ERNYOM 8 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDI CAMENTULUI
Ernyom 4 m g comprimate
Ernyom 8 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ernyom 4 m g comprimate
Fiecare comprimat conține perindopril terţ-butilamin ă 4 mg corespunzător la perindopril 3,338 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 113, 5 mg.
Ernyom 8 mg comprimate
Fiecare comprimat conține perindopril terţ-butilamin ă 8 mg corespunzător la perindopril 6,676 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 109, 5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Ernyom 4 m g comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate cu margine, cu diametrul de aproximativ 8 mm, având marcate pe una din
feţe litera P şi cifra 4, despărţite de o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Ernyom 8 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate cu margine, cu diametrul de aproximativ 8 mm, având marcate pe una din
feţe litera P şi cifra 8, despărţite de o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ernyom 4 m g comprimate
Hipertensiune arterială:
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
2
Insuficienţă cardiacă:
Tratamentul insuficienţei cardiace manifeste.
Boală coronariană stabilă:
Reducerea riscului de apariţie a evenimentelor car diace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare coronariană.
Ernyom 8 mg comprimate
Hipertensiune arterială:
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Boală coronariană stabilă:
Reducerea riscului de apariţie a evenimentelor car diace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare coronariană.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Se recomandă ca Ernyom să fie administrat o dată pe zi, dimineaţa, înainte de micul dejun.
Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi 4.4 Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare) şi de modificările tensiunii arteriale, ca răspuns la tratament.
Doze
Hipertensiunea arterială
Ernyom poate fi administrat în monoterapie s au în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase
terapeutice. (vezi pct.4.3, 4.4, 4.5 și 5.1)
Doza iniţială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (în special cei cu hipertensiune
renovasculară, depleţie de sare şi/sau de volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă)
pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi, doz a
iniţială recomandată este de 2 mg şi iniţierea tratamentului se va efectua sub supraveghere medicală.
După o lună de tratament, doza unică zilnică poate fi crescută la 8 mg.
După instituirea tratamentului cu perindopril poate să apară hipotensiune arter ială simptomatică; aceasta este
mai frecventă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Ca urmare, se recomandă administrarea
cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie de volum şi/sau sare.
Dacă este posibil, tratamentul c u diuretice trebuie întrerupt cu 2 -3 zile înainte de începerea tratamentului cu
perindopril (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu perindopril
trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi kaliemia. Următoarele doze de
Ernyom trebuie ajustate în funcţie de modificările valorilor tensiunii arteriale ca răspuns la tratament. Dacă
este necesar, tratamentul cu diuretice poate fi reluat.
La pacienţii vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg, care poate fi crescută progresiv la 4 mg
după o lună, ulterior, dacă este necesar, la 8 mg, ţinând cont de funcţia renală (vezi tabelul de mai jos).
Ins uficienţa cardiacă manifestă
Se recomandă ca tratamentul cu perindopril, asociat în general cu un diuretic care nu economiseşte potasiu
şi/sau digoxină şi/sau beta -blocant, să fie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu o doză iniţială
recomandată de 2 mg, administrată dimineaţa. Această doză poate fi crescută cu câte 2 mg, la intervale de cel
puţin 2 săptămâni, până la o doză de 4 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie efectuată în
funcţie de răspunsul clinic la tratament al fie cărui pacient în parte.
3
În insuficienţa cardiacă severă şi la alţi pacienţi, consideraţi cu risc crescut (pacienţi cu afectare a funcţiei
renale şi cu predispoziţie la tulburări electrolitice, pacienţi trataţi concomitent cu diuretice şi/sau cu
medicamente vasodilatatoare), tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală atentă (vezi pct. 4.4
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
La pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienţii cu depleţie de sodiu
cu sau fără hiponatremie, pacienţii cu hipovolemie sau pacienţii trataţi cu diuretice în doze mari, aceste
deficite trebuie corectate, dacă este posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Ernyom . Tensiunea arterială,
funcţia renală şi kaliemia trebuie monitorizate strict, atât înainte, cât şi în timpul tratamentului cu perindopril
(vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Boala coronariană stabilă
Tratamentul cu Ernyom trebuie iniţiat cu o doză de 4 mg, o dată pe zi, iar după două săptămâni doza va fi
crescută la 8 mg, având în vedere funcţia renală şi dacă s -a dovedit că doza de 4 mg a fost bine tolerată.
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu o doză de 2 mg, o dată pe zi, în prima săptămână, iar în următoarea
săptămână li se va administra o doză de 4 mg, o dată pe zi, înainte de a creşte doza până la 8 mg o dată pe zi,
având în vedere funcţia renală (vezi tabelul 1 „Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală”). Doza
trebuie crescută doar dacă doza anterioară, mai mic ă, a fost bine tolerată.
Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală:
Doza la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie calculată în funcţie de clearance -ul creatininei, aşa cum este
descris în tabelul 1, prezentat mai jos:
Tabelul 1: Ajustarea do zei la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance- ul creatininei (ml/min) doza recomandată
Cl
Cr ≥ 60 4 mg pe zi
30 < Cl
Cr < 60 2 mg pe zi
15 < Cl
Cr < 30 2 mg, la interval de 2 zile
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă*
Cl
Cr < 15 2 mg în ziua şedinţei de dializă * În condiţii de dializă, clearance -ul perindoprilatului este de 70 ml/min. La pacienţii care efectuează şedinţe
de hemodializă, doza trebuie administrată după şedinţa de dializă.
Ajustarea dozelor la pacienţii cu insufici enţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare şi pct. 5.2 Proprietăți farmacocinetice)
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţ a utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Ca urmare, nu este recomandată utilizarea la copii
şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la perindopril, la oricare dintre excipienţi sau la oricare alt inhibitor al ECA sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 ;
• Antecedente de angioedem asociat terapiei anterioare cu inhibitori ai ECA;
• Angioedem ereditar sau idiopatic;
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
• Administrarea concomitentă a Ernyom cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m
2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Blocarea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului crește riscul de apariție a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și de diminuare a funcției renale
(inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin
4
administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului
(vezi pct. 4.5 și 5.1)
Dacă terapia de blocare dublă este con siderată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist și cu monitorizarea atentă și frecventă a funcției renale, valorilor
electroliților și tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angi otensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu
nefropatie diabetică.
Medicamente care inhibă mTOR sau DPP-IV
La pacienţii care au fost trataţi concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu Temsirolimus) sau concomitent
inhibitori DPP -IV (de ex emplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem. Trebuie avută
precauţie la începerea administrării a unui inhibitor de mTOR sau inhibitor de DPP -IV la un pacient care
deja utilizează inhibitori ai ECA.
Boală coronariană stabilă
Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă (major
sau nu), raportul beneficiu/risc trebuie evaluat cu atenţie, înainte de continuarea tratamentului.
Hipotensiune arterială
Inhibitorii ECA pot determina scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rareori
semnalată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii şi este mult mai probabil să apară la
pacienţii cu depleţie volemică determinată, de exemplu, de tratament cu diur etice, regim alimentar hiposodat,
dializă, diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune şi pct. 4.8 Reacții adverse). Hipotensiunea
arte rială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă manifestă, cu sau fără insuficienţă
renală asociată. Cel mai probabil, aceasta apare la pacienţii cu un grad mai sever de insuficienţă cardiacă,
reflectat de administrarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală
funcţională. La pacienţii cu risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatice, iniţierea terapiei şi
ajustarea dozelor trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.2 Doze și mod de a dministrare şi pct. 4.8 Reacții
adverse). Aceleaşi consideraţii sunt valabile în cazul pacienţilor cu ischemie miocardică sau boli vasculare
cerebrale, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un
accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, trebuie să
se administreze o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă.
