PRAGIOLA 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pragiola 25 mg capsule
Pragiola 50 mg capsule
Pragiola 75 mg capsule
Pragiola 100 mg capsule
Pragiola 150 mg capsule
Pragiola 200 mg capsule
Pragiola 225 mg capsule
Pragiola 300 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine pregabalină 25 mg, 50 mg, 75 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg, 225 mg sau
300 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule 25 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare albă. Capul capsulei este
imprimat cu P25 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până
la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 – 14,8 mm.
Capsule 50 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare galben strălucitor. Pe capul
capsulei este imprimat P50 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 – 16,2 mm.
Capsule 75 mg: corpul capsulei de culoare galben-brun, capul capsulei de culoare galben-brun. Pe
capul capsulei este imprimat P75 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de
culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 – 14,8 mm.
Capsule 100 mg: corpul capsulei de culoare brun-roşiatic, capul capsulei de culoare brun-roşiatic. Pe
capul capsulei este imprimat P100 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de
culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 – 16,2 mm.
Capsule 150 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun-gălbui. Pe capul
capsulei este imprimat P150 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 17,2 – 18,3 mm.
2
Capsule 200 mg: corpul capsulei de culoare brun, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei
este imprimat P200 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă
până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 – 19,8 mm.
Capsule 225 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei
este imprimat P225 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă
până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 – 19,8 mm.
Capsule 300 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun închis. Pe capul
capsulei este imprimat P300 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 20,0 – 22,1 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere neuropată
Pragiola este indicat pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.
Epilepsie
Pragiola este indicat ca tratament adjuvant, la adulţii cu convulsii parţiale, cu sau fără generalizare
secundară.
Tulburare anxioasă generalizată
Pragiola este indicat pentru tratamentul tulburării anxioase generalizate (TAG) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize.
Durere neuropată
Tratamentul cu pregabalină poate fi început cu o doză de 150 mg administrată zilnic în două sau trei
prize. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 300 mg zilnic
după o perioadă de 3 până la 7 zile şi, dacă este nevoie, până la o doză maximă de 600 mg zilnic după
o perioadă de încă 7 zile.
Epilepsie
Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două
sau trei prize. Pe baza răspunsului individual şi pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la
300 mg pe zi după o săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.
Tulburare anxioasă generalizată
Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată regulat. Tratamentul cu pregabalină trebuie iniţiat cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul
şi tolerabilitatea individuale, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 1 săptămână.
După încă 1 săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge
la doza maximă de 600 mg pe zi.
Întreruperea tratamentului cu pregabalină
În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicaţie (vezi
pct. 4.4 şi pct. 4.8).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în primul rând prin excreţie renală, sub formă de
3
medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul
creatininei (vezi pct. 5.2), reducerea dozei la pacienţii cu afectare a funcţiei renale trebuie
individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei (Cl
cr), după cum se prezintă în Tabelul 1 şi
determinat conform următoarei formule:
Pregabalina se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).
Pentru pacienţii hemodializaţi, doza zilnică de pregabalina trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În
completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de
şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).
Tabelul 1. Ajustarea dozelor de pregabalină pe baza funcţiei renale
Clearance-ul
creatininei (Cl
cr)
(ml/min) Doza totală de pregabalină* Schema terapeutică
Doza de iniţiere
(mg/zi) Doza maximă
(mg/zi)
≥ 60 150 600 BID sau TID
≥30 - <60 75 300 BID sau TID
≥15 - <30 25 – 50 150 O dată pe zi sau
BID
< 15 25 75 O dată pe zi
Suplimentarea dozei după hemodializă (mg)
25 100 Doza unică+
TID = divizată în trei prize
BID = divizată în două prize
* Doza totală de pregabalină (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de schema terapeutică, exprimată în
mg/doză
+ Doza suplimentară este unică
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Pragiola la copii cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţi (între 12 şi
17 ani) nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozei de pragabalină din cauza scăderii funcţiei renale
(vezi pacienţi cu insuficienţă renală).
Mod de administrare
Pragiola poate fi administrat cu sau fără alimente.
Pragiola este numai pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi cu diabet zaharat
4
În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au câştigat în greutate în timpul
tratamentului cu pregabalină pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.
Reacţii de hipersensibilitate
În cadrul experienţiei după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, inclusiv
cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem de exemplu edem facial, perioral sau al căilor
aeriene superioare, tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt imediat.
Ameţeală, somnolenţă, pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală
Tratamentul cu pregabalină s-a asociat cu ameţeală şi somnolenţă, care pot creşte incidenţa leziunilor
accidentale (căderi) la populaţia vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, au existat, de
asemenea, raportări de pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală. De aceea, pacienţii trebuie
avertizaţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu posibilele reacţii adverse ale medicamentului.
Efecte asupra vederii
În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi trataţi cu pregabalină
comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut
în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus
teste oftalmologice, incidenţa reducerii acuităţii vizuale şi a modificărilor de câmp vizual a fost mai
mare la pacienţii trataţi cu pregabalină decât la pacienţii la care s-a administrat placebo; incidenţa
modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienţii la care s-a administrat placebo
(vezi pct. 5.1).
În cadrul experienţei de după punerea pe piață, au fost raportate, de asemenea, reacţii adverse vizuale,
inclusiv pierderea vederii, înceţoşarea vederii sau alte modificări ale acuităţii vizuale, dintre care multe
au fost tranzitorii. Întreruperea tratamentului cu pregabalină poate duce la dispariţia sau reducerea
acestor simptome vizuale.
Insuficienţă renală
Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalină, în câteva
cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacţii adverse.
Întreruperea tratamentului concomitent cu medicamente antiepileptice
Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice
administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalină, şi care să
susţină monoterapia cu pregabalină.
Simptome de întrerupere
După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, la unii pacienţi s-au observat
simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele evenimente: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate,
diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, durere, convulsii, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând
dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie avertizat despre aceastea.
În timpul administrării de pregabalină sau la scurt timp după întreruperea administrării de pregabalină,
pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus şi convulsii de tip grand mal.
În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că
incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.
Insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ
După punerea pe piaţă, au existat raportǎri de insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ la anumiţi pacienţi
cărora li s-a administrat pregabalină. Aceste reacţii au fost de cele mai multe ori raportate la pacienţi în
vârstă, cu funcţie cardiovasculară compromisă, cărora li s-a administrat pregabalină. Pregabalina
trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Reacţia adversă poate să dispară la întreruperea
tratamentului cu pregabalină.
Tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatismul măduvei spinării
5
În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatism al măduvei spinării, incidenţa reacţiilor
adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central şi în special a somnolenţei a
fost crescută. Aceasta poate fi atribuită unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor utilizate
concomitent (de exemplu antispastice), necesare în tratamentul acestei patologii. Acest fapt trebuie
luat în considerare atunci când se prescrie pregabalină pentru tratamentul acestei patologii.
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente
antiepileptice în câteva indicaţii. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo
efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară
şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi din datele disponibile nu se
exclude posibilitatea unui risc crescut pentru pregabalină.
Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale ideaţiei suicidare şi ale comportamentelui
suicidar şi trebuie să fie luat în considerare un tratament adecvat. Pacienţii (şi persoanele care ingrijesc
pacienţii) trebuie să fie îndrumaţi să ceară sfatul medicului pentru identificarea primelor semne ale
apariţiei ideaţiei suicidare sau comportamentului suicidar.
Scăderea funcţiei tractului gastro-intestinal inferior
După punerea pe piaţă au fost raportate evenimente legate de scăderea funcţiei tractului gastro-
intestinal inferior (de exemplu, obstrucţie intestinală, ileus paralitic, constipaţie) atunci când
pregabalina a fost administrată concomitent cu medicamente care pot induce constipaţia, cum sunt
analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipaţiei (în mod special la
femei şi pacienţi vârstnici), atunci când pregabalina şi opioidele sunt administrate concomitent.
Administrare incorectă, potenţial de abuz sau dependenţă
Au fost raportate cazuri de administrare incorectă, abuz şi dependenţă. Se recomandă prudenţă în cazul
pacienţilor cu antecedente de abuz de substanţe, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome de
administrare incorectă, abuz sau dependenţă de pregabalină (au fost raportate: apariţia toleranţei,
creşterea dozelor, comportament de căutare de droguri).
Encefalopatie
Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienţi cu afecţiuni subiacente care
pot determina apariţia encefalopatiei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile farmacocinetice sunt improbabile deoarece pregabalina se excretă în urină predominant
ca medicament netransformat, prezintă o metabolizare neglijabilă la om (<2% din doza regăsită în
urină sub formă de metaboliţi), in vitro nu este inhibată metabolizarea medicamentului, precum şi din
cauza faptului că nu se leagă de proteinele plasmatice,.
Studii in vivo şi studii farmacocinetice populaţionale
În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic între
pregabalină şi fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam,
oxicodonă sau etanol. În studiile farmacocinetice populaţionale s-a demonstrat că antidiabeticele orale,
diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina şi topiramatul nu influenţează clinic semnificativ
clearance-ului pregabalinei.
Contraceptive orale noretisteron şi/sau etinilestradiol
Administrarea concomitentă a pregabalinei cu contraceptivele orale noretisteronă şi/sau etinilestradiol
nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanţe.
Medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central
Pregabalina poate amplifica efectele etanolului şi lorazepamului. În studii clinice controlate, dozele
repetate de pregabalină administrate oral concomitent cu oxicodonă, lorazepam sau alcool etilic nu au
determinat efecte importante clinic asupra respiraţiei. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă,
6
există raportări de insuficienţă respiratorie şi comă la pacienţii trataţi concomitent cu pregabalină şi cu
alte medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central. Pregabalina pare să aibă efect
aditiv în tulburările funcţiei cognitive şi a funcţiei motorii grosiere determinate de către oxicodonă.
Interacţiuni la pacienţi vârstnici
La voluntarii vârstnici nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacodinamice specifice. Studii
de interacţiune s-au realizat numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
Deoarece riscul potenţial la om nu este cunoscut, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze
metode contraceptive eficace.
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea pregabalinei de către femeile gravide. Studiile la
animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial la om nu este cunoscut.
Pragiola nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar (beneficiul terapeutic
matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt).
Alăptarea
Pregabalina este eliminat în laptele matern. (vezi pct. 5.2). Efectul pregabalinei asupra nou-
născutului/copilului mic nu este cunoscut. În funcție de evaluarea raportului beneficiul tratamentului
matern / beneficiul alăptarii nou-născutului, trebuie luată decizia întreruperii alăptării sau a
tratamentului mamei.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalinei asupra fertilităţii la femeii.
Într-un studiu clinic de evaluare a efectului pregabalinei asupra motilitaţii spermatozoizilor, subiecţi
sănătoşi de sex masculin au fost expuşi la pregabalină în doză de 600 mg pe zi. După 3 luni de
tratament, nu au existat efecte asupra motilităţii spermatozoizilor.
Un studiu de fertilitate efectuat la femelele de şobolan a evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii.
Studiile de fertilitate efectuate la şobolani masculi au evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii şi
dezvoltării. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pragiola poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Pragiola poate determina ameţeli şi somnolenţă şi, de aceea, poate influenţa capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule, să nu
folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activităţi potenţial periculoase, decât dacă se
cunoaşte în ce mod medicamentul afectează aceste activităţi.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat al profilului de siguranță
Într-un program clinic în care au fost incluşi peste 8900 pacienţi expuşi la pregabalină, dintre care
peste 5600 au fost implicaţi în studii dublu-orb controlate cu placebo, cele mai frecvente reacţii
adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate
uşoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvenţa întreruperii administrării din cauza
reacţiilor adverse a fost de 12% pentru pacienţii cărora li s-a administrat pregabalină şi de 5% pentru
pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat
întreruperea tratamentului cu pregabalină au fost ameţeala şi somnolenţa.
7
Tabelul reacțiilor adverse
În tabelul de mai jos, toate reacţiile adverse care apar cu o incidenţă mai mare decât cu placebo şi la
mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase şi frecvenţă [foarte frecvente (> 1/10), frecvente
(> 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000), foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)]. În cadrul aceleiaşi
categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse prezentate pot fi asociate şi cu bolile preexistente şi/sau cu medicamentele
administrate concomitent.
În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatismul măduvei spinării, incidenţa reacţiilor
adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul SNC şi în special a somnolenţei a fost crescută (vezi
pct. 4.4).
În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacţii adverse adiţionale raportate după punerea pe
piaţă.
