MAGNEGITA 500 micromol/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Magnegita 500 micromol/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine gadopentetat de dimeglumină 469 mg echival ent cu 500 micromol,
echivalent cu gadoliniu 78,63 mg .
5 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 2345 mg echivalent cu 500 micromol/ml,
echivalent cu gadoliniu 393,15 mg.
10 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 4690 m g echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 786,30 mg.
15 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 7035 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1179,45 mg.
20 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dim eglumină 9380 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1572,60 mg.
30 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 14070 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 2358,90 mg.
100 ml soluţie injectabilă conţin g adopentetat de dimeglumină 46900 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 7863,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Magnegita este o substanţă de contrast pentru imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) craniană şi
medulară.
pH 7,0 – 7,9
Vâscozitate [mPas]
20 °C
4,9
37 °C
2,9
Osmolaritate la 37 °C
[mOsm/kg H2O]
1960
2
Magnegita este, de asemenea, indicată, în administrare intravenoasă, pentru IRM la nivelul întregului
organism, inclusiv zona capului şi a gâtului, a spaţiului toracic incluzând inima, a sânilor persoanelor
de sex feminin, a abdomenului (pancreas şi ficat), a spaţiului retroperitoneal (rinichi), a pelvisului
(prostată, vezică urinară şi uter) şi a sistemului musculo- scheletic.
Gadopentetatul de dimeglumină facilitează vizualizarea structurilor anormale sau a leziunilor ş i ajută
la diferenţierea între ţesutul sănătos şi cel patologic.
Gadopentetatul de dimeglumină poate fi, de asemenea, utilizat în angiografia prin rezonanţă magnetică
(cu excepţia celei pentru arterele coronariene) pentru evaluarea stenozelor, ocluziilor ş i tulburărilor
adiacente.
Aplicaţiile specifice la nivelul inimii includ determinarea perfuziei miocardice în condiţii de stres
farmacologic şi diagnosticul viabilitaţii ("îmbunătăţirea întârziată").
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare ş i examinare IRM
Doza necesară de Magnegita trebuie să fie administrată numai prin injecţie intravenoasă. Este posibilă
o injecţie in bolus.
Soluţia de Magnegita trebui trasă în seringă imediat înainte de utilizare. Dacă acest medicament se
intenţionează să fie utilizat cu ajutorul unui sistem automat de administrare, adecvarea sa pentru
utilizarea propusă trebuie să fie demonstrată de către producătorul dispozitivului medical.
Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului medical trebuie să fie urmate înt ocmai.
IRM cu contrast îmbunătăţit poate fi iniţiată imediat după administrarea substanţei.
Indiferent de intensitatea câmpului magnetic , densitatea recomandată a fluxului magnetic pentru
gadopentetat de dimeglumină este între 0,14 Tesla şi 1,5 Tesla.
Exa minarea prin IRM trebuie să înceapă la scurt timp după administrarea de Magnegita, în funcţie de
secvenţele pulsului utilizat şi de protocolul de examinare. O îmbunătăţire optimă a contrastului se
observă în primele minute de la injectare, timp care variaz ă în funcţie de tipul leziunii sau al ţesutului.
Îmbunătăţirea durează, în general, până la 45 de minute după injectarea substanţei de contrast.
Secvenţele scanate T
1- ponderate sunt îndeosebi adecvate pentru examinările cu contrast îmbunătăţit cu
gadopent etat de dimeglumină.
Acest medicament este de unică folosinţă.
Pot fi utilizate doar soluţiile fără semne vizibile de deteriorare (cum sunt particulele în soluţie, fisurile
flaconului).
Recomandări cu privire la regimul alimentar
Greaţa şi vărsăturile reprezintă reacţii adverse posibile, cunoscute, la utilizarea substanţelor de contrast
pentru IRM. Prin urmare, pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu două ore înainte de
efectuarea investigaţiei.
Anxietate
Tensiunea arterială crescută, anx ietatea sau durerea pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sau pot
agrava reacţiile determinate de substanţa de contrast. Acestor pacienţi pot să li se administreze
sedative.
Doze
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta peste doi ani)
În general , administrarea unei doze de 0,2 ml/kg este suficientă pentru obţinerea unui contrast adecvat
diagnosticării în scopul unui răspuns la problemele clinice supuse examinării prin IRM craniană şi
medulară, precum şi prin IRM a altor zone ale organismului.
În anumite cazuri, de exemplu dacă în urma unui examen IRM uzual, persistă o suspiciune clinică
puternică asupra unei leziuni cu vascularizaţie scăzută şi/sau cu spaţiu extracelular mic, atunci o doză
suplimentară de 0,2 - 0,4 ml/kg la adulţi, administrată în decurs de 30 minute, urmată de IRM imediat
3
după aceea, poate fi necesară pentru un contrast adecvat, în special în cazul secvenţelor scanate, relativ
mai puţin T
1- ponderate.
Pentru excluderea metastazelor sau a tumorilor recidivante la adulţi, o doză ini ţială de 0,6 ml/kg poate
conduce la o certitudine mai mare a diagnosticului.
În funcţie de tehnica de examinare şi de zona care trebuie examinată poate fi necesară administrarea
dozei maxime la adulţi pentru a vizualiza vasele de sânge (de exemplu, angiogr afie).
Doza maximă: 0,6 ml/kg la adulţi sau 0,4 ml/kg la copii.
Grupuri speciale de pacienţi
Nou -născuţi cu vârsta până la 4 săptămâni şi sugari cu vârsta până la un an
Magnegita este contraindicată la nou -născuţi cu vârsta până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Din cauza faptului că funcţia renală la copiii cu vârsta până la un an nu este pe deplin dezvoltată,
Magnegita trebuie administrată acestor pacienţi numai după o atentă analiză şi într -o doză ce nu
depăşeşte 0.2 ml/kg greutate corporală. În timpul scanării, nu trebuie administrată mai mult de o doză.
Din cauza lipsei de informaţii referitoare la administrarea repetată, Magnegita preparate injectabile nu
trebuie administrată în mod repetat, cu excepţia cazului în care intervalul dintre injectări es te de cel
puţin 7 zile.
C opii mici (cu vârsta între 1 - 2 ani)
La copii cu vârste mai mici de 2 ani se recomandă doza de 0,2 ml/kg, care corespunde şi dozei
maxime.
Doza necesară de Magnegita trebuie să se administreze manual, pentru a se evita supradozaj ul
accidental şi nu trebuie să fie administrată cu ajutorul unui autoinjector.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale (nou- născuţi şi sugari).
Vârstnici ( cu vârsta de 65 ani sau mai mult )
Nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă prundenţă în administrarea la pacienţii vârstnici (vezi
pct. 4.4) .