Apariţia unui episod hipotensiv tranzitoriu, ca răspuns la tratament, nu constituie o contraindicaţie pentru
continuarea tratamentului, care poate fi administrat, în mod obişnuit, fără probleme, odată ce tensiunea
arterială a crescut după corectarea volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale,
Ernyom poate să determine o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este anticipat şi, de
obicei, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine
simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu Ernyom.
Stenoză de valvă aortică şi valvă mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pa cienţii cu stenoză de valvă
mitrală şi cu obstrucţie a tractului de ejecţie al ventriculului stâng, cum sunt stenoza de valvă aortică sau
cardiomiopatia hipertrofică.
Insuficienţă renală
În cazurile de insuficienţă renală (clearance- ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de Ernyom trebuie
ajustată în funcţie de clearance -ul creatininei (vezi pct. 4.2) şi ulterior în funcţie de răspunsul pacientului la
tratament. La aceşti pacienţi monitorizarea regulată a potasemiei şi creatininemiei face parte din con duita
terapeutică (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după instituirea
tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a funcţiei renale.
5
În aceast ă situaţie, au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic, care au fost
trataţi cu inhibitori ai ECA, au fost observate cr eşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, reversibile, de
obicei, după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă
hipertensiunea arterială renovasculară este, de asemenea, prezentă, există un risc crescut de apariţie a
hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze
mici şi crescute cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. În timpul primelor săptămâni de tratament cu
Ernyom , deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant în inducerea celor mai sus
menţionate, acesta trebuie întrerupt şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Unii pacienţi hipertensivi, aparent fără afecţiuni vasculare renale preexistente, au prezen tat o creştere, de
obicei, uşoară şi tranzitorie a ureei şi creatininei plasmatice, în special atunci când perindoprilul a fost
administrat concomitent cu un diuretic.
Este mult mai probabilă apariţia acestui efect la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. În acest caz,
poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea trat amentului cu diuretice şi/sau a tratamentului cu
Ernyom .
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în cadrul căror a se utilizează membrane cu flux mare, şi
care sunt trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi,
trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei alte clase de
medicamente antihipertensive.
Transplant renal
Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipersensibilitate/ angioedem
Rar, la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând Ernyom, a fost ra portată apariţia angioedemului la
nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui (vezi pct. 4.8 Reacții
adverse). Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu Ernyom
trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituită o monitorizare adecvată, până la dispariţia completă a
simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul feţei şi buzelor, manifestările s -au
remis, de obicei, fără tratament, cu toate că antihist aminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.
Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, ceea ce
poate induce obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgenţ ă. Acesta poate include
administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor aeriene. Pacientul trebuie să se afle sub
supraveghere medicală strictă până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o frecvenţă mai mare de apariţie a angioedemului
la pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase.
Pacienţii cu antecedente de angioedem necorelat cu administrarea inhibitorilor ECA pot prezenta un risc
crescut d e apariţie a angioedemului în cursul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3
Contraindicații).
Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA. Aceşti
pacienţi au prezentat dureri abdominale ( cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri nu a existat
angioedem facial anterior iar concentraţiile plasmatice ale esterazei C1 au fost în limita valorilor normale.
Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri incluzând tomografie abdominală, ec ografie sau intervenţie
chirurgicală iar simptomele s -au remis după întreruperea administrării inhibitorului ECA.
Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, care
prezintă dureri abdominale.
6
Reacţii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)
Rar, pacienţii cărora li s -au administrat inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică
(LDL) efectuată cu dextran sulfat, au prezentat reacţii anaf ilactoide care au pus viaţa în pericol.
Aceste reacţii au fost evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu inhibitori ai ECA, înainte de fiecare
afereză.
Reacţii anafilactice în cursul desensibilizării
Pacienţii cărora li s- au administrat inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu cu
venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceeaşi pacienţi, aceste reacţii au fost evitate prin
întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la reluarea neadecvată a
administrării.
Insuficienţă hepatică
Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează până la
necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cuno scut. Pacienţii trataţi
cu inhibitori ai ECA care prezintă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie
să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA şi să fie supravegheaţi medical în mod corespunzător (vezi pct.
4.8 Reacț ii adverse).
Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA a fost raportată apariţia neutropeniei/agranulocitozei,
trombocitopeniei şi anemiei. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori favor izanţi, neutropenia
apare rar. Ernyom trebuie administrat cu precauţie deosebită la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la cei
care urmează tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau la cei care au o
asociere a acestor factor i, în special dacă este prezentă şi afectarea preexistentă a funcţiei renale. Unii dintre
aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul antibiotic
intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la aceşti pa cienţi, se recomandă monitorizarea regulată a
numărului leucocitelor şi pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze oricare semn de infecţie (de exemplu
dureri în gât, febră).
Rasă
La pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, inhibi torii ECA determină o frecvenţă mai
mare de apariţie a angioedemului.
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalenţe crescute a
valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă de culoare.
Tuse
În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie
luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.
Intervenţie chirurgicală/anestezie
La pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu
medicamente care determină hipotensiune arterială, Ernyom poate bloca formarea de angiotensină II,
secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia
chirurgicală. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este din cauza acestui mecanism, poate fi
corectată prin expansiune volemică.
Hiperkaliemie
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, a fost observată creşterea kaliemiei.
Factorii de risc pentru a pariţia hiperkaliemiei includ pacienţii cu insuficienţă renală, degradare a funcţiei
renale, vârstnici (>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare
cardiacă acută, acidoză metabolică şi pacienţi care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu
(de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau înlocuitori de
sare care conţin potasiu, sau acei pacienţi care utilizează alte medicamente asociate cu creşterea
concentraţiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină). Administrarea suplimentelor de potasiu, a
7
diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare care conţin potasiu, în special de către
pacienţii cu insuficienţă renală, poate det ermina o creştere semnificativă a kaliemiei. Hiperkaliemia poate
determina aritmii grave, uneori letale. Dacă este necesară administrarea concomitentă a substanţelor
menţionate mai sus, administrarea trebuie efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea frecv entă a kaliemiei
(vezi pct. 4.5).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie
monitorizată strict în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4. 5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune, Medicamente antidiabetice).
Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de inter acţiune).
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a perindoprilului cu diuretice care economisesc
potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune).
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în car e continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit
pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnost icării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie
oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Lactoză
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
gal actoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele provenite din studii clinice au evidențiat faptul că bloc area dublă a sistemului renină-angiotensină -
aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor
angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, cum sunt
hipotensiunea arterială, hiperkaliemia și diminuarea funcției renale (inclusiv insuficiența renală acută),
comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1).
Medicamente care inhibă mTOR sau DPP -IV
Pacienţi i care au fost trataţi concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu Temsirolimus) sau cu inhibitori
DPP -IV (de exemplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem.
Trebuie avută precauţie la începerea administrării a unui inhibitor de mTOR sau inhibitor de DPP -IV la un
pacient care deja utilizează inhibitori ai ECA.
Diuretice
La pacienţii trataţi cu diuretice, în special la cei cu depleţie de volum şi/sau sare, după iniţierea tratamentului
cu un inhibitor al ECA poate să apară o scădere marcată a tensiunii arteriale. Posibilitatea apariţiei efectelor
hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin creşterea aportului de lichide sau
sare, înainte de iniţierea tratamentului cu doze mici şi crescute progresiv de perindopril.
