-
ze, GGT)
Valori crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelula
re; icter;
insuficienţă
hepatocelula
ră
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
tranzitorii/
exantem/
erupţii;
prurit
Urticarie;
angioedem
Sindrom
Stevens-
Johnson;
sindrom
Lyell;
eritem
multiform;
fotosensibilit
ate
lupus
eritematos
cutanat
subacut (vezi
punctul 4.4)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură a
şoldului,
articulației
mâinii sau
coloanei
vertebrale
(vezi pct.
4.4) Artralgie; mialgie
Spasme
musculare(2)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită
interstiţială
(cu posibilă
7
progresie la
insuficiență
renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Trombofleb
ită la locul
de injectare
Astenie,
fatigabilitate
şi
indispoziţie
generală
Temperatură
crescută a
corpului; edem
periferic
1. Hipocalcemie asociată cu hipomagneziemie 2. Spasme musculare ca și consecință a tulburărilor electrolitice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute de supradozaj la om.
Expunerea sistemică la o doză de până la 240 mg administrată intravenos în decurs de 2 minute a fost
bine tolerată.
Întrucât pantoprazolul se leagă în mare parte de proteine, nu este uşor dializabil.
În cazul unui supradozaj cu semne clinice de intoxicare, pe lângă tratamentul simptomatic şi de
susţinere, nu se pot formula recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de
protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substituent de benzimidazol care inhibă secreţia acidului clorhidric în stomac
printr-o acţiune specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă
enzima H
+, K+-ATPază, respectiv, etapa finală în producţia de acid clorhidric în stomac. Inhibiţia este
dependentă de doză şi afectează secreţia de acid atât bazală, cât şi stimulată. La majoritatea pacienţilor,
remisia simptomelor are loc în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi
inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi creşte astfel
concentraţia de gastrină proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea concentraţiei de gastrină este
8
reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, poate
inhiba secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină,
gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul se administrează pe cale orală sau
intravenoasă.
Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În cazul
utilizării pe termen scurt, acestea nu depăşesc, în majoritatea situaţiilor, limita superioară a valorilor
normale. În timpul tratamentului pe termen lung, valorile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor.
O creştere excesivă apare însă doar în cazuri izolate. Prin urmare, o creştere uşoară până la moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) specifice din stomac este observată în puţine cazuri în timpul
tratamentului pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acestea, conform
studiilor realizate până în prezent, formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi
gastrici constataţi în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
O influenţă a unui tratament pe termen lung cu pantoprazol cu durată mai mare de un an asupra
parametrilor endocrini ai tiroidei nu poate fi complet exclusă, conform rezultatelor studiilor la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetică generală
Farmacocinetica nu variază în urma unei singure administrări sau a unei administrări repetate. În
intervalul de doze de 10-80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este lineară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
Distribuţie
Proporţia de legare de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Calea metabolică principală este demetilarea prin
intermediul izoenzimei CYP2C19, urmată de conjugarea cu sulfat, alte căi metabolice incluzând
oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de
subiecţi cu eliminare întârziată. Din cauza legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale
celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se corelează cu durata de acţiune
mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea pe cale renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul excretându-se în materiile fecale. Metabolitul principal atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazol, care este conjugat cu suflat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupe speciale de subiecţi
Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă o lipsă a unei enzime CYP2C19 funcţionale, aceşti
indivizi fiind numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolismul
pantoprazolului este probabil catalizat în principal de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de 40 mg pantoprazol, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în timp a fost de
aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu o
enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile
plasmatice maxime medii au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au implicaţii pentru
stabilirea dozelor de pantoprazol.
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul se administrează la pacienţi cu insuficienţă
renală (incluzând pacienţi cu dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt. Doar cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul
principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 h), excreţia este în continuare
rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
9
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child), valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 h, iar valorile ASC au crescut cu un factor de 5-7,
concentraţia plasmatică maximă a crescut uşor doar cu un factor de 1,5 în comparaţie cu subiecţii
sănătoşi.
