METILPREDNISOLON TEVA 125 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 53,0 mg corespunzător la 40
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 40 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Un flacon conţine lactoză monohidrat 32,2 mg.
Fiecare flacon conține sodiu 0,348 mmol (8,01 mg).
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 165,7 mg corespunzător la 125
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 0,307 mmol (7,07 mg).
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 662,9 mg corespunzător la 500
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 1,229 mmol (28,3 mg).
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 1326 mg corespunzător la
1000 mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 2,459 mmol (56,6 mg).
2
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere liofilizată de culoare albă sau aproape albă, sterilă.
Soluția reconstituită:
Culoare: NMT B9
pH: 7,0 – 8,0
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Metilprednisolon Teva este indicat în tratamentul oricărei afecțiuni în care este necesar un efect
rapid şi intens de tip corticosteroid, cum sunt:
Afecţiuni dermatologice:
Eritem polimorf sever (Sindrom Stevens-Johnson)
Afecţiuni alergice:
Astm bronşic
Rinită alergică sezonieră și perenă severă
Angioedem
Anafilaxie
Afecţiuni gastro-intestinale:
Colită ulcerativă
Boala Crohn
Afecțiuni respiratorii
Aspirația conținutului gastric
Tuberculoza fulminantă sau diseminată (cu administrarea tratamentului antituberculos
corespunzător)
Afecţiuni neurologice:
Edemul cerebral secundar neoplasmului cerebral
Episoade acute ale sclerozei multiple suprapuse unui istoric tip recădere-remisie
Diverse
Meningită T.B.C. (cu administrarea tratamentului antituberculos corespunzător)
Transplant
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Metilprednisolon poate fi administrat intravenos sau intramuscular, calea de administrare preferată
pentru situaţiile de urgenţă fiind injecția intravenoasă administrată într-un interval de timp adecvat.
3
Când metilprednisolonul este administrat intravenos în doze mari, administrarea se va face pe o
perioadă de cel puţin 30 minute. Dozele de până la 250 mg trebuie administrate intravenos pe o
perioadă cel puţin cinci minute.
Reacţiile adverse posibile pot fi minimizate prin administrarea dozei minime eficiente pentru cea
mai scurtă perioadă de timp (vezi pct. 4.4).
Adulţi:
Dozele variază în funcţie de gravitatea afecţiunii, doza iniţială va varia între 10 și 500 mg. În cazul
tratamentului rejetului de grefă după transplant poate fi necesară o doză de până la 1 g pe zi. Deși
dozele și protocoalele au variat în studiile în care s-a folosit metilprednisolon succinat de sodiu în
tratamentul rejetului de grefă, literatura de specialitate susține utilizarea dozelor de acest nivel, doze
de 500 mg până la 1 g fiind utilizate cel mai des în tratamentul rejetului acut. Deoarece terapia
prelungită cu doze mari de corticosteroizi poate cauza efecte secundare grave induse de
corticosteroid, tratamentul cu aceste doze trebuie limitat la o perioadă de 48-72 de ore până ce
starea pacientului s-a stabilizat (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Copii:
În cazul tratamentelor cu doze mari, cum sunt afecţiunile hematologice, reumatice, renale şi
dermatologice, se recomandă o doză de 30 mg/kg și zi până la maximum 1 g pe zi. Această doză se
n tratamentul rejetului de grefă după
transplant se recomandă o doză de 10 până la 20 mg/kg şi zi timp de până la 3 zile, până la un
maxim de 1 g / zi. În tratamentul statusului de rău astmatic se recomandă o doză de 1 până la 4
mg/kg şi zi pentru 1-3 zile.
Pacienți vârstnici:
Metilprednisolon este utilizat, în principal în afecțiuni acute pe termen scurt. Nu sunt disponibile
informații care să indice necesitatea modificării dozelor la vârstnici. Totuși, tratamentul pacienților
vârstnici trebuie stabilit având în vedere consecințele mai grave ale reacțiilor adverse frecvente ale
corticosteroizilor la vârstnici și că este necesară supraveghere clinică atentă (vezi pct. 4.4).
Recomandările detaliate privind dozele la adulți sunt următoarele:
În reacţiile anafilactice adrenalina sau noradrenalina trebuie administrate iniţial pentru efetul
hemodinamic imediat, urmat de administrare intravenoasă de metilprednisolon (metilprednisolon
succinat de sodiu) cu alte proceduri acceptate. Există date conform cărora corticosteroizii, prin
efectul lor hemodinamic prelungit sunt utili în prevenirea reapariţiei reacţiilor anafilactice acute.
În reacții de sensibilizare metilprednisolonul este capabil să producă ameliorarea simptomelor
între jumătate de oră până la două ore. La pacienţii cu status astmaticus, metilprednisolon poate fi
administrat în doză de 40 mg intravenos, repetat în funcţie de răspunsul pacientului. La unii pacienți
astmatici poate fi mai avantajoasă administrarea produsului sub formă de picurare intravenoasă
lentă pe o perioadă de timp de câteva ore.
În rejetul de grefă după transplant s-au folosit doze de până la 1 g pe zi pentru a suprima crizele
de rejet, cu doze de 500 mg până la 1 g, cel mai frecvent utilizate în cazul rejetului acut.
Tratamentul trebuie continuat doar până ce starea pacientului s-a stabilizat; de obicei, nu mai mult
de 48-72 de ore.
4
În edemul cerebral corticosteroizii sunt utilizați pentru a reduce sau a preveni edemul cerebral
asociat cu neoplasm cerebral (primar sau metastatic).
La pacienţii cu edem datorită tumorii, scăderea treptată a dozei este importantă pentru a evita o
d. Dacă umflarea creierului se produce
pe măsură ce doza este redusă (hemoragia intracraniană fiind exclusă), reîncepeți administrarea
parenterală de doze mai mari și mai frecvent. Pacienţii cu afecțiuni maligne pot necesita continuarea
tratamentului cu corticoid administrat oral pentru luni sau chiar toată viaţa. Doze similare sau mai
mari pot ajuta la controlul edemului cerebral în timpul radioterapiei.
În continuare sunt schemele de tratament recomandate pentru edemul datorat neoplasmului cerebral:
Schema A (1) Doză (mg) Calea de
administrare Interval
în ore Durata
Pre-operator: 20 im 3-6
În timpul intervenției
chirurgicale:
20 până la 40 iv în fiecare oră
Post operator: 20 im 3 24 ore
16 im 3 24 ore
12 im 3 24 ore
8 im 3 24 ore
4 im 3 24 ore
4 im 6 24 ore
4 im 12 24 ore
Schema B (2) Doze (mg) Calea de
administrare Interval
în ore Durata
Pre-operator: 40 im 6 2-3
Post operator: 40 im 6 3-5
20 Orală 6 1
12 Orală 6 1
8 Orală 8 1
4 Orală 12 1
4 Orală 1
Obiectiv: Întreruperea tratamentului după un total de 10 zile.
În tratamentul exacerbărilor acute din scleroza multiplă la adulţi, doza recomandată este 1 g pe zi
timp de 3 zile. Metilprednisolon trebuie administrat în perfuzie intravenoasă pe parcursul a cel puțin
5
30 de minute.
În alte indicaţii, doza iniţială poate varia de la 10 la 500 mg în funcţie de afecţiunea tratată. Doze
mai mari pot fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al afecţiunilor grave, acute.
Doza iniţială, până la 250 mg, trebuie administrată intravenos pe o perioadă de timp de cel puțin 5
minute, doze mai mari de 250 mg trebuie administrate intravenos pe o perioadă de cel puțin 30
minute. Dozele ulterioare pot fi administrate intravenos sau intramuscular la intervale raportate la
răspunsul pacientului și starea sa clinică. Terapia cu corticosteriod este un adjuvant - și nu un
înlocuitor - al terapiei convenționale.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă sau intramusculară.
Pentru indicații cu privire la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Metilprednisolon Teva este contraindicat:
- la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanța activă, alți corticosteroizi sau la
oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1
- la pacienții cu infecții fungice sistemice, doar dacă nu se administrează terapie antiinfecțioasă
sau în edemul cerebral asociat cu malarie
- pentru utilizare pe cale de administrare intratecală.
Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc
corticosteroizi în doze imunosupresive.
Efecte imunosupresoare/Susceptibilitate crescută la infecții
Corticosteroizii pot crește susceptibilitatea la infecții, pot masca anumite semne de infecție, iar în
timpul tratamentului pot apărea infecţii noi. Supresia răspunsului inflamator şi a funcţiei imune
creşte susceptibilitatea la infecţii fungice, virale și bacteriene şi severitatea acestora. Manifestarea
clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli severe pot evolua fără semne evidente, fiind
diagnosticate doar în stadii avansate.
Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai
susceptibile la infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie
mai severă sau chiar letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu
corticosteroizi.
Varicela reprezintă o reală îngrijorare deoarece această boală, în mod normal ușoară poate fi letală
la pacienții imunodeprimați. Pacienții (sau părinții copiilor) fără istoric de varicelă trebuie sfătuiți să
evite contactul personal apropiat cu varicela sau hepes zoster și, dacă au fost expuși să caute urgent
îngrijire medicală. Imunizarea pasivă cu imunoglobulina varicelei/zoster (IGVZ) este necesară
pentru pacienții neimunizați expuși care primesc corticosteroizi sau le-au fost administrați
corticosteroizi în decursul ultimelor 3 luni; imunizarea trebuie efectuată în 10 zile de la expunerea la
varicelă. Dacă se confirmă diagnosticul de varicelă, afecțiunea necesită îngrijire de specialitate și
tratament urgent. Administrarea corticosteroizilor nu trebuie oprită și poate fi nevoie de creșterea
dozei.