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
Deşi concentraţia plasmatică a potasiului rămâne, de obicei, în l imita valorilor normale, la unii pacienţi
trataţi cu perindopril poate să apară hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu:
spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conţin potasiu
8
pot determina o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale potasiului. ca urmare, asocierea
perindoprilului cu medicamentele şi substanţele menţionate mai sus nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Dacă este indicată administrarea concomitentă, din cauza hipokaliemiei diagnosticate, aceste medicamente
trebuie utilizate cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a potasemiei.
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale
conc entraţiei plasmatice şi toxicităţii litiului. Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte
riscul de toxicitate al litiului, mărind suplimentar riscul de toxicitate al litiului determinat de inhibitorii ECA.
Nu este recomandată administ rarea perindoprilului cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi
necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a litemiei (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g pe zi
La administrarea unui inhibitor al ECA concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de
exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX2 şi AINS neselective), poate să
apară scăderea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a AINS poate
determina un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei renale, incluzând posibilitatea apariţiei insuficienţei renale
acute şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţie renală deja afectată.
Asoci erea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod
corespunzător şi trebuie acordată atenţie specială monitorizării funcţiei renale după iniţierea terapiei asociate
şi ulterior, în mod periodic.
Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul de scădere al tensiunii arteriale al
perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare, poate
reduce suplimentar tensiunea arterială.
Medicamente antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
medicamentelor antidiabetice (insulină, medicamente antidiabetice orale) poate să determine u n efect mai
puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în timpul
primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu afectare a funcţiei renale.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta -blocante, nitraţi
Perindoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca trombolitic),
trombolitice, beta -blocante şi/sau nitraţi.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a anumitor m edicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul de scădere a tensiunii arteriale al i nhibitorilor ECA.
Aur
Reacţiile de tip nitric (cu simptome care includ eritem facial tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune
arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s- a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu)
concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al
doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindica tă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori
ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o
9
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru uti lizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcin ă are efecte fetotoxice
la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate
neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la
IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a
craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea
depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Ernyom în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea Ernyom şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative
cu profile de sigur anţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou- născutului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ernyom nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar, la unii pacienţi, pot
să apară reacţii individuale legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în
asociere cu alte tratamente antihipertensive.
4.8 Reacţii adverse
În cursul tratamentului cu perindopril au fost obs ervate următoarele reacţii adverse care au fost clasificate în
funcţie de frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă ne cunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar au fost raportate scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie,
leucopenie/neutropenie şi agranulocitoză sau pancitopenie. L a pacienţii cu deficit congenital de G-6 -PDH au
fost raportate foarte rar cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: hipoglicemie (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale dispoziţiei şi ale somnului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli, vertij, parestezii
Foarte rare: confuzie
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere
Tulbur ări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, angină pectorală, infarct miocardic şi accident vascular cerebral, posibil secundar
hipotensiunii arteriale marcate, la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).
10
Tulburări vasculare:
Frecvente: hipotensiune arterială şi simptome asociate hipotensiunii arteriale
Foarte rare: accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii cu risc
crescut (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţa necunosc ută: vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse, dispnee
Mai puţin frecvente: bronhospasm
Foarte rare: pneumonie eozinofilică, rinită
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, disgeuzie , dispepsie, diaree, constipaţie
Mai puţin frecvente: xerostomie
Foarte rare: pancreatită
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: hepatită atât citolitică cât şi colestatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare)
Afecţiuni cutan ate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau
laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speci ale pentru utilizare)
Foarte rare: eritem polimorf
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: insuficienţă renală
Foarte rare: insuficienţă renală acută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
Mai puţin frecvente: transpiraţii
Investigaţii diagnostice
Pot să apară creşterea concentraţiilor pla smatice ale ureei şi creatininei, hiperkaliemie reversibilă la
întreruperea tratamentului, în special în prezenţa insuficienţei renale, insuficienţei cardiace severe şi
hipertensiunii renovasculare. Rar, s -au raportat creşterea valorilor serice ale enzimel or hepatice şi a
bilirubinemiei.
Studii clinice
În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse
grave. Un număr mic de pacienţi au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienţi trataţ i
cu perindopril şi 12 (0,2%) din 6107 pacienţi la care s -a administrat placebo.
La 6 pacienţi trataţi cu perindopril a fost observată hipotensiune arterială, la 3 pacienţi a fost observat
angioedem şi la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Mai mulţi pacienţi din grupul de tratament cu
perindopril s -au retras din studiu din cauza apariţiei tusei, hipotensiunii arteriale sau intoleranţei, comparativ
cu placebo, 6,0% (n=366), respectiv 2,1% (n=129).
11
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucure ști 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.r o.
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală,
hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în administrarea unei perfuzii intravenoase cu soluţie
salină izotonă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu membrele
inferioare ridicate (poziţie anti -şoc) . Dacă este posibil, pot fi administrate angiotensină II în perfuzie şi/sau
catecolamine intravenos. Perindoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct.
4.4 Ate nţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă).
Implantarea unui pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Trebuie monitorizate
continuu semnele funcţiilor vitale, concentraţii le serice ale electroliţilor şi creatininemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, perindopril; codul ATC:
C09AA04
Perindoprilul este un inhibitor a l enzimei de conversie care transformă angiotensina I în angiotensină II
(enzima de conversie a angiotensinei, ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care
determină conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare, precum şi degradarea
bradikininei, cu proprietăţi vasodilatatoare, la o heptapeptidă inactivă.
Inhibarea ECA determină o reducere a concentraţiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce va determina
creşterea activităţii reninei plasmatice (prin inhibarea feed -back -ului negativ al eliberării de renină) şi
scăderea secreţiei de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA va determina, de
asemenea, o creştere a activităţii sistemelor kalikreină- kinină tisulare şi plasmatice (astfel fiind activat şi
sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul de scădere a tensiunii
arteriale al inhibitorilor ECA şi să fie parţial responsabil pentru apariţia anumitor reacţii adverse (de exemplu
tusea).
Perind oprilul acţionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. In vitro, ceilalţi metaboliţi nu
au demonstrat o activitate de inhibare a ECA.
Hipertensiune arterială
Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale, indiferent de gradul acesteia: uşoară,
moderată, severă; se observă o reducere a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, atât în clinostatism, cât şi
în ortostatism.
Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică, determinând astfel scăderea tensiunii arteriale. Ca
urmare, creşte fluxul sanguin periferic, fără niciun efect asupra frecvenţei cardiace.
12
De regulă, fluxul sanguin renal creşte, în timp ce rata filtrării glomerulare (RFG) rămâne, de obicei,
nemodificată.
Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi este menţinută
pentru cel puţin 24 de ore ; efectele terapeutice remanente reprezintă aproximativ 87-100% din efectul
maxim.
Scăderea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratamentul cu perindopril , normalizarea
tensiunii arteriale este obţinută în decurs de o lună şi se menţine fără apariţia tahifilaxiei.
Întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound.
Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.
La o m, s-a demonstrat existenţa proprietăţilor vasodilatatoare ale perindoprilului. Acesta îmbunătăţeşte
elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.
Terapia asociată perindopril cu diuretice tiazidice determină un efe ct sinergic de tip aditiv. Asocierea
inhibitorilor ECA şi a diureticelor tiazidice scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de tratamentul
diuretic.
