MIO-AAS 75 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
M io-AAS 75 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 75 mg sub forma Rhodine 2368
(care conţine 90% acid acetilsalicilic şi 10% amidon de porumb) 83,34 mg .
Excipienți cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 14,17 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate filmate, rotunde, lenticulare, de culoare albă până la alb- gălbuie, cu diametru de aprox.7
mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Prevenţia secundară a infarctului miocardic.
- Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă.
- Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute.
- Prevenţia ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG).
- Angioplastie coronariană, cu excepţia fazei acut e.
- Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor
cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragi e intracerebrală a fost
exclus.
M io-AAS nu este recomandat în situaţii de urgenţă. Utilizarea acestuia este restricţionat ă la prevenţia
secundară în tratament ul cronic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Prevenţia secundară a infarctului miocardic:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
2
Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Preveni rea ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG):
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Angioplastie coronariană, cu excepţia faz ei acut e:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor
cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragie intracerebrală a fost exclus:
Doza recomandată este de 75 -325 mg o dată pe zi.
Vârstnici
În general, acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii vârstnici, care sunt mai
predispuşi la evenimente adverse. În absenţa insuficienţei renale sau hepatice severe, este
recomandată doza uzuală pentru adulţi (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Tratamentul trebuie revizuit la intervale
regulate.
Copii şi adolescenţi
Acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 16 ani, cu
excepţia indicaţiei medicale unde beneficiile depăşesc riscurile (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu suficient lichid (1/2 de pahar cu apă). Datorită învelişului
gastrorezistent, comprimatele nu trebuie să fie sfărâmate, rupte sau mestecate deoarece învelişul
previne efecte iritante asupra stomacului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic şi derivaţi sau la inhibitorii sintezei prostaglandinelor
(de exemplu anumiţi pacienţii astmatici care pot suferi o criză sau un leşin) sau la oricare dintre
excipienţi;
- Ulcer peptic activ sau ant ecedente de ulcer recurent şi/sau hemoragie gastrică/ intestinală sau alt
tip de sângerare, cum sun t hemoragiile cerebrovasculare;
- Diateză hemoragică; coagulopatii cum sunt hemofilia şi trombocitopenia;
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă;
- Doze >100 mg/zi pe durata celui de -al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.4.6);
- Metotrexat utilizat în doze ≥15 mg/săptămână (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu este indicată utilizarea Mio-AAS în sco p antiinflamator/ analgezic/ antipiretic.
Recomandat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani. Acest medicament nu se
recomandă la copii/ adolescenţi cu vârsta sub 16 ani dacă beneficiile aşteptate nu depăşesc riscurile.
Acidul ac etilsalicilic poate fi un factor ce contribuie la apariţia sindromului Reye la unii copii.
Există un risc crescut de hemoragie, în special pe durata sau după proceduri chirurgicale (chiar şi în
cazuri de intervenţii minore, de exemplu extracţii dentare). A se utiliza cu precauţie înainte de
intervenţii chirurgicale, inclusiv extracţii dentare. Întreruperea temporară a tratamentului poate fi
necesară.
3
M
io-AAS nu este recomandat pe durata menoragiei deoarece poate intensifica sângerarea menstruală.
M io-AAS trebuie utilizat cu prudenţă în cazuri de hipertensiune arterială şi când pacienţii au
antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sau episoade hemoragice, sau urmează tratament cu
anticoagulante.
Pacienţii trebuie să raporteze medicului orice simptom e de sângerări neobişnuite. Dacă apar sângerări
gastro -intestinale sau ulcer, tratamentul trebuie întrerupt.
Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
moderat afectată (contraindicat dacă este severă), sau la pacienţii care sunt deshidrataţi, deoarece
utilizarea AINS poate determina deteriorarea funcţiei renale. Trebuie efectuate periodic teste ale
funcţiei hepatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.
Acidul acetilsalicilic poate produce bronhospasm şi crize de astm sau alte reacţii de hipersensibilitate.
Factori de risc sunt astm ul bronşic preexistent, febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii cronice.
Acest lucru este valabil si pentru pacienţii care prezintă rea cţii alergice la alte substanţe (de exemplu
reacţii cutanate , prurit sau urticarie).
Reacţii adverse grave, inclusiv sindrom Stevens- Johnson, au fost raportate rareori în asociere cu
utilizarea acidului acetilsalicilic (vezi pct.4.8). Mio-AAS trebuie întrerupt la primele semne de erupţii
tranzitorii cutanate, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.
Pacienţii vârstnici sunt în special susceptibili la reacțiile adverse ale AINS, inclusiv la acidul
acetilsalicilic, în special sângerări le gastro-intestinale şi perforaţiile care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Când este necesar tratament prelungit, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Tratamentul concomitent cu M io-AAS şi alte medicamente care afectează homeostazia (de exemplu
antico agulante cum este warfarina, medicamente trombolitice şi antiplachetare, medicamente
antiinflamatoare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) nu este recomandat decât dacă este
strict necesar , deoarece poate creşte riscul de hemoragie (vezi pct. 4.5). Dacă nu poate fi evitată
asocierea, se recomandă atenta monitorizare pentru semne de sângerare.
Se recomandă precauţie la pacienţii ce primesc medicaţie concomitentă care poate creşte riscul de
ulcerare, cum sunt corticosteroizii orali, inhibitori i selectivi ai recaptării serotoniei şi deferasirox (vezi
pct. 4.5).
Acidul acetilsalicilic în doze mici reduce excreţia de acid uric. Datorită acestui fapt, pacienţii care au
excreţie redusă a acidului uric pot suferi crize de gută (vezi pct. 4.5).
