IBUVALEN 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUVALEN 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
C apsule gelatinoase tari, de culoare albastră, opacă şi care conţin o pulbere de culoare albă până la aproape
albă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri uşoare până la m oderate, cu localizări diferite cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea dentară .
Dismenoree primară.
Febră.
I buvalen 400 mg este indicat la adulţi și adolescenţi cu greutatea peste 40 kg, cu vârsta de 12 ani şi peste.
4.2 Doze şi mod de administ rare
Doze:
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Acest medicament este destinat numai pentru
utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile la adulți şi nu mai mult de 3 zile la copii și adolescenți .
Dacă simptomele persistă sau se agravează trebuie să vă adresaţi medicului.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta şi greutatea corporală a pacientului.
Durere uşoară până la moderată (inclusiv migrenă) şi febră
2
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥40 kg):
400 mg ibuprofen inițial și, la nevoie, 400 mg ibuprofen de 3 ori pe zi, la intervale de 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Copii cu
vârst a mai mică de 12 ani ( <40 kg):
Ibuvalen 400 mg nu trebuie ut ilizat la
copiii cu greutatea sub 40 kg și cu vârsta sub 12 ani, din cauza
cantităţii de substanţă activă dintr -un comprimat.
Dismenoree primară
Adulţi şi ado lescenţi cu vârsta peste 12 ani
(≥40 kg):
400 mg ibuprofen de 1 -3 ori pe zi la intervale de 6 ore, la nevoie.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Ibuvalen 400 mg nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani.
Grupe speciale de paci enţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza este aceeaşi ca la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani)
Medicamentul Ibuvalen este contraindicat pentru utilizare la copiii cu greutat ea sub 40 kg (cu vârsta sub 12
ani), din cauza dozei dintr -un comprimat, vezi pct. 4.3.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare
posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia renală trebuie
monitorizată. (Pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza va fi menţinută la cea mai mică valoare
posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia hepatică trebuie
monitorizată . (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele nu se mestecă, se înghit întregi, cu un pahar cu apă, în timpul mesei sau după masă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ibuvalen 400 mg este contraindicat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro- intestinală, legate de tratamentul anterior c u AINS.
• ulcer peptic activ recurent sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente active sau în
antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
• hemoragie cerebrovascular ă sau cu altă hemoragie activă.
• tulburări ale hematopoiezei de origine neprecizată .
• insuficienţă cardiacă severă sau coronaropatii .
3
• insuficienţă hepatică sau renală severă.
• Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
• Copii sau adolescenți cu greutatea corporală sub 40 kg.
• Al treilea trimestru de sarcină.
Ibuvalen 400 mg este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea de Ibuvalen 400 mg concomitent cu AINS, inclusiv cu inhi bitori selectivi de 2-ciclooxigenază şi
acid acetilsalicilic, trebuie evitată (vezi pct. 4.5 ).
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza Ibuvalen 200 mg.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea cele i mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro -intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în v ederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuvalen 400 mg trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;
- tulburare congenitală în me tabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri: - afecţiuni gastro -intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cron ică (colită ulcerativă,
boala Crohn);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- funcţie renală redusă; disfuncţie hepatică;
- tulburări de hematopoieză;
- tulburări de
coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoase i nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro -intestinale
În cazul tuturor AINS s -au raportat hemoragie, ulceraţie sau perf oraţie gastro-intestinală care pot fi letale,
apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de reacţii
adverse gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)
şi la sunt vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
Tra tamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro -intestinală (de exemplu misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe care pot creşte riscul de
evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos, precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale
neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie
sau hemoragie gastro -intestinală, cum sunt corticosteroizi i administraţi oral sau anticoagulante cum sunt
4
warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS) sau medicamente antiagregante plachetare
precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apar hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu Ibuvalen 400 mg, trebuie întrerupt
tratamentul.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro -intestinală (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei
gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedent e de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arteria lă şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤
1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hiperten siune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată î nainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat).
Reacţii cutanate
R eacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens- Johnson şi
necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii prezintă cel mai mare risc pen tru aceste reacţii la începutul tratamentului: debutul reacţiei survenind
în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea Ibuvalen 400 mg trebuie întreruptă
la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a orcăr ui alt semn de hipersensibilitate.
Efect renal
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice
diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de
analgezice).
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi, acesta
poate de termina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară
renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută cu
hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s -au observat cazuri de toxicitate renală
la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei ren ale. La aceşti
pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor
şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul
cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică,
cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general,
urmată de revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauții
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în antecedente
astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.
