HEPARINA SODICA PANPHARMA 5000 UI/ml
Substanta activa: HEPARINUMClasa ATC: B01AB01Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 10 flac. din sticla incolora x 5 ml sol. inj.
Producator: PANPHARMA - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Heparin ă Sodi că Panpharma 5000 UI/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon de 5 ml cu soluţie injectabil ă conţine
heparină sodică 25000 UI .
Excipienţi cu efect cunoscut : alcool benzilic 50 mg per flacon, sodiu 27 mg per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
S oluţie injectabilă
Soluţie limpede, incolo ră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aceasta este o heparină standard, ne fracţionată.
Indicaţiile terapeutice sunt următoarele:
Tratament curativ:
- tromboză venoasă profundă constituită şi embol ie pulmonară , în fază acută,
- infarct miocardic acut, cu sau fără undă Q şi angină pectorală instabilă ,
- emboli e arterial ă extracerebral ă,
- anumite cazuri de coagulopatie.
Profilaxie
- prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de cardiopatie cu potenţial emboligen, terapie
endovascul ară şi chirurgie vasculară arterială,
- prevenirea coagulării sângelui în circulaţia extracorporală şi în circuitul extrarenal de dializă .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Concentr aţia acestei heparine este de 5 000 U.I./ml. Nu toate heparinele au ac eeaşi concentraţie, prescripţia
trebuie să precizeze concentraţia exprimată în U.I.
Tratament curativ
2
Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de cardiopatie emboligenă.
- Schema de admin istrarea recomandată excluzând coagulopatia:
Hepar ina trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă utilizând o seringă automată sau o pompă de
perfuzie
. P entru a se realiza la începutul tratamentului o heparinemie eficace s e poate administra iniţial o
doză de 50 U.I./ kg in bolus pe cale intravenoasă.
Doz a iniţială este de 20 U.I./ Kg şi oră.
Doza de heparină trebuie adaptată în funcţie de rezultatele controalelor biologice.
- Coagulopatii: doza administrată este în general scăzut ă, în concordanţă cu riscul de hemoragi e.
Monitorizarea biologică
Trebuie să fie realizată cel puţin odată pe zi . Prima prelevare trebuie făcută la 6 ore de la începutul
tratamentului. Recoltările ulterioare trebuie efectuate la 4 - 6 ore după fiecare modificare a dozei.
Poate fi utilizat în funcţie de caz:
- timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) care trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 1,5 şi 3,5
din valoarea normală, în funcţie de sensibilitatea reactivilor utilizaţi (aşa cum sunt definiţi de
laborator ),
- activitatea anti -Xa (heparinemia), care este u n test specific. Acesta trebuie să fie î ntre 0,2 şi 0,6
U.I./ ml. Acest test este preferat în caz de valori anormale ale aPTT , la pacienţii din reanimare şi în caz
de sindrom inflamator sever.
Relaţia între heparină şi a nticoagulantele orale
De câte ori e ste posibil, anticoagulantele orale se introduc între a treia zi de tratament, în aşa fel încât durata
totală a heparinoterapiei să nu depăşească 7 -10 zile.
În concordanţă c u perioada de latenţă care precede instalarea efectului deplin al anticoagulantelo r orale,
administrarea heparinei se întrerupe numai când valoarea INR se menţine 2 zile consecutive în intervalul
terapeutic dorit . Aceasta variază în funcţie de patologia tratată.
În cursul ace stei perioade, supravegherea aPTT este în mod special importantă pentru a se evita riscul de
hemoragie.
Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de terapie endovasculară şi chirurgie vasculară
arterială.
Prevenirea coagulării sângelui în circulaţi a extracorpoar eală şi circuitele pentru dializă extra renală .
În aceste situaţii, dozele şi supravegherea biologică sunt în funcţie de fiecare situaţie clinică.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă
A nu se injecta intramuscular
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la heparină sau la oricare din tre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
- Antecedente sau suspiciune de trombocitopenie imună indusă de heparină, derivaţi ai acesteia, inclusiv
heparine cu greutate moleculară mică;
- Diateze hemoragice;
- Hemoragie intracerebrală;
- Accident vascular cerebral ischemic în fază acută, cu s au fără tulburări de conştienţă; primele 72 de ore
după un accident vascular de origine embolică;
- Ulcer gastric sau duodenal activ;
- Alte leziuni organice cu risc de sângerare;
- Endocardita bacteriană acută;
3
- Hipertensiune arterială severă necontrolată;
- Anestezie loco -regională (rahidiană, peridurală) , în cadrul procedurilor chirurgicale elective
- Prematuri sau nou- născuţi (conţine alcool benzilic)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul ad ministrării pe aceeaşi linie de perfuzie cu soluţia de glucoză 5%, eficacitatea medicamentului
poate fi redusă. Această situaţie nu a fost observată în cazul soluţiei saline 0,9%.