Ri scul de apariţie a hipoglicemiei cu sulfoniluree şi insulină poate fi potenţat dacă se administrează o
doză în exces de M io-AAS (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Metotrexat (ut ilizat în doze >15 mg/săptămână):
Asocierea medicamentelor, metotrexat şi acid acetilsalicilic, creşte riscul de toxicitate hematologică a
metotrexatului datorită scăderii clearance- ului renal al metotrexatului de către acidul acetilsalicilic.
Prin urmare , utilizarea concomitentă a metotrexatului (în doze >15 mg/săptămână) cu MIO -AAS este
contraindicată (vezi pct.4.3).
Asocieri nerecomandate
Medicamente uricozurice, de exemplu probenecid
Salicilaţii reduc efectul probenecidului. Asocierea trebuie evitată.
4
Asocieri ce necesită precauţie în utilizare sau care trebuie avute în vedere
Anticoagulante, de exemplu cumarină, heparină, warfarină
Creşterea riscului de sângerare ca urmare a inhibării funcţiei trombocitare, afectării mucoasei
duodenale şi deplas ării anticoagulantelor orale de la nivelul situsurilor de legare ale proteinelor
plasmatice. Timpul de sângerare trebuie monitorizat (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare (de exemplu clopidogrel şi dipiridamol) şi inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei (SSRI; cum sunt sertralina sau paroxetina)
Risc crescut de sângerări gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice, de exemplu sulfoniluree
Salicilaţii pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor.
Digoxină şi litiu
Acidul a cetilsalicilic afectează excreţia renală a digoxinei şi litiului, ducând la creşterea
concentraţiilor plasmatice. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei şi litiului este
recomandată la iniţierea şi la finalul tratamentului cu acid acetilsal icilic. Poate fi necesară ajustarea
dozelor.
Diuretice şi antihipertensive
AINS pot scădea efectul antihipertensiv al diureticelor sau al altor medicamente antihipertensive.
Similar altor AINS, administrarea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conv ersie a angiotensinei
creşte riscul de insuficienţă renală acută.
Diuretice: Risc de insuficienţă renală acută ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin scăderea
sintezei renale de prostaglandine. Este recomandată hidratarea pacientului şi monitoriz area funcţiei
renale la începutul tratamentului.
Inhibitori de anhidrază carbonică (acetazolamidă)
Pot determina acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos central.
Corticosteroizi sistemici
Riscul de ulceraţii gastro -intestinale şi de sângerări poate fi crescut când sunt administraţi
concomitent corticosteroizi şi acid acetilsalicilic (vezi pct.4.4).
Metotrexat (utilizat în doze <15 mg/săptămână)
Asocierea de metotrexat şi acid acetilsalicilic poate creşte toxicitatea hem atologică a metotrexatului ca
urmare a scăderii clearace- ului renal al metotrexatului de către acidul acetilsalicilic. Monitorizarea
săptămânală a numărului de celule sanguine trebuie realizată în primele săptămâni de tratament.
Monitorizare sporită trebui e asigurată chiar şi în cazul afectării moderate a funcţiei renale şi, de
asemenea, la vârstnici.
Alte AINS
Risc crescut de ulceraţii şi sângerări gastro -intestinale datorită efectelor sinergice.
Ibuprofen
Date experimentale sugerează faptul că ibupr ofenul poate inhiba efectele unor doze scăzute de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, când cele două medicamente sunt administrate concomitent.
Cu toate acestea, limitările acestor date şi nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo în s ituaţii
clinice implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului, şi
niciun efect relevant clinic nu poate fi considerat probabil pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului
(vezi pct. 5.1).
Ciclosporină, tacr olimus
Utilizarea concomitentă a AINS cu ciclosporină sau tacrolimus poate creşte efectul nefrotoxic al
ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de utilizare concomitentă a
5
acestora cu acid acetilsalicilic.
Valproat
S -a raportat că acidul acetilsalicilic scade legarea valproatului de albuminele plasmatice, prin aceasta
crescând concentraţiile sale plasmatice libere la starea de echilibru.
Fenitoina
Salicilaţii diminuează legarea fenitoinei de albuminele plasmatice. Aceasta poate determina scăderea
concentraţiilor plasmatice totale ale fenitoinei, însă creşte fracţia liberă a fenitoinei. Concentraţiile
fenitoinei nelegate, şi prin urmare efectul terapeutic, nu par semnificativ modificate.
Alcool etilic
Administrar ea concomitentă de alcool etilic şi acid acetilsalicilic creşte riscul de sângerări
gastro -intestinale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Doze mici (până la 100 mg/zi):
Studiile clinice indică faptul că doze până la 100 mg/zi, utilizat e în cazuri obstetrice specifice, care
necesită monitorizare specializată, par sigure.
Doze de 100- 500 mg/zi
Nu există suficientă experienţă clinică privind utilizarea dozelor peste 100 mg/zi până la 500 mg/zi.
Prin urmare, recomandările de mai jos pent ru doze de 500 mg/zi sau mai mult se aplică de asemenea
pentru acest nivel de doz e.
Doze de 500 mg/zi şi mai mult
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta sarcina şi/ sau dezvoltarea embrionară/ fetală. Date
din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis
după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. S e consideră
că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a
prostaglandinelor a dus la eşecul pre -şi post -implantărilor şi la letalitate embrio -fetală. În plus, la
animalele tratate pe durata perioadei organogenetice cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, a fost
raportată creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi
celui de- al doilea trimestru de sarcină, acidul acetilsalici lic nu trebuie administrat decât dacă este strict
necesar. Dacă acidul acetilsalicilic este utilizat de o femeie ce aşteaptă să procreeze sau pe durata
primului sau celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută, iar durata
tr atamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Pe durata celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulm onară);
- disfuncţie renală, care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligo- hidramnios;
iar mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar ce poate apărea şi la
doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine, ducând la naştere întârziată sau prelungită.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic la doze de 100 mg/zi sau mai mari este contraindicat în timpul
celui de- al treilea trimestru de sarcină.