5
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare
cervicală, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu tulburări
autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutul ui conjunctiv).
Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare, pacienţii
cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lung ă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice
şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în special
dacă acestea afectează tractul gastro -intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie sau
hemoragie gastro -intestinală, tulburările de vede re sau alte simptome oculare, erupţia cutanată tranzitorie,
creşterea în greutate sau edemul.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții deshidratați există un risc de insuficiență renală.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanțe trebuie evitată
:
Acid acetilsalicilic: datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate să inhibe efectul acidului
acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare at unci când sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, limitările acestor date şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţiile clinice nu
permit concluzii ferme legate de utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că es te puţin probabilă
apariţia unui efect semnificativ clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitoare ale COX 2: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro -intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul in hibării
funcţiei plachetare.
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4).
În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Metotrexat: AINS inhibă secr eţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice pot
apare, având ca rezultat scăderea clearance- ului metotrexatului. Administrarea de ibuprofen în decurs de 24
ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o con centraţie mărită de metotrexat şi la
creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de
metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de
metotrex at trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie
monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Moclobemidă: creşte efect ul ibuprofenului.
6
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se
recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina) : AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de
filtrare glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un
inhibitor de ciclooxigenază poate c onduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la
insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă.
Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii
vor f i instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretic e care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate
determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de creştere
a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) : risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de
celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidov udină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu
hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1- 2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8 -12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate
reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului.
Activitatea uricozurică a acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent,
se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a u lceraţiei sau hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
7
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină) : pot potenţa reacţiile adverse gastro -intestinale şi
riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Copii şi adolescenţi
Nu se cunosc consecinţele clinice ale unei interacţiuni farmacocinetice diferită la copii şi adolescenţi faţă de
adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio- fetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în primele stadii ale sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiace a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul
creşte cu doza şi durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea
avorturilor pre - şi post -implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care s- a administrat un
inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s -a observat o incidenţă crescută
a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi ce lui de-al doilea trimestru sarcină decât dacă este
absolut necesar.
Dacă ibuprofenul se utilizează de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi
celui de- al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibi l, iar durata tratamentului cât
mai scurtă posibil.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
• fătul la următoarele riscuri:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului art erial şi hipertensiune pulmonară);
- afectarea funcţiei renale, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
• mama şi nou- născutul la următoarele pericole:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze
foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Alăptarea
Ibuprofenul şi metaboliţii săi se elimină în laptele mamelor care alăptează doar în concentraţii mici. Din
cauza cantităţilor minime din laptele uman, a timpului de înjumătăţire prin eliminare scurt şi a absenţei până
în prezent a datelor referitoare la influenţa ne gativă asupra sugarilor, ibuprofenul poate fi utilizat în timpul
alăptării pentru tratamentele de scurtă durată ale durerilor sau febrei la doza recomandată. Cu toate acestea,
dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare înt reruperea definitivă a
alăptării la sân.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână
gravide (vezi punctul 5.3).
La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
8
În general, ibuprofenul nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin frecvente),
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje ar putea fi afectată.
Acest efect este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastro -intestinal ă. Pot să apară, mai ales la vârstnici
(vezi pct. 4.4), ulcere, perforaţie sau hemoragie gastro -intestinale, uneori letale. După administrarea
medicamentului au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere
abdominală , melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4).
Mai puţin frecvent a fost observată gastrită.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro -
int estinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Studiile clinice şi datele epidem iologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau acci dent vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
C u frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare : creştere a uremiei, a valorilor serice ale t ransaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere a valorilor
hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a
calcemiei, creştere a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insufi cienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare : tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).
Primele simptome sau semne pot include: febră, angină , ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată
Cu frecvență necunoscută: neutropenia
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agit aţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate
Foarte rare: meningită aseptică
Cu frecvență necunoscută: nevrită optică, parestezie
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente : tulburări vizuale
9
Rare : ambliopie toxică
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rar e: tinitus
Cu frecvență necunoscută: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro -intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4), pierdere
ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită u lcerativă, colită, exacerbare a
afecţiunii intestinale inflamatorii, complicaţii ale diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor u rinare
Mai puţin frecvente: apariția de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă
renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utili zarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţii buloase,
incluzând sindromul Steve ns-Johnson şi necroliza epidermică toxică , alopecie, fasceita necrozantă).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpu ră şi exantem, precum şi
crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus eritematos
Foarte rare : reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial, edem al limbii, edem
laringial intern cu constricţ ie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu
potenţial letal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucinaţii
Cu frecvență necunoscută: anxietate
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Cu frecvență necunoscută: stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reac ţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
10
4.9 Supradoza j
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult greaţă,
vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee, ameţeli, vertij şi
hemoragie gastro -in testinală.