I nsuficienţă renală
Magnegita este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG 2 ani)
0,6 ml/kg
Vizualizarea vaselor de sânge
Doza maximă la
4
adulţi
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibiliate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Magnegita este contraindicat ǎ la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min/1,73m
2) , la
pacienţii aflaţi în perioada perioperatorie transplantului hepatic şi la nou- născuţi cu vârsta până la 4
săptămâni (vezi pct. 4.4) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru util izare
Trebuie respectate precauţiile obişnuite pentru imagistica prin rezonanţă magnetică, de exemplu IRM
nu trebuie efectuată la pacienţii cu pacemaker cardiac, implanturi feromagnetice sau pompă cu
insulină.
Magnegita nu este destinată administrării int ratecale şi este de unică folosinţă.
În mod ideal, pacientul trebuie să fie aşezat în poziţie de clinostatism în timpul administrării şi trebuie
să fie ţinut sub supraveghere pe o perioadă de cel puţin 30 de minute de la injectare, timpul în care pot
să ap ară cele mai multe din reacţiile adeverse.
Acest medicament trebuie administrat doar de către personalul autorizat şi doar în cazul în care
expertiza medicală, medicamentele şi echipamentele necesare (de exemplu, tubul endotraheal şi
ventilatorul) sunt ime diat disponibile pentru tratamentul reacţiilor adverse (de exemplu,
hipersensibilitate, convulsii).
• Hipersensibilitate
Similar altor substanţe de contrast cu administrare intravenoasa, Magnegita poate fi asociată cu reacţii
anafilactice /hipersensibili tate sau cu reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări
cardiovasculare, respiratorii şi cutanate. Foarte rar pot să apară şi reacţii severe, inclusiv şoc
anafilactic.
Cele mai multe din aceste reacţii apar în prima jumătate de oră de la administ rare. Totuşi, în cazuri
rare, similar altor substanţe de contrast pot să apară reacţii adverse întârziate (după câteva ore sau
zile).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea substanţei de contrast trebuie să fie întreruptă
imediat şi, dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul intravenos. Introducerea unui cateter flexibil
intern este recomandată pe întreaga durată de desfăşurare a examinării. La pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate anterioară la substanţe de contrast, cu antecedent e de astm bronşic sau cu alte
predispoziţii alergice, decizia de a utiliza gadopentetat de dimeglumină trebuie luată după o evaluare
atentă a raportului risc -beneficiu, deoarece experienţa arată că aceşti pacienţi prezintă mai frecvent
decât alţii reacţii de hipersensibilitate.
Poate fi luată în considerare şi premedicaţia cu antihistaminice şi/sau glucocorticoizi.
• Pacienţi cărora li se administrează beta -blocante
Este de reţinut faptul că pacienţii trataţi cu medicamente beta -blocante nu răspund neapărat la efectul
medicamentelor beta- agoniste, care sunt utilizate de obicei pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
• Pacienţi cu boli cardiovasculare
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu: insuficienţă cardiacă severă, boală a arterelor
coronare) sunt mult mai predispuşi a prezenta evenimente grave sau chiar letale ale reacţiilor de
hipersensibilitate severe.
• Pacienţi cu tulburări ale sistemului nervos central
5
Pacienţii care suferă de tulburări convulsive sau leziuni intracraniene pot prezenta un risc crescut de
activitate convulsivantă în timpul examinării, cu toate că acest lucru a fost observat rar în asociere cu
administrarea gadopentetatului de dimeglumină.
• Insuficienţă renală
Înaintea administrării Magnegita, toţi pacienţii trebuie să fie evaluaţi în ceea ce priveşte disfuncţia
renală prin efectuarea testelor de laborator.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, acută sau cronică (RFG <30 ml/min/1,73 m
2) s -au raportat
cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociate cu utilizarea de Magnegita sau a altor substanţe
de contrast care conţin gadoliniu. Pacienţii supuşi unui transplant hepatic prezintă un risc deosebit,
ţinând cont de faptul că incidenţa insuficienţei renale este mare la aceşti pacienţi. Prin urmare ,
Magnegita nu trebuie utilizată la pacienţi i cu insuficienţă renală severă, la pacienţii aflaţi în perioada
perioperatorie transplantului hepatic şi la nou- născuţi (vezi pct. 4.3).
Riscul de apariţie a FSN la pacienţii cu insuficienţă renală mod erată (RFG 30-59 ml/min/1,73 m
2) nu
este cunoscut, prin urmare, Magnegita trebuie să fie utilizată numai după o atentă analiză a raportului
risc/beneficiu.
Hemodializa efectuată la scurt timp după administrarea Magnegita, poate fi utilă în eliminarea
Mag negita din organism. Nu există dovezi care să sprijine iniţierea hemodializei pentru prevenirea sau
tratamentul FSN la pacienţii care nu fac încă hemodializă.
• Nou -născuţi şi sugari
Magnegita este contraindicată l a nou-născuţi cu vârsta până la 4 săp tămâni (vezi pct. 4.3). Datorită
faptului că funcţia renală a sugarilor cu vârstă până la 1 an nu este pe deplin dezvoltată , Magnegita
trebuie utilizată la aceşti pacienţi numai după o evaluare atentă.
• Vârstnici
Deoarece clearence- ul renal al gadopentetatului de dimeglumină poate fi afectat la vârstnici, este
deosebit de importantă evaluarea pacienţilor cu vârsta de 65 ani sau mai mult, în ceea ce priveşte
disfuncţia renală.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -a u efectuat studii referitoare la interacţiunile cu alte medicamente.
Administrarea unei substanţe de contrast poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la
pacienţii trataţi cu beta- blocante (vezi pct. 4.4).
Interacţiunea cu testele de diagn osticare:
Rezultatele determinărilor sideremiei cu ajutorul metodelor complexometrice pot fi reduse, pe o
perioadă de până la 24 ore de la administrarea gadopentetatului de dimeglumină din cauza acidului
pentetic liber conţinut de soluţia cu substanţă de contrast.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date privind utilizarea gadopentetatului de dimeglumină la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari administrate
în mod repetat (vezi pct. 5.3). Magnegita nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului
în care starea clinică a femeii necesită utilizarea gadopentetatului de dimeglumină.
Alăptarea
6
Nu se cunoaşte dacă gadopentetatul de dimeglumină este excretat în lap tele matern. Datele
disponibile în urma studiilor la animale au arătat excreţia de gadopentetat de dimeglumină în lapte
(pentru detalii, vezi pct. 5.3). Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. Alăptarea trebuie întreruptă timp
de cel puţin 24 ore după admi nistrarea Magnegita.