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Frecvente Rinofaringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Neutropenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Angioedem, reacţii alergice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Apetit crescut
Mai puţin frecvente Anorexie, hipoglicemie
Tulburări psihice
Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido
scăzut
Mai puţin frecvente Halucinaţii, atac de panică, nelinişte, agitaţie, depresie,
comportament depresiv, stare de exaltare, agresivitate, labilitate
emoţională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise
anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie
Rare Dezinhibiţie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Ameţeli, somnolenţă, cefalee
Frecvente Ataxie, tulburări de coordonare, tremor, dizartrie, amnezie, tulburări
de atenţie, parestezii, hipoestezii, sedare, tulburări de echilibru,
letargie
Mai puţin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierdere a conştienţei, hiperactivitate
psihomotorie, dischinezie, ameţeli ortostatice (posturale), tremor
intenţional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mentală, tulburări
de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzaţie de arsură, ageuzie, stare
generală de rău
Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată, diplopie
Mai puţin frecvente Pierdere a vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară,
afectare a câmpului visual, reducerea acuităţii vizuale, dureri oculare,
astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimaţie, iritare oculară
Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea profundă a percepţiei
vizuale, midriază, strabism, percepţie vizuală strălucitoare
Tulburări acustice şi vestibulare
8
Frecvente Vertij
Mai puţin frecvente Hiperacuzie
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală,
insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ
Rare Prelungirea intervalului QT , tahicardie sinusală, aritmie sinusală
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestie
facială, extremităţi reci
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune
nazală
Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului
Frecvente Vărsături, greaţǎ, constipaţie, diaree, flatulenţă, distensie
abdominală, xerostomie
Mai puţin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreţie salivară, hipoestezie orală
Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie
Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Erupţii cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit
Rare Sindrom Stevens Johnson, transpiraţii reci
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul
membrelor, spasm cervical
Mai puţin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală,
rigiditate musculară
Rare Rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Incontinenţă urinară, disurie
Rare Insuficienţă renală, oligurie, retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente Disfuncţie erectilă
Mai puţin frecvente Disfuncţie sexuală, ejaculare întarziată, dismenoree, dureri la
nivelul sânului
Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor,
ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căzături, senzaţie de
ebrietate, stare de rău, fatigabilitate
Mai puţin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzaţie de apăsare în piept, durere,
pirexie, sete, frisoane, astenie
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creştere a greutăţii corporale
Mai puţin frecvente Creştere a creatinfosfokinazei, creştere a alaninaminotransferazei,
creştere a aspartataminotransferazei, creştere a valorilor glicemiei,
scădere a numărului de trombocite, creştere a creatininemiei,
scădere a potasemiei, scădere a greutăţii corporale
Rare Scădere a numărului de leucocite
La unii pacienţi, după întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, s-au
observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele reacţii: insomnie, cefalee, greaţă,
anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, dureri, hiperhidroză şi ameţeli,
sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie informat despre acestea.
În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că
incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.
9
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.
4.9 Supradozaj
Simptome
În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, cel mai frecvent raportate reacţii adverse observate în
cazul supradozajului cu pregabalină au inclus somnolenţă, stare confuzională, agitaţie şi stare de
nelinişte.
Au fost raportate cazuri rare de comă.
Abordare terapeutică
Abordarea terapeutică a supradozajului cu pregabalină trebuie să includă măsuri generale de susţinere
şi, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX16
Substanţa activă, pregabalina, este un analog al acidului gama-aminobutiric (acidul (S)-3-
(aminometil)-5-metilhexanoic).
Mecanism de acţiune
Pregabalina se leagă de o subunitate auxiliară (α2-δ proteina) a canalelor de calciu voltaj-dependente
din sistemul nervos central.
Eficacitatea şi siguranţa clinică
Durere neuropată
Eficacitatea a fost demonstrată în studii efectuate pentru neuropatia diabetică, nevralgia post herpetică
si traumatismul măduvei spinării. Eficacitatea nu a fost studiată pentru alte tipuri de durere neuropată.
Pregabalina a fost studiată în 10 studii clinice controlate cu durată de până la 13 săptămâni, cu
administrare de două ori pe zi şi cu durată de până la 8 săptămâni cu administrare de trei ori pe zi. Per
ansamblu, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru administrarea de două ori pe zi şi pentru
administrarea de trei ori pe zi au fost similare.
În studiile clinice cu durată de până la 12 săptămâni s-a constatat o reducere a durerii neuropate, atât a
celei periferice, cât şi a celei centrale în prima săptămână de tratament, reducere care s-a menţinut pe
durata perioadei de tratament.
În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată periferică, 35% dintre pacienţii trataţi
cu pregabalină şi 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire cu 50% a
scorului durerii. Pentru pacienţii la care nu s-a înregistrat somnolenţă, o asemenea îmbunătăţire a fost
observată la 33% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii la care s-a administrat
placebo. Pentru pacienţii la care s-a înregistrat somnolenţă, rata de răspuns a fost de 48% pentru
pregabalină, respectiv 16% pentru placebo.
În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată centrală, 22% dintre pacienţii trataţi cu
pregabalină şi 7% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire de 50% a
10
scorului durerii.
Epilepsie
Tratament adjuvant
S-au efectuat 3 studii clinice controlate, desfăşurate pe o durată de 12 săptămâni, fie cu două doze pe
zi (BID) fie cu trei doze pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru schemele
de administrare BID şi TID au fost similare.
Reducerea frecvenţei convulsiilor s-a observat încă din prima săptămână de tratament.
Monoterapie (pacienţi recent diagnosticaţi)
Pregabalina a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 56 de săptămâni cu o
schemă de administrare de două ori pe zi (BID). Pregabalina nu a demonstrat non-inferioritate
comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare constând în 6 luni lipsite
de convulsii. Pregabalina şi lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranţei şi au fost la
fel de bine tolerate.
Tulburare anxioasă generalizată
Pregabalina a fost investigată în 6 studii clinice controlate cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la
vârstnici cu durata de 8 săptămâni şi un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază
dublu-orb cu durata de 6 luni de prevenire a recăderii.
Ameliorarea simptomelor din TAG, aşa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietăţii
(HAM-A), s-a observat din prima săptămână.
În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni) la 52% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină
şi la 38% dintre pacienţii cărora li s-a administrat cu placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puţin
50% a scorului HAM-A total între stadiul iniţial şi cel final al studiului.
În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi care au utilizat pregabalină
decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată, care a dispărut în
majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice controlate testarea
oftalmologică (incluzând testarea acuităţii vizuale, testarea formală a câmpului vizual şi examinarea
fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienţi. La aceşti pacienţi, acuitatea
vizuală a fost redusă la 6,5% din pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 4,8% din pacienţii cărora li
s-a administrat placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienţii trataţi cu
pregabalină şi la 11,7% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Modificările fundoscopice au
fost observate la 1,7% dintre pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 2,1% dintre pacienţii cărora li s-
a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Starea de echilibru farmacocinetic pentru pregabalină este similară la voluntarii sănătoşi și pacienţii cu
epilepsie care utilizează medicaţie antiepileptică.
Absorbţie
Pregabalina se absoarbe rapid atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar, cu
atingerea concentraţiei plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât şi a
dozelor repetate.