Numărătoarea trombocitelor trebuie efectuată înaintea începerii tratamentulu i, în prima zi de tratament cu
heparină şi la intervale scurte în timpul tratamentului. Dacă survine, trombocitopenia apare de obicei între a
5- a şi a 21 -a zi de la începerea tratamentului. Dacă numărul trombocitelor este scăzut semnificativ (30 până
la 50 % din valoarea iniţială), trebuie întrerupt imediat tratamentul .
Aceste cazuri reprezintă o indicaţie pentru investigare în vederea confirmării prezenţei trombocitopeniei
imune (tip II ) indusă de heparină. Dacă aceasta se confirmă atunci pacientul trebuie informat că, în viitor, nu
trebuie să urmeze nici un tratament cu heparină (inclusiv cu greutate moleculară mică).
La pacienţii care primesc heparină pentru afecţiuni tromboembolice sau la pacienţii care dezvoltă complicaţii
tromboembolice determinate de trombocitopenia indusă de heparină, trebuie utilizaţi alţi agenţi
antitrombotici diferiţi de heparină.
Pacienţii care dezvoltă trombocitopenia tip II indusă de heparină (sindromul trombusului alb) sunt neeligibili
pentru hemodializă cu heparinizare.
Ad ministrarea de heparină, asemănător altor tratamente anticoagulante, trebuie utilizată cu prudenţă în stările
clinice cu risc crescut de sângerare, cum sunt: tulburările de hemostază, antecedente de ulcer peptic,
accidentul vascular cerebral ischemic recen t, retinopatia diabetică, alte afecţiuni vasculare corioretiniene,
intervenţia chirurgicală neurologică sau oftalmologică recentă.
Injecţiile intramusculare trebuie evitate în timpul tratamentului cu heparină. În mod similar, trebuie evitate
puncţiile biops ice din diferite organe, in filtraţiile şi puncţiile lombare în scop diagnostic.
Copii şi adolescenţi
Acest medicament conţine aproximativ 27 mg de sodiu per flacon; acest lucru trebuie avut în vedere de către
pacienţii care urmează o dietă strictă cu conţinut redus de sare.
Acest medicament conţine aproximativ 50 mg de alcool benzilic per flacon şi poate cauza reacţii toxice şi
alergice la copii cu vârsta sub 3 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocier i nerecoman date:
- Acid acetilsalicilic în doze analgezice ş i antipiretice şi, pr in extrapolare alţi salicilaţi (uz sistemic);
determină c reşterea riscului de hemoragii ( inhibarea funcţiilor plachetare şi agresiunea la nivelul
mucoasei gastro -duodenale prin salicilaţ i).Se va utiliza un analgezic antipiretic nesalicilic.
- AINS (sistemic); determină c reşterea riscului de hemoragii (inhibarea funcţiilor trombocitelor şi
agresiunii la nivelul mucoasei gastro -duodenale prin antiinflamatoarele nesteroidiene). D acă asocierea
nu poate fi evitată, este obligatorie supravegherea clinică şi biologică.
- Dextran 40 (parenteral ); creşte riscul de hemoragii ( inhibarea funcţiilor trombocitelor prin dextran 40);
dozele de heparină trebuie adaptate astfel încât să nu fie depăşită o hi pocoagulabilitate de 1,5 ori mai
mare, în caz de asociere şi după administrarea de dextran 40.
Asocieri care necesită pr ecauţie:
4
- Corticoizi (glucocorticoizi ) cu excepţia hidrocortizonului ca tratament substitutiv în boala Addison
(sistemic şi în anumite cazuri intramuscular, intraarticular, cutanat sau prin irigare rectal ă). Creşte
riscul de hemoragie ca urmare a corticoterapiei (mucoasă digestivă, fragilitate vasculară) în urma
administrării heparinei în doze mari sau a tratamentului prelungit mai mult de 10 zile. Dacă asocierea
nu poate fi evitată, se va intensifica supravegherea.