Insuficienţă cardiacă
Perindoprilul reduce efortul inimii prin reducerea presarcinii şi postsarcinii.
Studiile la pacienţi cu insuficienţă cardiacă au demonstrat:
- scăderea presiunii de umplere a ventriculului stâng şi drept
- reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,
- creşterea debitului cardiac şi îmbunătăţirea indicelui cardiac.
În studii le comparative, prima administrare a unei doze de 2 mg perindopril la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă uşoară până la moderată nu a fost asociată cu o reducere semnificativă a tensiunii arteriale,
comparativ cu placebo.
Pacienţii cu boală coronariană st abilă
Studiul EUROPA a fost un studiu multicentric, internaţional, randomizat, dublu- orb, placebo-controlat, cu
durata de 4 ani.
Au fost incluşi douăsprezece mii două sute optsprezece (12218) pacienţi, cu vârsta peste 18 ani, la care s-a
administrat random izat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108).
Pacienţii incluşi în studiu prezentau boală coronariană fără semne clinice de insuficienţă cardiacă. În general,
90% din pacienţi aveau antecedente de infarct miocardic şi/sau revascularizare coronarian ă. La majoritatea
pacienţilor s -a administrat pe lângă medicamentul aflat în studiu, tratament obişnuit, incluzând antiagregante
plachetare, hipolipemiante şi beta- blocante.
Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul
miocardic non- letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg, o dată pe zi,
a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului principal de evaluare, cu 1,9%, echivalentă cu o
reducere a riscului relativ cu 20% [IÎ 95% (9,4; 28,6) – pIÎ 95% (12,0; 31,6) –
p<0,001], comparativ cu placebo.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu
telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -D (The Veterans
Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de
Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a
unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
13
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de
organ. VA NEPHRON-
D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie diabetică. Aceste studii nu au
evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovascular e sau asupra
mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau
hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice
similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai
receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Tri al in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale
de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării
aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină
II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau
ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse.
Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în
cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s -a administrat placebo,
iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială
şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s -a administrat
aliskiren decât în cadrul grupului în care s -a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, absorbţia perindoprilului este rapidă şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă
în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea este de 65% până la 70%.
Aproximativ 20% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat, metabolitul
activ. În afară de perindoprilatul activ, prin metab olizarea perindoprilului mai rezultă cinci metaboliţi, toţi
inactivi. Timpul de înjumăt ăţire plasmatică prin eliminare al perindoprilului este de 1 oră. Concentraţia
plasmatică maximă a perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.
Deoarece i ngestia de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat, şi, prin urmare,
biodisponibilitatea, perindoprilul trebuie administrat oral, în doză unică zilnică, dimineaţa, înainte de micul
dejun.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele
plasmatice se face în proporţie mică (legarea perindoprilatului de enzima de conversie a angiotensinei se face
în proporţie mai mică de 30%), dar este dependentă de concentraţie.
Perindoprilatul este eliminat pe cale urinară şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al fracţiu nii
libere este de aproximativ 3 până la 5 ore. Disocierea perindoprilatului legat de enzima de conversie a
angiotensinei conduce la un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare „efectiv” de 25 de ore, astfel încât
concentraţia la starea de echilibru este atinsă în decurs de 4 zile.
După administrarea de doze repetate nu s -a observat acumularea perindoprilului.
Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi, de asemenea, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau
renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă ajustarea dozei, în funcţie de severitatea
insuficienţei renale ( reflectată de clearance-ul creatininei).
În condiţii de dializă, clearance -ul perindoprilatului este de 70 ml/min.
Farmacocinetica perindoprilului este modificată la pacienţii cu ciroză hepatică: clearance -ul hepatic al
substanţei iniţiale este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat rezultat din
metabolizare nu este redusă şi, în consecinţă, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4. 2 „Doze și mod de
administrare” şi pct. 4.4 „ Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” ).
14
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate după administrarea orală de lungă durată (efectuate la şobolani şi maimuţe) au
evidenţiat că organul ţintă este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.
Studiile in vivo şi in vitro nu au evidenţiat potenţial mutagen.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe) nu au
evidenţiat niciun efec t embriotoxic sau teratogen. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei induc reacţii adverse în timpul ultimului stadiu de dezvoltare fetală, producând
deces fetal şi anomalii congenitale la rozătoare şi iepuri. Au fost observate leziuni renale şi creşterea
mortalităţii perinatale şi postnatale.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat potenţial carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoz ă monohidrat 100 mesh, spray dried
Celuloz ă microcristalin ă tip 102
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperat uri sub 25ºC, in ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din OPA -Al -PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Vim Spectrum S.R.L.,
Corunca nr. 409, jud. Mureş, cod 547367,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNE RE PE PIAŢĂ
7603/2015/01
7604/2015/01
15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDI CAMENTULUI
Ernyom 4 m g comprimate
Ernyom 8 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ernyom 4 m g comprimate
Fiecare comprimat conține perindopril terţ-butilamin ă 4 mg corespunzător la perindopril 3,338 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 113, 5 mg.
Ernyom 8 mg comprimate
Fiecare comprimat conține perindopril terţ-butilamin ă 8 mg corespunzător la perindopril 6,676 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 109, 5 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Ernyom 4 m g comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate cu margine, cu diametrul de aproximativ 8 mm, având marcate pe una din
feţe litera P şi cifra 4, despărţite de o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Ernyom 8 mg comprimate
Comprimate albe, rotunde, plate cu margine, cu diametrul de aproximativ 8 mm, având marcate pe una din
feţe litera P şi cifra 8, despărţite de o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ernyom 4 m g comprimate
Hipertensiune arterială:
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
2
Insuficienţă cardiacă:
Tratamentul insuficienţei cardiace manifeste.
Boală coronariană stabilă:
Reducerea riscului de apariţie a evenimentelor car diace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare coronariană.
Ernyom 8 mg comprimate
Hipertensiune arterială:
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Boală coronariană stabilă:
Reducerea riscului de apariţie a evenimentelor car diace la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic şi/sau
revascularizare coronariană.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Se recomandă ca Ernyom să fie administrat o dată pe zi, dimineaţa, înainte de micul dejun.
Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi 4.4 Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare) şi de modificările tensiunii arteriale, ca răspuns la tratament.
Doze
Hipertensiunea arterială
Ernyom poate fi administrat în monoterapie s au în asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase
terapeutice. (vezi pct.4.3, 4.4, 4.5 și 5.1)
Doza iniţială recomandată este de 4 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (în special cei cu hipertensiune
renovasculară, depleţie de sare şi/sau de volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă)
pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale după administrarea primei doze. La aceşti pacienţi, doz a
iniţială recomandată este de 2 mg şi iniţierea tratamentului se va efectua sub supraveghere medicală.
După o lună de tratament, doza unică zilnică poate fi crescută la 8 mg.
După instituirea tratamentului cu perindopril poate să apară hipotensiune arter ială simptomatică; aceasta este
mai frecventă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Ca urmare, se recomandă administrarea
cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta depleţie de volum şi/sau sare.
Dacă este posibil, tratamentul c u diuretice trebuie întrerupt cu 2 -3 zile înainte de începerea tratamentului cu
perindopril (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
La pacienţii hipertensivi la care administrarea diureticului nu poate fi întreruptă, tratamentul cu perindopril
trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi kaliemia. Următoarele doze de
Ernyom trebuie ajustate în funcţie de modificările valorilor tensiunii arteriale ca răspuns la tratament. Dacă
este necesar, tratamentul cu diuretice poate fi reluat.