6
Contactul cu pacienți cu pojar trebuie evitat. Dacă are loc o expunere la pojar trebuie cerută imediat
îndrumare medicală. Poate fi necesară profilaxie cu imunoglobulină normală administrată
intramuscular.
În mod similar, corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu infecții parazitare
cunoscute sau suspectate, cum este infestarea cu larvele de Strongyloides (trichină), care poate
conduce la suprainfectarea cu Strongyloides și diseminarea prin migrația la scară largă a larvelor,
deseori însoțită de enterocolite severe și septicemie gram-negativă cu potențial letal.
ce tip de șoc, trebuie să fie
respectată următoarea declarație de avertizare. Studiile clinice, efectuate cu privire la eficacitatea
metilprednisolonului ca tratament adjuvant în şocul septic, au arătat că aceşti pacienţi au un risc mai
mare de mortalitate, mai ales cei cu hipercreatinemie sau cei care dezvoltă o infecţie secundară după
iniţierea tratamentului. De aceea, acest medicament nu se administrează în tratamentul sindromului
septic sau şocului septic.
Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte
benefice, cât şi dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este
benefică la pacienţi cu şoc septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală. Totuşi, utilizarea lor
curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile unei evaluări
sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate acestea,
rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu
corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită
tratament vasoconstrictor.
Vaccinurile vii nu trebuie administrate pacienţilor cu răspuns imunitar deficitar. Răspunsul imun la
administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat.
În tuberculozele active, utilizarea corticosteroizilor trebuie limitată numai la acele cazuri de
tuberculoză fulminantă sau diseminată în care corticosteroizii sunt utilizați în combinație cu terapia
antituberculoasă adecvată.
Dacă la pacienții cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină sunt administrați
corticosteroizi, este necesară o observare atentă deoarece boala se poate reactiva. În timpul terapiei
pe termen lung cu corticosteroizi, acești pacienți trebuie sa primească chimioprofilaxie.
Au fost raportate cazuri de sarcom Kaposi apărute la pacienţi trataţi cu corticosteroizi. Întreruperea
tratamentului poate duce la remisiunea simptomatologiei clinice.
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic
Acidul acetilsalicilic și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauție
în asociere cu corticosteroizii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Pot să apară reacții alergice. În timpul tratamentului parenteral cu Metilprednisolon Teva au fost
raportate reacții cutanate și reacții anafilactice/anafilactoide rare. Medicii care administrează astfel
de medicamente trebuie să fie pregătiți pentru a face față unei astfel de situații. Se impun precauţii
suplimentare înaintea administrării în cazul pacienţilor cu istoric de alergie la orice alt medicament.
7
Tulburări endocrine
Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina
supresia axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul
şi durata însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de
doză, frecvenţă, momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi
minimizat utilizând tratamentul alternant.
De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu
glucocorticoizi este întreruptă brusc.
La pacienţi cărora li se administrează doze mai mari de corticoizi sistemici (aproximativ 6 mg
metilprednisolon) pentru mai mult de 3 săptămâni, întreruperea tratamentului nu trebuie să se
efectueze brusc.
Insuficienţa corticosuprarenaliană secundară indusă de medicament poate fi diminuată prin
reducerea treptată a dozei. Modul în care se face reducerea dozei depinde în mare măsură de
posibilitatea de recidivă a bolii pe masură ce se reduce doza sistemică de corticosteroid. Evaluarea
clinică a evoluției afecțiunii poate fi necesară în timpul întreruperii medicamentului. Dacă este puțin
probabil ca afecțiunea să recidiveze în timpul întreruperii tratamentului sistemic cu corticosteroizi,
dar există incertitudine asupra supresiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, doza
sistemică de corticosteroid poate fi redusă rapid la dozele terapeutice uzuale. Odată atinsă o doză
zilnică de metilprednisolon de 6 mg, scăderea dozei trebuie efectuată lent pentru a permite reluarea
funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.
Întreruperea bruscă a tratamentului sistemic cu corticosteroid, care a continuat până la 3 săptămâni
este adecvată dacă se consideră ca fiind improbabilă o recidivă a bolii. La majoritatea pacienților,
întreruperea bruscă a tratamentului cu doze de până la 32 mg metilprednisolon pe zi pentru 3
săptămâni este puţin probabil să determine o supresie a axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian relevantă clinic. Trebuie luată în considerare întreruperea treptată a
tratamentului cu corticosteroid sistemic după tratamente cu durată de 3 săptămâni sau mai puțin la
următoarele grupuri de pacienţi:
Pacienţi care au efectuat cicluri repetate de tratament cu corticosteroid sistemic, în special
pentru perioade mai mari de 3 săptămâni.
Când un tratament pe termen scurt a fost prescris în timpul unui an de la întreruperea
tratamentului pe termen lung (luni sau ani).
Pacienți care au risc de insuficiență adrenocorticală altul decât terapia exogenă cu
corticosteroid.
Pacienţi cărora li se administrează doze de metilprednisolon mai mari de 32 mg pe zi.
Pacienți cărora li se administrează doze repetate seara.
Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului;
de aceea, în orice situaţie de stres care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia
hormonală. Deoarece poate fi scăzută şi secreţia de mineralocorticoizi, trebuie administrate
concomitent sare şi/sau un mineralocorticoid.
La pacienții sub terapie cu corticosteroizi supuși unui stres neobișnuit, este indicată creșterea dozei
corticosteroizilor cu acțiune rapidă, înainte, în timpul și după starea de stres respectivă.
Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de
asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome
8
precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie,
pierdere în greutate, şi/sau hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării
bruşte a concentraţiei de glucocorticoid decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.
buie evitată deoarece glucocorticoizii
pot produce sau agrava boala Cushing.
La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut. Este necesară monitorizarea
frecventă a pacienților cu hipotiroidism.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu diabet zaharat (sau cu antecedente familiale
de diabet zaharat). Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un
pentru pacienţii ce urmează un tratament
de lungă durată cu corticosteroizi.
Tulburări psihice
Pacienții și/sau îngrijitorii trebuie avertizați asupra posibilității apariției reacțiilor adverse psihiatrice
la administrarea sistemică de steroizi (vezi pct. 4.8). Simptomele apar, de obicei în câteva zile sau
săptămâni de la începerea tratamentului. Riscurile pot fi mai mari în cazul unor doze mari sau a unei
expuneri sistemică crescute (a se vedea, de asemenea, pct 4.5), cu toate că nivelurile de dozaj nu
permit predicția apariției, tipului, gravității sau duratei reacțiilor. Majoriatea reacţiilor dispar fie la
micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament specific.
Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă
simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a
ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice
care pot apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici, deși
astfel de reacții au fost raportate rar.
Este necesară atenție specială când se utilizează corticosteroizi sistemic la pacienții cu tulburări
afective severe existente sau în istoric, atât la aceștia cât și la rudele de gradul I ale acestora.
Acestea includ tulburare depresivă sau maniaco-depresivă și psihoză anterioară indusă de steroizi.
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu tulburări afective severe existente sau în
antecedente (în special, psihoză corticoidă în antecedente).
Tulburări ale sistemului nervos
Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive. Este necesară
monitorizarea frecventă a pacienților cu epilepsie.
Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (Vezi și declarația
privind miopatia de la pct. Reacții musculo-scheletice de mai jos). Este necesară monitorizarea
frecventă a pacienților cu miastenia gravis.
Tulburări oculare
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu glaucom (sau cu antecedente familiale de
glaucom) și a pacienților cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce perforaţie corneană.
9
Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi
cataractă nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot
determina glaucom cu posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor
secundare de origine fungică sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc
glucocorticoizi.
Tulburări cardiace
În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile
adverse ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi
hipertensiunea, pot predispune pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte
cardiovasculare suplimentare. În consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti
pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea gradelor de risc şi dacă este nevoie monitorizare
cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot reduce incidenţa
complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.
Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au
fost administrate intravenos rapid doze mari de metilprednisolon sodiu succinat (peste 500 mg
administrate în mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea de doze mari de
metilprednisolon sodiu succinat a fost raportată bradicardie, posibil necorelată cu viteza sau durata
administrării.
În cazurile de insuficiență cardiacă sistemică, tratamentul sistemic cu corticosteroizi se utilizează cu
precauție și numai dacă este absolut necesar.
În cazul pacienților care utilizează medicamente cardioactive, cum este digoxina, este necesară
prudență datorită tulburărilor electrolitice/pierderilor de potasiu cauzate de corticosteroid (vezi pct.
4.8).
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă sau cu
infarct miocardic recent (a fost raportată ruptura de miocard).
Tulburări vasculare
Steroizii trebuie să fie utilizați cu precauție la pacienții cu hipertensiune arterială. Este necesară
monitorizarea frecventă a pacienților.
Tulburări gastro-intestinale
Nu există un consens de păreri privind întrebarea:dacă corticosteroizii în sine sunt răspunzători de
apariţia ulcerelor peptice întâlnite în timpul tratamentului; tratamentul cu glucocorticoizi poate
masca simptomele ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere
semnificativă.
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu următoarele afecțiuni/antecedente:
Colită ulcerativă
Perforare, abces sau alte infecții piogenice
10
Diverticulită
Anastomoze intestinale noi
Ulcer peptic
Tulburări hepatobiliare
Dozele crescute de corticosteroizi pot produce pancreatită acută.
Tulburări musculo-scheletice
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu miastenia gravis sau osteoporoză (femeile aflate la post-
menopauză prezintă un risc deosebit).
Osteoporoza este un efect advers comun, dar rareori recunoscut asociat cu o utilizare pe termen lung
a unor doze mari de glucocorticoizi.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu insuficiență renală.