6
Alăptare
Doze mici de salicilaţi şi de metaboliţi ai acestora se excretă în laptele matern. Deoarece până în
prezent nu au fost raportate reacţii adverse asupra fătului, utilizarea pe termen scurt a dozelor
recomandate nu necesită întreruperea alăptării. În cazuri de utiliz are pe termen lung şi/sau de
administrare în doze mai mari, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii cu Mio-AAS privind abilitatea de a conduce vehicule şi de a fo losi utilaje. Pe
baza proprietăţilor farmacodinamice şi a reacţiilor adverse ale acidului acetilsalicilic, nu se aşteaptă
nicio influenţă asupra capacităţii de reacţie şi asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii advers e
Reacţiile adverse sunt grupate pe baza clasificării pe aparate, sisteme şi organe . În cadrul acestei
clasificări, frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( ≥1/10), frecvente ( ≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi
limfatice
Frecvente:
Tendinţă de sângerare prelungită.
Rare :
Trombocitopenie, granulocitoză, anemie a plastică.
Cu frecvenţă necunoscută :
Cazuri de sângerare cu prelungirea timpului de sângerare, cum
sunt epistaxis, gingivoragii. Simptomele pot persista o perioadă de
4- 8 zile după întreruperea tratamentului cu acid acetilsalicilic. Prin
urmare, poate cr eşte riscul de sângerare în timpul intervenţiilor
chirurgicale.
Sângerări gastro -intestinale macroscopice (hematemeză, melenă)
sau oculte, care pot avea ca rezultat anemie feriprivă (mai frecvent
la doze mari).
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare:
Reacţii de hipersensibilitate, angioedem, edem alergic, reacţii
anafilactice, inclusiv şoc.
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută:
Hiperuricemie.
Tulburări ale sistemului
nervos
Rare:
Hemoragie intracraniană.
Cu frecvenţă necunoscută :
Cefalee, vertij .
Tulburări acustice şi
vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută:
Hipoacuzie, tinitus .
Tulburări vasculare Rare:
Vasculită hemoragică.
7
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente:
Rinită, dispnee.
Rare :
Bronhospasm, crize de astm bronşic .
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Rare:
Menoragie.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Dispepsie .
Rare :
Hemoragie gastro -intestinală severă, greaţă, vărsături .
Cu frecvenţă necu noscută:
Ulcer gastric sau duodenal şi perforaţie.
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută:
Insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Urticarie.
Rare :
Sindrom Stevens -Johnson, sindrom Lyell, purpură, eritem nodos,
eritem polimorf .
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută:
Insuficienţă renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, al e cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cu toate că sunt implicate variaţii inter -individuale considerabile, se poate considera că doza toxică
este de aproximativ 200 mg/kg la adulţi şi 100 mg/kg la copii şi adolescenţi. Doza letală de acid
acetilsalicilic este de 25 -30 de grame. Concentraţii plasmatice de salicilat peste 300 mg/l indică
intoxicaţie. Concentraţii pla smatice peste 500 mg/l la adulţi şi 300 mg/l la copii determină în general
toxicitate severă. Supradozajul poate fi nociv pentru pacienţii vârstnici şi în special pentru copiii mici
(supradozajul terapeutic sau intoxicaţiile accidentale frecvente pot fi le tale).
Simptome de intoxicaţie moderată
Tinitus, tulburări ale auzului, cefalee, vertij, confuzie şi simptome gastro- intestinale (greaţă, vărsături
şi dureri abdominale).
Simptome de intoxicaţie severă
Simptomele sunt corelate cu dezechilibrul acido- bazic sever . În prima fază apare hiperventilaţia, care
8
determină alcaloză respiratorie. Acidoza respiratorie rezultă ca urmare a supresiei centrului respirator.
În plus, acidoza metabolică apare ca rezultat al prezenţei salicilatului.
Deoarece adesea copi ii mici nu sunt examinaţi până nu ajung la un stadiu avansat al intoxicaţiei, ei se
prezintă de obicei în stadiul cu acidoză.
Mai mult, următoarele simptome pot să apară: hipertermie şi transpiraţii, ducând la deshidratare:
senzaţie de agitaţie, convulsii , halucinaţii şi hipoglicemie. Deprimarea activităţii sistemului nervos
poate determina comă, colaps cardiovascular şi stop respirator.
Tratamentul supradozajului
Dacă a fost ingerată o doză toxică, este necesară spitalizarea. În caz de intoxicaţie mode rată, trebuie
încercată inducerea vărsăturilor.
Dacă acest procedeu eşuează, trebuie încercat lavajul gastric în prima oră de la ingestia unei cantităţi
substanţiale de medicament. Ulterior se administrează cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu
(laxativ).
Cărbunele activat poate fi administrat în doză unică (50 g pentru un adult, 1g/kg corp pentru un copil
până la 12 ani).
Alcalinizarea urinei (250 mmol NaHCO
3, timp de trei ore) în timp ce este verificată valoarea pH -ului
urinar.
În caz de int oxicaţie severă, este preferată hemodializa.
Alte simptome vor fi tratate simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, antiagregante plachetare, exclusiv heparină; codul ATC:
B01AC06.