Din experienţa acumulată până în prezent s -a concluzionat că este improbabilă afectarea sugarului
hrănit cu lapte matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii nespitalizaţi trebuie să ia în considerare, atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje,
faptul că ocazional pot să apară reacţii adverse întârziate (de exemplu greaţă s au hipotensiune
arterială).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea gadopentetatului de dimeglumină sunt de obicei uşoare şi
tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse grave, care au pus viaţa în pericol, precum
şi cazuri de deces.
Au fost raportate cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociate cu administrarea de Magnegita
(vezi pct. 4.4)
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost greaţa, vărsăturile, cefaleea, ameţeala, senzaţia de
durere, s enzaţia de căldură sau rece la locul injecţiei sau senzaţia generală de căldură.
Frecvenţa reacţiilor adverse din datele obţinute în etapa de post -autorizare (raportări spontane
şi studii clinice):
Estimările frecvenţei se bazează pe datele obţinute în e tapele de pre- şi post-autorizare de la peste
13000 de pacienţi, precum şi din raportările spontane.
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
( ≥1/1000 şi <
1/100)
Rare
(≥1/10000 şi < 1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută (care
nu po
ate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări hematologice
şi limfatice
creşterea tranzitorie a
sideremiei
Tulburări ale sistemului
nervos
ameţeli
parestezii
cefalee
agitaţie, confuzie, tulburări de
vorbire şi miros, convulsii,
tremor, comă, som nolenţă
Tulburări oculare dureri oculare, tulburări vizuale,
lăcrimare
Tulburări acustice şi
vestibulare
dureri la nivel otic, tulburări de
auz
Tulburări cardiace tulburări relevante clinic,
tranzitorii, ale frecvenţei
cardiace şi tensiunii art eriale,
tulburări ale ritmului sau
funcţiei cardiace, stop cardiac
7
Tulburări vasculare reacţii vaso-vagale, tulburării
circulatorii însoţite de
vasodilataţie periferică, ulterior
hipotensiune arterială şi
sincope, tahicardie reflexă şi
cianoză, posibil
ducând la
pierderea conştienţei
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
tulburări tranzitorii ale ritmului
respirator, dificultăţi de
respiraţie, dispnee, stop
respirator, edem pulmonar
Tulburări gastro-
intestinale
greaţă
vărsături
Durere abdominală, diaree,
tulburări de gust, xerostomie,
hipersalivaţie
Tulburări hepatobiliare creşterea tranzitorie a enzimelor
hepatice şi a concentraţiei
plasmatice de bilirubină
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
eritem şi hiperemie facială
asociate cu vasodilataţia,
exantem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
dorsalgii, artralgie
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
incontinenţă urinară, senzaţie
de micţiune imperioasă, la
pacienţii cu insuficienţă renală:
creşterea concentraţiei
plasmatice de creatinină şi
insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
senzaţie de
căldură
durere toracică, stare de rău
general, frisoane, transpiraţie,
astenie, modificări ale
temperaturi i corpului, febră.
extravazare cu durere locală,
senzaţie de rece, senzaţie uşoară
de căldură şi edem, inflamaţie
si necroză a ţesuturilor, flebită
şi tromboflebită
Au fost raportate
cazuri de fibroză
sistemică
nefrogenă (FSN)
Tulburări ale sistemului
imunitar
Reacţii de hipersensibilitate/
reacţii anafilactice: edem
angioneurotic, conjuctivită,
tuse, prurit, rinită, strănut,
urticarie, bronhospasm, spasm
laringian, edem laringian /
faringian, hipotensiune arterială
, şoc anafilactic
Reacţiile anafil actice, care pot să apară indiferent de doză şi de modul de administrare, pot fi
simptome ale unui şoc anafilactic incipient.
Reacţiile adverse întârziate asociate cu substanţele de contrast sunt rare (vezi pct. 4.4 )
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
8
În utilizarea clinică nu au fost observate sau raportate până în prezent semne ale intoxicaţiei secundare
unui supradozaj.
Supradozajul accidental poate produce următoarele efecte, datorită hiperosmolarităţii Magnegita:
creşterea presiunii în artera pulmonară, diureză osmotică, hipervolemie, deshidratare şi durere locală la
nivel vascular.
Magnegita poate fi eliminată prin dializă . Dacă intoxicaţia apare datorită supradozajului,
gadopentetatul de dimeglumină poate fi eliminat din organism prin hemodializă. Totuşi, nu există
nicio dovadă că hemodializa este potrivită pentru prevenirea fibrozei sistemice nefrogene (FSN).
Datorită unor cantităţi mici din substanţa activă utilizată şi valorii foarte mici a absorbţiei
gastrointestinale (<1%) , intoxicaţia accidentală după ingestie orală este foarte puţin probabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast paramagnetice, codul ATC: V08CA01.
Magnegita este o substanţă de contra st paramagnetică pentru imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM). Efectul de îmbunătăţire a contrastului este produs de sarea Di -N -metil glucamină a
gadopentetatului (Gd DTPA) – complexul cu gadoliniu al acidului di- etilen-triamino -pentaacetic.
Timpul de r elaxare din mişcarea de spin a nucleilor atomici excitaţi este scurtat prin acţiunea ionului
de gadoliniu care va conduce la o creştere a intensităţii semnalului şi, prin urmare, la o creştere a
contrastului imaginii în imagistica prin rezonanţă magnetică protonică atunci când se utilizează o
secvenţă de scanare adecvată (de exemplu tehnica spin -echo T
1-ponderată).
Gadopentetatul de dimeglumină prezintă doar o uşoară dependenţă de intensitatea câmpului magnetic.
Gadopentetatul de dimeglumină nu se leagă sem nificativ de proteinele plasmatice şi nu se observă
interacţiune inhibitorie cu enzimele (de exemplu Na
+ miocardic şi K+ ATPaza). Substanţa se elimină
prin filtrare glomerulară de către rinichi. Evenimentele adverse asupra funcţiei renale nu au fost
observ ate.