Biodisponibilitatea orală a pregabalinei este estimată la ≥90% şi este independentă de doză. După
administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbţie a
pregabalinei este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea
C
max cu aproximativ 25-30% şi întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuşi, administrarea
pregabalinei odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbţie
al pregabalinei.
11
Distribuţie
În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalina traversează bariera hematoencefalică la şoarece,
şobolan şi maimuţă. S-a demonstrat că pregabalina traversează placenta la şoarece şi este prezentă în
laptele femelelor de şobolan. La om, volumul aparent de distribuţie al pregabalinei după
administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalina nu se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
La om, pregabalina prezintă o metabolizare neglijabilă. După administrarea unei doze de pregabalină
marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regasită în urină a fost sub formă de
pregabalină netransformat. Derivatul N-metilat al pregabalinei, principalul metabolit al pregabalinei
descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al
racemizării enantiomerului L al pregabalinei la enantiomer D.
Eliminare
Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în principal prin excreţie renală, sub formă de
medicament netransformat. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei
este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinei şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu
clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficienţă renală).
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hemodializaţi este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2
Tabelul 1).
Liniaritate/non-liniaritate
Farmacocinetica pregabalinei este liniară la doze mai mari decât doza zilnică recomandată.
Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalină este mică (<20%). Farmacocinetica
după administrarea de doze repetate este predictibilă din datele pentru doza unică. Totuşi, în practică,
nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de pregabalină.
Sex
Studiile clinice evidenţiază că sexul nu influenţează clinic semnificativ concentraţiile plasmatice ale
pregabalinei.
Insuficienţă renală
Clearance-ul pregabalineui este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalina se
elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentraţiile plasmatice
ale pregabalinei sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de
eliminare, la pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor, iar după efectuarea
şedinţelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).
Insuficienţă hepatică
Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece
pregabalina nu prezintă o metabolizare semnificativă la om şi se excretă în urină predominant sub
formă de medicament netransformat, se poate afirma că insuficienţa hepatică nu afectează semnificativ
concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.
Persoane vârstnice (cu vârsta peste 65 ani)
Clearance-ul pregabalinei tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance-
ului oral al pregabalinei este paralelă cu scăderea clearance-ul creatininei, asociată cu înaintarea în
vârstă. Reducerea dozelor de pregabalină poate fi necesară la pacienţi cu funcţie renală compromisă
din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).
Alăptare
Farmacocinetica dozei de pregabalină 150 mg administrată la interval de 12ore (doză zilnică de300
mg) a fost evaluată la un număr de10 femei care alăptau, la interval de cel puțin 12 săptămâni
postpartum. Alăptarea a avut puțină sau nicio influență asupra farmacocineticii pregabalinei. După
atingerea stării de echilibru, pregabalina a fost eliminată în laptele matern la concentrații medii de
aproximativ76% din cele plasmatice. Doza estimată transferată la sugari prin lapte (presupunând un
consum mediu de lapte matern de 150 ml/kg greutate corporală pe zi) de la mame care au utilizat
12
pregabalină în doză de 300 mg pe zi sau doza maximă de 600mg pe zi, ar fi de 0,31, respectiv
0,62mg/kg greutate corporală pe zi. Aceste doze estimate reprezintă aproximativ 7% din doza maternă
zilnică totală calculată în mg/kg greutate corporală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile convenţionale privind siguranţa farmacologică la animale, pregabalina a fost bine tolerată la
doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate la şobolan şi maimuţă s-au
observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate şi ataxie. Creşterea incidenţei
atrofiei retiniene observate frecvent la şobolanul vârstnic albinos s-a observat după expunerea
îndelungată la pregabalină, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă
recomandată clinic.
S-a demonstrat că pregabalina nu este teratogenă la şoarece, şobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la
şobolan şi iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea
prenatală/postnatală, pregabalina induce toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de şobolan la
expuneri > 2 ori faţă de expunerea maximă recomandată la om.
Reacţiile adverse asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele au fost observate numai la expuneri
suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice. Reacţiile adverse asupra organelor de reproducere
masculine şi parametrilor spermei au fost reversibile şi au apărut numai la expuneri suficient mai mari
faţă de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul
organelor reproducătoare masculine la şobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu
relevanţă clinică scăzută sau lipsite de relevanţă clinică.
Bateriile de teste in vitro şi in vivo au arătat că pregabalina nu este genotoxică.
La şobolan şi la şoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalină, cu durata de 2 ani. La
şobolan, nu s-a observat apariţia de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori faţă de expunerea medie la
om la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg pe zi. La şoarece, nu s-a observat creşterea
incidenţei tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creştere a
incidenţei hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formaţiunilor
tumorale induse de pregabalină la şoarece implică modificări trombocitare şi proliferare celulară
endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la şobolan sau la om, fapt
bazat pe datele clinice pe termen scurt şi pe termen lung limitat. Nu există dovezi care să sugereze un
risc asociat la om.
La puii de şobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la şobolanii adulţi. Totuşi,
puii de şobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele
clinice din partea SNC de hiperactivitate şi bruxism şi câteva modificări ale procesului de creştere
(întreruperea tranzitorie a creşterii în greutate). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la
expuneri de 5 ori mai mari decât expunerea terapeutică la om.
La puii de şobolan s-a observat reducerea răspunsului acustic neaşteptat, la 1-2 săptămâni după
expunerea > de 2 ori decât expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect
nu s- a mai observat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Con
ţinutul capsulei
Amidon de porumb pregelatinizat
Talc
Capsulă 25 mg
Dioxid de titan (E171)
13
Gelatină
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsule 50 mg, 75 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid galben de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsulă 100 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan (E171)]
capsulă 150 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol].
capsule 200 mg, 225 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsulă 300 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan (E171)]
6.2 Incompatilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere (PVC-PVDC/Al), conţinând 14, 28, 30, 56, 60, 84, 90 sau 100 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
14
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7679/2015/01-08
7680/2015/01-08
7681/2015/01-08
7682/2015/01-08
7683/2015/01-08
7684/2015/01-08
7685/2015/01-08
7686/2015/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pragiola 25 mg capsule
Pragiola 50 mg capsule
Pragiola 75 mg capsule
Pragiola 100 mg capsule
Pragiola 150 mg capsule
Pragiola 200 mg capsule
Pragiola 225 mg capsule
Pragiola 300 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine pregabalină 25 mg, 50 mg, 75 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg, 225 mg sau
300 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule 25 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare albă. Capul capsulei este
imprimat cu P25 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă până
la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 – 14,8 mm.
Capsule 50 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare galben strălucitor. Pe capul
capsulei este imprimat P50 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 – 16,2 mm.
Capsule 75 mg: corpul capsulei de culoare galben-brun, capul capsulei de culoare galben-brun. Pe
capul capsulei este imprimat P75 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de
culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 13,8 – 14,8 mm.