- Acidul acetilsalicilic utilizat în scop antiagregant pachetar , alte antiagregante plachetare (ticlopidină,
clopidogrel, an tagonişti ai receptorilor GP IIb/III a plachetari, dipiridamol ). Posibilă creştere a riscului
hemoragic. Est e necesară supraveghere periodică.
- Trombolitice ; este posibilă cr eşterea riscului de hemoragii. Este necesară supraveghere periodică .
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Heparina nu traversează bariera placentară. Până în prezent nu au fost semnalate malformaţii sau efecte
fetotoxice la om.
Se impune prudenţă datorită riscului hemoragiei uteroplacentare, mai ales în timpul naşterii. În cazul
efectuării anesteziei peridurale se recomandă întreruperea administrării heparinei.
Alăptarea
Heparina nu se excretă în laptele matern. Tratamentul cu heparină este permis în perioada alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Heparina nu influenţe ază capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente >1/10
Frecvente >1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10 000
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt evenimentele hemoragice, creşterea reversibilă a
nivelurilor enzimelor hepatice, trombocitopenia reversibilă şi diverse reacţii pe piele.
Au fost raportate cazuri izolate de reacţii alergice generalizate, necroză a pielii şi priapism.
• Tu lburări hematologice şi limfatice
Heparina poate cauza trombocitopenie fie prin efect direct, fie printr -un efect imunologic, cu
producerea unui anticorp care determină agregare plachetară (vezi pct. 4.4). Efectul este reversibil
după oprirea administrării medicamentului.
Frecvente: trombocitopenie de tip I
Rare : trombocitopenie de tip II, probabil de natură imunoalergică (vezi pct. 4.4)
În unele cazuri, trombocitopenia de tip II a fost însoţită de tromboză arterială sau venoasă.
• Tulburări ale sistemului imunitar
Rare : Reacţii alergice de toate tipurile şi gradele de severitate, cu diferite manifestări
Foarte rare : Reacţii anafilactoide şi şoc anafilactic
• Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare : Hipoaldosteronism. Produsele pe bază de heparină pot ca uza hipoaldosteronism care, la rândul său,
poate cauza creşterea potasiului plasmatic. Rareori, poate apărea hiperpotasemie semnificativă clinic, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi diabet zaharat (vezi pct. 4.4).
5
• Tulburări vascula re
Frecvente: Hemoragii
Hemoragiile pot afecta orice organ, în special în cazul administrării unor doze mari.
În unele cazuri, hemoragia a condus la deces sau invaliditate permanentă.
Au fost raportate cazuri foarte rare de hematom epidural sau spinal la pacienţii care au primit heparină
cu scop profilactic şi la care s -a practicat anestezie spinală sau epidurală, sau puncţie spinală (vezi pct.
4.4).
• Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Creşterea nivelurilor transaminazelor, gama -GT, LDH şi lipazei. Aceste creşteri
sunt reversibile după oprirea administrării medicamentului.
• Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : Erupţii cutanate tranzitorii (diferite tipuri de erupţii, de exemplu eritematoase
şi maculopapulare), urticarie, prurit.
Rare : Necroză a pielii. Dacă apare această reacţie, tratamentul trebuie oprit imediat.
De asemenea, a fost raportat un caz de eritem multiform.
• Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente : Au fost raportate cazuri de osteoporoză aflată în legătură cu tratamentul pe
termen lung cu heparină.
• Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Priapism
• Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Reacţii la locul de injectare; poate a părea iritaţia locală în cazul injectării
subcutanate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ris c al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul se manifestă prin tr-un efect anticoagulant excesiv, cu risc mare de hemoragii. Riscul hemoragic
este proporţional cu gradul de hipocoagulabilitate şi cu integritatea vasculară a fiecărui pacient .
Antidotul specific este sulfatul de protamină. Doza de sulfat de protamină variază în funcţie de perioada de
timp de la injectarea heparinei şi momentul în care se impune neutralizarea acesteia.
100 UAH (1 mg) sulfat de protamină neutralizează 100 UI heparină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, grupul heparinei , codul ATC: B01A B01
Acţiunea anticoagulantă a heparinei este de tip fiziolo gic, imediată şi de durată relativ scurtă. Inhibarea
coagulării este consecinţa cuplării heparinei cu un cofactor, o α
2- globulină plasmatică, antitrombina III.
Complexul heparină -antitrombină III inactivează trombina şi factorii activaţi X, XII, XI, IX. Ce a mai
sensibilă este trombina, urmează factorul Xa (activat).