Gadopentetatul de dimeglumină determină îmbunătăţirea contrastului şi facilitează vizualizarea
structurilor anormale sau a leziunilor în diverse părţi ale corpului, inclusiv a SNC. Gadopentetatul de
dimeglumină nu traversează bariera hemato -encefali că intactă. În cazurile în care bariera hemato -
encefalică este afectată, administrarea de gadopentetat de dimeglumină poate duce la o mai bună
vizualizare a modificărilor patologice, precum şi a leziunilor cu vascularizaţie anormală (sau a celor
care au pr odus anomaliile la nivelul barierei hemato -encefalice) de la nivelul creierului (leziunile
intracraniene), de la nivelul coloanei vertebrale şi ale ţesuturilor asociate, precum şi leziunilor toracice,
pelvine şi din spaţiul retroperitoneal. De asemenea, îm bunătăţeşte delimitarea tumorilor, determinând
astfel gradul de invazivitate al acestora. Gadopentetatul de dimeglumină nu se acumulează la nivelul
creierului sănătos sau în leziuni care nu prezintă vascularizaţie anormală (de exemplu, chisturi,
cicatrici mature post -operatorii). Îmbunătăţirea semnalul nu este observată pentru toate tipurile de
procese patologice, de exemplu, unele tipuri de malignitate de grad mic sau plăcile din scleroza
multiplă inactivă nu reuşesc să fie opacifiate corespunzător. Magneg ita poate fi astfel utilizată pentru
diagnosticul diferenţial între ţesuturile sănătoase şi cele patologice, între diferitele structuri patologice,
precum şi pentru diferenţierea între tumori, tumorile recidivante şi ţesutul cicatricial după tratament.
În concentraţii mari şi după o perioadă de incubaţie prelungită in vitro , gadopentetatul de dimeglumină
a prezentat un uşor efect asupra morfologiei eritrocitelor. Acest proces, care este reversibil, poate
conduce la oameni la hemoliza intravasculară uşoară după administrarea intravenoasă de gadopentetat
de dimeglumină, fapt ce ar putea explica o uşoară creştere a concentraţiei plasmatice a bilirubinei,
precum şi a fierului în primele câteva ore de la injectare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
9
Gadopentetatul de dimeglumină se comportă în organism similar cu alţi compuşi inerţi biologic şi
hidrofili (de exemplu manitol sau inulină). Farmacocinetica observată la om a fost dependentă de
doză.
Distribuţie
După administrarea intravenoasă, substanţa activă este rapid distribuită în spaţiile extracelulare.
După şapte zile de la administrarea intravenoasă a gadopentetatului de dimeglumină, marcat
radioactiv, în organismul şobolanilor, şi al câinilor, s -a găsit mai puţin de 1% din doza administrată,
din care concen traţiile cele mai mari au fost găsite în rinichi sub forma unui complex de gadoliniu
nemodificat.
Gadopentetatul de dimeglumină nu traversează barierele intacte sânge creier şi sânge testicule. O
cantitate mică traversează bariera placentară, dar este elim inată rapid de către fetus.
La doze ≤ 250 micromol gadopentetat de dimeglumină/kg (=0,5 ml soluţie injectabilă/kg),
concentraţia plasmatică scade după faza de distribuţie iniţială (la câteva minute de la administrare), cu
un timp de înjumătăţire de aproxi mativ 90 de minute, care este identic cu rata de eliminare renală. La o
doză de 100 micromol gadopentetat de dimeglumină/kg (egală cu 0,2 ml soluţie injectabilăl/kg),
determinările plasmatice au arătat valori de 0,6 mmol gadopentetat de dimeglumină/l plasm ă la 3
minute de la injectare de respectiv 0,24 mmol gadopentetat de dimeglumină/l plasmă la 60 de minute
după injectare.
Metabolizare
Nu a fost demonstrată nici divizarea ionilor paramagnetici şi nici metabolizarea acestora.
Eliminare
Gadopentetatul d e dimeglumină se elimină sub formă neschimbată prin filtrare glomerulară la nivelul
rinichilor. Cantitatea eliminată extrarenal este foarte mică.
În primele 6 ore de la injectare o medie de 83% din doza iniţială s -a eliminat în urină, în timp ce în
primel e 24 de ore aproximativ 91% din doză s -a eliminat prin urină. Doza eliminată prin fecale a fost
de mai puţin de 1% (până la cinci zile de la injectare). Clearance- ul renal al gadopentetatului de
dimeglumină, atribuit la 1,73 m
2, a fost de aproximativ 120 m l/min şi, prin urmare, este comparabil cu
cel al inulinei sau al 51Cr -EDTA.
Caracteristici speciale la pacienţii cu funcţie renală redusă
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină complet prin rinichi chiar şi în prezenţa unei disfuncţii
renale uşoară p ână la moderată (clearance- ul creatininei > 20 ml/min). Timpul de înjumătăţire
plasmatică a gadopentetatului de dimeglumină creşte în relaţie cu gradul insuficienţei renale. O
creştere în eliminarea extrarenală nu a fost observată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Retardul
în dezvoltare a fost observat după adminis trarea repetată a gadopentetatului de dimeglumină la
femelele gestante de iepuri. Studiile experimentale de toleranţă locală cu gadopentetat de dimeglumină
efectuate după administrarea intravenoasă unică şi repetată şi după administrarea intramusculară uni că,
au indicat că administrarea paravenoasă accidentală ar putea determina apariţia unor reacţii uşoare de
intoleranţă locală la locul administrării.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid pentetic
Meglumină
Apă pentru preparate in jectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani .
S -a demonstrat o stabilitate chimică şi fizică în timpul utilizării de 24 de ore la 25°C. Din punct de
vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul şi condiţiile de păstrare după deschidere şi până la momentul administrării reprezintă
responsabilitatea utilizator ului iar în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la 2 - 8°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă de tip I, prevăzut cu dop d in cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinat unei
singure utilizări.
1 x 5 ml 10 x 5 ml
1 x 10 ml 10 x 10 ml
1 x 15 ml 10 x 15 ml
1 x 20 ml 10 x 20 ml
1 x 30 ml 10 x 30 ml
Flacon din sticlă de tip II, prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic ş i capsă din aluminiu, destinat
unei singure utilizări.
1 x 100 ml 10 x 100 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual proveni t din eliminare, precum şi elementele care vin în
contact cu produsul la administrarea acestuia cu ajutorul unui autoinjector trebuie să fie eliminate în
conformitate cu reglementările locale.
Eticheta de urmărire dezlipită de pe flacoane trebuie lipită p e fişa pacientului, pentru înregistrarea
exactă a substanţei de contrast conţinând gadoliniu, ce a fost utilizată. Doza utilizată trebuie, de
asemenea, înregistrată.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Agfa HealthCare Imaging Agents GmbH
A m Coloneum 4
50829 Köln
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1665/2009/01- 12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Magnegita 500 micromol/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine gadopentetat de dimeglumină 469 mg echival ent cu 500 micromol,
echivalent cu gadoliniu 78,63 mg .
5 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 2345 mg echivalent cu 500 micromol/ml,
echivalent cu gadoliniu 393,15 mg.
10 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 4690 m g echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 786,30 mg.
15 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 7035 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1179,45 mg.
20 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dim eglumină 9380 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 1572,60 mg.