Capsule 100 mg: corpul capsulei de culoare brun-roşiatic, capul capsulei de culoare brun-roşiatic. Pe
capul capsulei este imprimat P100 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de
culoare albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 15,3 – 16,2 mm.
Capsule 150 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun-gălbui. Pe capul
capsulei este imprimat P150 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 17,2 – 18,3 mm.
2
Capsule 200 mg: corpul capsulei de culoare brun, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei
este imprimat P200 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă
până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 – 19,8 mm.
Capsule 225 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun. Pe capul capsulei
este imprimat P225 cu cerneală de culoare neagră. Conținutul capsulei este pulbere de culoare albă
până la aproape albă. Lungimea capsulei: 18,7 – 19,8 mm.
Capsule 300 mg: corpul capsulei de culoare albă, capul capsulei de culoare brun închis. Pe capul
capsulei este imprimat P300 cu cerneală de culoare albă. Conținutul capsulei este pulbere de culoare
albă până la aproape albă. Lungimea capsulei: 20,0 – 22,1 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere neuropată
Pragiola este indicat pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.
Epilepsie
Pragiola este indicat ca tratament adjuvant, la adulţii cu convulsii parţiale, cu sau fără generalizare
secundară.
Tulburare anxioasă generalizată
Pragiola este indicat pentru tratamentul tulburării anxioase generalizate (TAG) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize.
Durere neuropată
Tratamentul cu pregabalină poate fi început cu o doză de 150 mg administrată zilnic în două sau trei
prize. În funcţie de răspunsul şi tolerabilitatea fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 300 mg zilnic
după o perioadă de 3 până la 7 zile şi, dacă este nevoie, până la o doză maximă de 600 mg zilnic după
o perioadă de încă 7 zile.
Epilepsie
Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două
sau trei prize. Pe baza răspunsului individual şi pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la
300 mg pe zi după o săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.
Tulburare anxioasă generalizată
Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată regulat. Tratamentul cu pregabalină trebuie iniţiat cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul
şi tolerabilitatea individuale, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 1 săptămână.
După încă 1 săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge
la doza maximă de 600 mg pe zi.
Întreruperea tratamentului cu pregabalină
În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicaţie (vezi
pct. 4.4 şi pct. 4.8).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în primul rând prin excreţie renală, sub formă de
3
medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul
creatininei (vezi pct. 5.2), reducerea dozei la pacienţii cu afectare a funcţiei renale trebuie
individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei (Cl
cr), după cum se prezintă în Tabelul 1 şi
determinat conform următoarei formule:
Pregabalina se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).
Pentru pacienţii hemodializaţi, doza zilnică de pregabalina trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În
completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de
şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).
Tabelul 1. Ajustarea dozelor de pregabalină pe baza funcţiei renale
Clearance-ul
creatininei (Cl
cr)
(ml/min) Doza totală de pregabalină* Schema terapeutică
Doza de iniţiere
(mg/zi) Doza maximă
(mg/zi)
≥ 60 150 600 BID sau TID
≥30 - <60 75 300 BID sau TID
≥15 - <30 25 – 50 150 O dată pe zi sau
BID
< 15 25 75 O dată pe zi
Suplimentarea dozei după hemodializă (mg)
25 100 Doza unică+
TID = divizată în trei prize
BID = divizată în două prize
* Doza totală de pregabalină (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de schema terapeutică, exprimată în
mg/doză
+ Doza suplimentară este unică
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Pragiola la copii cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţi (între 12 şi
17 ani) nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozei de pragabalină din cauza scăderii funcţiei renale
(vezi pacienţi cu insuficienţă renală).
Mod de administrare
Pragiola poate fi administrat cu sau fără alimente.
Pragiola este numai pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi cu diabet zaharat
4
În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au câştigat în greutate în timpul
tratamentului cu pregabalină pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.
Reacţii de hipersensibilitate
În cadrul experienţiei după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, inclusiv
cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem de exemplu edem facial, perioral sau al căilor
aeriene superioare, tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt imediat.
Ameţeală, somnolenţă, pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală
Tratamentul cu pregabalină s-a asociat cu ameţeală şi somnolenţă, care pot creşte incidenţa leziunilor
accidentale (căderi) la populaţia vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, au existat, de
asemenea, raportări de pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mentală. De aceea, pacienţii trebuie
avertizaţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu posibilele reacţii adverse ale medicamentului.
Efecte asupra vederii
În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi trataţi cu pregabalină
comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut
în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus
teste oftalmologice, incidenţa reducerii acuităţii vizuale şi a modificărilor de câmp vizual a fost mai
mare la pacienţii trataţi cu pregabalină decât la pacienţii la care s-a administrat placebo; incidenţa
modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienţii la care s-a administrat placebo
(vezi pct. 5.1).
În cadrul experienţei de după punerea pe piață, au fost raportate, de asemenea, reacţii adverse vizuale,
inclusiv pierderea vederii, înceţoşarea vederii sau alte modificări ale acuităţii vizuale, dintre care multe
au fost tranzitorii. Întreruperea tratamentului cu pregabalină poate duce la dispariţia sau reducerea
acestor simptome vizuale.
Insuficienţă renală
Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalină, în câteva
cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacţii adverse.
Întreruperea tratamentului concomitent cu medicamente antiepileptice
Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice
administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalină, şi care să
susţină monoterapia cu pregabalină.
Simptome de întrerupere
După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalin, la unii pacienţi s-au observat
simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele evenimente: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate,
diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, durere, convulsii, hiperhidroză şi ameţeli, sugerând
dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie avertizat despre aceastea.
În timpul administrării de pregabalină sau la scurt timp după întreruperea administrării de pregabalină,
pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus şi convulsii de tip grand mal.
În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că
incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.
Insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ
După punerea pe piaţă, au existat raportǎri de insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ la anumiţi pacienţi
cărora li s-a administrat pregabalină. Aceste reacţii au fost de cele mai multe ori raportate la pacienţi în
vârstă, cu funcţie cardiovasculară compromisă, cărora li s-a administrat pregabalină. Pregabalina
trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Reacţia adversă poate să dispară la întreruperea
tratamentului cu pregabalină.
Tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatismul măduvei spinării
5
În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatism al măduvei spinării, incidenţa reacţiilor
adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central şi în special a somnolenţei a
fost crescută. Aceasta poate fi atribuită unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor utilizate
concomitent (de exemplu antispastice), necesare în tratamentul acestei patologii. Acest fapt trebuie
luat în considerare atunci când se prescrie pregabalină pentru tratamentul acestei patologii.