6
Efectul anticoagulant al heparinei poat e fi modificat de o serie de factori. Fibrina din componenţa cheagului de
sânge leagă trombina şi o poate proteja de inactivare prin complexul heparină -a ntitrombină III. Pentru
inactivarea trombinei legată de fibrină sunt necesare concentraţii de heparină de aproximativ 20 de ori mai
mari decât pentru inactivarea trombinei libere. Aceasta explică de ce dozele curativ e, atunci când trombusul
este constitui t, sunt mai mari decât cele profilactic e.
Heparina interferă cu diferite componente ale sistemului fibrinolitic, dar consecinţele globale nu au practic
implicaţii clinice.
Deoarece compoziţia diferitelor preparate de heparină este diferită, aceasta se do zează obişnuit biologic. În
mod obişnuit se consideră că 100 unităţi corespund la 1mg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injectare intraven oasă, o parte din moleculele de heparină administrată este neutralizată printr -o serie
de factori (factor plache tar 4, proteine sanguine altele decât fibrinogenul, sistemul r eticulo-endotelial) şi
eliminată prin captare celulară. Surplusul este eliminat prin rinic hi. La dozele uzuale rinichii nu intervin în
eliminarea heparinei. Heparina restantă este diluată la val ori care variază în funcţie de volumul plasmatic şi
în special hematocrit şi se aso ciază cu cofactorul antitrombina.
Timpul de înjumătăţire plasmatic ă al heparinei este dependent de doză şi este de ordinul a 60 până la 120
minute la subiecţii normali.
Ac eşti diferiţi parametrii de neutralizare, de eliminare, de asociere cu cofactori variază de la un subiect la
altul şi la acelaş i subiect de la un moment la altul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric diluat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Heparina este incompatibilă cu multe preparate injectabile, cum ar fi unele antibiotice, analgezice opioide şi
unele antihistaminice.
Heparina nu trebuie administrată pe aceeaşi linie de perfuzie cu clorhidrat de dobutamină sau reteplază
datorită riscului de precipitare.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest m edicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
7
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 5 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Panpharma,
Z.I. du Clairay
35133 Luitré
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7534/20 15/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORI ZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Heparin ă Sodi că Panpharma 5000 UI/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon de 5 ml cu soluţie injectabil ă conţine
heparină sodică 25000 UI .
Excipienţi cu efect cunoscut : alcool benzilic 50 mg per flacon, sodiu 27 mg per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
S oluţie injectabilă
Soluţie limpede, incolo ră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aceasta este o heparină standard, ne fracţionată.
Indicaţiile terapeutice sunt următoarele:
Tratament curativ:
- tromboză venoasă profundă constituită şi embol ie pulmonară , în fază acută,
- infarct miocardic acut, cu sau fără undă Q şi angină pectorală instabilă ,
- emboli e arterial ă extracerebral ă,
- anumite cazuri de coagulopatie.
Profilaxie
- prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de cardiopatie cu potenţial emboligen, terapie
endovascul ară şi chirurgie vasculară arterială,
- prevenirea coagulării sângelui în circulaţia extracorporală şi în circuitul extrarenal de dializă .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Concentr aţia acestei heparine este de 5 000 U.I./ml. Nu toate heparinele au ac eeaşi concentraţie, prescripţia
trebuie să precizeze concentraţia exprimată în U.I.
Tratament curativ
2
Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de cardiopatie emboligenă.
- Schema de admin istrarea recomandată excluzând coagulopatia:
Hepar ina trebuie administrată în perfuzie intravenoasă continuă utilizând o seringă automată sau o pompă de
perfuzie
. P entru a se realiza la începutul tratamentului o heparinemie eficace s e poate administra iniţial o
doză de 50 U.I./ kg in bolus pe cale intravenoasă.
Doz a iniţială este de 20 U.I./ Kg şi oră.
Doza de heparină trebuie adaptată în funcţie de rezultatele controalelor biologice.
- Coagulopatii: doza administrată este în general scăzut ă, în concordanţă cu riscul de hemoragi e.
Monitorizarea biologică
Trebuie să fie realizată cel puţin odată pe zi . Prima prelevare trebuie făcută la 6 ore de la începutul
tratamentului. Recoltările ulterioare trebuie efectuate la 4 - 6 ore după fiecare modificare a dozei.