30 ml soluţie injectabilă conţin gadopentetat de dimeglumină 14070 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 2358,90 mg.
100 ml soluţie injectabilă conţin g adopentetat de dimeglumină 46900 mg echivalent cu 500
micromol/ml, echivalent cu gadoliniu 7863,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.
Magnegita este o substanţă de contrast pentru imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) craniană şi
medulară.
pH 7,0 – 7,9
Vâscozitate [mPas]
20 °C
4,9
37 °C
2,9
Osmolaritate la 37 °C
[mOsm/kg H2O]
1960
2
Magnegita este, de asemenea, indicată, în administrare intravenoasă, pentru IRM la nivelul întregului
organism, inclusiv zona capului şi a gâtului, a spaţiului toracic incluzând inima, a sânilor persoanelor
de sex feminin, a abdomenului (pancreas şi ficat), a spaţiului retroperitoneal (rinichi), a pelvisului
(prostată, vezică urinară şi uter) şi a sistemului musculo- scheletic.
Gadopentetatul de dimeglumină facilitează vizualizarea structurilor anormale sau a leziunilor ş i ajută
la diferenţierea între ţesutul sănătos şi cel patologic.
Gadopentetatul de dimeglumină poate fi, de asemenea, utilizat în angiografia prin rezonanţă magnetică
(cu excepţia celei pentru arterele coronariene) pentru evaluarea stenozelor, ocluziilor ş i tulburărilor
adiacente.
Aplicaţiile specifice la nivelul inimii includ determinarea perfuziei miocardice în condiţii de stres
farmacologic şi diagnosticul viabilitaţii ("îmbunătăţirea întârziată").
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare ş i examinare IRM
Doza necesară de Magnegita trebuie să fie administrată numai prin injecţie intravenoasă. Este posibilă
o injecţie in bolus.
Soluţia de Magnegita trebui trasă în seringă imediat înainte de utilizare. Dacă acest medicament se
intenţionează să fie utilizat cu ajutorul unui sistem automat de administrare, adecvarea sa pentru
utilizarea propusă trebuie să fie demonstrată de către producătorul dispozitivului medical.
Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului medical trebuie să fie urmate înt ocmai.
IRM cu contrast îmbunătăţit poate fi iniţiată imediat după administrarea substanţei.
Indiferent de intensitatea câmpului magnetic , densitatea recomandată a fluxului magnetic pentru
gadopentetat de dimeglumină este între 0,14 Tesla şi 1,5 Tesla.
Exa minarea prin IRM trebuie să înceapă la scurt timp după administrarea de Magnegita, în funcţie de
secvenţele pulsului utilizat şi de protocolul de examinare. O îmbunătăţire optimă a contrastului se
observă în primele minute de la injectare, timp care variaz ă în funcţie de tipul leziunii sau al ţesutului.
Îmbunătăţirea durează, în general, până la 45 de minute după injectarea substanţei de contrast.
Secvenţele scanate T
1- ponderate sunt îndeosebi adecvate pentru examinările cu contrast îmbunătăţit cu
gadopent etat de dimeglumină.
Acest medicament este de unică folosinţă.
Pot fi utilizate doar soluţiile fără semne vizibile de deteriorare (cum sunt particulele în soluţie, fisurile
flaconului).
Recomandări cu privire la regimul alimentar
Greaţa şi vărsăturile reprezintă reacţii adverse posibile, cunoscute, la utilizarea substanţelor de contrast
pentru IRM. Prin urmare, pacientul trebuie să evite consumul de alimente cu două ore înainte de
efectuarea investigaţiei.
Anxietate
Tensiunea arterială crescută, anx ietatea sau durerea pot creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sau pot
agrava reacţiile determinate de substanţa de contrast. Acestor pacienţi pot să li se administreze
sedative.
Doze
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu vârsta peste doi ani)
În general , administrarea unei doze de 0,2 ml/kg este suficientă pentru obţinerea unui contrast adecvat
diagnosticării în scopul unui răspuns la problemele clinice supuse examinării prin IRM craniană şi
medulară, precum şi prin IRM a altor zone ale organismului.
În anumite cazuri, de exemplu dacă în urma unui examen IRM uzual, persistă o suspiciune clinică
puternică asupra unei leziuni cu vascularizaţie scăzută şi/sau cu spaţiu extracelular mic, atunci o doză
suplimentară de 0,2 - 0,4 ml/kg la adulţi, administrată în decurs de 30 minute, urmată de IRM imediat
3
după aceea, poate fi necesară pentru un contrast adecvat, în special în cazul secvenţelor scanate, relativ
mai puţin T
1- ponderate.
Pentru excluderea metastazelor sau a tumorilor recidivante la adulţi, o doză ini ţială de 0,6 ml/kg poate
conduce la o certitudine mai mare a diagnosticului.
În funcţie de tehnica de examinare şi de zona care trebuie examinată poate fi necesară administrarea
dozei maxime la adulţi pentru a vizualiza vasele de sânge (de exemplu, angiogr afie).
Doza maximă: 0,6 ml/kg la adulţi sau 0,4 ml/kg la copii.
Grupuri speciale de pacienţi
Nou -născuţi cu vârsta până la 4 săptămâni şi sugari cu vârsta până la un an
Magnegita este contraindicată la nou -născuţi cu vârsta până la 4 săptămâni (vezi pct. 4.3).
Din cauza faptului că funcţia renală la copiii cu vârsta până la un an nu este pe deplin dezvoltată,
Magnegita trebuie administrată acestor pacienţi numai după o atentă analiză şi într -o doză ce nu
depăşeşte 0.2 ml/kg greutate corporală. În timpul scanării, nu trebuie administrată mai mult de o doză.
Din cauza lipsei de informaţii referitoare la administrarea repetată, Magnegita preparate injectabile nu
trebuie administrată în mod repetat, cu excepţia cazului în care intervalul dintre injectări es te de cel
puţin 7 zile.
C opii mici (cu vârsta între 1 - 2 ani)
La copii cu vârste mai mici de 2 ani se recomandă doza de 0,2 ml/kg, care corespunde şi dozei
maxime.
Doza necesară de Magnegita trebuie să se administreze manual, pentru a se evita supradozaj ul
accidental şi nu trebuie să fie administrată cu ajutorul unui autoinjector.
Vezi, de asemenea, pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale (nou- născuţi şi sugari).
Vârstnici ( cu vârsta de 65 ani sau mai mult )
Nu este necesară ajustarea dozei. Se recomandă prundenţă în administrarea la pacienţii vârstnici (vezi
pct. 4.4) .