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente
antiepileptice în câteva indicaţii. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo
efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară
şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut şi din datele disponibile nu se
exclude posibilitatea unui risc crescut pentru pregabalină.
Prin urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale ideaţiei suicidare şi ale comportamentelui
suicidar şi trebuie să fie luat în considerare un tratament adecvat. Pacienţii (şi persoanele care ingrijesc
pacienţii) trebuie să fie îndrumaţi să ceară sfatul medicului pentru identificarea primelor semne ale
apariţiei ideaţiei suicidare sau comportamentului suicidar.
Scăderea funcţiei tractului gastro-intestinal inferior
După punerea pe piaţă au fost raportate evenimente legate de scăderea funcţiei tractului gastro-
intestinal inferior (de exemplu, obstrucţie intestinală, ileus paralitic, constipaţie) atunci când
pregabalina a fost administrată concomitent cu medicamente care pot induce constipaţia, cum sunt
analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipaţiei (în mod special la
femei şi pacienţi vârstnici), atunci când pregabalina şi opioidele sunt administrate concomitent.
Administrare incorectă, potenţial de abuz sau dependenţă
Au fost raportate cazuri de administrare incorectă, abuz şi dependenţă. Se recomandă prudenţă în cazul
pacienţilor cu antecedente de abuz de substanţe, iar pacienţii trebuie monitorizaţi pentru simptome de
administrare incorectă, abuz sau dependenţă de pregabalină (au fost raportate: apariţia toleranţei,
creşterea dozelor, comportament de căutare de droguri).
Encefalopatie
Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienţi cu afecţiuni subiacente care
pot determina apariţia encefalopatiei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiunile farmacocinetice sunt improbabile deoarece pregabalina se excretă în urină predominant
ca medicament netransformat, prezintă o metabolizare neglijabilă la om (<2% din doza regăsită în
urină sub formă de metaboliţi), in vitro nu este inhibată metabolizarea medicamentului, precum şi din
cauza faptului că nu se leagă de proteinele plasmatice,.
Studii in vivo şi studii farmacocinetice populaţionale
În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic între
pregabalină şi fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam,
oxicodonă sau etanol. În studiile farmacocinetice populaţionale s-a demonstrat că antidiabeticele orale,
diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina şi topiramatul nu influenţează clinic semnificativ
clearance-ului pregabalinei.
Contraceptive orale noretisteron şi/sau etinilestradiol
Administrarea concomitentă a pregabalinei cu contraceptivele orale noretisteronă şi/sau etinilestradiol
nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanţe.
Medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central
Pregabalina poate amplifica efectele etanolului şi lorazepamului. În studii clinice controlate, dozele
repetate de pregabalină administrate oral concomitent cu oxicodonă, lorazepam sau alcool etilic nu au
determinat efecte importante clinic asupra respiraţiei. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă,
6
există raportări de insuficienţă respiratorie şi comă la pacienţii trataţi concomitent cu pregabalină şi cu
alte medicamente cu efect deprimant asupra sistemului nervos central. Pregabalina pare să aibă efect
aditiv în tulburările funcţiei cognitive şi a funcţiei motorii grosiere determinate de către oxicodonă.
Interacţiuni la pacienţi vârstnici
La voluntarii vârstnici nu s-au efectuat studii privind interacţiunile farmacodinamice specifice. Studii
de interacţiune s-au realizat numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepţia la bărbaţi şi femei
Deoarece riscul potenţial la om nu este cunoscut, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze
metode contraceptive eficace.
Sarcina
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea pregabalinei de către femeile gravide. Studiile la
animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial la om nu este cunoscut.
Pragiola nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar (beneficiul terapeutic
matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt).
Alăptarea
Pregabalina este eliminat în laptele matern. (vezi pct. 5.2). Efectul pregabalinei asupra nou-
născutului/copilului mic nu este cunoscut. În funcție de evaluarea raportului beneficiul tratamentului
matern / beneficiul alăptarii nou-născutului, trebuie luată decizia întreruperii alăptării sau a
tratamentului mamei.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalinei asupra fertilităţii la femeii.
Într-un studiu clinic de evaluare a efectului pregabalinei asupra motilitaţii spermatozoizilor, subiecţi
sănătoşi de sex masculin au fost expuşi la pregabalină în doză de 600 mg pe zi. După 3 luni de
tratament, nu au existat efecte asupra motilităţii spermatozoizilor.
Un studiu de fertilitate efectuat la femelele de şobolan a evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii.
Studiile de fertilitate efectuate la şobolani masculi au evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii şi
dezvoltării. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pragiola poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Pragiola poate determina ameţeli şi somnolenţă şi, de aceea, poate influenţa capacitatea
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule, să nu
folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activităţi potenţial periculoase, decât dacă se
cunoaşte în ce mod medicamentul afectează aceste activităţi.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat al profilului de siguranță
Într-un program clinic în care au fost incluşi peste 8900 pacienţi expuşi la pregabalină, dintre care
peste 5600 au fost implicaţi în studii dublu-orb controlate cu placebo, cele mai frecvente reacţii
adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate
uşoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvenţa întreruperii administrării din cauza
reacţiilor adverse a fost de 12% pentru pacienţii cărora li s-a administrat pregabalină şi de 5% pentru
pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat
întreruperea tratamentului cu pregabalină au fost ameţeala şi somnolenţa.
7
Tabelul reacțiilor adverse
În tabelul de mai jos, toate reacţiile adverse care apar cu o incidenţă mai mare decât cu placebo şi la
mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase şi frecvenţă [foarte frecvente (> 1/10), frecvente
(> 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi 1/10000 şi <1/1000), foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)]. În cadrul aceleiaşi
categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse prezentate pot fi asociate şi cu bolile preexistente şi/sau cu medicamentele
administrate concomitent.
În tratamentul durerii neuropate centrale cauzate de traumatismul măduvei spinării, incidenţa reacţiilor
adverse în general, a reacţiilor adverse la nivelul SNC şi în special a somnolenţei a fost crescută (vezi
pct. 4.4).
În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacţii adverse adiţionale raportate după punerea pe
piaţă.