Investigaţii diagnostice
Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale,
retenţia de sare şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc
sesc în doze mari. Poate fi necesară dietă
hiposodată şi suplimentarea alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Corticosteroizii nu trebuie utilizați pentru tratamentul traumatismului cranian sau accidentului
vascular cerebral, deoarece este puțin probabil ca aceștia să fie benefici, putând fi chiar dăunători.
Alte informaţii
Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata
tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare
la doză, durata tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).
Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi
atunci când este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.
Utilizarea la copii: Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu
corticosteroizi trebuie monitorizată atent. Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament
cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie
restricţionată la cazurile cele mai urgente. Terapia în zile alternative evită sau minimalizează această
reacție adversă.
11
Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a
presiunii intracraniene.
Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.
Utilizarea la vârstnici: reacțiile adverse frecvente ale corticosteriozilor sistemici pot fi asociate cu
consecințe mai grave la vârste înaintate, în special osteoporoză, hipertensiune arterială,
hipokaliemie, diabet, susceptibilitatea la infecții și subțierea pielii. Se recomandă prudență la
administrarea tratamentului pe termen lung cu corticosteroizi la pacienții vârstnici datorită unui risc
potențial crescut de osteoporoză, precum și datorită unui risc crescut de retenție de fluide, ce are ca
rezultat posibil hipertensiunea arterială. Este necesară supraveghere clinică atentă pentru a evita
reacțiile care pun în pericol viața.
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe flacon, adică este practic „fără
sodiu”.
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă preumplută, adică este
practic „fără sodiu”.
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine 1,23 mmol sodiu (sau 28,3 mg) pe flacon. Acest lucru trebuie luat în
considerare de către pacienţii care urmează o dietă cu restricţie la sare.
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine 2,46 mmol sodiu (sau 56,6 mg) pe flacon. Acest lucru trebuie luat în
considerare de către pacienţii care urmează o dietă cu restricţie la sare.
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de
enzyma CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie
CYP de la nivel hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o
etapă esenţială atât pentru corticosteroizii endogeni cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt de
asemenea substraturi pentru CYP3A4, iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-
a demonstrat că alterează metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia
enzimei CYP3A4.
INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general scad
clearance-ul hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru
CYP3A4, precum metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară
ajustarea dozei de metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.
INDUCTORI CYP3A4 – Medicamente care induc activitatea CYP3A4, în general cresc clearance-
ul hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi
pentru CYP3A4. La coadministrare poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a
atinge rezultatul dorit.
SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al
12
ajustarea corespunzătoare a dozei.
Este posibil ca reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o
probabilitate de apariţie crescută la coadministrare.
ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la
administrarea metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 2 de mai jos.
Tabelul 2 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase
sau efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.
Tabel 2. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea
cu metilpredinisolon
Clasa sau tipul medicamentului Interacțiune Efect
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA
Antibiotice Macrolide
- TROLEANDOMICINĂ
Antibacteriene
- IZONIAZIDĂ
- SUC DE GRAPEFRUIT
INHIBITOR
CYP3A4
INHIBITOR CYP3A4
Poate să apară o creștere a
concentrației plasmatice de
metilprednisolon. Poate fi
necesară ajustarea dozei de
metilprednisolon pentru a evita
toxicitatea steroidică.
De asemenea, metilprednisolonul
poate avea un potenţial efect de
creştere a ratei de acetilare şi a
clearance-ului izoniazidei.
Antibiotice, Antituberculoase
- RIFAMPICINĂ
Anticonvulsivante
- FENOBARBITAL
- FENITOINĂ
INDUCTOR
CYP3A4 INDUCTOR CYP3A4
Poate să apară o scădere a
concentrației plasmatice de
metilprednisolon.
La coadministrare poate fi
necesară creşterea dozei de
metilprednisolon pentru a atinge
rezultatul dorit.
13
Antiemetice
- APREPITANT
- FOSAPREPITANT
Antifungice
- ITRACONAZOL
- KETOCONAZOL
Antivirale
- INHIBITORI DE PROTEAZĂ
HIV
Blocante ale canalelor de calciu
- DILTIAZEM
Contraceptive (orale)
- ETINILESTRADIOL/
NORETINDRONĂ
Imunosupresive
- CICLOSPORINĂ
Antibiotice Macrolide
- CLARITROMICINĂ
- ERITROMICINĂ INHIBITORI (şi
SUBSTRATURI)
CYP3A4 INHIBITORI (şi
SUBSTRATURI) CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
Inhibitorii de protează, precum
indinavir şi ritonavir, pot creşte
concentraţiile plasmatice ale
corticosteroizilor.
Ciclosporină
1) Administrarea
concomitentă a
metilprednisolonlui cu
ciclosporina, poate
determinaa inhibarea
mutuală a metabolizării
acestora, ce poate
determina creşterea
concentraţiilor plasmatice
a uneia sau ambelor
medicamente. De aceea,
în cazul coadministrării
este mai probabil să se
producă reacțiile adverse
asociate cu folosirea
individuală a oricărui
dintre aceste
medicamente.
2) Apariţia convulsiilor a
fost raportată în asociere
cu folosirea concomitentă
14
a metilprednisolonului şi
ciclosporinei.
Anticonvulsivante
- CARBAMAZEPINĂ
INDUCTOR (şi
SUBSTRAT)
CYP3A4
INDUCTOR (şi SUBSTRAT)
CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
Imunosupresive
- CICLOFOSFAMIDĂ
- TACROLIMUS
SUBSTRATURI
CYP3A4
SUBSTRATURI CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
15
Anticoagulante (orale)
Anticolinergice
BLOCANTE NEUROMUSCULARE
Antidiabetice
Inhibitori de aromatază
- AMINOGLUTETIMIDA
Medicamente AINS (anti-inflamatoare
nesteroidiene)
- doze mari de acid
acetilsalicilic
Agenţii care elimină potasiul
- DIURETICE
- AMFOTERICINĂ B
- BETA
2 AGONIȘTI
- XANTEN
Alte efecte decât cele
mediate CYP3A4
Efectul metilprednisolonului
asupra anticoagulantelor orale
este variabil. Există raportări atât
de efecte intensificate, cât şi
diminuate ale anticoagulantelor,
atunci când sunt folosite
concomitent cu corticosteroizii.
De aceea, trebuie monitorizaţi
indicii coagulării pentru a menţine
efectul anticoagulant dorit.
Corticosteroizii pot influenţa
efectul anticolinergicelor.
1) A fost raportată miopatie
acută la administrarea
concomitentă de doze
crescute de corticosteroizi
împreună cu anticolinergice,
precum medicamente
blocante neuromusculare.
(pentru mai multe informaţii
vezi pct. 4.4 Atenționări și
precauții)
2) A fost raportată
antagonizarea efectelor
blocante musculare ale
pancuronium and
vecuronium la pacienţi care
utilizau corticosteroizi. Se
aşteaptă ca această
interacţiune să apară la toate
blocantele neuromusculare
competitive.
Deoarece corticosteroizii pot
creşte concentraţia serică de
glucoză, poate fi necesară
ajustarea dozei de medicamente
antidiabetice.
Supresia suprarenală indusă de
aminoglutetimidă poate exacerba
modificările endocrine
determinate de tratamentul
îndelungat cu glucocorticoizi.
16
1) Incidenţa hemoragiilor
gastrointestinale şi a
ulceraţiilor poate creşte la
administrarea
concomitentă de
corticosteroizii cu
medicamente AINS.
2) Metilprednisolonul poate
creşte clearance-ul
acidului acetilsalicilic, ce
ar putea determina
concentraţii serice scăzute
de salicilat. Întreruperea
tratamentului cu
metilprednisolon poate
duce la creşterea
concentraţiilor serice de
salicilat, ce ar putea
determina creşterea
riscului de toxicitate
salicilică.
Când corticosteroizii sunt
administraţi concomitent cu
agenţi care elimină potasiul,
pacienţii trebuie monitorizaţi cu
atenţie pentru apariţia
hipopotasemiei.
Corticosteroizii antagonizează
efectul diurectic al diureticelor.
Corticosteroizii antagonizează efectul hipotensiv al tuturor medicamentelor antihipertensive.
Există un risc crescut de hipokaliemie, atunci când corticosteroizi sunt administrați concomitent cu
glicozide cardiace.
Efectele corticosteroizilor pot fi reduse timp de 3-4 zile după administrarea mifepristonei.
Incompatibilități
Pentru a evita problemele de compatibilitate și stabilitate, se recomandă ca metilprednisolon
succinat de sodiu să fie administrat separat față de alți compuși care sunt administrați pe cale
intravenoasă. Medicamentele care sunt incompatibile fizic în soluție cu metilprednisolon succinat
de sodiu includ, dar nu sunt limitate la: alopurinol, doxapram clorhidrat, tigeciclină, clorhidrat de
diltiazem, gluconat de calciu, bromură de vecuronium, bromură de rocuroniu, bromură de
rocuroniu, cisatracurium besilat, glicopirolat, propofol. (Vezi pct. 6.2 pentru informații
suplimentare).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
17
Fertilitatea
Nu există dovezi că corticosteroizii afectează fertilitatea. La femei, tratamentul cu corticosteroizi
poate duce la tulburări ale ciclului menstrual.
Sarcina
Capacitatea corticosteroizilor de a traversa placenta variază de la medicament la medicament, totuși
metilprednisolonul traversează placenta.