I nsuficienţă renală
Magnegita este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG 2 ani)
0,6 ml/kg
Vizualizarea vaselor de sânge
Doza maximă la
4
adulţi
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibiliate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Magnegita este contraindicat ǎ la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min/1,73m
2) , la
pacienţii aflaţi în perioada perioperatorie transplantului hepatic şi la nou- născuţi cu vârsta până la 4
săptămâni (vezi pct. 4.4) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru util izare
Trebuie respectate precauţiile obişnuite pentru imagistica prin rezonanţă magnetică, de exemplu IRM
nu trebuie efectuată la pacienţii cu pacemaker cardiac, implanturi feromagnetice sau pompă cu
insulină.
Magnegita nu este destinată administrării int ratecale şi este de unică folosinţă.
În mod ideal, pacientul trebuie să fie aşezat în poziţie de clinostatism în timpul administrării şi trebuie
să fie ţinut sub supraveghere pe o perioadă de cel puţin 30 de minute de la injectare, timpul în care pot
să ap ară cele mai multe din reacţiile adeverse.
Acest medicament trebuie administrat doar de către personalul autorizat şi doar în cazul în care
expertiza medicală, medicamentele şi echipamentele necesare (de exemplu, tubul endotraheal şi
ventilatorul) sunt ime diat disponibile pentru tratamentul reacţiilor adverse (de exemplu,
hipersensibilitate, convulsii).
• Hipersensibilitate
Similar altor substanţe de contrast cu administrare intravenoasa, Magnegita poate fi asociată cu reacţii
anafilactice /hipersensibili tate sau cu reacţii idiosincrazice caracterizate prin manifestări
cardiovasculare, respiratorii şi cutanate. Foarte rar pot să apară şi reacţii severe, inclusiv şoc
anafilactic.
Cele mai multe din aceste reacţii apar în prima jumătate de oră de la administ rare. Totuşi, în cazuri
rare, similar altor substanţe de contrast pot să apară reacţii adverse întârziate (după câteva ore sau
zile).
Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, administrarea substanţei de contrast trebuie să fie întreruptă
imediat şi, dacă este necesar, trebuie iniţiat tratamentul intravenos. Introducerea unui cateter flexibil
intern este recomandată pe întreaga durată de desfăşurare a examinării. La pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate anterioară la substanţe de contrast, cu antecedent e de astm bronşic sau cu alte
predispoziţii alergice, decizia de a utiliza gadopentetat de dimeglumină trebuie luată după o evaluare
atentă a raportului risc -beneficiu, deoarece experienţa arată că aceşti pacienţi prezintă mai frecvent
decât alţii reacţii de hipersensibilitate.
Poate fi luată în considerare şi premedicaţia cu antihistaminice şi/sau glucocorticoizi.
• Pacienţi cărora li se administrează beta -blocante
Este de reţinut faptul că pacienţii trataţi cu medicamente beta -blocante nu răspund neapărat la efectul
medicamentelor beta- agoniste, care sunt utilizate de obicei pentru tratamentul reacţiilor de
hipersensibilitate.
• Pacienţi cu boli cardiovasculare
Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu: insuficienţă cardiacă severă, boală a arterelor
coronare) sunt mult mai predispuşi a prezenta evenimente grave sau chiar letale ale reacţiilor de
hipersensibilitate severe.
• Pacienţi cu tulburări ale sistemului nervos central
5
Pacienţii care suferă de tulburări convulsive sau leziuni intracraniene pot prezenta un risc crescut de
activitate convulsivantă în timpul examinării, cu toate că acest lucru a fost observat rar în asociere cu
administrarea gadopentetatului de dimeglumină.
• Insuficienţă renală
Înaintea administrării Magnegita, toţi pacienţii trebuie să fie evaluaţi în ceea ce priveşte disfuncţia
renală prin efectuarea testelor de laborator.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă, acută sau cronică (RFG <30 ml/min/1,73 m
2) s -au raportat
cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociate cu utilizarea de Magnegita sau a altor substanţe
de contrast care conţin gadoliniu. Pacienţii supuşi unui transplant hepatic prezintă un risc deosebit,
ţinând cont de faptul că incidenţa insuficienţei renale este mare la aceşti pacienţi. Prin urmare ,
Magnegita nu trebuie utilizată la pacienţi i cu insuficienţă renală severă, la pacienţii aflaţi în perioada
perioperatorie transplantului hepatic şi la nou- născuţi (vezi pct. 4.3).
Riscul de apariţie a FSN la pacienţii cu insuficienţă renală mod erată (RFG 30-59 ml/min/1,73 m
2) nu
este cunoscut, prin urmare, Magnegita trebuie să fie utilizată numai după o atentă analiză a raportului
risc/beneficiu.
Hemodializa efectuată la scurt timp după administrarea Magnegita, poate fi utilă în eliminarea
Mag negita din organism. Nu există dovezi care să sprijine iniţierea hemodializei pentru prevenirea sau
tratamentul FSN la pacienţii care nu fac încă hemodializă.
• Nou -născuţi şi sugari
Magnegita este contraindicată l a nou-născuţi cu vârsta până la 4 săp tămâni (vezi pct. 4.3). Datorită
faptului că funcţia renală a sugarilor cu vârstă până la 1 an nu este pe deplin dezvoltată , Magnegita
trebuie utilizată la aceşti pacienţi numai după o evaluare atentă.
• Vârstnici
Deoarece clearence- ul renal al gadopentetatului de dimeglumină poate fi afectat la vârstnici, este
deosebit de importantă evaluarea pacienţilor cu vârsta de 65 ani sau mai mult, în ceea ce priveşte
disfuncţia renală.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -a u efectuat studii referitoare la interacţiunile cu alte medicamente.
Administrarea unei substanţe de contrast poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate la
pacienţii trataţi cu beta- blocante (vezi pct. 4.4).
Interacţiunea cu testele de diagn osticare:
Rezultatele determinărilor sideremiei cu ajutorul metodelor complexometrice pot fi reduse, pe o
perioadă de până la 24 ore de la administrarea gadopentetatului de dimeglumină din cauza acidului
pentetic liber conţinut de soluţia cu substanţă de contrast.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date privind utilizarea gadopentetatului de dimeglumină la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari administrate
în mod repetat (vezi pct. 5.3). Magnegita nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului
în care starea clinică a femeii necesită utilizarea gadopentetatului de dimeglumină.
Alăptarea
6
Nu se cunoaşte dacă gadopentetatul de dimeglumină este excretat în lap tele matern. Datele
disponibile în urma studiilor la animale au arătat excreţia de gadopentetat de dimeglumină în lapte
(pentru detalii, vezi pct. 5.3). Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. Alăptarea trebuie întreruptă timp
de cel puţin 24 ore după admi nistrarea Magnegita.