Acidul acetilsalicilic inhibă activarea plachetară: blocând prin acetilare ciclooxigenaza plachetară,
inhibă sinteza tromboxanului A2, o substanţă naturală cu rol activator, eliberată de trombocite şi care
ar putea avea un rol în complicaţiile l eziunilor ateromatoase. Inhibarea sintezei TXA2 este ireversibilă
deoarece trombocitele, care nu au nucleu, nu pot sintetiza de novo ciclooxigenază (din cauza lipsei
capacităţii de sinteză a proteinelor), aceasta fiind acetilată de acidul acetilsalicilic.
Administrarea repetată a dozelor cuprinse între 20 şi 325 mg determină inhibarea activităţii
enzimatice în proporţie de 30 până la 95%. Datorită naturii ireversibile a legăturilor, efectul persistă
pe durata perioadei de viaţă a trombocitelor (7- 10 zile). Efectul inhibitor nu dispare pe parcursul
tratamentului prelungit, iar activitatea enzimatică este restabilită gradat, după reînnoirea
trombocitelor, la 24- 48 h după întreruperea tratamentului. Acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de
sângerare cu o medie de 50-100%, însă pot fi observate variaţii individuale.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent .
Într -unul din tre studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore
înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă
farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra
formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt
limitate , iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o
concluzie fe rmă pentru utilizarea regulată a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect
relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
9
5.2
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, acidul acetilsalicilic se abs oarbe rapid şi complet din tractul gastro-intestinal.
Segmentul proximal al intestinului subţire este principala zonă de absorbţie. Cu toate acestea, o
cantitate semnificativă din doză este deja hidrolizată la acid salicilic în peretele intestinal în cursu l
procesului de absorbţie. Amplitudinea procesului de hidroliză depinde de rata absorbţiei.
După administrarea în condiţii de repaus alimentar a comprimatelor gastrorezistente de M io-AAS ,
valorile plasmatice maxime de acid acetilsalicilic şi acid salicili c sunt atinse după 5 ore şi, respectiv, 6
ore. Dacă comprimatele sunt luate cu alimente, valorile plasmatice maxime sunt atinse cu aproximativ
3 ore mai târziu decât după administrarea în condiţii de repaus alimentar.
Distribuţie
A cidul acetilsalicilic, precum şi principalul său metabolit, acidul salicilic, sunt extensiv legaţi de
proteinele plasmatice, în special de albumină, şi se distribuie rapid în tot organismul. Gradul de legare
al acidului salicilic de proteinele plasmatice depinde foarte mult atât de concentraţia acidului salicilic,
cât şi de concentraţiile albuminei. Volumul de distribuţie al acidului acetilsalicilic este de aproximativ
0,16 l/kg corp. Acidul salicilic difuzează lent în lichidul sinovial, traversează bariera placentară şi
trece î n laptele matern.
Metabolizare
Acidul acetilsalicilic este rapid metabolizat în acid salicilic, având un timp de înjumătăţire plasmatică
de 15- 30 minute. Ulterior, acidul salicilic este transformat predominant în glicină şi conjugaţi de acid
glucuronic, şi în mai mică măsură în acid gentizic.
Cinetica eliminării acidului salicilic este dependentă de doză, deoarece metabolizarea sa este limitată
de capacitatea enzimelor hepatice. Ca urmare, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
variază şi este de 2-3 ore pentru doze mici, 12 pentru doze analgezice uzuale şi 15 -30 de ore pentru
doze înalt terapeutice sau intoxicaţie.
Excreţie
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
P rofilul nonclinic de siguranţă al acidului acetilsalicilic este bine documentat.
În studiile experimentale la animale, salicilaţii nu au dovedit altă afectare a organelor în afară de
afectarea renală. În studiile la şobolan, au fost observate efecte fetot oxice şi teratogene după
administrarea acidului acetilsalicilic în doze toxice materne. Relevanţa clinică este necunoscută
deoarece dozele utilizate în studiile non -clinice sunt mult mai mari (de cel puţin 7 ori) decât dozele
maxime recomandate în indicaţi ile terapeutice cardiovasculare. Acidul acetilsalicilic a fost studiat
extensiv din punctul de vedere al efectelor mutagene şi carcinogene. Rezultatele în totalitate nu au
relevat semne de efecte mutagene sau carcinogene în studiile la şoarece şi şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
StarCap 1500(90% amidon de porumb şi 10% amidon pregelatinizat)
Lactoză monohidrat
Film
Opadry Clear 03K192291: hidroxipropilmetilceluloză 2910 (E 421), triacetin (E 1518), talc
10
Acryl E
ze 93A185972 : acid metacrilic copolimer tip C, dioxid de titan (E 171), dioxid de siliciu
coloidal anhidru, hidrogenocarbonat de sodiu (E 500), laurilsulfat de sodiu, talc.
Citrat de trietil (E1505)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioad a de valabilitate
30 luni .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu 2 blistere formate din folie opacă albă PVC -PV dC/Al a câte 10 comprimate
filmate .
Cutie din carton cu 3 blistere formate din folie opacă albă PVC -PV dC/Al a câte 10 comprimate
filmate .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Făr ă cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Şos. Alba Iulia nr. 156, 550052, Sibiu, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6107/ 2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare –Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
M io-AAS 75 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine acid acetilsalicilic 75 mg sub forma Rhodine 2368
(care conţine 90% acid acetilsalicilic şi 10% amidon de porumb) 83,34 mg .
Excipienți cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 14,17 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate filmate, rotunde, lenticulare, de culoare albă până la alb- gălbuie, cu diametru de aprox.7
mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Prevenţia secundară a infarctului miocardic.
- Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă.
- Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute.
- Prevenţia ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG).
- Angioplastie coronariană, cu excepţia fazei acut e.
- Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor
cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragi e intracerebrală a fost
exclus.
M io-AAS nu este recomandat în situaţii de urgenţă. Utilizarea acestuia este restricţionat ă la prevenţia
secundară în tratament ul cronic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Prevenţia secundară a infarctului miocardic:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Prevenţia morbidităţii cardiovasculare la pacienţii cu angină pectorală stabilă:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
2
Antecedente de angină pectorală instabilă, cu excepţia fazei acute:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Preveni rea ocluziei grefei după bypass coronarian (CABG):
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Angioplastie coronariană, cu excepţia faz ei acut e:
Doza recomandată este de 75 -160 mg o dată pe zi.
Prevenţia secundară a accidentelor cerebrale ischemice tranzitorii (AIT) şi a accidentelor
cerebrovasculare ischemice (ACI), după ce diagnosticul de hemoragie intracerebrală a fost exclus:
Doza recomandată este de 75 -325 mg o dată pe zi.
Vârstnici
În general, acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii vârstnici, care sunt mai
predispuşi la evenimente adverse. În absenţa insuficienţei renale sau hepatice severe, este
recomandată doza uzuală pentru adulţi (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Tratamentul trebuie revizuit la intervale
regulate.
Copii şi adolescenţi
Acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 16 ani, cu
excepţia indicaţiei medicale unde beneficiile depăşesc riscurile (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu suficient lichid (1/2 de pahar cu apă). Datorită învelişului
gastrorezistent, comprimatele nu trebuie să fie sfărâmate, rupte sau mestecate deoarece învelişul
previne efecte iritante asupra stomacului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic şi derivaţi sau la inhibitorii sintezei prostaglandinelor
(de exemplu anumiţi pacienţii astmatici care pot suferi o criză sau un leşin) sau la oricare dintre
excipienţi;
- Ulcer peptic activ sau ant ecedente de ulcer recurent şi/sau hemoragie gastrică/ intestinală sau alt
tip de sângerare, cum sun t hemoragiile cerebrovasculare;
- Diateză hemoragică; coagulopatii cum sunt hemofilia şi trombocitopenia;
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă;
- Doze >100 mg/zi pe durata celui de -al treilea trimestru de sarcină (vezi pct.4.6);
- Metotrexat utilizat în doze ≥15 mg/săptămână (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu este indicată utilizarea Mio-AAS în sco p antiinflamator/ analgezic/ antipiretic.
Recomandat pentru utilizare la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani. Acest medicament nu se
recomandă la copii/ adolescenţi cu vârsta sub 16 ani dacă beneficiile aşteptate nu depăşesc riscurile.
Acidul ac etilsalicilic poate fi un factor ce contribuie la apariţia sindromului Reye la unii copii.
Există un risc crescut de hemoragie, în special pe durata sau după proceduri chirurgicale (chiar şi în
cazuri de intervenţii minore, de exemplu extracţii dentare). A se utiliza cu precauţie înainte de
intervenţii chirurgicale, inclusiv extracţii dentare. Întreruperea temporară a tratamentului poate fi
necesară.
3
M
io-AAS nu este recomandat pe durata menoragiei deoarece poate intensifica sângerarea menstruală.
M io-AAS trebuie utilizat cu prudenţă în cazuri de hipertensiune arterială şi când pacienţii au
antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sau episoade hemoragice, sau urmează tratament cu
anticoagulante.
Pacienţii trebuie să raporteze medicului orice simptom e de sângerări neobişnuite. Dacă apar sângerări
gastro -intestinale sau ulcer, tratamentul trebuie întrerupt.
Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu precauţie la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
moderat afectată (contraindicat dacă este severă), sau la pacienţii care sunt deshidrataţi, deoarece
utilizarea AINS poate determina deteriorarea funcţiei renale. Trebuie efectuate periodic teste ale
funcţiei hepatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.
Acidul acetilsalicilic poate produce bronhospasm şi crize de astm sau alte reacţii de hipersensibilitate.
Factori de risc sunt astm ul bronşic preexistent, febra fânului, polipi nazali sau boli respiratorii cronice.
Acest lucru este valabil si pentru pacienţii care prezintă rea cţii alergice la alte substanţe (de exemplu
reacţii cutanate , prurit sau urticarie).
Reacţii adverse grave, inclusiv sindrom Stevens- Johnson, au fost raportate rareori în asociere cu
utilizarea acidului acetilsalicilic (vezi pct.4.8). Mio-AAS trebuie întrerupt la primele semne de erupţii
tranzitorii cutanate, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.
Pacienţii vârstnici sunt în special susceptibili la reacțiile adverse ale AINS, inclusiv la acidul
acetilsalicilic, în special sângerări le gastro-intestinale şi perforaţiile care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Când este necesar tratament prelungit, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Tratamentul concomitent cu M io-AAS şi alte medicamente care afectează homeostazia (de exemplu
antico agulante cum este warfarina, medicamente trombolitice şi antiplachetare, medicamente
antiinflamatoare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) nu este recomandat decât dacă este
strict necesar , deoarece poate creşte riscul de hemoragie (vezi pct. 4.5). Dacă nu poate fi evitată
asocierea, se recomandă atenta monitorizare pentru semne de sângerare.
Se recomandă precauţie la pacienţii ce primesc medicaţie concomitentă care poate creşte riscul de
ulcerare, cum sunt corticosteroizii orali, inhibitori i selectivi ai recaptării serotoniei şi deferasirox (vezi
pct. 4.5).
Acidul acetilsalicilic în doze mici reduce excreţia de acid uric. Datorită acestui fapt, pacienţii care au
excreţie redusă a acidului uric pot suferi crize de gută (vezi pct. 4.5).