Administrarea corticosteroizilor la animale gestante poate cauza anomalii în dezvoltarea fătului
inclusiv palatoschizisul, întârzierea creșterii intrauterine și efecte asupra dezvoltării cerebrale. Nu
sunt disponibile dovezi asupra faptului că administrarea corticosteroizilor ar fi corelată cu o
incidență crescută a anomaliilor congenitale, cum este palatoschizisul la om, totuși, când sunt
administrați o perioadă lungă de timp sau repetat în timpul sarcinii, corticosteroizii pot crește riscul
de încetinire a creșterii intrauterine. Hipoadrenalismul poate apărea, teoretic, la nou-născuți după
expunere prenatală la corticosteroizi, dar se remite spontan după naștere și este rareori important
clinic. Ca toate medicamentele, corticosteroizii trebuie prescriși numai când beneficiile mamei și ale
copilului depășesc riscurile. Când, totuși, corticosteroizii sunt esențiali pacientele cu sarcini normale
pot fi tratate în același mod ca în lipsa sarcinii.
Nou-născuţii mamelor care au fost tratate în timpul sarcinii cu doze mari de glucocorticoizi vor fi
atent urmăriţi pentru a decela eventualele simptome de insuficienţă corticosuprarenaliană.
S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu
corticosteroizi în timpul sarcinii.
Alăptarea
Corticosteroizii sunt excretați în cantități mici în laptele matern, totuși este puțin probabil ca doze
de metilprednisolon de până la 40 mg zilnic să producă efecte sistemice la nou-născuți. Sugarii cu
mame la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mai mari decât acestea pot avea un
anume grad de supresie corticosuprarenală, dar este probabil ca beneficiile alăptării să depășească
orice risc teoretic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală,
vertij, perturbări vizuale şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență și aparate, organe și
sisteme (AOS)
Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (
1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și <
1/1000); foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile).
În condiții normale, se consideră că tratamentul cu Metilprednisolon Teva este un tratament pe
termen scurt. Cu toate acestea, probabilitatea reacțiilor adverse care pot fi atribuite tratamentului cu
corticosteroizi trebuie să fie recunoscută, în special atunci când se administrează tratament în doze
18
mari (vezi pct 4.4). Astfel de reacții adverse includ:
MedDRA
Aparate, organe şi sisteme
Frecvența Reacții adverse
Infecţii şi infestări Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Infecție (incluzând susceptibilitatea și
severitatea crescută la infecții, cu suprimarea
simptomelor și semnelor clinice)
Infecţii oportuniste
Reapariția tuberculozei latente (vezi pct. 4.4).
Tumori benigne, maligne şi
nespecificate (incluzând
chisturi şi polipi) Cu frecvență
necunoscută La pacienţii care primesc tratament cu
corticosteroizi s-a raportat apariţia
sarcomului Kaposi.
Întreruperea tratamentului poate duce la
remisiune clinică.
Tulburări hematologice și
limfactice Cu frecvență
necunoscută Leucocitoză
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvență
necunoscută Hipersensibilitate la medicament (incluzând
Reacție anafilactică și Reacție anafilactoidă
cu sau fără Colaps circulator, Stop cardiac,
Bronhospasm).
Tulburări endocrine Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Facies Cushingoid.
Hipopituitarism (include supresia axului
hipotalamic-pituitar-adrenal), sindrom de
întrerupere la tratamentul cu steroizi
(încluzând febră, mialgie, artralgie, rinită,
conjunctivită, noduli cutanați dureroși și
pruriginoși și pierdere în greutate).
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Retenţie sodică; Retenţie de fluide.
Toleranţă scăzută la glucoză; Alcaloză
hipokaliemică; Dislipidemie, Creșterea
dozelor de insulină (sau a
antihipoglicemiantelor orale la diabetici);
Dezechilibru în homeostazia azotului (datorat
catabolismului proteic); Creșterea uremiei;
Creşterea apetitului (ce poate determina
creşterea greutăţii corporale); Lipomatoză.
Tulburări psihice Frecvente La administrarea tuturor corticosteroizilor, a
fost raportată o gamă largă de reacții psihice,
incluzând tulburări afective (cum sunt
comportament iritabil, euforic, depresiv și
labil, dependență psihică și ideație suicidară),
reacții psihotice (incluzând manie, iluzii,
halucinații și agravarea schizofreniei),
tulburări de comportament, iritabilitate,
anxietate, tulburări ale somnului și disfuncții
19
cognitive, incluzând confuzie și amnezie.
Reacțiile sunt frecvente și pot să apară atât la
adulți, cât și la copii. La adulți, frecvența
reacțiilor severe a fost estimată la 5-6%.
Efectele psihologice au fost raportate la
retragerea tratamentului cu corticosteroizi;
frecvența este necunoscută.
Tulburări ale sistemului
nervos Cu frecvenţă
necunoscută Creşterea presiunii intracraniene (cu
papiloedem [hipertensiune intracraniană
benignă]); Convulsii; Amnezie; Tulburări
cognitive; Ameţeală; Cefalee.
Tulburări oculare
Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Cataractă subcapsulară.
Exoftalmie; Glaucom; Edem papilar cu
posibila deteriorare a nervului optic;
Subțierea corneei sau sclerei; Exacerbare a
bolii oftalmice virale sau fungice.
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvență
necunoscută Vertij
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii
susceptibili), Aritmie.
Tulburări vasculare Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială.
Hipotensiune arterială; Tromboembolism.
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Cu frecvență
necunoscută Sughiț.
Tuburări gastrointestinale Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi
hemoragie).
Hemoragie gastrică; Perforaţii intestinale;
Pancreatită; Peritonită; Esofagită ulcerativă;
Esofagită; Candidoză esofagiană; Durere
abdominală; Distensie abdominală; Diaree;
Dispepsie; Greaţă; Vărsături; Gustul neplăcut
în gură poate să apară în special la
administrarea rapidă.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente Edem periferic; Echimoze; Atrofie cutanată
(piele subțire, fragilă); Acnee.
Cu frecvență
necunoscută Angioedem; Peteșii; Vergeturi cutanate;
Telangiectazie; Hipopigmentare sau
hiperpigmentare cutanată; Hirsutism; Erupție
cutanată trecătoare; Eritem; Prurit; Urticarie;
Hiperhidroză.
20
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Întârzierea creșterii (la copii); Osteoporoză;
Slăbiciune musculară.
Osteonecroză; Fracturi pe os patologic;
Atrofie musculară; Miopatie; Artropatie
neuropatică; Artralgie; Mialgie.
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Cu frecvență
necunoscută Menstruaţii neregulate; Amenoree.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de administrare
Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Vindecare încetinită a rănilor.
Reacție la locul injectării; Fatigabilitate;
Stare generală de rău; Simptome de sevraj -
Reducerea rapidă a dozei de corticosteroizi
administrată după un tratament prelungit
poate duce la insuficiență corticosuprarenală
acută, hipotensiune arterială și deces. Aceste
fenomene apar, mai probabil, în cazurile în
care este indicată terapie continuă, de lungă
durată (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Blood potassium decreased (potassium loss).
Creștere a concentrației plasmatice a alanin-
aminostransferazei (ALT, SGPT); Creștere a
concentrației plasmatice a aspartat-
aminotransferazei (AST, SGOT); Creștere a
concentrației plasmatice a fosfatazei alcaline;
Presiune intraoculară crescută; Toleranţă
scăzută la carbohidraţi; Creșterea cantității de
calciu în urină; Suprimarea reacțiilor la teste
cutanate.
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Cu frecvență
necunoscută Ruptură de tendon (în mod deosebit tendonul
lui Achile); Fracturi vertebrale de compresie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există descris în datele din literatură nici un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.
Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.
ament simptomatic şi de susţinere.
Metilprednisolonul este dializabil. În urma unui supradozaj cronic, posibilitatea de supresie
corticosuprarenală poate fi prevenită prin diminuarea progresivă a dozei pentru o perioadă de timp.
În acest caz, pacientul poate solicita sprijin în timpul oricărui episod acut.
21
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Glucocorticoizi
Codul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un corticosteroid cu o activitate antiinflamatorie de cel puțin cinci ori mai
mare decât cea a hidrocortizonului. O separare îmbunătățită a efectului glucocorticoid și
mineralocorticoid duce la o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.
Distribuție:
Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se
excretă în laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om
legarea metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.
Metabolizare:
Metilprednisolon este extensiv legat de proteinele plasmatice, în special de globulină și mai puțin de
albumină. Numai corticosteroizii nelegați au efecte farmacologice sau sunt metabolizați.
Metabolizarea are loc în principal în ficat şi într-o anumită măsură în rinichi. La om,
metilprednisolonul este metabolizat la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai
importanţi sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-hidroximetilprednisolon.
Metabolismul la nivelul hepatic are loc majoritar prin intermediul enzimei CYP3A4. (Pentru o listă
a interacţiunilor medicamentoase bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi pct. 4.5).
Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat
pentru glicoproteina P [un subtip al proteinei de transport ABC (ATP-binding cassette)], ,
influenţând distribuţia tisulară şi interacţionând cu alte medicamente.
Eliminare:
Metaboliții sunt excretați prin urină.
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolon variază în
intervalul 1,8 - 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 - 6 ml/min/kg. Timpul mediu de
înjumătățire prin eliminare variază între 2,4 și 3,5 ore la adulții sănătoși și pare să fie independent
de calea de administrare.
Clearance-ul total după injectarea intravenoasă sau intramusculară de metilprednisolon la voluntarii
sănătoși este de aproximativ 15 - 16 l/oră. Concentrațiile plasmatice maxime de 33,67 mcg
metilprednisolon/100 ml au fost obținute la 2 ore după administrarea unei singure doze de 40 mg,
administrată intramuscular la 22 de voluntari adulți.
Nu sunt necesare ajustări ale dozei în caz de insuficiență renală. Metilprednisolon este
hemodializabil.