În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi
episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă. Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea,
copiii pot dezvolta convulsii mioclonice.
În intoxicaţiile grave, poate să apară acidoza metabolică şi timpul de protrombină/INR poate fi prelungit,
probabil din cauza interferenţei cu acţiunile factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală
acută şi afectare hepatică. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului bronşic. Se pot
manifesta în plus hipotensiune arterială şi deprimare respiratorie.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor
respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul gastric
sau administrarea orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la
ingestia a mai m ult de 400 mg per kg corp. Dacă Ibuvalen 200 mg a fost deja absorbit, trebuie administrate
substanţe alcaline pentru a se favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină.
Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazep am sau lorazepam.
Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidien e, derivaţi din acid
propionic; codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Modelele convenţionale de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă
eficace sinteza de prostaglandine.
Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupr a sintezei de prostaglandine prin inhibarea activităţii
ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de ADP (adenozin
difosfat) sau colagen.
Efecte farmacodinamice
La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia, edemul şi febra.
Date experimentale sugerează că ibuprofenul, la administrare concomitentă cu acid acetilsalicilic, poate
inhiba efectul unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Înt r-un studiu, în care s -a
administrat o doză unică de 400 mg ibuprofen cu 8 ore înainte sau 30 de minute după o doză de acid
acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), apare o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra
formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Cu toate acestea, datorită limitelor acestor date şi a
incertitudinii legată de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, nu se poate trage o concluzie solidă
privind utilizarea regulată de ibuprofen şi se consideră că este puţin probabil ca utilizarea ocazională de
ibuprofen să aibă efecte relevante clinic.
Eficacitate şi siguranţă
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus şi
activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de prostaglandine
11
care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi
pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de
prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro- intestinal, valoarea concentraţiilor plasmatice maxime fiind
atinsă la 1 -2 ore de la administrare.
Distribuţie
Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ
99%. Ibuprofenul trece în laptele matern în concentraţii mici.
Metabolism
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).
Eliminare
La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.
Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ibuprofenul fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine
documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele la animale s -a observat în principal sub
formă de leziuni şi ulceraţii ale tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au evidenţiat nicio dovadă semnificativă clinic a potenţialului mutagen al
ibuprofenului. În studiile la şobolan şi şoarece nu s -a descoperit nici o dovadă de efecte carcinogene ale
ibuprofenului.
Ibuprofenul a determinat atât la inhibarea ovulaţiei la iepure, precum şi la tulburări ale implantării la diverse
specii de animale (iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat faptul că ibuprofenul
traversează placenta.
După administrarea de doze toxice materne, s -a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de exemplu
defecte septale ventriculare) la puii de şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Gelatină
Dioxid de titan (E171)
Ponceau 4R (E 124)
Albastru patent V (E 131)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
12
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC /PVDC-Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Șos. Alba Iulia nr. 156, 550052 Sibiu, România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7809/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUVALEN 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine ibuprofen 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
C apsule gelatinoase tari, de culoare albastră, opacă şi care conţin o pulbere de culoare albă până la aproape
albă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri uşoare până la m oderate, cu localizări diferite cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea dentară .
Dismenoree primară.
Febră.
I buvalen 400 mg este indicat la adulţi și adolescenţi cu greutatea peste 40 kg, cu vârsta de 12 ani şi peste.
4.2 Doze şi mod de administ rare
Doze:
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Acest medicament este destinat numai pentru
utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile la adulți şi nu mai mult de 3 zile la copii și adolescenți .
Dacă simptomele persistă sau se agravează trebuie să vă adresaţi medicului.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta şi greutatea corporală a pacientului.
Durere uşoară până la moderată (inclusiv migrenă) şi febră
2
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani (≥40 kg):
400 mg ibuprofen inițial și, la nevoie, 400 mg ibuprofen de 3 ori pe zi, la intervale de 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Copii cu
vârst a mai mică de 12 ani ( <40 kg):
Ibuvalen 400 mg nu trebuie ut ilizat la
copiii cu greutatea sub 40 kg și cu vârsta sub 12 ani, din cauza
cantităţii de substanţă activă dintr -un comprimat.
Dismenoree primară
Adulţi şi ado lescenţi cu vârsta peste 12 ani
(≥40 kg):
400 mg ibuprofen de 1 -3 ori pe zi la intervale de 6 ore, la nevoie.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Ibuvalen 400 mg nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani.