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Frecvente Rinofaringită
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Neutropenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Angioedem, reacţii alergice
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Apetit crescut
Mai puţin frecvente Anorexie, hipoglicemie
Tulburări psihice
Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido
scăzut
Mai puţin frecvente Halucinaţii, atac de panică, nelinişte, agitaţie, depresie,
comportament depresiv, stare de exaltare, agresivitate, labilitate
emoţională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise
anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie
Rare Dezinhibiţie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Ameţeli, somnolenţă, cefalee
Frecvente Ataxie, tulburări de coordonare, tremor, dizartrie, amnezie, tulburări
de atenţie, parestezii, hipoestezii, sedare, tulburări de echilibru,
letargie
Mai puţin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierdere a conştienţei, hiperactivitate
psihomotorie, dischinezie, ameţeli ortostatice (posturale), tremor
intenţional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mentală, tulburări
de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzaţie de arsură, ageuzie, stare
generală de rău
Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată, diplopie
Mai puţin frecvente Pierdere a vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară,
afectare a câmpului visual, reducerea acuităţii vizuale, dureri oculare,
astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimaţie, iritare oculară
Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea profundă a percepţiei
vizuale, midriază, strabism, percepţie vizuală strălucitoare
Tulburări acustice şi vestibulare
8
Frecvente Vertij
Mai puţin frecvente Hiperacuzie
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală,
insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ
Rare Prelungirea intervalului QT , tahicardie sinusală, aritmie sinusală
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestie
facială, extremităţi reci
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune
nazală
Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului
Frecvente Vărsături, greaţǎ, constipaţie, diaree, flatulenţă, distensie
abdominală, xerostomie
Mai puţin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreţie salivară, hipoestezie orală
Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie
Afectiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Erupţii cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit
Rare Sindrom Stevens Johnson, transpiraţii reci
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul
membrelor, spasm cervical
Mai puţin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală,
rigiditate musculară
Rare Rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente Incontinenţă urinară, disurie
Rare Insuficienţă renală, oligurie, retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente Disfuncţie erectilă
Mai puţin frecvente Disfuncţie sexuală, ejaculare întarziată, dismenoree, dureri la
nivelul sânului
Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor,
ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căzături, senzaţie de
ebrietate, stare de rău, fatigabilitate
Mai puţin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzaţie de apăsare în piept, durere,
pirexie, sete, frisoane, astenie
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creştere a greutăţii corporale
Mai puţin frecvente Creştere a creatinfosfokinazei, creştere a alaninaminotransferazei,
creştere a aspartataminotransferazei, creştere a valorilor glicemiei,
scădere a numărului de trombocite, creştere a creatininemiei,
scădere a potasemiei, scădere a greutăţii corporale
Rare Scădere a numărului de leucocite
La unii pacienţi, după întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, s-au
observat simptome de întrerupere. S-au menţionat următoarele reacţii: insomnie, cefalee, greaţă,
anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, dureri, hiperhidroză şi ameţeli,
sugerând dependenţă fizică. La începutul tratamentului, pacientul trebuie informat despre acestea.
În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că
incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.
9
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.
4.9 Supradozaj
Simptome
În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, cel mai frecvent raportate reacţii adverse observate în
cazul supradozajului cu pregabalină au inclus somnolenţă, stare confuzională, agitaţie şi stare de
nelinişte.
Au fost raportate cazuri rare de comă.
Abordare terapeutică
Abordarea terapeutică a supradozajului cu pregabalină trebuie să includă măsuri generale de susţinere
şi, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, alte antiepileptice, codul ATC: N03AX16
Substanţa activă, pregabalina, este un analog al acidului gama-aminobutiric (acidul (S)-3-
(aminometil)-5-metilhexanoic).
Mecanism de acţiune
Pregabalina se leagă de o subunitate auxiliară (α2-δ proteina) a canalelor de calciu voltaj-dependente
din sistemul nervos central.
Eficacitatea şi siguranţa clinică
Durere neuropată
Eficacitatea a fost demonstrată în studii efectuate pentru neuropatia diabetică, nevralgia post herpetică
si traumatismul măduvei spinării. Eficacitatea nu a fost studiată pentru alte tipuri de durere neuropată.
Pregabalina a fost studiată în 10 studii clinice controlate cu durată de până la 13 săptămâni, cu
administrare de două ori pe zi şi cu durată de până la 8 săptămâni cu administrare de trei ori pe zi. Per
ansamblu, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru administrarea de două ori pe zi şi pentru
administrarea de trei ori pe zi au fost similare.
În studiile clinice cu durată de până la 12 săptămâni s-a constatat o reducere a durerii neuropate, atât a
celei periferice, cât şi a celei centrale în prima săptămână de tratament, reducere care s-a menţinut pe
durata perioadei de tratament.
În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată periferică, 35% dintre pacienţii trataţi
cu pregabalină şi 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire cu 50% a
scorului durerii. Pentru pacienţii la care nu s-a înregistrat somnolenţă, o asemenea îmbunătăţire a fost
observată la 33% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii la care s-a administrat
placebo. Pentru pacienţii la care s-a înregistrat somnolenţă, rata de răspuns a fost de 48% pentru
pregabalină, respectiv 16% pentru placebo.
În studiile clinice controlate efectuate pentru durerea neuropată centrală, 22% dintre pacienţii trataţi cu
pregabalină şi 7% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo au avut o îmbunătăţire de 50% a
10
scorului durerii.
Epilepsie
Tratament adjuvant
S-au efectuat 3 studii clinice controlate, desfăşurate pe o durată de 12 săptămâni, fie cu două doze pe
zi (BID) fie cu trei doze pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru schemele
de administrare BID şi TID au fost similare.
Reducerea frecvenţei convulsiilor s-a observat încă din prima săptămână de tratament.
Monoterapie (pacienţi recent diagnosticaţi)
Pregabalina a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic controlat cu durată de 56 de săptămâni cu o
schemă de administrare de două ori pe zi (BID). Pregabalina nu a demonstrat non-inferioritate
comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare constând în 6 luni lipsite
de convulsii. Pregabalina şi lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranţei şi au fost la
fel de bine tolerate.
Tulburare anxioasă generalizată
Pregabalina a fost investigată în 6 studii clinice controlate cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la
vârstnici cu durata de 8 săptămâni şi un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază
dublu-orb cu durata de 6 luni de prevenire a recăderii.
Ameliorarea simptomelor din TAG, aşa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietăţii
(HAM-A), s-a observat din prima săptămână.
În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni) la 52% dintre pacienţii trataţi cu pregabalină
şi la 38% dintre pacienţii cărora li s-a administrat cu placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puţin
50% a scorului HAM-A total între stadiul iniţial şi cel final al studiului.
În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi care au utilizat pregabalină
decât la pacienţii cărora li s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată, care a dispărut în
majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice controlate testarea
oftalmologică (incluzând testarea acuităţii vizuale, testarea formală a câmpului vizual şi examinarea
fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienţi. La aceşti pacienţi, acuitatea
vizuală a fost redusă la 6,5% din pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 4,8% din pacienţii cărora li
s-a administrat placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienţii trataţi cu
pregabalină şi la 11,7% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Modificările fundoscopice au
fost observate la 1,7% dintre pacienţii care au utilizat pregabalină şi la 2,1% dintre pacienţii cărora li s-
a administrat placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Starea de echilibru farmacocinetic pentru pregabalină este similară la voluntarii sănătoşi și pacienţii cu
epilepsie care utilizează medicaţie antiepileptică.