Ri scul de apariţie a hipoglicemiei cu sulfoniluree şi insulină poate fi potenţat dacă se administrează o
doză în exces de M io-AAS (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Metotrexat (ut ilizat în doze >15 mg/săptămână):
Asocierea medicamentelor, metotrexat şi acid acetilsalicilic, creşte riscul de toxicitate hematologică a
metotrexatului datorită scăderii clearance- ului renal al metotrexatului de către acidul acetilsalicilic.
Prin urmare , utilizarea concomitentă a metotrexatului (în doze >15 mg/săptămână) cu MIO -AAS este
contraindicată (vezi pct.4.3).
Asocieri nerecomandate
Medicamente uricozurice, de exemplu probenecid
Salicilaţii reduc efectul probenecidului. Asocierea trebuie evitată.
4
Asocieri ce necesită precauţie în utilizare sau care trebuie avute în vedere
Anticoagulante, de exemplu cumarină, heparină, warfarină
Creşterea riscului de sângerare ca urmare a inhibării funcţiei trombocitare, afectării mucoasei
duodenale şi deplas ării anticoagulantelor orale de la nivelul situsurilor de legare ale proteinelor
plasmatice. Timpul de sângerare trebuie monitorizat (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiplachetare (de exemplu clopidogrel şi dipiridamol) şi inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei (SSRI; cum sunt sertralina sau paroxetina)
Risc crescut de sângerări gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice, de exemplu sulfoniluree
Salicilaţii pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor.
Digoxină şi litiu
Acidul a cetilsalicilic afectează excreţia renală a digoxinei şi litiului, ducând la creşterea
concentraţiilor plasmatice. Monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei şi litiului este
recomandată la iniţierea şi la finalul tratamentului cu acid acetilsal icilic. Poate fi necesară ajustarea
dozelor.
Diuretice şi antihipertensive
AINS pot scădea efectul antihipertensiv al diureticelor sau al altor medicamente antihipertensive.
Similar altor AINS, administrarea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conv ersie a angiotensinei
creşte riscul de insuficienţă renală acută.
Diuretice: Risc de insuficienţă renală acută ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin scăderea
sintezei renale de prostaglandine. Este recomandată hidratarea pacientului şi monitoriz area funcţiei
renale la începutul tratamentului.
Inhibitori de anhidrază carbonică (acetazolamidă)
Pot determina acidoză severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos central.
Corticosteroizi sistemici
Riscul de ulceraţii gastro -intestinale şi de sângerări poate fi crescut când sunt administraţi
concomitent corticosteroizi şi acid acetilsalicilic (vezi pct.4.4).
Metotrexat (utilizat în doze <15 mg/săptămână)
Asocierea de metotrexat şi acid acetilsalicilic poate creşte toxicitatea hem atologică a metotrexatului ca
urmare a scăderii clearace- ului renal al metotrexatului de către acidul acetilsalicilic. Monitorizarea
săptămânală a numărului de celule sanguine trebuie realizată în primele săptămâni de tratament.
Monitorizare sporită trebui e asigurată chiar şi în cazul afectării moderate a funcţiei renale şi, de
asemenea, la vârstnici.
Alte AINS
Risc crescut de ulceraţii şi sângerări gastro -intestinale datorită efectelor sinergice.
Ibuprofen
Date experimentale sugerează faptul că ibupr ofenul poate inhiba efectele unor doze scăzute de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, când cele două medicamente sunt administrate concomitent.
Cu toate acestea, limitările acestor date şi nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo în s ituaţii
clinice implică faptul că nu pot fi trase concluzii ferme pentru utilizarea regulată a ibuprofenului, şi
niciun efect relevant clinic nu poate fi considerat probabil pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului
(vezi pct. 5.1).
Ciclosporină, tacr olimus
Utilizarea concomitentă a AINS cu ciclosporină sau tacrolimus poate creşte efectul nefrotoxic al
ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată în caz de utilizare concomitentă a
5
acestora cu acid acetilsalicilic.
Valproat
S -a raportat că acidul acetilsalicilic scade legarea valproatului de albuminele plasmatice, prin aceasta
crescând concentraţiile sale plasmatice libere la starea de echilibru.
Fenitoina
Salicilaţii diminuează legarea fenitoinei de albuminele plasmatice. Aceasta poate determina scăderea
concentraţiilor plasmatice totale ale fenitoinei, însă creşte fracţia liberă a fenitoinei. Concentraţiile
fenitoinei nelegate, şi prin urmare efectul terapeutic, nu par semnificativ modificate.
Alcool etilic
Administrar ea concomitentă de alcool etilic şi acid acetilsalicilic creşte riscul de sângerări
gastro -intestinale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Doze mici (până la 100 mg/zi):
Studiile clinice indică faptul că doze până la 100 mg/zi, utilizat e în cazuri obstetrice specifice, care
necesită monitorizare specializată, par sigure.
Doze de 100- 500 mg/zi
Nu există suficientă experienţă clinică privind utilizarea dozelor peste 100 mg/zi până la 500 mg/zi.
Prin urmare, recomandările de mai jos pent ru doze de 500 mg/zi sau mai mult se aplică de asemenea
pentru acest nivel de doz e.
Doze de 500 mg/zi şi mai mult
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta sarcina şi/ sau dezvoltarea embrionară/ fetală. Date
din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis
după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. S e consideră
că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a
prostaglandinelor a dus la eşecul pre -şi post -implantărilor şi la letalitate embrio -fetală. În plus, la
animalele tratate pe durata perioadei organogenetice cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, a fost
raportată creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului şi
celui de- al doilea trimestru de sarcină, acidul acetilsalici lic nu trebuie administrat decât dacă este strict
necesar. Dacă acidul acetilsalicilic este utilizat de o femeie ce aşteaptă să procreeze sau pe durata
primului sau celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută, iar durata
tr atamentului să fie cât mai scurtă posibil.