La pacienţii vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg, care poate fi crescută progresiv la 4 mg
după o lună, ulterior, dacă este necesar, la 8 mg, ţinând cont de funcţia renală (vezi tabelul de mai jos).
Ins uficienţa cardiacă manifestă
Se recomandă ca tratamentul cu perindopril, asociat în general cu un diuretic care nu economiseşte potasiu
şi/sau digoxină şi/sau beta -blocant, să fie iniţiat sub supraveghere medicală strictă, cu o doză iniţială
recomandată de 2 mg, administrată dimineaţa. Această doză poate fi crescută cu câte 2 mg, la intervale de cel
puţin 2 săptămâni, până la o doză de 4 mg o dată pe zi, dacă este tolerată. Ajustarea dozei trebuie efectuată în
funcţie de răspunsul clinic la tratament al fie cărui pacient în parte.
3
În insuficienţa cardiacă severă şi la alţi pacienţi, consideraţi cu risc crescut (pacienţi cu afectare a funcţiei
renale şi cu predispoziţie la tulburări electrolitice, pacienţi trataţi concomitent cu diuretice şi/sau cu
medicamente vasodilatatoare), tratamentul trebuie iniţiat sub supraveghere medicală atentă (vezi pct. 4.4
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
La pacienţii cu risc mare de hipotensiune arterială simptomatică, de exemplu pacienţii cu depleţie de sodiu
cu sau fără hiponatremie, pacienţii cu hipovolemie sau pacienţii trataţi cu diuretice în doze mari, aceste
deficite trebuie corectate, dacă este posibil, înainte de iniţierea tratamentului cu Ernyom . Tensiunea arterială,
funcţia renală şi kaliemia trebuie monitorizate strict, atât înainte, cât şi în timpul tratamentului cu perindopril
(vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Boala coronariană stabilă
Tratamentul cu Ernyom trebuie iniţiat cu o doză de 4 mg, o dată pe zi, iar după două săptămâni doza va fi
crescută la 8 mg, având în vedere funcţia renală şi dacă s -a dovedit că doza de 4 mg a fost bine tolerată.
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu o doză de 2 mg, o dată pe zi, în prima săptămână, iar în următoarea
săptămână li se va administra o doză de 4 mg, o dată pe zi, înainte de a creşte doza până la 8 mg o dată pe zi,
având în vedere funcţia renală (vezi tabelul 1 „Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală”). Doza
trebuie crescută doar dacă doza anterioară, mai mic ă, a fost bine tolerată.
Ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală:
Doza la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie calculată în funcţie de clearance -ul creatininei, aşa cum este
descris în tabelul 1, prezentat mai jos:
Tabelul 1: Ajustarea do zei la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance- ul creatininei (ml/min) doza recomandată
Cl
Cr ≥ 60 4 mg pe zi
30 < Cl
Cr < 60 2 mg pe zi
15 < Cl
Cr < 30 2 mg, la interval de 2 zile
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă*
Cl
Cr < 15 2 mg în ziua şedinţei de dializă * În condiţii de dializă, clearance -ul perindoprilatului este de 70 ml/min. La pacienţii care efectuează şedinţe
de hemodializă, doza trebuie administrată după şedinţa de dializă.
Ajustarea dozelor la pacienţii cu insufici enţă hepatică:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare şi pct. 5.2 Proprietăți farmacocinetice)
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţ a utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Ca urmare, nu este recomandată utilizarea la copii
şi adolescenţi.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la perindopril, la oricare dintre excipienţi sau la oricare alt inhibitor al ECA sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 ;
• Antecedente de angioedem asociat terapiei anterioare cu inhibitori ai ECA;
• Angioedem ereditar sau idiopatic;
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6);
• Administrarea concomitentă a Ernyom cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m
2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Blocarea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului crește riscul de apariție a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei și de diminuare a funcției renale
(inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin
4
administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului
(vezi pct. 4.5 și 5.1)
Dacă terapia de blocare dublă este con siderată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist și cu monitorizarea atentă și frecventă a funcției renale, valorilor
electroliților și tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angi otensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu
nefropatie diabetică.
Medicamente care inhibă mTOR sau DPP-IV
La pacienţii care au fost trataţi concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu Temsirolimus) sau concomitent
inhibitori DPP -IV (de ex emplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem. Trebuie avută
precauţie la începerea administrării a unui inhibitor de mTOR sau inhibitor de DPP -IV la un pacient care
deja utilizează inhibitori ai ECA.
Boală coronariană stabilă
Dacă în timpul primei luni de tratament cu perindopril apare un episod de angină pectorală instabilă (major
sau nu), raportul beneficiu/risc trebuie evaluat cu atenţie, înainte de continuarea tratamentului.
Hipotensiune arterială
Inhibitorii ECA pot determina scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rareori
semnalată la pacienţii cu hipertensiune arterială fără complicaţii şi este mult mai probabil să apară la
pacienţii cu depleţie volemică determinată, de exemplu, de tratament cu diur etice, regim alimentar hiposodat,
dializă, diaree sau vărsături sau la cei cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune şi pct. 4.8 Reacții adverse). Hipotensiunea
arte rială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă manifestă, cu sau fără insuficienţă
renală asociată. Cel mai probabil, aceasta apare la pacienţii cu un grad mai sever de insuficienţă cardiacă,
reflectat de administrarea unor doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală
funcţională. La pacienţii cu risc crescut de apariţie a hipotensiunii arteriale simptomatice, iniţierea terapiei şi
ajustarea dozelor trebuie atent monitorizate (vezi pct. 4.2 Doze și mod de a dministrare şi pct. 4.8 Reacții
adverse). Aceleaşi consideraţii sunt valabile în cazul pacienţilor cu ischemie miocardică sau boli vasculare
cerebrale, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate determina un infarct miocardic sau un
accident vascular cerebral.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar, trebuie să
se administreze o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă.
Apariţia unui episod hipotensiv tranzitoriu, ca răspuns la tratament, nu constituie o contraindicaţie pentru
continuarea tratamentului, care poate fi administrat, în mod obişnuit, fără probleme, odată ce tensiunea
arterială a crescut după corectarea volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale,
Ernyom poate să determine o scădere suplimentară a tensiunii arteriale. Acest efect este anticipat şi, de
obicei, nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine
simptomatică, poate fi necesară reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului cu Ernyom.
Stenoză de valvă aortică şi valvă mitrală/cardiomiopatie hipertrofică
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul trebuie administrat cu precauţie la pa cienţii cu stenoză de valvă
mitrală şi cu obstrucţie a tractului de ejecţie al ventriculului stâng, cum sunt stenoza de valvă aortică sau
cardiomiopatia hipertrofică.
Insuficienţă renală
În cazurile de insuficienţă renală (clearance- ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială de Ernyom trebuie
ajustată în funcţie de clearance -ul creatininei (vezi pct. 4.2) şi ulterior în funcţie de răspunsul pacientului la
tratament. La aceşti pacienţi monitorizarea regulată a potasemiei şi creatininemiei face parte din con duita
terapeutică (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, hipotensiunea arterială apărută după instituirea
tratamentului cu inhibitori ai ECA poate determina afectarea suplimentară a funcţiei renale.