Grupe speciale de paci enţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza este aceeaşi ca la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani)
Medicamentul Ibuvalen este contraindicat pentru utilizare la copiii cu greutat ea sub 40 kg (cu vârsta sub 12
ani), din cauza dozei dintr -un comprimat, vezi pct. 4.3.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare
posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia renală trebuie
monitorizată. (Pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza va fi menţinută la cea mai mică valoare
posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia hepatică trebuie
monitorizată . (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele nu se mestecă, se înghit întregi, cu un pahar cu apă, în timpul mesei sau după masă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ibuvalen 400 mg este contraindicat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
• antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro- intestinală, legate de tratamentul anterior c u AINS.
• ulcer peptic activ recurent sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente active sau în
antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
• hemoragie cerebrovascular ă sau cu altă hemoragie activă.
• tulburări ale hematopoiezei de origine neprecizată .
• insuficienţă cardiacă severă sau coronaropatii .
3
• insuficienţă hepatică sau renală severă.
• Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
• Copii sau adolescenți cu greutatea corporală sub 40 kg.
• Al treilea trimestru de sarcină.
Ibuvalen 400 mg este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea de Ibuvalen 400 mg concomitent cu AINS, inclusiv cu inhi bitori selectivi de 2-ciclooxigenază şi
acid acetilsalicilic, trebuie evitată (vezi pct. 4.5 ).
Pacienţii cu astm bronşic vor cere sfatul medicului înainte de a utiliza Ibuvalen 200 mg.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea cele i mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro -intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţi trataţi cu AINS pe termen lung trebuie investigaţi medical regulat în v ederea monitorizării
evenimentelor adverse.
Ibuvalen 400 mg trebuie administrat numai după o evaluare strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
- lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;
- tulburare congenitală în me tabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
- primul şi al doilea trimestru de sarcină;
- alăptare.
Se va acorda o atenţie deosebită în următoarele cazuri: - afecţiuni gastro -intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cron ică (colită ulcerativă,
boala Crohn);
- insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
- funcţie renală redusă; disfuncţie hepatică;
- tulburări de hematopoieză;
- tulburări de
coagulare a sângelui;
- alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoase i nazale, vegetaţii adenoide, boală respiratorie
obstructivă cronică sau astm bronşic;
- imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro -intestinale
În cazul tuturor AINS s -au raportat hemoragie, ulceraţie sau perf oraţie gastro-intestinală care pot fi letale,
apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de reacţii
adverse gastro -intestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)
şi la sunt vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
Tra tamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro -intestinală (de exemplu misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe care pot creşte riscul de
evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos, precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale
neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie
sau hemoragie gastro -intestinală, cum sunt corticosteroizi i administraţi oral sau anticoagulante cum sunt
4
warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS) sau medicamente antiagregante plachetare
precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apar hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu Ibuvalen 400 mg, trebuie întrerupt
tratamentul.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro -intestinală (rectocolită
ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei
gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedent e de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arteria lă şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤
1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hiperten siune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată î nainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat).
Reacţii cutanate
R eacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens- Johnson şi
necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii prezintă cel mai mare risc pen tru aceste reacţii la începutul tratamentului: debutul reacţiei survenind
în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea Ibuvalen 400 mg trebuie întreruptă
la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a orcăr ui alt semn de hipersensibilitate.
Efect renal
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice
diferite, poate determina leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de
analgezice).
Ibuprofen poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior de
tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii predispuşi, acesta
poate de termina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară
renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută cu
hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s -au observat cazuri de toxicitate renală
la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea perfuziei ren ale. La aceşti
pacienţi, administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor
şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul
cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică,
cei care iau diuretice şi inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general,
urmată de revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precauții
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în antecedente
astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice.
5
Ibuprofen poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament.
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum sunt redoare
cervicală, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu tulburări
autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutul ui conjunctiv).
Ibuprofen poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare, pacienţii
cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lung ă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei hepatice
şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat întrucât acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în special
dacă acestea afectează tractul gastro -intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de ulceraţie sau
hemoragie gastro -intestinală, tulburările de vede re sau alte simptome oculare, erupţia cutanată tranzitorie,
creşterea în greutate sau edemul.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții deshidratați există un risc de insuficiență renală.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele substanțe trebuie evitată
:
Acid acetilsalicilic: datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate să inhibe efectul acidului
acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare at unci când sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, limitările acestor date şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţiile clinice nu
permit concluzii ferme legate de utilizarea regulată a ibuprofenului şi se consideră că es te puţin probabilă
apariţia unui efect semnificativ clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitoare ale COX 2: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul apariţiei ulcerelor gastro -intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea
concomitentă de ibuprofen cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul in hibării
funcţiei plachetare.