Poate fi utilizat în funcţie de caz:
- timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) care trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 1,5 şi 3,5
din valoarea normală, în funcţie de sensibilitatea reactivilor utilizaţi (aşa cum sunt definiţi de
laborator ),
- activitatea anti -Xa (heparinemia), care este u n test specific. Acesta trebuie să fie î ntre 0,2 şi 0,6
U.I./ ml. Acest test este preferat în caz de valori anormale ale aPTT , la pacienţii din reanimare şi în caz
de sindrom inflamator sever.
Relaţia între heparină şi a nticoagulantele orale
De câte ori e ste posibil, anticoagulantele orale se introduc între a treia zi de tratament, în aşa fel încât durata
totală a heparinoterapiei să nu depăşească 7 -10 zile.
În concordanţă c u perioada de latenţă care precede instalarea efectului deplin al anticoagulantelo r orale,
administrarea heparinei se întrerupe numai când valoarea INR se menţine 2 zile consecutive în intervalul
terapeutic dorit . Aceasta variază în funcţie de patologia tratată.
În cursul ace stei perioade, supravegherea aPTT este în mod special importantă pentru a se evita riscul de
hemoragie.
Prevenirea accidentelor tromboembolice arteriale în caz de terapie endovasculară şi chirurgie vasculară
arterială.
Prevenirea coagulării sângelui în circulaţi a extracorpoar eală şi circuitele pentru dializă extra renală .
În aceste situaţii, dozele şi supravegherea biologică sunt în funcţie de fiecare situaţie clinică.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă
A nu se injecta intramuscular
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la heparină sau la oricare din tre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
- Antecedente sau suspiciune de trombocitopenie imună indusă de heparină, derivaţi ai acesteia, inclusiv
heparine cu greutate moleculară mică;
- Diateze hemoragice;
- Hemoragie intracerebrală;
- Accident vascular cerebral ischemic în fază acută, cu s au fără tulburări de conştienţă; primele 72 de ore
după un accident vascular de origine embolică;
- Ulcer gastric sau duodenal activ;
- Alte leziuni organice cu risc de sângerare;
- Endocardita bacteriană acută;
3
- Hipertensiune arterială severă necontrolată;
- Anestezie loco -regională (rahidiană, peridurală) , în cadrul procedurilor chirurgicale elective
- Prematuri sau nou- născuţi (conţine alcool benzilic)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul ad ministrării pe aceeaşi linie de perfuzie cu soluţia de glucoză 5%, eficacitatea medicamentului
poate fi redusă. Această situaţie nu a fost observată în cazul soluţiei saline 0,9%.
Numărătoarea trombocitelor trebuie efectuată înaintea începerii tratamentulu i, în prima zi de tratament cu
heparină şi la intervale scurte în timpul tratamentului. Dacă survine, trombocitopenia apare de obicei între a
5- a şi a 21 -a zi de la începerea tratamentului. Dacă numărul trombocitelor este scăzut semnificativ (30 până
la 50 % din valoarea iniţială), trebuie întrerupt imediat tratamentul .
Aceste cazuri reprezintă o indicaţie pentru investigare în vederea confirmării prezenţei trombocitopeniei
imune (tip II ) indusă de heparină. Dacă aceasta se confirmă atunci pacientul trebuie informat că, în viitor, nu
trebuie să urmeze nici un tratament cu heparină (inclusiv cu greutate moleculară mică).
La pacienţii care primesc heparină pentru afecţiuni tromboembolice sau la pacienţii care dezvoltă complicaţii
tromboembolice determinate de trombocitopenia indusă de heparină, trebuie utilizaţi alţi agenţi
antitrombotici diferiţi de heparină.
Pacienţii care dezvoltă trombocitopenia tip II indusă de heparină (sindromul trombusului alb) sunt neeligibili
pentru hemodializă cu heparinizare.
Ad ministrarea de heparină, asemănător altor tratamente anticoagulante, trebuie utilizată cu prudenţă în stările
clinice cu risc crescut de sângerare, cum sunt: tulburările de hemostază, antecedente de ulcer peptic,
accidentul vascular cerebral ischemic recen t, retinopatia diabetică, alte afecţiuni vasculare corioretiniene,
intervenţia chirurgicală neurologică sau oftalmologică recentă.
Injecţiile intramusculare trebuie evitate în timpul tratamentului cu heparină. În mod similar, trebuie evitate
puncţiile biops ice din diferite organe, in filtraţiile şi puncţiile lombare în scop diagnostic.