22
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor
repetate, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată în urma studiilor în ceea
ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la steroizi
adrenocorticali exogeni.
În urma studiilor limitate efectuate pe culturi de celule bacteriene şi de mamifere, nu au existat
dovezi care să ateste potenţialul de producere a mutaţiilor genetice şi cromozomiale. Nu au fost
efectuate studii pe termen lung la animale care să evalueze potenţialul carcinogenic, deoarece
medicamentul este indicat numai pentru tratament pe termen scurt.
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogenic la numeroase specii atunci când
este administrat în doze echivalente dozelor umane. În studii asupra funcţiei de reproducere
efectuate la animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul induc
malformaţii (palatoschizis, malformaţii osoase) şi întârziere a creşterii intrauterine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Excipienți:
Hidroxid de sodiu
Hidrogenofosfat de sodiu dihidrat
Hidrogenofosfat disodic anhidru
Lactoză monohidrat (Doar Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă).
6.2 Incompatibilităţi
Pentru evitarea evenimentelor nedorite legate de compatibilitate și stabilitate, pulberea pentru
soluție injectabilă de metilprednisolon nu trebuie amestecată cu alte produse medicamentoase sau
diluanți cu excepția celor menționați la pct. 6.6 și trebuie administrat singur prin perfuzor.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Stabilitatea chimică și fizică la utilizare a fost demonstrată timp de 8 ore la 25ºC și timp de 24 de
ore în frigider la 2-8ºC.
Din punct de vedere microbiologic, odată deschis, produsul poate fi păstrat pentru o perioadă de
maxim 24 de ore la 2-8ºC. Alte condiții și timpi de păstrare la utilizare sunt responsabiliatea
utilizatorului.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
23
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare verde închis.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3, 5, 10, 50 și 100 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare portocalie.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3, 10 și 50 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare roz.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3 și 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă
sigilat cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare albă.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3 și 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Acest medicament nu trebuie utilizat după data de expirare înscrisă pe cutie.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor!
Soluția injectabilă/perfuzabilă trebuie preparată conform recomandărilor următoare:
Medicamentele pentru utilizare parenterală trebuie, oricând este posibil să fie inspectate vizual
pentru prezența unor particule și decolorare înaintea administrării.
Diluarea trebuie facută cu apă pentru preparate injectabile.
a.) Prepararea soluției injectabile: Diluantul trebuie adăugat peste pulberea sterilă în condiții
aseptice.
Tabel reconstituire
Forme de
prezentare Cantitatea de solvent
(ml) Cantitatea de produs
dizolvat (ml) Concentrația
nominală (mg/ml)
40 mg/flacon 1 1 40
125 mg/flacon 2 2 62,5
500 mg/flacon 7,8 8 62,5
1000 mg/flacon 15,6 16 62,5
b.) Prepararea soluției perfuzabile: Pulberea sterilă trebuie diluată conform instrucțiunilor de mai
24
sus. Soluția preparată inițial poate fi diluată cu soluție 5% dextroză, ser fiziologic sau cu soluție
dextroză 5% în ser fiziologic. Pentru a evita problemele de compatibilitate cu alte medicamente,
Metilprednisolon trebuie administrat separat și doar cu soluțiile menționate mai sus.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Comentarii:
Medicament eliberat doar pe bază de prescripție medicală.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7941/2015/01-06
7942/2015/01-04
7943/2015/01-03
7944/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data Primei Autorizări - Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 53,0 mg corespunzător la 40
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 40 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Un flacon conţine lactoză monohidrat 32,2 mg.
Fiecare flacon conține sodiu 0,348 mmol (8,01 mg).
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 165,7 mg corespunzător la 125
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 0,307 mmol (7,07 mg).
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 662,9 mg corespunzător la 500
mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 1,229 mmol (28,3 mg).
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Fiecare flacon cu pulbere conține metilprednisolon succinat de sodiu 1326 mg corespunzător la
1000 mg metilprednisolon. Fiecare ml de soluție reconstituită conține 80 mg metilprednisolon.
Excipient(ți) cu efect cunoscut:
Fiecare flacon conține sodiu 2,459 mmol (56,6 mg).
2
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere liofilizată de culoare albă sau aproape albă, sterilă.
Soluția reconstituită:
Culoare: NMT B9
pH: 7,0 – 8,0
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Metilprednisolon Teva este indicat în tratamentul oricărei afecțiuni în care este necesar un efect
rapid şi intens de tip corticosteroid, cum sunt:
Afecţiuni dermatologice:
Eritem polimorf sever (Sindrom Stevens-Johnson)
Afecţiuni alergice:
Astm bronşic
Rinită alergică sezonieră și perenă severă
Angioedem
Anafilaxie
Afecţiuni gastro-intestinale:
Colită ulcerativă
Boala Crohn
Afecțiuni respiratorii
Aspirația conținutului gastric
Tuberculoza fulminantă sau diseminată (cu administrarea tratamentului antituberculos
corespunzător)
Afecţiuni neurologice:
Edemul cerebral secundar neoplasmului cerebral
Episoade acute ale sclerozei multiple suprapuse unui istoric tip recădere-remisie
Diverse
Meningită T.B.C. (cu administrarea tratamentului antituberculos corespunzător)
Transplant
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Metilprednisolon poate fi administrat intravenos sau intramuscular, calea de administrare preferată
pentru situaţiile de urgenţă fiind injecția intravenoasă administrată într-un interval de timp adecvat.
3
Când metilprednisolonul este administrat intravenos în doze mari, administrarea se va face pe o
perioadă de cel puţin 30 minute. Dozele de până la 250 mg trebuie administrate intravenos pe o
perioadă cel puţin cinci minute.
Reacţiile adverse posibile pot fi minimizate prin administrarea dozei minime eficiente pentru cea
mai scurtă perioadă de timp (vezi pct. 4.4).
Adulţi:
Dozele variază în funcţie de gravitatea afecţiunii, doza iniţială va varia între 10 și 500 mg. În cazul
tratamentului rejetului de grefă după transplant poate fi necesară o doză de până la 1 g pe zi. Deși
dozele și protocoalele au variat în studiile în care s-a folosit metilprednisolon succinat de sodiu în
tratamentul rejetului de grefă, literatura de specialitate susține utilizarea dozelor de acest nivel, doze
de 500 mg până la 1 g fiind utilizate cel mai des în tratamentul rejetului acut. Deoarece terapia
prelungită cu doze mari de corticosteroizi poate cauza efecte secundare grave induse de
corticosteroid, tratamentul cu aceste doze trebuie limitat la o perioadă de 48-72 de ore până ce
starea pacientului s-a stabilizat (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Copii:
În cazul tratamentelor cu doze mari, cum sunt afecţiunile hematologice, reumatice, renale şi
dermatologice, se recomandă o doză de 30 mg/kg și zi până la maximum 1 g pe zi. Această doză se
n tratamentul rejetului de grefă după
transplant se recomandă o doză de 10 până la 20 mg/kg şi zi timp de până la 3 zile, până la un
maxim de 1 g / zi. În tratamentul statusului de rău astmatic se recomandă o doză de 1 până la 4
mg/kg şi zi pentru 1-3 zile.
Pacienți vârstnici:
Metilprednisolon este utilizat, în principal în afecțiuni acute pe termen scurt. Nu sunt disponibile
informații care să indice necesitatea modificării dozelor la vârstnici. Totuși, tratamentul pacienților
vârstnici trebuie stabilit având în vedere consecințele mai grave ale reacțiilor adverse frecvente ale
corticosteroizilor la vârstnici și că este necesară supraveghere clinică atentă (vezi pct. 4.4).
Recomandările detaliate privind dozele la adulți sunt următoarele:
În reacţiile anafilactice adrenalina sau noradrenalina trebuie administrate iniţial pentru efetul
hemodinamic imediat, urmat de administrare intravenoasă de metilprednisolon (metilprednisolon
succinat de sodiu) cu alte proceduri acceptate. Există date conform cărora corticosteroizii, prin
efectul lor hemodinamic prelungit sunt utili în prevenirea reapariţiei reacţiilor anafilactice acute.
În reacții de sensibilizare metilprednisolonul este capabil să producă ameliorarea simptomelor
între jumătate de oră până la două ore. La pacienţii cu status astmaticus, metilprednisolon poate fi
administrat în doză de 40 mg intravenos, repetat în funcţie de răspunsul pacientului. La unii pacienți
astmatici poate fi mai avantajoasă administrarea produsului sub formă de picurare intravenoasă
lentă pe o perioadă de timp de câteva ore.
În rejetul de grefă după transplant s-au folosit doze de până la 1 g pe zi pentru a suprima crizele
de rejet, cu doze de 500 mg până la 1 g, cel mai frecvent utilizate în cazul rejetului acut.
Tratamentul trebuie continuat doar până ce starea pacientului s-a stabilizat; de obicei, nu mai mult
de 48-72 de ore.
4
În edemul cerebral corticosteroizii sunt utilizați pentru a reduce sau a preveni edemul cerebral
asociat cu neoplasm cerebral (primar sau metastatic).
La pacienţii cu edem datorită tumorii, scăderea treptată a dozei este importantă pentru a evita o
d. Dacă umflarea creierului se produce
pe măsură ce doza este redusă (hemoragia intracraniană fiind exclusă), reîncepeți administrarea
parenterală de doze mai mari și mai frecvent. Pacienţii cu afecțiuni maligne pot necesita continuarea
tratamentului cu corticoid administrat oral pentru luni sau chiar toată viaţa. Doze similare sau mai
mari pot ajuta la controlul edemului cerebral în timpul radioterapiei.