5
În aceast ă situaţie, au fost raportate cazuri de insuficienţă renală acută, de obicei reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic, care au fost
trataţi cu inhibitori ai ECA, au fost observate cr eşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, reversibile, de
obicei, după întreruperea tratamentului. Acest efect apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă
hipertensiunea arterială renovasculară este, de asemenea, prezentă, există un risc crescut de apariţie a
hipotensiunii arteriale severe şi a insuficienţei renale. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze
mici şi crescute cu atenţie, sub supraveghere medicală strictă. În timpul primelor săptămâni de tratament cu
Ernyom , deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant în inducerea celor mai sus
menţionate, acesta trebuie întrerupt şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Unii pacienţi hipertensivi, aparent fără afecţiuni vasculare renale preexistente, au prezen tat o creştere, de
obicei, uşoară şi tranzitorie a ureei şi creatininei plasmatice, în special atunci când perindoprilul a fost
administrat concomitent cu un diuretic.
Este mult mai probabilă apariţia acestui efect la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. În acest caz,
poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea trat amentului cu diuretice şi/sau a tratamentului cu
Ernyom .
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, în cadrul căror a se utilizează membrane cu flux mare, şi
care sunt trataţi concomitent cu inhibitori ai ECA au fost raportate reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi,
trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei alte clase de
medicamente antihipertensive.
Transplant renal
Nu există experienţă privind administrarea de perindopril la pacienţii cu transplant renal recent.
Hipersensibilitate/ angioedem
Rar, la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând Ernyom, a fost ra portată apariţia angioedemului la
nivelul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui (vezi pct. 4.8 Reacții
adverse). Acesta poate apărea oricând în timpul tratamentului. În aceste cazuri, tratamentul cu Ernyom
trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituită o monitorizare adecvată, până la dispariţia completă a
simptomelor. În cazurile în care edemul a fost localizat doar la nivelul feţei şi buzelor, manifestările s -au
remis, de obicei, fără tratament, cu toate că antihist aminicele au fost utile pentru ameliorarea simptomelor.
Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt implicate limba, glota sau laringele, ceea ce
poate induce obstrucţia căilor respiratorii, trebuie instituit prompt tratament de urgenţ ă. Acesta poate include
administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor aeriene. Pacientul trebuie să se afle sub
supraveghere medicală strictă până la remiterea completă şi susţinută a simptomelor.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o frecvenţă mai mare de apariţie a angioedemului
la pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase.
Pacienţii cu antecedente de angioedem necorelat cu administrarea inhibitorilor ECA pot prezenta un risc
crescut d e apariţie a angioedemului în cursul tratamentului cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3
Contraindicații).
Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA. Aceşti
pacienţi au prezentat dureri abdominale ( cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri nu a existat
angioedem facial anterior iar concentraţiile plasmatice ale esterazei C1 au fost în limita valorilor normale.
Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri incluzând tomografie abdominală, ec ografie sau intervenţie
chirurgicală iar simptomele s -au remis după întreruperea administrării inhibitorului ECA.
Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, care
prezintă dureri abdominale.
6
Reacţii anafilactoide în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL)
Rar, pacienţii cărora li s -au administrat inhibitori ai ECA în cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică
(LDL) efectuată cu dextran sulfat, au prezentat reacţii anaf ilactoide care au pus viaţa în pericol.
Aceste reacţii au fost evitate prin suspendarea temporară a terapiei cu inhibitori ai ECA, înainte de fiecare
afereză.
Reacţii anafilactice în cursul desensibilizării
Pacienţii cărora li s- au administrat inhibitori ai ECA în cursul terapiei de desensibilizare (de exemplu cu
venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceeaşi pacienţi, aceste reacţii au fost evitate prin
întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai ECA, dar au reapărut la reluarea neadecvată a
administrării.
Insuficienţă hepatică
Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează până la
necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cuno scut. Pacienţii trataţi
cu inhibitori ai ECA care prezintă icter sau creşteri marcate ale valorilor serice ale enzimelor hepatice trebuie
să întrerupă administrarea inhibitorilor ECA şi să fie supravegheaţi medical în mod corespunzător (vezi pct.
4.8 Reacț ii adverse).
Neutropenie/agranulocitoză/trombocitopenie/anemie
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA a fost raportată apariţia neutropeniei/agranulocitozei,
trombocitopeniei şi anemiei. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori favor izanţi, neutropenia
apare rar. Ernyom trebuie administrat cu precauţie deosebită la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la cei
care urmează tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau la cei care au o
asociere a acestor factor i, în special dacă este prezentă şi afectarea preexistentă a funcţiei renale. Unii dintre
aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în unele cazuri, nu au răspuns la tratamentul antibiotic
intensiv. Dacă perindoprilul este administrat la aceşti pa cienţi, se recomandă monitorizarea regulată a
numărului leucocitelor şi pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze oricare semn de infecţie (de exemplu
dureri în gât, febră).
Rasă
La pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, inhibi torii ECA determină o frecvenţă mai
mare de apariţie a angioedemului.
Similar altor inhibitori ai ECA, perindoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii care aparţin rasei negre, comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza unei prevalenţe crescute a
valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă de culoare.
Tuse
În timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA a fost raportată tuse. În mod caracteristic, tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitori ai ECA trebuie
luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.
Intervenţie chirurgicală/anestezie
La pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu
medicamente care determină hipotensiune arterială, Ernyom poate bloca formarea de angiotensină II,
secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul trebuie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia
chirurgicală. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este din cauza acestui mecanism, poate fi
corectată prin expansiune volemică.
Hiperkaliemie
La unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând perindopril, a fost observată creşterea kaliemiei.
Factorii de risc pentru a pariţia hiperkaliemiei includ pacienţii cu insuficienţă renală, degradare a funcţiei
renale, vârstnici (>70 ani), diabet zaharat, evenimente intercurente, în special deshidratare, decompensare
cardiacă acută, acidoză metabolică şi pacienţi care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu
(de exemplu spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau înlocuitori de
sare care conţin potasiu, sau acei pacienţi care utilizează alte medicamente asociate cu creşterea
concentraţiilor plasmatice ale potasiului (de exemplu heparină). Administrarea suplimentelor de potasiu, a
7
diureticelor care economisesc potasiu sau a substituenţilor de sare care conţin potasiu, în special de către
pacienţii cu insuficienţă renală, poate det ermina o creştere semnificativă a kaliemiei. Hiperkaliemia poate
determina aritmii grave, uneori letale. Dacă este necesară administrarea concomitentă a substanţelor
menţionate mai sus, administrarea trebuie efectuată cu precauţie şi cu monitorizarea frecv entă a kaliemiei
(vezi pct. 4.5).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, valoarea glicemiei trebuie
monitorizată strict în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4. 5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune, Medicamente antidiabetice).
Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului cu perindopril (vezi pct. 4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de inter acţiune).
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a perindoprilului cu diuretice care economisesc
potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte
medicamente şi alte forme de interacţiune).
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în car e continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit
pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnost icării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie
oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
Lactoză
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
gal actoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele provenite din studii clinice au evidențiat faptul că bloc area dublă a sistemului renină-angiotensină -
aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor
angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, cum sunt
hipotensiunea arterială, hiperkaliemia și diminuarea funcției renale (inclusiv insuficiența renală acută),
comparativ cu administrarea unui singur medicament care acționează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.1).
Medicamente care inhibă mTOR sau DPP -IV
Pacienţi i care au fost trataţi concomitent cu inhibitori mTOR (de exemplu Temsirolimus) sau cu inhibitori
DPP -IV (de exemplu vildagliptin) pot prezenta un risc crescut de angioedem.
Trebuie avută precauţie la începerea administrării a unui inhibitor de mTOR sau inhibitor de DPP -IV la un
pacient care deja utilizează inhibitori ai ECA.