De asemenea, o uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii vârstnici în comparaţie cu
omologii lor tineri nu este clinic relevantă.
Copii și adolescenți
În urma administrării de doze intravenoase unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii și
adolescenți cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, nu a existat o asociere semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în concordanţă cu datele
de la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul studiilor de carcinogenitate cu durata de doi ani efectuate la şobolani, s-au constatat
neoplasme neuroendocrine. În plus, papiloame scuamocelulare au fost identificate în regiunea cardială
a stomacului la şobolani. Mecanismul care duce la formarea de carcinoizi gastrici de către substituenţii
de benzimidazol a fost investigat cu atenţie şi s-a concluzionat că este o reacţie secundară la
concentraţiile de gastrină serică crescute masiv, care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În cadrul studiilor de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice
la şobolani şi femelele de şoarece şi s-a interpretat că acest lucru se datorează ratei metabolice crescute
a pantoprazolului în ficat.
A fost observată o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale tiroidei în cadrul grupului de şobolani
care a primit doza maximă (200 mg/kg). Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările
induse de pantoprazol în ceea ce priveşte descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor.
Deoarece doza terapeutică la om este redusă, nu se preconizează efecte adverse asupra glandei tiroide.
În studiile privind funcţia de reproducere la animale, au fost observate semne de uşoară fetotoxicitate
la doze mai mari de 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au relevat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Gradul de penetrare a barierei placentare a fost investigat la şobolani şi s-a constatat o creştere a
acestuia odată cu înaintarea gestaţiei. Prin urmare, concentraţia de pantoprazol la nivelul fătului este
crescută cu puţin timp înainte de parturiţie.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni.
După reconstituire, sau după reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a
fost demonstrată timp de 12 ore la 25°C.
10
Din punct de vedere microbiologic, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere şi diluare exclude
riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu se utilizează imediat, timpii şi condiţiile de depozitare pentru utilizare reprezintă
responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon tubular din sticlă incoloră de tip I de 10 ml cu dop gri din cauciuc bromobutilic, închis ermetic
cu un sigiliu roșu din aluminiu flip-off detaşabil.
Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă este furnizat în ambalaje conţinând 1 sau 5
flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
O soluţie gata de utilizare este preparată prin injectarea a 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de
sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul în care se află pulberea. Aspectul medicamentului după reconstituire
este cel al unei soluţii limpezi, incolore, practic fără particule. Această soluţie poate fi administrată
direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%). Pentru diluare trebuie utilizate recipiente din
sticlă sau plastic.
Pantoprazol SUN nu trebuie preparat sau amestecat cu alţi solvenţi decât cei menţionaţi.
Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.
Conţinutul flaconului este de unică folosinţă. Orice medicament care a rămas în recipient sau al cărui
aspect vizual s-a modificat (de exemplu, se observă o tulburare sau precipitare) trebuie eliminat în
conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sun Pharmaceutical Industries Europe B.V.
Polarisavenue 87
2132 JH Hoofddorp
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8472/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine pantoprazol 40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă.
Pulbere albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Esofagită de reflux
- Ulcer gastric şi duodenal
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Administrarea intravenoasă a Pantoprazol SUN este recomandată doar dacă administrarea orală nu este
indicată. Sunt disponibile date privind utilizarea intravenoasă timp de până la 7 zile. Prin urmare,
imediat ce este posibil tratamentul oral, tratamentul cu Pantoprazol SUN i.v. trebuie întrerupt şi trebuie
administrat în schimb pantoprazol 40 mg p.o.
Doza recomandată
Ulcer gastric şi duodenal, esofagită de reflux
Doza intravenoasă recomandată este un flacon de Pantoprazol SUN (40 mg pantoprazol) pe zi.
Sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratamentul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii
patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg Pantoprazol SUN. După
aceea, doza poate fi crescută sau redusă după cum este necesar, prin intermediul unor măsurători ale
secreţiei de acid gastric care să ghideze titrarea. În cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie
împărţită şi administrată de două ori pe zi. Este posibilă o creştere temporară a dozei la o valoare mai
mare de 160 mg pantoprazol, dar nu trebuie aplicată pe o perioadă mai lungă de timp decât este
necesar pentru un control adecvat al nivelului de acid gastric.
2
În cazul în care este necesar un control rapid al nivelului de acid gastric, o doză iniţială de 2 x 80 mg
Pantoprazol SUN este suficientă pentru obţinerea unei scăderi a producţiei de acid în limitele vizate
(<10 mEq/h) în decurs de o oră la majoritatea pacienţilor.
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Experienţa utilizării la copii și adolescenți este limitată. Prin urmare, Pantoprazol SUN nu este
recomandat pentru utilizare la pacienţi cu vârsta sub 18 ani până când nu devin disponibile date
suplimentare.
Insuficienţă hepatică
Nu trebuie să se depăşească o doză zilnică de 20 mg pantoprazol (jumătate de flacon de pantoprazol
40 mg) la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4.).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Mod de administrare
Acest medicament trebuie administrat de un cadru medical, sub supraveghere medicală
corespunzătoare.
O soluţie gata de utilizare este preparată în 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%). Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Soluţia preparată poate fi administrată direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie
injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%).
După preparare, soluţia trebuie utilizată în decurs de 12 ore.
Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct.
6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa unor simptome alarmante
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu, pierdere în greutate neintenţionată
semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi în cazul suspiciunii
sau prezenţei ulcerului gastric, trebuie exclusă neoplazia, deoarece tratamentul cu pantoprazol poate
ameliora simptomele şi întârzia stabilirea diagnosticului.
Trebuie luate în considerare investigaţii suplimentare dacă simptomele persistă în pofida tratamentului
adecvat.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile enzimelor hepatice trebuie monitorizate în timpul
tratamentului. În cazul unei creşteri a enzimelor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
3
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). În cazul în care asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este
considerată inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală),
alături de o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită o doză
de pantoprazol de 20 mg pe zi.
Infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, asemenea tuturor inhibitorilor pompei de protoni (IPP), poate creşte numărul de bacterii
prezente în mod normal în tractul gastrointestinal superior. Tratamentul cu Pantoprazol SUN poate
duce la un risc uşor crescut de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii cum sunt Salmonella şi
Campylobacter sau Clostridium difficile.
Hipomagneziemie
S-a raportat hipomagneziemie severă la pacienţi trataţi cu IPP, cum este pantoprazol, timp de cel puţin
trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei,
cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot să nu fie
vizibile la început şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a
ameliorat după suplimentarea cu magneziu şi întreruperea IPP.
Pentru pacienţii la care se preconizează un tratament prelungit sau care utilizează IPP concomitent cu
digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), cadrele medicale
trebuie să ia în considerare măsurarea valorilor plasmatice de magneziu înainte de iniţierea
tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales
în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se
adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea
administrării pantoprazol. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de
protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe perioade îndelungate (> 1
an), pot creşte uşor riscul de fractură de şold, încheietură a mâinii şi coloană vertebrală, preponderent
la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească
îngrijiri medicale în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de
vitamina D şi calciu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza unei inhibări profunde şi de lungă durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate
reduce absorbţia medicamentelor cu o biodisponibilitate dependentă de pH-ul gastric, de exemplu,
unele antimicotice azolice, cum sunt ketoconazol, itraconazol, posaconazol, şi alte medicamente, cum
este erlotinib.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi alte medicamente anti-HIV a căror absorbţie depinde de
pH împreună cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi le poate afecta eficacitatea. Prin urmare,
administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni cu atazanavir nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
4
Anticoagulante cumarinice (fenprocumon sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune în timpul administrării concomitente de fenprocumon sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
raportului normalizat internaţional (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada ulterioară
punerii pe piaţă. Prin urmare, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu,
fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR după iniţierea,
terminarea sau în timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte în ficat prin sistemul enzimatic al citocromului P450.
Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19, alte căi
metabolice incluzând oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate prin aceste căi,
cum sunt carbamazepină, diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine
levonorgestrel şi etinilestradiol, nu au relevat interacţiuni clinic semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile demonstrează că pantoprazolul nu afectează
metabolismul substanţelor active metabolizate prin izoenzima CYP1A2 (cum sunt cofeină, teofilină),
izoenzima CYP2C9 (cum sunt piroxicam, diclofenac, naproxen), izoenzima CYP2D6 (cum este
metoprolol),izoenzima CYP2E1 (cum este etanol) sau nu interferează cu absorbţia de digoxină
asociată glicoproteinei P.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, efectuate studii privind interacţiunile în urma administrării concomitente de
pantoprazol cu antibioticele respective (claritromicină, metronidazol, amoxacilină). Nu s-au constatat
interacţiuni clinic relevante.
Metotrexat
S-a raportat că administrarea unei doze ridicate de metotrexat (de exemplu, 300 mg) concomitent cu
inhibitori ai pompei de protoni creşte concentraţiile de metotrexat la unii pacienţi. Prin urmare, în
situaţiile în care este utilizată o doză ridicată de metotrexat, de exemplu, în tratamentul neoplasmului şi
al psoriazisului, poate fi necesar să se ia în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu
pantoprazol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial
pentru om. Pantoprazol SUN nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile la animale au relevat eliminarea de pantoprazol în laptele matern. S-a raportat eliminarea în
laptele matern la om. Prin urmare, o decizie privind eventualitatea continuării/întreruperii alăptării sau
continuării/întreruperii tratamentului cu Pantoprazol SUN trebuie luată ţinând cont de beneficiul
alăptării copilului şi de beneficiul tratamentului cu Pantoprazol SUN pentru mamă.
Fertilitatea
Nu au existat dovezi ale afectării fertilităţii în urma administrării de pantoprazol în studiile la animale
(vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Se pot produce reacţii adverse la medicament, cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5% din pacienţi se preconizează că vor apărea reacţii adverse la medicament (RAM).
Cea mai frecvent raportată RAM este tromboflebita la nivelul locului de injectare. Diareea şi cefaleea,
au apărut la aproximativ 1% din pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate în asociere cu pantoprazolul, clasificate în
funcţie de următoarele grupe de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100); rare
(≥1/10 000 şi <1/1 000); foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, nu este posibilă
aplicarea unei frecvenţe a reacţiilor adverse şi, prin urmare, acestea sunt menţionate cu frecvenţă
„necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse asociate cu pantoprazolul în studii clinice şi din experienţa ulterioară punerii
pe piaţă
Frecvenţă
Clasă de aparate
sisteme
şi organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitope
nie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări
ponderale
Hiponatriem
ie
Hipomagnez
iemie. (vezi
pct. 4.4)
Hipocalcemi
e
(1)
Hipopotase
mie
Tulburări psihice Tulburări
ale
somnului
Depresie (şi orice
agravări)
Dezorientare
(şi orice
agravări)
Halucinaţii;
confuzie (în
special la
pacienţii cu
predispoziţie
, precum şi
agravarea
acestor
6
simptome în
cazul
preexistenţei
acestora)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee,
ameţeli Tulburări ale
gustului Parestezii
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsăt
uri;
distensie
abdominală
şi balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare
Valori
crescute ale
enzimelor
hepatice
(transamina-
ze, GGT)
Valori crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelula
re; icter;
insuficienţă
hepatocelula
ră
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
tranzitorii/
exantem/
erupţii;
prurit
Urticarie;
angioedem
Sindrom
Stevens-
Johnson;
sindrom
Lyell;
eritem
multiform;
fotosensibilit
ate
lupus
eritematos
cutanat
subacut (vezi
punctul 4.4)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractură a
şoldului,
articulației
mâinii sau
coloanei
vertebrale
(vezi pct.