În continuare sunt schemele de tratament recomandate pentru edemul datorat neoplasmului cerebral:
Schema A (1) Doză (mg) Calea de
administrare Interval
în ore Durata
Pre-operator: 20 im 3-6
În timpul intervenției
chirurgicale:
20 până la 40 iv în fiecare oră
Post operator: 20 im 3 24 ore
16 im 3 24 ore
12 im 3 24 ore
8 im 3 24 ore
4 im 3 24 ore
4 im 6 24 ore
4 im 12 24 ore
Schema B (2) Doze (mg) Calea de
administrare Interval
în ore Durata
Pre-operator: 40 im 6 2-3
Post operator: 40 im 6 3-5
20 Orală 6 1
12 Orală 6 1
8 Orală 8 1
4 Orală 12 1
4 Orală 1
Obiectiv: Întreruperea tratamentului după un total de 10 zile.
În tratamentul exacerbărilor acute din scleroza multiplă la adulţi, doza recomandată este 1 g pe zi
timp de 3 zile. Metilprednisolon trebuie administrat în perfuzie intravenoasă pe parcursul a cel puțin
5
30 de minute.
În alte indicaţii, doza iniţială poate varia de la 10 la 500 mg în funcţie de afecţiunea tratată. Doze
mai mari pot fi necesare pentru tratamentul pe termen scurt al afecţiunilor grave, acute.
Doza iniţială, până la 250 mg, trebuie administrată intravenos pe o perioadă de timp de cel puțin 5
minute, doze mai mari de 250 mg trebuie administrate intravenos pe o perioadă de cel puțin 30
minute. Dozele ulterioare pot fi administrate intravenos sau intramuscular la intervale raportate la
răspunsul pacientului și starea sa clinică. Terapia cu corticosteriod este un adjuvant - și nu un
înlocuitor - al terapiei convenționale.
Mod de administrare
Pentru administrare intravenoasă sau intramusculară.
Pentru indicații cu privire la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Metilprednisolon Teva este contraindicat:
- la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanța activă, alți corticosteroizi sau la
oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1
- la pacienții cu infecții fungice sistemice, doar dacă nu se administrează terapie antiinfecțioasă
sau în edemul cerebral asociat cu malarie
- pentru utilizare pe cale de administrare intratecală.
Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc
corticosteroizi în doze imunosupresive.
Efecte imunosupresoare/Susceptibilitate crescută la infecții
Corticosteroizii pot crește susceptibilitatea la infecții, pot masca anumite semne de infecție, iar în
timpul tratamentului pot apărea infecţii noi. Supresia răspunsului inflamator şi a funcţiei imune
creşte susceptibilitatea la infecţii fungice, virale și bacteriene şi severitatea acestora. Manifestarea
clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli severe pot evolua fără semne evidente, fiind
diagnosticate doar în stadii avansate.
Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai
susceptibile la infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie
mai severă sau chiar letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu
corticosteroizi.
Varicela reprezintă o reală îngrijorare deoarece această boală, în mod normal ușoară poate fi letală
la pacienții imunodeprimați. Pacienții (sau părinții copiilor) fără istoric de varicelă trebuie sfătuiți să
evite contactul personal apropiat cu varicela sau hepes zoster și, dacă au fost expuși să caute urgent
îngrijire medicală. Imunizarea pasivă cu imunoglobulina varicelei/zoster (IGVZ) este necesară
pentru pacienții neimunizați expuși care primesc corticosteroizi sau le-au fost administrați
corticosteroizi în decursul ultimelor 3 luni; imunizarea trebuie efectuată în 10 zile de la expunerea la
varicelă. Dacă se confirmă diagnosticul de varicelă, afecțiunea necesită îngrijire de specialitate și
tratament urgent. Administrarea corticosteroizilor nu trebuie oprită și poate fi nevoie de creșterea
dozei.
6
Contactul cu pacienți cu pojar trebuie evitat. Dacă are loc o expunere la pojar trebuie cerută imediat
îndrumare medicală. Poate fi necesară profilaxie cu imunoglobulină normală administrată
intramuscular.
În mod similar, corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu infecții parazitare
cunoscute sau suspectate, cum este infestarea cu larvele de Strongyloides (trichină), care poate
conduce la suprainfectarea cu Strongyloides și diseminarea prin migrația la scară largă a larvelor,
deseori însoțită de enterocolite severe și septicemie gram-negativă cu potențial letal.
ce tip de șoc, trebuie să fie
respectată următoarea declarație de avertizare. Studiile clinice, efectuate cu privire la eficacitatea
metilprednisolonului ca tratament adjuvant în şocul septic, au arătat că aceşti pacienţi au un risc mai
mare de mortalitate, mai ales cei cu hipercreatinemie sau cei care dezvoltă o infecţie secundară după
iniţierea tratamentului. De aceea, acest medicament nu se administrează în tratamentul sindromului
septic sau şocului septic.
Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte
benefice, cât şi dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este
benefică la pacienţi cu şoc septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală. Totuşi, utilizarea lor
curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile unei evaluări
sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate acestea,
rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu
corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită
tratament vasoconstrictor.
Vaccinurile vii nu trebuie administrate pacienţilor cu răspuns imunitar deficitar. Răspunsul imun la
administrarea altor vaccinuri poate fi diminuat.
În tuberculozele active, utilizarea corticosteroizilor trebuie limitată numai la acele cazuri de
tuberculoză fulminantă sau diseminată în care corticosteroizii sunt utilizați în combinație cu terapia
antituberculoasă adecvată.
Dacă la pacienții cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină sunt administrați
corticosteroizi, este necesară o observare atentă deoarece boala se poate reactiva. În timpul terapiei
pe termen lung cu corticosteroizi, acești pacienți trebuie sa primească chimioprofilaxie.
Au fost raportate cazuri de sarcom Kaposi apărute la pacienţi trataţi cu corticosteroizi. Întreruperea
tratamentului poate duce la remisiunea simptomatologiei clinice.
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic
Acidul acetilsalicilic și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauție
în asociere cu corticosteroizii.
Tulburări ale sistemului imunitar
Pot să apară reacții alergice. În timpul tratamentului parenteral cu Metilprednisolon Teva au fost
raportate reacții cutanate și reacții anafilactice/anafilactoide rare. Medicii care administrează astfel
de medicamente trebuie să fie pregătiți pentru a face față unei astfel de situații. Se impun precauţii
suplimentare înaintea administrării în cazul pacienţilor cu istoric de alergie la orice alt medicament.
7
Tulburări endocrine
Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina
supresia axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul
şi durata însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de
doză, frecvenţă, momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi
minimizat utilizând tratamentul alternant.
De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu
glucocorticoizi este întreruptă brusc.
La pacienţi cărora li se administrează doze mai mari de corticoizi sistemici (aproximativ 6 mg
metilprednisolon) pentru mai mult de 3 săptămâni, întreruperea tratamentului nu trebuie să se
efectueze brusc.
Insuficienţa corticosuprarenaliană secundară indusă de medicament poate fi diminuată prin
reducerea treptată a dozei. Modul în care se face reducerea dozei depinde în mare măsură de
posibilitatea de recidivă a bolii pe masură ce se reduce doza sistemică de corticosteroid. Evaluarea
clinică a evoluției afecțiunii poate fi necesară în timpul întreruperii medicamentului. Dacă este puțin
probabil ca afecțiunea să recidiveze în timpul întreruperii tratamentului sistemic cu corticosteroizi,
dar există incertitudine asupra supresiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, doza
sistemică de corticosteroid poate fi redusă rapid la dozele terapeutice uzuale. Odată atinsă o doză
zilnică de metilprednisolon de 6 mg, scăderea dozei trebuie efectuată lent pentru a permite reluarea
funcţiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.
Întreruperea bruscă a tratamentului sistemic cu corticosteroid, care a continuat până la 3 săptămâni
este adecvată dacă se consideră ca fiind improbabilă o recidivă a bolii. La majoritatea pacienților,
întreruperea bruscă a tratamentului cu doze de până la 32 mg metilprednisolon pe zi pentru 3
săptămâni este puţin probabil să determine o supresie a axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian relevantă clinic. Trebuie luată în considerare întreruperea treptată a
tratamentului cu corticosteroid sistemic după tratamente cu durată de 3 săptămâni sau mai puțin la
următoarele grupuri de pacienţi:
Pacienţi care au efectuat cicluri repetate de tratament cu corticosteroid sistemic, în special
pentru perioade mai mari de 3 săptămâni.
Când un tratament pe termen scurt a fost prescris în timpul unui an de la întreruperea
tratamentului pe termen lung (luni sau ani).
Pacienți care au risc de insuficiență adrenocorticală altul decât terapia exogenă cu
corticosteroid.
Pacienţi cărora li se administrează doze de metilprednisolon mai mari de 32 mg pe zi.
Pacienți cărora li se administrează doze repetate seara.
Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului;
de aceea, în orice situaţie de stres care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia
hormonală. Deoarece poate fi scăzută şi secreţia de mineralocorticoizi, trebuie administrate
concomitent sare şi/sau un mineralocorticoid.
La pacienții sub terapie cu corticosteroizi supuși unui stres neobișnuit, este indicată creșterea dozei
corticosteroizilor cu acțiune rapidă, înainte, în timpul și după starea de stres respectivă.
Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de
asemenea, să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome
8
precum: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie,
pierdere în greutate, şi/sau hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării
bruşte a concentraţiei de glucocorticoid decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.
buie evitată deoarece glucocorticoizii
pot produce sau agrava boala Cushing.
La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut. Este necesară monitorizarea
frecventă a pacienților cu hipotiroidism.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu diabet zaharat (sau cu antecedente familiale
de diabet zaharat). Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un
pentru pacienţii ce urmează un tratament
de lungă durată cu corticosteroizi.