Diuretice
La pacienţii trataţi cu diuretice, în special la cei cu depleţie de volum şi/sau sare, după iniţierea tratamentului
cu un inhibitor al ECA poate să apară o scădere marcată a tensiunii arteriale. Posibilitatea apariţiei efectelor
hipotensive poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, prin creşterea aportului de lichide sau
sare, înainte de iniţierea tratamentului cu doze mici şi crescute progresiv de perindopril.
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare care conţin potasiu
Deşi concentraţia plasmatică a potasiului rămâne, de obicei, în l imita valorilor normale, la unii pacienţi
trataţi cu perindopril poate să apară hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu:
spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conţin potasiu
8
pot determina o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale potasiului. ca urmare, asocierea
perindoprilului cu medicamentele şi substanţele menţionate mai sus nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Dacă este indicată administrarea concomitentă, din cauza hipokaliemiei diagnosticate, aceste medicamente
trebuie utilizate cu precauţie şi cu monitorizarea frecventă a potasemiei.
Litiu
În timpul administrării concomitente a litiului cu inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale
conc entraţiei plasmatice şi toxicităţii litiului. Administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte
riscul de toxicitate al litiului, mărind suplimentar riscul de toxicitate al litiului determinat de inhibitorii ECA.
Nu este recomandată administ rarea perindoprilului cu litiu, dar dacă această asociere se dovedeşte a fi
necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a litemiei (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥ 3 g pe zi
La administrarea unui inhibitor al ECA concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de
exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX2 şi AINS neselective), poate să
apară scăderea efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a AINS poate
determina un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei renale, incluzând posibilitatea apariţiei insuficienţei renale
acute şi creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţie renală deja afectată.
Asoci erea trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod
corespunzător şi trebuie acordată atenţie specială monitorizării funcţiei renale după iniţierea terapiei asociate
şi ulterior, în mod periodic.
Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare
Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectul de scădere al tensiunii arteriale al
perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi, sau alte vasodilatatoare, poate
reduce suplimentar tensiunea arterială.
Medicamente antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat faptul că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a
medicamentelor antidiabetice (insulină, medicamente antidiabetice orale) poate să determine u n efect mai
puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în timpul
primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu afectare a funcţiei renale.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta -blocante, nitraţi
Perindoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (când este utilizat ca trombolitic),
trombolitice, beta -blocante şi/sau nitraţi.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a anumitor m edicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul de scădere a tensiunii arteriale al i nhibitorilor ECA.
Aur
Reacţiile de tip nitric (cu simptome care includ eritem facial tranzitor, greaţă, vărsături şi hipotensiune
arterială) au fost raportate rar la pacienţii cărora li s- a administrat aur injectabil (aurotiomalat de sodiu)
concomitent cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al
doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindica tă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori
ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o
9
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru uti lizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcin ă are efecte fetotoxice
la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate
neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la
IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a
craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea
depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea medicamentului Ernyom în timpul alăptării, nu se
recomandă utilizarea Ernyom şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative
cu profile de sigur anţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou- născutului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ernyom nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar, la unii pacienţi, pot
să apară reacţii individuale legate de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau în
asociere cu alte tratamente antihipertensive.
4.8 Reacţii adverse
În cursul tratamentului cu perindopril au fost obs ervate următoarele reacţii adverse care au fost clasificate în
funcţie de frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă ne cunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rar au fost raportate scăderea valorilor hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie,
leucopenie/neutropenie şi agranulocitoză sau pancitopenie. L a pacienţii cu deficit congenital de G-6 -PDH au
fost raportate foarte rar cazuri de anemie hemolitică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: hipoglicemie (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale dispoziţiei şi ale somnului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli, vertij, parestezii
Foarte rare: confuzie
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere
Tulbur ări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, angină pectorală, infarct miocardic şi accident vascular cerebral, posibil secundar
hipotensiunii arteriale marcate, la pacienţii cu risc crescut (vezi pct. 4.4).
10
Tulburări vasculare:
Frecvente: hipotensiune arterială şi simptome asociate hipotensiunii arteriale
Foarte rare: accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacienţii cu risc
crescut (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţa necunosc ută: vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse, dispnee
Mai puţin frecvente: bronhospasm
Foarte rare: pneumonie eozinofilică, rinită
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale, disgeuzie , dispepsie, diaree, constipaţie
Mai puţin frecvente: xerostomie
Foarte rare: pancreatită
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: hepatită atât citolitică cât şi colestatică (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare)
Afecţiuni cutan ate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau
laringelui, urticarie (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speci ale pentru utilizare)
Foarte rare: eritem polimorf
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: insuficienţă renală
Foarte rare: insuficienţă renală acută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
Mai puţin frecvente: transpiraţii
Investigaţii diagnostice
Pot să apară creşterea concentraţiilor pla smatice ale ureei şi creatininei, hiperkaliemie reversibilă la
întreruperea tratamentului, în special în prezenţa insuficienţei renale, insuficienţei cardiace severe şi
hipertensiunii renovasculare. Rar, s -au raportat creşterea valorilor serice ale enzimel or hepatice şi a
bilirubinemiei.
Studii clinice
În timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost înregistrate numai evenimentele adverse
grave. Un număr mic de pacienţi au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) din 6122 pacienţi trataţ i
cu perindopril şi 12 (0,2%) din 6107 pacienţi la care s -a administrat placebo.
La 6 pacienţi trataţi cu perindopril a fost observată hipotensiune arterială, la 3 pacienţi a fost observat
angioedem şi la 1 pacient a fost observat stop cardiac. Mai mulţi pacienţi din grupul de tratament cu
perindopril s -au retras din studiu din cauza apariţiei tusei, hipotensiunii arteriale sau intoleranţei, comparativ
cu placebo, 6,0% (n=366), respectiv 2,1% (n=129).
11
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucure ști 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.r o.
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului cu
inhibitori ai ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală,
hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse.
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în administrarea unei perfuzii intravenoase cu soluţie
salină izotonă. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal cu membrele
inferioare ridicate (poziţie anti -şoc) . Dacă este posibil, pot fi administrate angiotensină II în perfuzie şi/sau
catecolamine intravenos. Perindoprilul poate fi îndepărtat din circulaţia sistemică prin hemodializă (vezi pct.
4.4 Ate nţionări şi precauţii speciale pentru utilizare, Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă).
Implantarea unui pacemaker este indicată în cazul bradicardiei rezistente la tratament. Trebuie monitorizate
continuu semnele funcţiilor vitale, concentraţii le serice ale electroliţilor şi creatininemia.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, perindopril; codul ATC:
C09AA04
Perindoprilul este un inhibitor a l enzimei de conversie care transformă angiotensina I în angiotensină II
(enzima de conversie a angiotensinei, ECA). Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidază care
determină conversia angiotensinei I în angiotensină II, cu proprietăţi vasoconstrictoare, precum şi degradarea
bradikininei, cu proprietăţi vasodilatatoare, la o heptapeptidă inactivă.
Inhibarea ECA determină o reducere a concentraţiilor plasmatice ale angiotensinei II, ceea ce va determina
creşterea activităţii reninei plasmatice (prin inhibarea feed -back -ului negativ al eliberării de renină) şi
scăderea secreţiei de aldosteron. Deoarece ECA inactivează bradikinina, inhibarea ECA va determina, de
asemenea, o creştere a activităţii sistemelor kalikreină- kinină tisulare şi plasmatice (astfel fiind activat şi
sistemul prostaglandinic). Este posibil ca acest mecanism să contribuie la efectul de scădere a tensiunii
arteriale al inhibitorilor ECA şi să fie parţial responsabil pentru apariţia anumitor reacţii adverse (de exemplu
tusea).