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4).
În cazul unui tratament concomitent, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Metotrexat: AINS inhibă secr eţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice pot
apare, având ca rezultat scăderea clearance- ului metotrexatului. Administrarea de ibuprofen în decurs de 24
ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate conduce la o con centraţie mărită de metotrexat şi la
creşterea efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare, administrarea concomitentă de AINS cu doze mari de
metotrexat trebuie evitată. De asemenea, riscul potenţial de interacţiune la un tratament cu doze mici de
metotrex at trebuie evaluat, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată. În tratamentul asociat, trebuie
monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţe:
Moclobemidă: creşte efect ul ibuprofenului.
6
Fenitoină, litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară verificarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi se
recomandă controlul concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace (de exemplu, digoxina) : AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de
filtrare glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor. La
pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de angiotensină II cu un
inhibitor de ciclooxigenază poate c onduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei rinichilor până la
insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă.
Prin urmare, o astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii
vor f i instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administrarea concomitentă de ibuprofen şi diuretic e care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA poate
determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen contracarează efectul captoprilului de creştere
a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi pot creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) : risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-intestinale
(vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea concomitentă a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclosporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen conduce la absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul de
celălalt.
Tacrolimus: risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidov udină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii cu
hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Pe durata administrării concomitente de zidovudină şi AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se
recomandă efectuarea hemogramei după 1- 2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt utilizate în decurs de 8 -12 zile după mifepristonă, administrarea lor poate
reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului.
Activitatea uricozurică a acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii care iau AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament concomitent,
se recomandă monitorizarea glicemiei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a u lceraţiei sau hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
7
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină) : pot potenţa reacţiile adverse gastro -intestinale şi
riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
Copii şi adolescenţi
Nu se cunosc consecinţele clinice ale unei interacţiuni farmacocinetice diferită la copii şi adolescenţi faţă de
adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio- fetală.
Datele provenite din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în primele stadii ale sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiace a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul
creşte cu doza şi durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine determină creşterea
avorturilor pre - şi post -implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la animalele la care s- a administrat un
inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de organogeneză, s -a observat o incidenţă crescută
a diverselor malformaţii, incluzând cele cardiovasculare.
Ibuprofenul nu trebuie administrat în timpul primului şi ce lui de-al doilea trimestru sarcină decât dacă este
absolut necesar.
Dacă ibuprofenul se utilizează de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi
celui de- al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică posibi l, iar durata tratamentului cât
mai scurtă posibil.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
• fătul la următoarele riscuri:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului art erial şi hipertensiune pulmonară);
- afectarea funcţiei renale, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
• mama şi nou- născutul la următoarele pericole:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze
foarte mici.
- inhibarea contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Alăptarea
Ibuprofenul şi metaboliţii săi se elimină în laptele mamelor care alăptează doar în concentraţii mici. Din
cauza cantităţilor minime din laptele uman, a timpului de înjumătăţire prin eliminare scurt şi a absenţei până
în prezent a datelor referitoare la influenţa ne gativă asupra sugarilor, ibuprofenul poate fi utilizat în timpul
alăptării pentru tratamentele de scurtă durată ale durerilor sau febrei la doza recomandată. Cu toate acestea,
dacă se recomandă un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare înt reruperea definitivă a
alăptării la sân.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână
gravide (vezi punctul 5.3).
La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
8
În general, ibuprofenul nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, întrucât la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
oboseală, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin frecvente),
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje ar putea fi afectată.
Acest efect este potenţat în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastro -intestinal ă. Pot să apară, mai ales la vârstnici
(vezi pct. 4.4), ulcere, perforaţie sau hemoragie gastro -intestinale, uneori letale. După administrarea
medicamentului au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere
abdominală , melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei sau bolii Crohn (vezi pct. 4.4).
Mai puţin frecvent a fost observată gastrită.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor gastro -
int estinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Edemele, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Studiile clinice şi datele epidem iologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau acci dent vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
C u frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare : creştere a uremiei, a valorilor serice ale t ransaminazelor şi a fosfatazei alcaline, scădere a valorilor
hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a
calcemiei, creştere a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insufi cienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare : tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie, agranulocitoză).