Copii şi adolescenţi
Acest medicament conţine aproximativ 27 mg de sodiu per flacon; acest lucru trebuie avut în vedere de către
pacienţii care urmează o dietă strictă cu conţinut redus de sare.
Acest medicament conţine aproximativ 50 mg de alcool benzilic per flacon şi poate cauza reacţii toxice şi
alergice la copii cu vârsta sub 3 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocier i nerecoman date:
- Acid acetilsalicilic în doze analgezice ş i antipiretice şi, pr in extrapolare alţi salicilaţi (uz sistemic);
determină c reşterea riscului de hemoragii ( inhibarea funcţiilor plachetare şi agresiunea la nivelul
mucoasei gastro -duodenale prin salicilaţ i).Se va utiliza un analgezic antipiretic nesalicilic.
- AINS (sistemic); determină c reşterea riscului de hemoragii (inhibarea funcţiilor trombocitelor şi
agresiunii la nivelul mucoasei gastro -duodenale prin antiinflamatoarele nesteroidiene). D acă asocierea
nu poate fi evitată, este obligatorie supravegherea clinică şi biologică.
- Dextran 40 (parenteral ); creşte riscul de hemoragii ( inhibarea funcţiilor trombocitelor prin dextran 40);
dozele de heparină trebuie adaptate astfel încât să nu fie depăşită o hi pocoagulabilitate de 1,5 ori mai
mare, în caz de asociere şi după administrarea de dextran 40.
Asocieri care necesită pr ecauţie:
4
- Corticoizi (glucocorticoizi ) cu excepţia hidrocortizonului ca tratament substitutiv în boala Addison
(sistemic şi în anumite cazuri intramuscular, intraarticular, cutanat sau prin irigare rectal ă). Creşte
riscul de hemoragie ca urmare a corticoterapiei (mucoasă digestivă, fragilitate vasculară) în urma
administrării heparinei în doze mari sau a tratamentului prelungit mai mult de 10 zile. Dacă asocierea
nu poate fi evitată, se va intensifica supravegherea.
- Acidul acetilsalicilic utilizat în scop antiagregant pachetar , alte antiagregante plachetare (ticlopidină,
clopidogrel, an tagonişti ai receptorilor GP IIb/III a plachetari, dipiridamol ). Posibilă creştere a riscului
hemoragic. Est e necesară supraveghere periodică.
- Trombolitice ; este posibilă cr eşterea riscului de hemoragii. Este necesară supraveghere periodică .
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Heparina nu traversează bariera placentară. Până în prezent nu au fost semnalate malformaţii sau efecte
fetotoxice la om.
Se impune prudenţă datorită riscului hemoragiei uteroplacentare, mai ales în timpul naşterii. În cazul
efectuării anesteziei peridurale se recomandă întreruperea administrării heparinei.
Alăptarea
Heparina nu se excretă în laptele matern. Tratamentul cu heparină este permis în perioada alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Heparina nu influenţe ază capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente >1/10
Frecvente >1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10 000
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt evenimentele hemoragice, creşterea reversibilă a
nivelurilor enzimelor hepatice, trombocitopenia reversibilă şi diverse reacţii pe piele.
Au fost raportate cazuri izolate de reacţii alergice generalizate, necroză a pielii şi priapism.
• Tu lburări hematologice şi limfatice
Heparina poate cauza trombocitopenie fie prin efect direct, fie printr -un efect imunologic, cu
producerea unui anticorp care determină agregare plachetară (vezi pct. 4.4). Efectul este reversibil
după oprirea administrării medicamentului.
Frecvente: trombocitopenie de tip I
Rare : trombocitopenie de tip II, probabil de natură imunoalergică (vezi pct. 4.4)
În unele cazuri, trombocitopenia de tip II a fost însoţită de tromboză arterială sau venoasă.
• Tulburări ale sistemului imunitar
Rare : Reacţii alergice de toate tipurile şi gradele de severitate, cu diferite manifestări
Foarte rare : Reacţii anafilactoide şi şoc anafilactic
• Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare : Hipoaldosteronism. Produsele pe bază de heparină pot ca uza hipoaldosteronism care, la rândul său,
poate cauza creşterea potasiului plasmatic. Rareori, poate apărea hiperpotasemie semnificativă clinic, în
special la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi diabet zaharat (vezi pct. 4.4).