Tulburări psihice
Pacienții și/sau îngrijitorii trebuie avertizați asupra posibilității apariției reacțiilor adverse psihiatrice
la administrarea sistemică de steroizi (vezi pct. 4.8). Simptomele apar, de obicei în câteva zile sau
săptămâni de la începerea tratamentului. Riscurile pot fi mai mari în cazul unor doze mari sau a unei
expuneri sistemică crescute (a se vedea, de asemenea, pct 4.5), cu toate că nivelurile de dozaj nu
permit predicția apariției, tipului, gravității sau duratei reacțiilor. Majoriatea reacţiilor dispar fie la
micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament specific.
Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă
simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a
ideaţiei suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice
care pot apărea în timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici, deși
astfel de reacții au fost raportate rar.
Este necesară atenție specială când se utilizează corticosteroizi sistemic la pacienții cu tulburări
afective severe existente sau în istoric, atât la aceștia cât și la rudele de gradul I ale acestora.
Acestea includ tulburare depresivă sau maniaco-depresivă și psihoză anterioară indusă de steroizi.
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu tulburări afective severe existente sau în
antecedente (în special, psihoză corticoidă în antecedente).
Tulburări ale sistemului nervos
Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive. Este necesară
monitorizarea frecventă a pacienților cu epilepsie.
Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (Vezi și declarația
privind miopatia de la pct. Reacții musculo-scheletice de mai jos). Este necesară monitorizarea
frecventă a pacienților cu miastenia gravis.
Tulburări oculare
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu glaucom (sau cu antecedente familiale de
glaucom) și a pacienților cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce perforaţie corneană.
9
Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi
cataractă nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot
determina glaucom cu posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor
secundare de origine fungică sau virală la nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc
glucocorticoizi.
Tulburări cardiace
În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile
adverse ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi
hipertensiunea, pot predispune pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte
cardiovasculare suplimentare. În consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti
pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea gradelor de risc şi dacă este nevoie monitorizare
cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot reduce incidenţa
complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.
Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au
fost administrate intravenos rapid doze mari de metilprednisolon sodiu succinat (peste 500 mg
administrate în mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea de doze mari de
metilprednisolon sodiu succinat a fost raportată bradicardie, posibil necorelată cu viteza sau durata
administrării.
În cazurile de insuficiență cardiacă sistemică, tratamentul sistemic cu corticosteroizi se utilizează cu
precauție și numai dacă este absolut necesar.
În cazul pacienților care utilizează medicamente cardioactive, cum este digoxina, este necesară
prudență datorită tulburărilor electrolitice/pierderilor de potasiu cauzate de corticosteroid (vezi pct.
4.8).
Este necesară monitorizarea frecventă a pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă sau cu
infarct miocardic recent (a fost raportată ruptura de miocard).
Tulburări vasculare
Steroizii trebuie să fie utilizați cu precauție la pacienții cu hipertensiune arterială. Este necesară
monitorizarea frecventă a pacienților.
Tulburări gastro-intestinale
Nu există un consens de păreri privind întrebarea:dacă corticosteroizii în sine sunt răspunzători de
apariţia ulcerelor peptice întâlnite în timpul tratamentului; tratamentul cu glucocorticoizi poate
masca simptomele ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere
semnificativă.
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu următoarele afecțiuni/antecedente:
Colită ulcerativă
Perforare, abces sau alte infecții piogenice
10
Diverticulită
Anastomoze intestinale noi
Ulcer peptic
Tulburări hepatobiliare
Dozele crescute de corticosteroizi pot produce pancreatită acută.
Tulburări musculo-scheletice
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu miastenia gravis sau osteoporoză (femeile aflate la post-
menopauză prezintă un risc deosebit).
Osteoporoza este un efect advers comun, dar rareori recunoscut asociat cu o utilizare pe termen lung
a unor doze mari de glucocorticoizi.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Este necesară o atenție specială și o monitorizare frecventă a pacienților când se impune utilizarea
sistemică a corticosteroizilor la pacienții cu insuficiență renală.
Investigaţii diagnostice
Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale,
retenţia de sare şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc
sesc în doze mari. Poate fi necesară dietă
hiposodată şi suplimentarea alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Corticosteroizii nu trebuie utilizați pentru tratamentul traumatismului cranian sau accidentului
vascular cerebral, deoarece este puțin probabil ca aceștia să fie benefici, putând fi chiar dăunători.
Alte informaţii
Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata
tratamentului, pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare
la doză, durata tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).
Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi
atunci când este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.
Utilizarea la copii: Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu
corticosteroizi trebuie monitorizată atent. Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament
cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie
restricţionată la cazurile cele mai urgente. Terapia în zile alternative evită sau minimalizează această
reacție adversă.
11
Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a
presiunii intracraniene.
Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.
Utilizarea la vârstnici: reacțiile adverse frecvente ale corticosteriozilor sistemici pot fi asociate cu
consecințe mai grave la vârste înaintate, în special osteoporoză, hipertensiune arterială,
hipokaliemie, diabet, susceptibilitatea la infecții și subțierea pielii. Se recomandă prudență la
administrarea tratamentului pe termen lung cu corticosteroizi la pacienții vârstnici datorită unui risc
potențial crescut de osteoporoză, precum și datorită unui risc crescut de retenție de fluide, ce are ca
rezultat posibil hipertensiunea arterială. Este necesară supraveghere clinică atentă pentru a evita
reacțiile care pun în pericol viața.
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe flacon, adică este practic „fără
sodiu”.
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe seringă preumplută, adică este
practic „fără sodiu”.
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine 1,23 mmol sodiu (sau 28,3 mg) pe flacon. Acest lucru trebuie luat în
considerare de către pacienţii care urmează o dietă cu restricţie la sare.
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Acest medicament conţine 2,46 mmol sodiu (sau 56,6 mg) pe flacon. Acest lucru trebuie luat în
considerare de către pacienţii care urmează o dietă cu restricţie la sare.
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă:
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de
enzyma CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie
CYP de la nivel hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o
etapă esenţială atât pentru corticosteroizii endogeni cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt de
asemenea substraturi pentru CYP3A4, iar pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-
a demonstrat că alterează metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia
enzimei CYP3A4.
INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general scad
clearance-ul hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru
CYP3A4, precum metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară
ajustarea dozei de metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.
INDUCTORI CYP3A4 – Medicamente care induc activitatea CYP3A4, în general cresc clearance-
ul hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi
pentru CYP3A4. La coadministrare poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a
atinge rezultatul dorit.
SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al
12
ajustarea corespunzătoare a dozei.
Este posibil ca reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o
probabilitate de apariţie crescută la coadministrare.
ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la
administrarea metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 2 de mai jos.
Tabelul 2 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase
sau efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.
Tabel 2. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea
cu metilpredinisolon
Clasa sau tipul medicamentului Interacțiune Efect
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA
Antibiotice Macrolide
- TROLEANDOMICINĂ
Antibacteriene
- IZONIAZIDĂ
- SUC DE GRAPEFRUIT
INHIBITOR
CYP3A4
INHIBITOR CYP3A4
Poate să apară o creștere a
concentrației plasmatice de
metilprednisolon. Poate fi
necesară ajustarea dozei de
metilprednisolon pentru a evita
toxicitatea steroidică.
De asemenea, metilprednisolonul
poate avea un potenţial efect de
creştere a ratei de acetilare şi a
clearance-ului izoniazidei.
Antibiotice, Antituberculoase
- RIFAMPICINĂ
Anticonvulsivante
- FENOBARBITAL
- FENITOINĂ
INDUCTOR
CYP3A4 INDUCTOR CYP3A4
Poate să apară o scădere a
concentrației plasmatice de
metilprednisolon.
La coadministrare poate fi
necesară creşterea dozei de
metilprednisolon pentru a atinge
rezultatul dorit.
13
Antiemetice
- APREPITANT
- FOSAPREPITANT
Antifungice
- ITRACONAZOL
- KETOCONAZOL
Antivirale
- INHIBITORI DE PROTEAZĂ
HIV
Blocante ale canalelor de calciu
- DILTIAZEM
Contraceptive (orale)
- ETINILESTRADIOL/
NORETINDRONĂ
Imunosupresive
- CICLOSPORINĂ
Antibiotice Macrolide
- CLARITROMICINĂ
- ERITROMICINĂ INHIBITORI (şi
SUBSTRATURI)
CYP3A4 INHIBITORI (şi
SUBSTRATURI) CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
Inhibitorii de protează, precum
indinavir şi ritonavir, pot creşte
concentraţiile plasmatice ale
corticosteroizilor.
Ciclosporină
1) Administrarea
concomitentă a
metilprednisolonlui cu
ciclosporina, poate
determinaa inhibarea
mutuală a metabolizării
acestora, ce poate
determina creşterea
concentraţiilor plasmatice
a uneia sau ambelor
medicamente. De aceea,
în cazul coadministrării
este mai probabil să se
producă reacțiile adverse
asociate cu folosirea
individuală a oricărui
dintre aceste
medicamente.
2) Apariţia convulsiilor a
fost raportată în asociere
cu folosirea concomitentă
14
a metilprednisolonului şi
ciclosporinei.
Anticonvulsivante
- CARBAMAZEPINĂ
INDUCTOR (şi
SUBSTRAT)
CYP3A4
INDUCTOR (şi SUBSTRAT)
CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
Imunosupresive
- CICLOFOSFAMIDĂ
- TACROLIMUS
SUBSTRATURI
CYP3A4
SUBSTRATURI CYP3A4
Clearance-ul hepatic al
metilprednisolon poate fi inhibat
sau indus, rezultând o creștere sau
o scădere a concentrației
plasmatice de metilprednisolon.