Perind oprilul acţionează prin intermediul metabolitului său activ, perindoprilat. In vitro, ceilalţi metaboliţi nu
au demonstrat o activitate de inhibare a ECA.
Hipertensiune arterială
Perindoprilul este eficace în tratamentul hipertensiunii arteriale, indiferent de gradul acesteia: uşoară,
moderată, severă; se observă o reducere a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, atât în clinostatism, cât şi
în ortostatism.
Perindoprilul reduce rezistenţa vasculară periferică, determinând astfel scăderea tensiunii arteriale. Ca
urmare, creşte fluxul sanguin periferic, fără niciun efect asupra frecvenţei cardiace.
12
De regulă, fluxul sanguin renal creşte, în timp ce rata filtrării glomerulare (RFG) rămâne, de obicei,
nemodificată.
Activitatea antihipertensivă este maximă între 4 şi 6 ore după administrarea unei doze unice şi este menţinută
pentru cel puţin 24 de ore ; efectele terapeutice remanente reprezintă aproximativ 87-100% din efectul
maxim.
Scăderea tensiunii arteriale apare rapid. La pacienţii care răspund la tratamentul cu perindopril , normalizarea
tensiunii arteriale este obţinută în decurs de o lună şi se menţine fără apariţia tahifilaxiei.
Întreruperea tratamentului nu determină efect de rebound.
Perindoprilul reduce hipertrofia ventriculului stâng.
La o m, s-a demonstrat existenţa proprietăţilor vasodilatatoare ale perindoprilului. Acesta îmbunătăţeşte
elasticitatea arterelor mari şi scade raportul medie/lumen la nivelul arterelor mici.
Terapia asociată perindopril cu diuretice tiazidice determină un efe ct sinergic de tip aditiv. Asocierea
inhibitorilor ECA şi a diureticelor tiazidice scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de tratamentul
diuretic.
Insuficienţă cardiacă
Perindoprilul reduce efortul inimii prin reducerea presarcinii şi postsarcinii.
Studiile la pacienţi cu insuficienţă cardiacă au demonstrat:
- scăderea presiunii de umplere a ventriculului stâng şi drept
- reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,
- creşterea debitului cardiac şi îmbunătăţirea indicelui cardiac.
În studii le comparative, prima administrare a unei doze de 2 mg perindopril la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă uşoară până la moderată nu a fost asociată cu o reducere semnificativă a tensiunii arteriale,
comparativ cu placebo.
Pacienţii cu boală coronariană st abilă
Studiul EUROPA a fost un studiu multicentric, internaţional, randomizat, dublu- orb, placebo-controlat, cu
durata de 4 ani.
Au fost incluşi douăsprezece mii două sute optsprezece (12218) pacienţi, cu vârsta peste 18 ani, la care s-a
administrat random izat perindopril 8 mg (n=6110) sau placebo (n=6108).
Pacienţii incluşi în studiu prezentau boală coronariană fără semne clinice de insuficienţă cardiacă. În general,
90% din pacienţi aveau antecedente de infarct miocardic şi/sau revascularizare coronarian ă. La majoritatea
pacienţilor s -a administrat pe lângă medicamentul aflat în studiu, tratament obişnuit, incluzând antiagregante
plachetare, hipolipemiante şi beta- blocante.
Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost compus din mortalitatea cardiovasculară, infarctul
miocardic non- letal şi/sau stopul cardiac cu resuscitare reuşită. Tratamentul cu perindopril 8 mg, o dată pe zi,
a determinat o reducere absolută semnificativă a criteriului principal de evaluare, cu 1,9%, echivalentă cu o
reducere a riscului relativ cu 20% [IÎ 95% (9,4; 28,6) – pIÎ 95% (12,0; 31,6) –
p<0,001], comparativ cu placebo.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu
telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -D (The Veterans
Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de
Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a
unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
13
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de
organ. VA NEPHRON-
D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie diabetică. Aceste studii nu au
evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovascular e sau asupra
mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau
hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice
similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai
receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Tri al in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale
de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării
aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină
II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau
ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse.
Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în
cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s -a administrat placebo,
iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială
şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s -a administrat
aliskiren decât în cadrul grupului în care s -a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, absorbţia perindoprilului este rapidă şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă
în decurs de 1 oră. Biodisponibilitatea este de 65% până la 70%.
Aproximativ 20% din cantitatea totală de perindopril absorbită este transformată în perindoprilat, metabolitul
activ. În afară de perindoprilatul activ, prin metab olizarea perindoprilului mai rezultă cinci metaboliţi, toţi
inactivi. Timpul de înjumăt ăţire plasmatică prin eliminare al perindoprilului este de 1 oră. Concentraţia
plasmatică maximă a perindoprilatului este atinsă în decurs de 3 până la 4 ore.
Deoarece i ngestia de alimente scade conversia perindoprilului la perindoprilat, şi, prin urmare,
biodisponibilitatea, perindoprilul trebuie administrat oral, în doză unică zilnică, dimineaţa, înainte de micul
dejun.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,2 l/kg pentru perindoprilatul liber. Legarea de proteinele
plasmatice se face în proporţie mică (legarea perindoprilatului de enzima de conversie a angiotensinei se face
în proporţie mai mică de 30%), dar este dependentă de concentraţie.
Perindoprilatul este eliminat pe cale urinară şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al fracţiu nii
libere este de aproximativ 3 până la 5 ore. Disocierea perindoprilatului legat de enzima de conversie a
angiotensinei conduce la un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare „efectiv” de 25 de ore, astfel încât
concentraţia la starea de echilibru este atinsă în decurs de 4 zile.
După administrarea de doze repetate nu s -a observat acumularea perindoprilului.
Eliminarea perindoprilatului este scăzută la vârstnici şi, de asemenea, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau
renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă ajustarea dozei, în funcţie de severitatea
insuficienţei renale ( reflectată de clearance-ul creatininei).
În condiţii de dializă, clearance -ul perindoprilatului este de 70 ml/min.
Farmacocinetica perindoprilului este modificată la pacienţii cu ciroză hepatică: clearance -ul hepatic al
substanţei iniţiale este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat rezultat din
metabolizare nu este redusă şi, în consecinţă, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4. 2 „Doze și mod de
administrare” şi pct. 4.4 „ Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” ).
14
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate după administrarea orală de lungă durată (efectuate la şobolani şi maimuţe) au
evidenţiat că organul ţintă este rinichiul, iar afectarea este reversibilă.
Studiile in vivo şi in vitro nu au evidenţiat potenţial mutagen.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere (efectuate la şobolani, şoareci, iepuri şi maimuţe) nu au
evidenţiat niciun efec t embriotoxic sau teratogen. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei induc reacţii adverse în timpul ultimului stadiu de dezvoltare fetală, producând
deces fetal şi anomalii congenitale la rozătoare şi iepuri. Au fost observate leziuni renale şi creşterea
mortalităţii perinatale şi postnatale.
Studiile pe termen lung efectuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat potenţial carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoz ă monohidrat 100 mesh, spray dried
Celuloz ă microcristalin ă tip 102
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperat uri sub 25ºC, in ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din OPA -Al -PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Vim Spectrum S.R.L.,
Corunca nr. 409, jud. Mureş, cod 547367,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNE RE PE PIAŢĂ
7603/2015/01
7604/2015/01
15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