4.4) Artralgie; mialgie
Spasme
musculare(2)
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare Nefrită
interstiţială
(cu posibilă
7
progresie la
insuficiență
renală)
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Trombofleb
ită la locul
de injectare
Astenie,
fatigabilitate
şi
indispoziţie
generală
Temperatură
crescută a
corpului; edem
periferic
1. Hipocalcemie asociată cu hipomagneziemie 2. Spasme musculare ca și consecință a tulburărilor electrolitice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute de supradozaj la om.
Expunerea sistemică la o doză de până la 240 mg administrată intravenos în decurs de 2 minute a fost
bine tolerată.
Întrucât pantoprazolul se leagă în mare parte de proteine, nu este uşor dializabil.
În cazul unui supradozaj cu semne clinice de intoxicare, pe lângă tratamentul simptomatic şi de
susţinere, nu se pot formula recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de
protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substituent de benzimidazol care inhibă secreţia acidului clorhidric în stomac
printr-o acţiune specifică asupra pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit în forma sa activă în mediul acid din celulele parietale, unde inhibă
enzima H
+, K+-ATPază, respectiv, etapa finală în producţia de acid clorhidric în stomac. Inhibiţia este
dependentă de doză şi afectează secreţia de acid atât bazală, cât şi stimulată. La majoritatea pacienţilor,
remisia simptomelor are loc în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi
inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din stomac şi creşte astfel
concentraţia de gastrină proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea concentraţiei de gastrină este
8
reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de nivelul receptorilor celulari, poate
inhiba secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină,
gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul se administrează pe cale orală sau
intravenoasă.
Valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În cazul
utilizării pe termen scurt, acestea nu depăşesc, în majoritatea situaţiilor, limita superioară a valorilor
normale. În timpul tratamentului pe termen lung, valorile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor.
O creştere excesivă apare însă doar în cazuri izolate. Prin urmare, o creştere uşoară până la moderată a
numărului de celule endocrine (ECL) specifice din stomac este observată în puţine cazuri în timpul
tratamentului pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoasă). Cu toate acestea, conform
studiilor realizate până în prezent, formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi
gastrici constataţi în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
O influenţă a unui tratament pe termen lung cu pantoprazol cu durată mai mare de un an asupra
parametrilor endocrini ai tiroidei nu poate fi complet exclusă, conform rezultatelor studiilor la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetică generală
Farmacocinetica nu variază în urma unei singure administrări sau a unei administrări repetate. În
intervalul de doze de 10-80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este lineară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
Distribuţie
Proporţia de legare de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Calea metabolică principală este demetilarea prin
intermediul izoenzimei CYP2C19, urmată de conjugarea cu sulfat, alte căi metabolice incluzând
oxidarea prin intermediul izoenzimei CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de
subiecţi cu eliminare întârziată. Din cauza legării specifice a pantoprazolului de pompele de protoni ale
celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se corelează cu durata de acţiune
mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea pe cale renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul excretându-se în materiile fecale. Metabolitul principal atât în ser, cât şi în
urină, este desmetilpantoprazol, care este conjugat cu suflat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupe speciale de subiecţi
Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă o lipsă a unei enzime CYP2C19 funcţionale, aceşti
indivizi fiind numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane, metabolismul
pantoprazolului este probabil catalizat în principal de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei
doze unice de 40 mg pantoprazol, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în timp a fost de
aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii cu o
enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile
plasmatice maxime medii au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu au implicaţii pentru
stabilirea dozelor de pantoprazol.
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul se administrează la pacienţi cu insuficienţă
renală (incluzând pacienţi cu dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al
pantoprazolului este scurt. Doar cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul
principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2-3 h), excreţia este în continuare
rapidă şi astfel nu are loc acumularea.