5
• Tulburări vascula re
Frecvente: Hemoragii
Hemoragiile pot afecta orice organ, în special în cazul administrării unor doze mari.
În unele cazuri, hemoragia a condus la deces sau invaliditate permanentă.
Au fost raportate cazuri foarte rare de hematom epidural sau spinal la pacienţii care au primit heparină
cu scop profilactic şi la care s -a practicat anestezie spinală sau epidurală, sau puncţie spinală (vezi pct.
4.4).
• Tulburări hepatobiliare
Frecvente: Creşterea nivelurilor transaminazelor, gama -GT, LDH şi lipazei. Aceste creşteri
sunt reversibile după oprirea administrării medicamentului.
• Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : Erupţii cutanate tranzitorii (diferite tipuri de erupţii, de exemplu eritematoase
şi maculopapulare), urticarie, prurit.
Rare : Necroză a pielii. Dacă apare această reacţie, tratamentul trebuie oprit imediat.
De asemenea, a fost raportat un caz de eritem multiform.
• Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente : Au fost raportate cazuri de osteoporoză aflată în legătură cu tratamentul pe
termen lung cu heparină.
• Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Priapism
• Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: Reacţii la locul de injectare; poate a părea iritaţia locală în cazul injectării
subcutanate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ris c al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul se manifestă prin tr-un efect anticoagulant excesiv, cu risc mare de hemoragii. Riscul hemoragic
este proporţional cu gradul de hipocoagulabilitate şi cu integritatea vasculară a fiecărui pacient .
Antidotul specific este sulfatul de protamină. Doza de sulfat de protamină variază în funcţie de perioada de
timp de la injectarea heparinei şi momentul în care se impune neutralizarea acesteia.
100 UAH (1 mg) sulfat de protamină neutralizează 100 UI heparină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, grupul heparinei , codul ATC: B01A B01
Acţiunea anticoagulantă a heparinei este de tip fiziolo gic, imediată şi de durată relativ scurtă. Inhibarea
coagulării este consecinţa cuplării heparinei cu un cofactor, o α
2- globulină plasmatică, antitrombina III.
Complexul heparină -antitrombină III inactivează trombina şi factorii activaţi X, XII, XI, IX. Ce a mai
sensibilă este trombina, urmează factorul Xa (activat).
6
Efectul anticoagulant al heparinei poat e fi modificat de o serie de factori. Fibrina din componenţa cheagului de
sânge leagă trombina şi o poate proteja de inactivare prin complexul heparină -a ntitrombină III. Pentru
inactivarea trombinei legată de fibrină sunt necesare concentraţii de heparină de aproximativ 20 de ori mai
mari decât pentru inactivarea trombinei libere. Aceasta explică de ce dozele curativ e, atunci când trombusul
este constitui t, sunt mai mari decât cele profilactic e.
Heparina interferă cu diferite componente ale sistemului fibrinolitic, dar consecinţele globale nu au practic
implicaţii clinice.
Deoarece compoziţia diferitelor preparate de heparină este diferită, aceasta se do zează obişnuit biologic. În
mod obişnuit se consideră că 100 unităţi corespund la 1mg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injectare intraven oasă, o parte din moleculele de heparină administrată este neutralizată printr -o serie
de factori (factor plache tar 4, proteine sanguine altele decât fibrinogenul, sistemul r eticulo-endotelial) şi
eliminată prin captare celulară. Surplusul este eliminat prin rinic hi. La dozele uzuale rinichii nu intervin în
eliminarea heparinei. Heparina restantă este diluată la val ori care variază în funcţie de volumul plasmatic şi
în special hematocrit şi se aso ciază cu cofactorul antitrombina.
Timpul de înjumătăţire plasmatic ă al heparinei este dependent de doză şi este de ordinul a 60 până la 120
minute la subiecţii normali.
Ac eşti diferiţi parametrii de neutralizare, de eliminare, de asociere cu cofactori variază de la un subiect la
altul şi la acelaş i subiect de la un moment la altul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric diluat
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Heparina este incompatibilă cu multe preparate injectabile, cum ar fi unele antibiotice, analgezice opioide şi
unele antihistaminice.
Heparina nu trebuie administrată pe aceeaşi linie de perfuzie cu clorhidrat de dobutamină sau reteplază
datorită riscului de precipitare.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest m edicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
7
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră a câte 5 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Panpharma,
Z.I. du Clairay
35133 Luitré
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7534/20 15/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORI ZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