Absorbţie
Pregabalina se absoarbe rapid atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar, cu
atingerea concentraţiei plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât şi a
dozelor repetate.
Biodisponibilitatea orală a pregabalinei este estimată la ≥90% şi este independentă de doză. După
administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbţie a
pregabalinei este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea
C
max cu aproximativ 25-30% şi întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuşi, administrarea
pregabalinei odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbţie
al pregabalinei.
11
Distribuţie
În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalina traversează bariera hematoencefalică la şoarece,
şobolan şi maimuţă. S-a demonstrat că pregabalina traversează placenta la şoarece şi este prezentă în
laptele femelelor de şobolan. La om, volumul aparent de distribuţie al pregabalinei după
administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalina nu se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
La om, pregabalina prezintă o metabolizare neglijabilă. După administrarea unei doze de pregabalină
marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regasită în urină a fost sub formă de
pregabalină netransformat. Derivatul N-metilat al pregabalinei, principalul metabolit al pregabalinei
descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al
racemizării enantiomerului L al pregabalinei la enantiomer D.
Eliminare
Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în principal prin excreţie renală, sub formă de
medicament netransformat. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei
este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinei şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu
clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficienţă renală).
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hemodializaţi este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2
Tabelul 1).
Liniaritate/non-liniaritate
Farmacocinetica pregabalinei este liniară la doze mai mari decât doza zilnică recomandată.
Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalină este mică (<20%). Farmacocinetica
după administrarea de doze repetate este predictibilă din datele pentru doza unică. Totuşi, în practică,
nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de pregabalină.
Sex
Studiile clinice evidenţiază că sexul nu influenţează clinic semnificativ concentraţiile plasmatice ale
pregabalinei.
Insuficienţă renală
Clearance-ul pregabalineui este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalina se
elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentraţiile plasmatice
ale pregabalinei sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de
eliminare, la pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor, iar după efectuarea
şedinţelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).
Insuficienţă hepatică
Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece
pregabalina nu prezintă o metabolizare semnificativă la om şi se excretă în urină predominant sub
formă de medicament netransformat, se poate afirma că insuficienţa hepatică nu afectează semnificativ
concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.
Persoane vârstnice (cu vârsta peste 65 ani)
Clearance-ul pregabalinei tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance-
ului oral al pregabalinei este paralelă cu scăderea clearance-ul creatininei, asociată cu înaintarea în
vârstă. Reducerea dozelor de pregabalină poate fi necesară la pacienţi cu funcţie renală compromisă
din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).
Alăptare
Farmacocinetica dozei de pregabalină 150 mg administrată la interval de 12ore (doză zilnică de300
mg) a fost evaluată la un număr de10 femei care alăptau, la interval de cel puțin 12 săptămâni
postpartum. Alăptarea a avut puțină sau nicio influență asupra farmacocineticii pregabalinei. După
atingerea stării de echilibru, pregabalina a fost eliminată în laptele matern la concentrații medii de
aproximativ76% din cele plasmatice. Doza estimată transferată la sugari prin lapte (presupunând un
consum mediu de lapte matern de 150 ml/kg greutate corporală pe zi) de la mame care au utilizat
12
pregabalină în doză de 300 mg pe zi sau doza maximă de 600mg pe zi, ar fi de 0,31, respectiv
0,62mg/kg greutate corporală pe zi. Aceste doze estimate reprezintă aproximativ 7% din doza maternă
zilnică totală calculată în mg/kg greutate corporală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile convenţionale privind siguranţa farmacologică la animale, pregabalina a fost bine tolerată la
doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate la şobolan şi maimuţă s-au
observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate şi ataxie. Creşterea incidenţei
atrofiei retiniene observate frecvent la şobolanul vârstnic albinos s-a observat după expunerea
îndelungată la pregabalină, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă
recomandată clinic.
S-a demonstrat că pregabalina nu este teratogenă la şoarece, şobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la
şobolan şi iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea
prenatală/postnatală, pregabalina induce toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de şobolan la
expuneri > 2 ori faţă de expunerea maximă recomandată la om.
Reacţiile adverse asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele au fost observate numai la expuneri
suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice. Reacţiile adverse asupra organelor de reproducere
masculine şi parametrilor spermei au fost reversibile şi au apărut numai la expuneri suficient mai mari
faţă de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul
organelor reproducătoare masculine la şobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu
relevanţă clinică scăzută sau lipsite de relevanţă clinică.
Bateriile de teste in vitro şi in vivo au arătat că pregabalina nu este genotoxică.
La şobolan şi la şoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalină, cu durata de 2 ani. La
şobolan, nu s-a observat apariţia de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori faţă de expunerea medie la
om la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg pe zi. La şoarece, nu s-a observat creşterea
incidenţei tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creştere a
incidenţei hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formaţiunilor
tumorale induse de pregabalină la şoarece implică modificări trombocitare şi proliferare celulară
endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la şobolan sau la om, fapt
bazat pe datele clinice pe termen scurt şi pe termen lung limitat. Nu există dovezi care să sugereze un
risc asociat la om.
La puii de şobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la şobolanii adulţi. Totuşi,
puii de şobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele
clinice din partea SNC de hiperactivitate şi bruxism şi câteva modificări ale procesului de creştere
(întreruperea tranzitorie a creşterii în greutate). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la
expuneri de 5 ori mai mari decât expunerea terapeutică la om.
La puii de şobolan s-a observat reducerea răspunsului acustic neaşteptat, la 1-2 săptămâni după
expunerea > de 2 ori decât expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect
nu s- a mai observat.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Con
ţinutul capsulei
Amidon de porumb pregelatinizat
Talc
Capsulă 25 mg
Dioxid de titan (E171)
13
Gelatină
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsule 50 mg, 75 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid galben de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsulă 100 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan (E171)]
capsulă 150 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol].
capsule 200 mg, 225 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
Cerneală neagră [shellac, oxid negru de fer (E172), propilenglicol]
capsulă 300 mg
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
Cerneală albă [shellac, propilenglicol, hidroxid de potasiu, dioxid de titan (E171)]
6.2 Incompatilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutii cu blistere (PVC-PVDC/Al), conţinând 14, 28, 30, 56, 60, 84, 90 sau 100 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
14
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7679/2015/01-08
7680/2015/01-08
7681/2015/01-08
7682/2015/01-08
7683/2015/01-08
7684/2015/01-08
7685/2015/01-08
7686/2015/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