Pe durata celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulm onară);
- disfuncţie renală, care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligo- hidramnios;
iar mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar ce poate apărea şi la
doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine, ducând la naştere întârziată sau prelungită.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic la doze de 100 mg/zi sau mai mari este contraindicat în timpul
celui de- al treilea trimestru de sarcină.
6
Alăptare
Doze mici de salicilaţi şi de metaboliţi ai acestora se excretă în laptele matern. Deoarece până în
prezent nu au fost raportate reacţii adverse asupra fătului, utilizarea pe termen scurt a dozelor
recomandate nu necesită întreruperea alăptării. În cazuri de utiliz are pe termen lung şi/sau de
administrare în doze mai mari, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii cu Mio-AAS privind abilitatea de a conduce vehicule şi de a fo losi utilaje. Pe
baza proprietăţilor farmacodinamice şi a reacţiilor adverse ale acidului acetilsalicilic, nu se aşteaptă
nicio influenţă asupra capacităţii de reacţie şi asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii advers e
Reacţiile adverse sunt grupate pe baza clasificării pe aparate, sisteme şi organe . În cadrul acestei
clasificări, frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( ≥1/10), frecvente ( ≥1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente ( ≥1/1000 şi <1/100), rare ( ≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi
limfatice
Frecvente:
Tendinţă de sângerare prelungită.
Rare :
Trombocitopenie, granulocitoză, anemie a plastică.
Cu frecvenţă necunoscută :
Cazuri de sângerare cu prelungirea timpului de sângerare, cum
sunt epistaxis, gingivoragii. Simptomele pot persista o perioadă de
4- 8 zile după întreruperea tratamentului cu acid acetilsalicilic. Prin
urmare, poate cr eşte riscul de sângerare în timpul intervenţiilor
chirurgicale.
Sângerări gastro -intestinale macroscopice (hematemeză, melenă)
sau oculte, care pot avea ca rezultat anemie feriprivă (mai frecvent
la doze mari).
Tulburări ale sistemului
imunitar
Rare:
Reacţii de hipersensibilitate, angioedem, edem alergic, reacţii
anafilactice, inclusiv şoc.
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută:
Hiperuricemie.
Tulburări ale sistemului
nervos
Rare:
Hemoragie intracraniană.
Cu frecvenţă necunoscută :
Cefalee, vertij .
Tulburări acustice şi
vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută:
Hipoacuzie, tinitus .
Tulburări vasculare Rare:
Vasculită hemoragică.
7
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente:
Rinită, dispnee.
Rare :
Bronhospasm, crize de astm bronşic .
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Rare:
Menoragie.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente:
Dispepsie .
Rare :
Hemoragie gastro -intestinală severă, greaţă, vărsături .
Cu frecvenţă necu noscută:
Ulcer gastric sau duodenal şi perforaţie.
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută:
Insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
Urticarie.
Rare :
Sindrom Stevens -Johnson, sindrom Lyell, purpură, eritem nodos,
eritem polimorf .
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Cu frecvenţă necunoscută:
Insuficienţă renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, al e cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Cu toate că sunt implicate variaţii inter -individuale considerabile, se poate considera că doza toxică
este de aproximativ 200 mg/kg la adulţi şi 100 mg/kg la copii şi adolescenţi. Doza letală de acid
acetilsalicilic este de 25 -30 de grame. Concentraţii plasmatice de salicilat peste 300 mg/l indică
intoxicaţie. Concentraţii pla smatice peste 500 mg/l la adulţi şi 300 mg/l la copii determină în general
toxicitate severă. Supradozajul poate fi nociv pentru pacienţii vârstnici şi în special pentru copiii mici
(supradozajul terapeutic sau intoxicaţiile accidentale frecvente pot fi le tale).
Simptome de intoxicaţie moderată
Tinitus, tulburări ale auzului, cefalee, vertij, confuzie şi simptome gastro- intestinale (greaţă, vărsături
şi dureri abdominale).
Simptome de intoxicaţie severă
Simptomele sunt corelate cu dezechilibrul acido- bazic sever . În prima fază apare hiperventilaţia, care
8
determină alcaloză respiratorie. Acidoza respiratorie rezultă ca urmare a supresiei centrului respirator.
În plus, acidoza metabolică apare ca rezultat al prezenţei salicilatului.
Deoarece adesea copi ii mici nu sunt examinaţi până nu ajung la un stadiu avansat al intoxicaţiei, ei se
prezintă de obicei în stadiul cu acidoză.
Mai mult, următoarele simptome pot să apară: hipertermie şi transpiraţii, ducând la deshidratare:
senzaţie de agitaţie, convulsii , halucinaţii şi hipoglicemie. Deprimarea activităţii sistemului nervos
poate determina comă, colaps cardiovascular şi stop respirator.
Tratamentul supradozajului
Dacă a fost ingerată o doză toxică, este necesară spitalizarea. În caz de intoxicaţie mode rată, trebuie
încercată inducerea vărsăturilor.
Dacă acest procedeu eşuează, trebuie încercat lavajul gastric în prima oră de la ingestia unei cantităţi
substanţiale de medicament. Ulterior se administrează cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu
(laxativ).
Cărbunele activat poate fi administrat în doză unică (50 g pentru un adult, 1g/kg corp pentru un copil
până la 12 ani).
Alcalinizarea urinei (250 mmol NaHCO
3, timp de trei ore) în timp ce este verificată valoarea pH -ului
urinar.