Primele simptome sau semne pot include: febră, angină , ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată
Cu frecvență necunoscută: neutropenia
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agit aţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate
Foarte rare: meningită aseptică
Cu frecvență necunoscută: nevrită optică, parestezie
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente : tulburări vizuale
9
Rare : ambliopie toxică
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rar e: tinitus
Cu frecvență necunoscută: tulburări de auz
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburări gastro -intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro -intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perforaţie (vezi pct. 4.4), pierdere
ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă, hematemeză, stomatită u lcerativă, colită, exacerbare a
afecţiunii intestinale inflamatorii, complicaţii ale diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor u rinare
Mai puţin frecvente: apariția de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă
renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utili zarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă, reacţii buloase,
incluzând sindromul Steve ns-Johnson şi necroliza epidermică toxică , alopecie, fasceita necrozantă).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpu ră şi exantem, precum şi
crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus eritematos
Foarte rare : reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial, edem al limbii, edem
laringial intern cu constricţ ie a căilor aeriene, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu
potenţial letal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată, insuficienţă
hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucinaţii
Cu frecvență necunoscută: anxietate
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Cu frecvență necunoscută: stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reac ţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
10
4.9 Supradoza j
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult greaţă,
vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee, ameţeli, vertij şi
hemoragie gastro -in testinală.
În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi
episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă. Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea,
copiii pot dezvolta convulsii mioclonice.
În intoxicaţiile grave, poate să apară acidoza metabolică şi timpul de protrombină/INR poate fi prelungit,
probabil din cauza interferenţei cu acţiunile factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală
acută şi afectare hepatică. La pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului bronşic. Se pot
manifesta în plus hipotensiune arterială şi deprimare respiratorie.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor
respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Lavajul gastric
sau administrarea orală de cărbune activat sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la
ingestia a mai m ult de 400 mg per kg corp. Dacă Ibuvalen 200 mg a fost deja absorbit, trebuie administrate
substanţe alcaline pentru a se favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină.
Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazep am sau lorazepam.
Pentru astm bronşic, trebuie administrate bronhodilatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidien e, derivaţi din acid
propionic; codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Modelele convenţionale de durere şi inflamaţie din experimentele la animale arată că ibuprofenul inhibă
eficace sinteza de prostaglandine.
Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupr a sintezei de prostaglandine prin inhibarea activităţii
ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibitor asupra agregării plachetare indusă de ADP (adenozin
difosfat) sau colagen.
Efecte farmacodinamice
La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă acesteia, edemul şi febra.
Date experimentale sugerează că ibuprofenul, la administrare concomitentă cu acid acetilsalicilic, poate
inhiba efectul unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Înt r-un studiu, în care s -a
administrat o doză unică de 400 mg ibuprofen cu 8 ore înainte sau 30 de minute după o doză de acid
acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), apare o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra
formării de tromboxan sau asupra agregării plachetare. Cu toate acestea, datorită limitelor acestor date şi a
incertitudinii legată de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, nu se poate trage o concluzie solidă
privind utilizarea regulată de ibuprofen şi se consideră că este puţin probabil ca utilizarea ocazională de
ibuprofen să aibă efecte relevante clinic.
Eficacitate şi siguranţă
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauterină de repaus şi
activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza renală de prostaglandine
11
care poate conduce la insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi
pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de
prostaglandine pot afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro- intestinal, valoarea concentraţiilor plasmatice maxime fiind
atinsă la 1 -2 ore de la administrare.
Distribuţie
Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ
99%. Ibuprofenul trece în laptele matern în concentraţii mici.
Metabolism
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).
Eliminare
La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.
Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ibuprofenul fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine
documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului în experimentele la animale s -a observat în principal sub
formă de leziuni şi ulceraţii ale tractului gastro -intestinal.
Studiile in vitro şi in vivo nu au evidenţiat nicio dovadă semnificativă clinic a potenţialului mutagen al
ibuprofenului. În studiile la şobolan şi şoarece nu s -a descoperit nici o dovadă de efecte carcinogene ale
ibuprofenului.
Ibuprofenul a determinat atât la inhibarea ovulaţiei la iepure, precum şi la tulburări ale implantării la diverse
specii de animale (iepure, şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat faptul că ibuprofenul
traversează placenta.
După administrarea de doze toxice materne, s -a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de exemplu
defecte septale ventriculare) la puii de şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Gelatină
Dioxid de titan (E171)
Ponceau 4R (E 124)
Albastru patent V (E 131)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
12
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC /PVDC-Al a 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Șos. Alba Iulia nr. 156, 550052 Sibiu, România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7809/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