9
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child), valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 h, iar valorile ASC au crescut cu un factor de 5-7,
concentraţia plasmatică maximă a crescut uşor doar cu un factor de 1,5 în comparaţie cu subiecţii
sănătoşi.
De asemenea, o uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii vârstnici în comparaţie cu
omologii lor tineri nu este clinic relevantă.
Copii și adolescenți
În urma administrării de doze intravenoase unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii și
adolescenți cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, nu a existat o asociere semnificativă între clearance-ul
pantoprazolului şi vârstă sau greutate. ASC şi volumul de distribuţie au fost în concordanţă cu datele
de la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul studiilor de carcinogenitate cu durata de doi ani efectuate la şobolani, s-au constatat
neoplasme neuroendocrine. În plus, papiloame scuamocelulare au fost identificate în regiunea cardială
a stomacului la şobolani. Mecanismul care duce la formarea de carcinoizi gastrici de către substituenţii
de benzimidazol a fost investigat cu atenţie şi s-a concluzionat că este o reacţie secundară la
concentraţiile de gastrină serică crescute masiv, care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu
doze mari. În cadrul studiilor de doi ani la rozătoare, s-a observat un număr crescut de tumori hepatice
la şobolani şi femelele de şoarece şi s-a interpretat că acest lucru se datorează ratei metabolice crescute
a pantoprazolului în ficat.
A fost observată o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale tiroidei în cadrul grupului de şobolani
care a primit doza maximă (200 mg/kg). Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările
induse de pantoprazol în ceea ce priveşte descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor.
Deoarece doza terapeutică la om este redusă, nu se preconizează efecte adverse asupra glandei tiroide.
În studiile privind funcţia de reproducere la animale, au fost observate semne de uşoară fetotoxicitate
la doze mai mari de 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au relevat dovezi de afectare a fertilităţii sau efecte teratogene.
Gradul de penetrare a barierei placentare a fost investigat la şobolani şi s-a constatat o creştere a
acestuia odată cu înaintarea gestaţiei. Prin urmare, concentraţia de pantoprazol la nivelul fătului este
crescută cu puţin timp înainte de parturiţie.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni.
După reconstituire, sau după reconstituire şi diluare, stabilitatea chimică şi fizică în timpul utilizării a
fost demonstrată timp de 12 ore la 25°C.
10
Din punct de vedere microbiologic, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere şi diluare exclude
riscul de contaminare microbiană, medicamentul trebuie utilizat imediat.
Dacă nu se utilizează imediat, timpii şi condiţiile de depozitare pentru utilizare reprezintă
responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire şi diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon tubular din sticlă incoloră de tip I de 10 ml cu dop gri din cauciuc bromobutilic, închis ermetic
cu un sigiliu roșu din aluminiu flip-off detaşabil.
Pantoprazol SUN 40 mg pulbere pentru soluţie injectabilă este furnizat în ambalaje conţinând 1 sau 5
flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
O soluţie gata de utilizare este preparată prin injectarea a 10 ml de soluţie injectabilă de clorură de
sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul în care se află pulberea. Aspectul medicamentului după reconstituire
este cel al unei soluţii limpezi, incolore, practic fără particule. Această soluţie poate fi administrată
direct sau după amestecarea acesteia cu 100 ml de soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml
(0,9%) sau soluţie injectabilă de glucoză 55 mg/ml (5%). Pentru diluare trebuie utilizate recipiente din
sticlă sau plastic.
Pantoprazol SUN nu trebuie preparat sau amestecat cu alţi solvenţi decât cei menţionaţi.
Medicamentul trebuie administrat intravenos în interval de 2-15 minute.
Conţinutul flaconului este de unică folosinţă. Orice medicament care a rămas în recipient sau al cărui
aspect vizual s-a modificat (de exemplu, se observă o tulburare sau precipitare) trebuie eliminat în
conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sun Pharmaceutical Industries Europe B.V.
Polarisavenue 87
2132 JH Hoofddorp
Olanda
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8472/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