Din experienţa acumulată până în prezent s -a concluzionat că este improbabilă afectarea sugarului
hrănit cu lapte matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii nespitalizaţi trebuie să ia în considerare, atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje,
faptul că ocazional pot să apară reacţii adverse întârziate (de exemplu greaţă s au hipotensiune
arterială).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse asociate cu utilizarea gadopentetatului de dimeglumină sunt de obicei uşoare şi
tranzitorii. Cu toate acestea, au fost raportate reacţii adverse grave, care au pus viaţa în pericol, precum
şi cazuri de deces.
Au fost raportate cazuri de fibroză sistemică nefrogenă (FSN) asociate cu administrarea de Magnegita
(vezi pct. 4.4)
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost greaţa, vărsăturile, cefaleea, ameţeala, senzaţia de
durere, s enzaţia de căldură sau rece la locul injecţiei sau senzaţia generală de căldură.
Frecvenţa reacţiilor adverse din datele obţinute în etapa de post -autorizare (raportări spontane
şi studii clinice):
Estimările frecvenţei se bazează pe datele obţinute în e tapele de pre- şi post-autorizare de la peste
13000 de pacienţi, precum şi din raportările spontane.
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Mai puţin
frecvente
( ≥1/1000 şi <
1/100)
Rare
(≥1/10000 şi < 1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută (care
nu po
ate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări hematologice
şi limfatice
creşterea tranzitorie a
sideremiei
Tulburări ale sistemului
nervos
ameţeli
parestezii
cefalee
agitaţie, confuzie, tulburări de
vorbire şi miros, convulsii,
tremor, comă, som nolenţă
Tulburări oculare dureri oculare, tulburări vizuale,
lăcrimare
Tulburări acustice şi
vestibulare
dureri la nivel otic, tulburări de
auz
Tulburări cardiace tulburări relevante clinic,
tranzitorii, ale frecvenţei
cardiace şi tensiunii art eriale,
tulburări ale ritmului sau
funcţiei cardiace, stop cardiac
7
Tulburări vasculare reacţii vaso-vagale, tulburării
circulatorii însoţite de
vasodilataţie periferică, ulterior
hipotensiune arterială şi
sincope, tahicardie reflexă şi
cianoză, posibil
ducând la
pierderea conştienţei
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
tulburări tranzitorii ale ritmului
respirator, dificultăţi de
respiraţie, dispnee, stop
respirator, edem pulmonar
Tulburări gastro-
intestinale
greaţă
vărsături
Durere abdominală, diaree,
tulburări de gust, xerostomie,
hipersalivaţie
Tulburări hepatobiliare creşterea tranzitorie a enzimelor
hepatice şi a concentraţiei
plasmatice de bilirubină
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
eritem şi hiperemie facială
asociate cu vasodilataţia,
exantem
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
dorsalgii, artralgie
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
incontinenţă urinară, senzaţie
de micţiune imperioasă, la
pacienţii cu insuficienţă renală:
creşterea concentraţiei
plasmatice de creatinină şi
insuficienţă renală acută
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare
senzaţie de
căldură
durere toracică, stare de rău
general, frisoane, transpiraţie,
astenie, modificări ale
temperaturi i corpului, febră.
extravazare cu durere locală,
senzaţie de rece, senzaţie uşoară
de căldură şi edem, inflamaţie
si necroză a ţesuturilor, flebită
şi tromboflebită
Au fost raportate
cazuri de fibroză
sistemică
nefrogenă (FSN)
Tulburări ale sistemului
imunitar
Reacţii de hipersensibilitate/
reacţii anafilactice: edem
angioneurotic, conjuctivită,
tuse, prurit, rinită, strănut,
urticarie, bronhospasm, spasm
laringian, edem laringian /
faringian, hipotensiune arterială
, şoc anafilactic
Reacţiile anafil actice, care pot să apară indiferent de doză şi de modul de administrare, pot fi
simptome ale unui şoc anafilactic incipient.
Reacţiile adverse întârziate asociate cu substanţele de contrast sunt rare (vezi pct. 4.4 )
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.
8
În utilizarea clinică nu au fost observate sau raportate până în prezent semne ale intoxicaţiei secundare
unui supradozaj.
Supradozajul accidental poate produce următoarele efecte, datorită hiperosmolarităţii Magnegita:
creşterea presiunii în artera pulmonară, diureză osmotică, hipervolemie, deshidratare şi durere locală la
nivel vascular.
Magnegita poate fi eliminată prin dializă . Dacă intoxicaţia apare datorită supradozajului,
gadopentetatul de dimeglumină poate fi eliminat din organism prin hemodializă. Totuşi, nu există
nicio dovadă că hemodializa este potrivită pentru prevenirea fibrozei sistemice nefrogene (FSN).
Datorită unor cantităţi mici din substanţa activă utilizată şi valorii foarte mici a absorbţiei
gastrointestinale (<1%) , intoxicaţia accidentală după ingestie orală este foarte puţin probabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medii de contrast paramagnetice, codul ATC: V08CA01.
Magnegita este o substanţă de contra st paramagnetică pentru imagistica prin rezonanţă magnetică
(IRM). Efectul de îmbunătăţire a contrastului este produs de sarea Di -N -metil glucamină a
gadopentetatului (Gd DTPA) – complexul cu gadoliniu al acidului di- etilen-triamino -pentaacetic.
Timpul de r elaxare din mişcarea de spin a nucleilor atomici excitaţi este scurtat prin acţiunea ionului
de gadoliniu care va conduce la o creştere a intensităţii semnalului şi, prin urmare, la o creştere a
contrastului imaginii în imagistica prin rezonanţă magnetică protonică atunci când se utilizează o
secvenţă de scanare adecvată (de exemplu tehnica spin -echo T
1-ponderată).
Gadopentetatul de dimeglumină prezintă doar o uşoară dependenţă de intensitatea câmpului magnetic.
Gadopentetatul de dimeglumină nu se leagă sem nificativ de proteinele plasmatice şi nu se observă
interacţiune inhibitorie cu enzimele (de exemplu Na
+ miocardic şi K+ ATPaza). Substanţa se elimină
prin filtrare glomerulară de către rinichi. Evenimentele adverse asupra funcţiei renale nu au fost
observ ate.