În caz de int oxicaţie severă, este preferată hemodializa.
Alte simptome vor fi tratate simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antitrombotice, antiagregante plachetare, exclusiv heparină; codul ATC:
B01AC06.
Acidul acetilsalicilic inhibă activarea plachetară: blocând prin acetilare ciclooxigenaza plachetară,
inhibă sinteza tromboxanului A2, o substanţă naturală cu rol activator, eliberată de trombocite şi care
ar putea avea un rol în complicaţiile l eziunilor ateromatoase. Inhibarea sintezei TXA2 este ireversibilă
deoarece trombocitele, care nu au nucleu, nu pot sintetiza de novo ciclooxigenază (din cauza lipsei
capacităţii de sinteză a proteinelor), aceasta fiind acetilată de acidul acetilsalicilic.
Administrarea repetată a dozelor cuprinse între 20 şi 325 mg determină inhibarea activităţii
enzimatice în proporţie de 30 până la 95%. Datorită naturii ireversibile a legăturilor, efectul persistă
pe durata perioadei de viaţă a trombocitelor (7- 10 zile). Efectul inhibitor nu dispare pe parcursul
tratamentului prelungit, iar activitatea enzimatică este restabilită gradat, după reînnoirea
trombocitelor, la 24- 48 h după întreruperea tratamentului. Acidul acetilsalicilic prelungeşte timpul de
sângerare cu o medie de 50-100%, însă pot fi observate variaţii individuale.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent .
Într -unul din tre studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore
înainte de sau la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă
farmaceutică cu eliberarea imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra
formării tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt
limitate , iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o
concluzie fe rmă pentru utilizarea regulată a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect
relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
9
5.2
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, acidul acetilsalicilic se abs oarbe rapid şi complet din tractul gastro-intestinal.
Segmentul proximal al intestinului subţire este principala zonă de absorbţie. Cu toate acestea, o
cantitate semnificativă din doză este deja hidrolizată la acid salicilic în peretele intestinal în cursu l
procesului de absorbţie. Amplitudinea procesului de hidroliză depinde de rata absorbţiei.
După administrarea în condiţii de repaus alimentar a comprimatelor gastrorezistente de M io-AAS ,
valorile plasmatice maxime de acid acetilsalicilic şi acid salicili c sunt atinse după 5 ore şi, respectiv, 6
ore. Dacă comprimatele sunt luate cu alimente, valorile plasmatice maxime sunt atinse cu aproximativ
3 ore mai târziu decât după administrarea în condiţii de repaus alimentar.
Distribuţie
A cidul acetilsalicilic, precum şi principalul său metabolit, acidul salicilic, sunt extensiv legaţi de
proteinele plasmatice, în special de albumină, şi se distribuie rapid în tot organismul. Gradul de legare
al acidului salicilic de proteinele plasmatice depinde foarte mult atât de concentraţia acidului salicilic,
cât şi de concentraţiile albuminei. Volumul de distribuţie al acidului acetilsalicilic este de aproximativ
0,16 l/kg corp. Acidul salicilic difuzează lent în lichidul sinovial, traversează bariera placentară şi
trece î n laptele matern.
Metabolizare
Acidul acetilsalicilic este rapid metabolizat în acid salicilic, având un timp de înjumătăţire plasmatică
de 15- 30 minute. Ulterior, acidul salicilic este transformat predominant în glicină şi conjugaţi de acid
glucuronic, şi în mai mică măsură în acid gentizic.
Cinetica eliminării acidului salicilic este dependentă de doză, deoarece metabolizarea sa este limitată
de capacitatea enzimelor hepatice. Ca urmare, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
variază şi este de 2-3 ore pentru doze mici, 12 pentru doze analgezice uzuale şi 15 -30 de ore pentru
doze înalt terapeutice sau intoxicaţie.
Excreţie
Acidul salicilic şi metaboliţii săi sunt excretaţi în principal pe cale renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
P rofilul nonclinic de siguranţă al acidului acetilsalicilic este bine documentat.
În studiile experimentale la animale, salicilaţii nu au dovedit altă afectare a organelor în afară de
afectarea renală. În studiile la şobolan, au fost observate efecte fetot oxice şi teratogene după
administrarea acidului acetilsalicilic în doze toxice materne. Relevanţa clinică este necunoscută
deoarece dozele utilizate în studiile non -clinice sunt mult mai mari (de cel puţin 7 ori) decât dozele
maxime recomandate în indicaţi ile terapeutice cardiovasculare. Acidul acetilsalicilic a fost studiat
extensiv din punctul de vedere al efectelor mutagene şi carcinogene. Rezultatele în totalitate nu au
relevat semne de efecte mutagene sau carcinogene în studiile la şoarece şi şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
StarCap 1500(90% amidon de porumb şi 10% amidon pregelatinizat)
Lactoză monohidrat
Film
Opadry Clear 03K192291: hidroxipropilmetilceluloză 2910 (E 421), triacetin (E 1518), talc
10
Acryl E
ze 93A185972 : acid metacrilic copolimer tip C, dioxid de titan (E 171), dioxid de siliciu
coloidal anhidru, hidrogenocarbonat de sodiu (E 500), laurilsulfat de sodiu, talc.
Citrat de trietil (E1505)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioad a de valabilitate
30 luni .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu 2 blistere formate din folie opacă albă PVC -PV dC/Al a câte 10 comprimate
filmate .
Cutie din carton cu 3 blistere formate din folie opacă albă PVC -PV dC/Al a câte 10 comprimate
filmate .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Făr ă cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Şos. Alba Iulia nr. 156, 550052, Sibiu, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6107/ 2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare –Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2015