Gadopentetatul de dimeglumină determină îmbunătăţirea contrastului şi facilitează vizualizarea
structurilor anormale sau a leziunilor în diverse părţi ale corpului, inclusiv a SNC. Gadopentetatul de
dimeglumină nu traversează bariera hemato -encefali că intactă. În cazurile în care bariera hemato -
encefalică este afectată, administrarea de gadopentetat de dimeglumină poate duce la o mai bună
vizualizare a modificărilor patologice, precum şi a leziunilor cu vascularizaţie anormală (sau a celor
care au pr odus anomaliile la nivelul barierei hemato -encefalice) de la nivelul creierului (leziunile
intracraniene), de la nivelul coloanei vertebrale şi ale ţesuturilor asociate, precum şi leziunilor toracice,
pelvine şi din spaţiul retroperitoneal. De asemenea, îm bunătăţeşte delimitarea tumorilor, determinând
astfel gradul de invazivitate al acestora. Gadopentetatul de dimeglumină nu se acumulează la nivelul
creierului sănătos sau în leziuni care nu prezintă vascularizaţie anormală (de exemplu, chisturi,
cicatrici mature post -operatorii). Îmbunătăţirea semnalul nu este observată pentru toate tipurile de
procese patologice, de exemplu, unele tipuri de malignitate de grad mic sau plăcile din scleroza
multiplă inactivă nu reuşesc să fie opacifiate corespunzător. Magneg ita poate fi astfel utilizată pentru
diagnosticul diferenţial între ţesuturile sănătoase şi cele patologice, între diferitele structuri patologice,
precum şi pentru diferenţierea între tumori, tumorile recidivante şi ţesutul cicatricial după tratament.
În concentraţii mari şi după o perioadă de incubaţie prelungită in vitro , gadopentetatul de dimeglumină
a prezentat un uşor efect asupra morfologiei eritrocitelor. Acest proces, care este reversibil, poate
conduce la oameni la hemoliza intravasculară uşoară după administrarea intravenoasă de gadopentetat
de dimeglumină, fapt ce ar putea explica o uşoară creştere a concentraţiei plasmatice a bilirubinei,
precum şi a fierului în primele câteva ore de la injectare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
9
Gadopentetatul de dimeglumină se comportă în organism similar cu alţi compuşi inerţi biologic şi
hidrofili (de exemplu manitol sau inulină). Farmacocinetica observată la om a fost dependentă de
doză.
Distribuţie
După administrarea intravenoasă, substanţa activă este rapid distribuită în spaţiile extracelulare.
După şapte zile de la administrarea intravenoasă a gadopentetatului de dimeglumină, marcat
radioactiv, în organismul şobolanilor, şi al câinilor, s -a găsit mai puţin de 1% din doza administrată,
din care concen traţiile cele mai mari au fost găsite în rinichi sub forma unui complex de gadoliniu
nemodificat.
Gadopentetatul de dimeglumină nu traversează barierele intacte sânge creier şi sânge testicule. O
cantitate mică traversează bariera placentară, dar este elim inată rapid de către fetus.
La doze ≤ 250 micromol gadopentetat de dimeglumină/kg (=0,5 ml soluţie injectabilă/kg),
concentraţia plasmatică scade după faza de distribuţie iniţială (la câteva minute de la administrare), cu
un timp de înjumătăţire de aproxi mativ 90 de minute, care este identic cu rata de eliminare renală. La o
doză de 100 micromol gadopentetat de dimeglumină/kg (egală cu 0,2 ml soluţie injectabilăl/kg),
determinările plasmatice au arătat valori de 0,6 mmol gadopentetat de dimeglumină/l plasm ă la 3
minute de la injectare de respectiv 0,24 mmol gadopentetat de dimeglumină/l plasmă la 60 de minute
după injectare.
Metabolizare
Nu a fost demonstrată nici divizarea ionilor paramagnetici şi nici metabolizarea acestora.
Eliminare
Gadopentetatul d e dimeglumină se elimină sub formă neschimbată prin filtrare glomerulară la nivelul
rinichilor. Cantitatea eliminată extrarenal este foarte mică.
În primele 6 ore de la injectare o medie de 83% din doza iniţială s -a eliminat în urină, în timp ce în
primel e 24 de ore aproximativ 91% din doză s -a eliminat prin urină. Doza eliminată prin fecale a fost
de mai puţin de 1% (până la cinci zile de la injectare). Clearance- ul renal al gadopentetatului de
dimeglumină, atribuit la 1,73 m
2, a fost de aproximativ 120 m l/min şi, prin urmare, este comparabil cu
cel al inulinei sau al 51Cr -EDTA.
Caracteristici speciale la pacienţii cu funcţie renală redusă
Gadopentetatul de dimeglumină se elimină complet prin rinichi chiar şi în prezenţa unei disfuncţii
renale uşoară p ână la moderată (clearance- ul creatininei > 20 ml/min). Timpul de înjumătăţire
plasmatică a gadopentetatului de dimeglumină creşte în relaţie cu gradul insuficienţei renale. O
creştere în eliminarea extrarenală nu a fost observată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Retardul
în dezvoltare a fost observat după adminis trarea repetată a gadopentetatului de dimeglumină la
femelele gestante de iepuri. Studiile experimentale de toleranţă locală cu gadopentetat de dimeglumină
efectuate după administrarea intravenoasă unică şi repetată şi după administrarea intramusculară uni că,
au indicat că administrarea paravenoasă accidentală ar putea determina apariţia unor reacţii uşoare de
intoleranţă locală la locul administrării.
10
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid pentetic
Meglumină
Apă pentru preparate in jectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani .
S -a demonstrat o stabilitate chimică şi fizică în timpul utilizării de 24 de ore la 25°C. Din punct de
vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere. Dacă nu este utilizat
imediat, timpul şi condiţiile de păstrare după deschidere şi până la momentul administrării reprezintă
responsabilitatea utilizator ului iar în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la 2 - 8°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă de tip I, prevăzut cu dop d in cauciuc bromobutilic şi capsă din aluminiu, destinat unei
singure utilizări.
1 x 5 ml 10 x 5 ml
1 x 10 ml 10 x 10 ml
1 x 15 ml 10 x 15 ml
1 x 20 ml 10 x 20 ml
1 x 30 ml 10 x 30 ml
Flacon din sticlă de tip II, prevăzut cu dop din cauciuc bromobutilic ş i capsă din aluminiu, destinat
unei singure utilizări.
1 x 100 ml 10 x 100 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual proveni t din eliminare, precum şi elementele care vin în
contact cu produsul la administrarea acestuia cu ajutorul unui autoinjector trebuie să fie eliminate în
conformitate cu reglementările locale.
Eticheta de urmărire dezlipită de pe flacoane trebuie lipită p e fişa pacientului, pentru înregistrarea
exactă a substanţei de contrast conţinând gadoliniu, ce a fost utilizată. Doza utilizată trebuie, de
asemenea, înregistrată.
11
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Agfa HealthCare Imaging Agents GmbH
A m Coloneum 4
50829 Köln
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1665/2009/01- 12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare -Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2014