Poate fi necesară ajustarea
corespunzătoare a dozei de
metilprednisolon. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării
individuale a fiecărui medicament
să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
15
Anticoagulante (orale)
Anticolinergice
BLOCANTE NEUROMUSCULARE
Antidiabetice
Inhibitori de aromatază
- AMINOGLUTETIMIDA
Medicamente AINS (anti-inflamatoare
nesteroidiene)
- doze mari de acid
acetilsalicilic
Agenţii care elimină potasiul
- DIURETICE
- AMFOTERICINĂ B
- BETA
2 AGONIȘTI
- XANTEN
Alte efecte decât cele
mediate CYP3A4
Efectul metilprednisolonului
asupra anticoagulantelor orale
este variabil. Există raportări atât
de efecte intensificate, cât şi
diminuate ale anticoagulantelor,
atunci când sunt folosite
concomitent cu corticosteroizii.
De aceea, trebuie monitorizaţi
indicii coagulării pentru a menţine
efectul anticoagulant dorit.
Corticosteroizii pot influenţa
efectul anticolinergicelor.
1) A fost raportată miopatie
acută la administrarea
concomitentă de doze
crescute de corticosteroizi
împreună cu anticolinergice,
precum medicamente
blocante neuromusculare.
(pentru mai multe informaţii
vezi pct. 4.4 Atenționări și
precauții)
2) A fost raportată
antagonizarea efectelor
blocante musculare ale
pancuronium and
vecuronium la pacienţi care
utilizau corticosteroizi. Se
aşteaptă ca această
interacţiune să apară la toate
blocantele neuromusculare
competitive.
Deoarece corticosteroizii pot
creşte concentraţia serică de
glucoză, poate fi necesară
ajustarea dozei de medicamente
antidiabetice.
Supresia suprarenală indusă de
aminoglutetimidă poate exacerba
modificările endocrine
determinate de tratamentul
îndelungat cu glucocorticoizi.
16
1) Incidenţa hemoragiilor
gastrointestinale şi a
ulceraţiilor poate creşte la
administrarea
concomitentă de
corticosteroizii cu
medicamente AINS.
2) Metilprednisolonul poate
creşte clearance-ul
acidului acetilsalicilic, ce
ar putea determina
concentraţii serice scăzute
de salicilat. Întreruperea
tratamentului cu
metilprednisolon poate
duce la creşterea
concentraţiilor serice de
salicilat, ce ar putea
determina creşterea
riscului de toxicitate
salicilică.
Când corticosteroizii sunt
administraţi concomitent cu
agenţi care elimină potasiul,
pacienţii trebuie monitorizaţi cu
atenţie pentru apariţia
hipopotasemiei.
Corticosteroizii antagonizează
efectul diurectic al diureticelor.
Corticosteroizii antagonizează efectul hipotensiv al tuturor medicamentelor antihipertensive.
Există un risc crescut de hipokaliemie, atunci când corticosteroizi sunt administrați concomitent cu
glicozide cardiace.
Efectele corticosteroizilor pot fi reduse timp de 3-4 zile după administrarea mifepristonei.
Incompatibilități
Pentru a evita problemele de compatibilitate și stabilitate, se recomandă ca metilprednisolon
succinat de sodiu să fie administrat separat față de alți compuși care sunt administrați pe cale
intravenoasă. Medicamentele care sunt incompatibile fizic în soluție cu metilprednisolon succinat
de sodiu includ, dar nu sunt limitate la: alopurinol, doxapram clorhidrat, tigeciclină, clorhidrat de
diltiazem, gluconat de calciu, bromură de vecuronium, bromură de rocuroniu, bromură de
rocuroniu, cisatracurium besilat, glicopirolat, propofol. (Vezi pct. 6.2 pentru informații
suplimentare).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
17
Fertilitatea
Nu există dovezi că corticosteroizii afectează fertilitatea. La femei, tratamentul cu corticosteroizi
poate duce la tulburări ale ciclului menstrual.
Sarcina
Capacitatea corticosteroizilor de a traversa placenta variază de la medicament la medicament, totuși
metilprednisolonul traversează placenta.
Administrarea corticosteroizilor la animale gestante poate cauza anomalii în dezvoltarea fătului
inclusiv palatoschizisul, întârzierea creșterii intrauterine și efecte asupra dezvoltării cerebrale. Nu
sunt disponibile dovezi asupra faptului că administrarea corticosteroizilor ar fi corelată cu o
incidență crescută a anomaliilor congenitale, cum este palatoschizisul la om, totuși, când sunt
administrați o perioadă lungă de timp sau repetat în timpul sarcinii, corticosteroizii pot crește riscul
de încetinire a creșterii intrauterine. Hipoadrenalismul poate apărea, teoretic, la nou-născuți după
expunere prenatală la corticosteroizi, dar se remite spontan după naștere și este rareori important
clinic. Ca toate medicamentele, corticosteroizii trebuie prescriși numai când beneficiile mamei și ale
copilului depășesc riscurile. Când, totuși, corticosteroizii sunt esențiali pacientele cu sarcini normale
pot fi tratate în același mod ca în lipsa sarcinii.
Nou-născuţii mamelor care au fost tratate în timpul sarcinii cu doze mari de glucocorticoizi vor fi
atent urmăriţi pentru a decela eventualele simptome de insuficienţă corticosuprarenaliană.
S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu
corticosteroizi în timpul sarcinii.
Alăptarea
Corticosteroizii sunt excretați în cantități mici în laptele matern, totuși este puțin probabil ca doze
de metilprednisolon de până la 40 mg zilnic să producă efecte sistemice la nou-născuți. Sugarii cu
mame la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mai mari decât acestea pot avea un
anume grad de supresie corticosuprarenală, dar este probabil ca beneficiile alăptării să depășească
orice risc teoretic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje. În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală,
vertij, perturbări vizuale şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcție de frecvență și aparate, organe și
sisteme (AOS)
Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (
1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și <
1/1000); foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile).
În condiții normale, se consideră că tratamentul cu Metilprednisolon Teva este un tratament pe
termen scurt. Cu toate acestea, probabilitatea reacțiilor adverse care pot fi atribuite tratamentului cu
corticosteroizi trebuie să fie recunoscută, în special atunci când se administrează tratament în doze
18
mari (vezi pct 4.4). Astfel de reacții adverse includ:
MedDRA
Aparate, organe şi sisteme
Frecvența Reacții adverse
Infecţii şi infestări Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Infecție (incluzând susceptibilitatea și
severitatea crescută la infecții, cu suprimarea
simptomelor și semnelor clinice)
Infecţii oportuniste
Reapariția tuberculozei latente (vezi pct. 4.4).
Tumori benigne, maligne şi
nespecificate (incluzând
chisturi şi polipi) Cu frecvență
necunoscută La pacienţii care primesc tratament cu
corticosteroizi s-a raportat apariţia
sarcomului Kaposi.
Întreruperea tratamentului poate duce la
remisiune clinică.
Tulburări hematologice și
limfactice Cu frecvență
necunoscută Leucocitoză
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvență
necunoscută Hipersensibilitate la medicament (incluzând
Reacție anafilactică și Reacție anafilactoidă
cu sau fără Colaps circulator, Stop cardiac,
Bronhospasm).
Tulburări endocrine Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Facies Cushingoid.
Hipopituitarism (include supresia axului
hipotalamic-pituitar-adrenal), sindrom de
întrerupere la tratamentul cu steroizi
(încluzând febră, mialgie, artralgie, rinită,
conjunctivită, noduli cutanați dureroși și
pruriginoși și pierdere în greutate).
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Retenţie sodică; Retenţie de fluide.
Toleranţă scăzută la glucoză; Alcaloză
hipokaliemică; Dislipidemie, Creșterea
dozelor de insulină (sau a
antihipoglicemiantelor orale la diabetici);
Dezechilibru în homeostazia azotului (datorat
catabolismului proteic); Creșterea uremiei;
Creşterea apetitului (ce poate determina
creşterea greutăţii corporale); Lipomatoză.
Tulburări psihice Frecvente La administrarea tuturor corticosteroizilor, a
fost raportată o gamă largă de reacții psihice,
incluzând tulburări afective (cum sunt
comportament iritabil, euforic, depresiv și
labil, dependență psihică și ideație suicidară),
reacții psihotice (incluzând manie, iluzii,
halucinații și agravarea schizofreniei),
tulburări de comportament, iritabilitate,
anxietate, tulburări ale somnului și disfuncții
19
cognitive, incluzând confuzie și amnezie.
Reacțiile sunt frecvente și pot să apară atât la
adulți, cât și la copii. La adulți, frecvența
reacțiilor severe a fost estimată la 5-6%.
Efectele psihologice au fost raportate la
retragerea tratamentului cu corticosteroizi;
frecvența este necunoscută.
Tulburări ale sistemului
nervos Cu frecvenţă
necunoscută Creşterea presiunii intracraniene (cu
papiloedem [hipertensiune intracraniană
benignă]); Convulsii; Amnezie; Tulburări
cognitive; Ameţeală; Cefalee.
Tulburări oculare
Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Cataractă subcapsulară.
Exoftalmie; Glaucom; Edem papilar cu
posibila deteriorare a nervului optic;
Subțierea corneei sau sclerei; Exacerbare a
bolii oftalmice virale sau fungice.
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvență
necunoscută Vertij
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii
susceptibili), Aritmie.
Tulburări vasculare Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială.
Hipotensiune arterială; Tromboembolism.
Tulburări respiratorii, toracice
şi mediastinale Cu frecvență
necunoscută Sughiț.
Tuburări gastrointestinale Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi
hemoragie).
Hemoragie gastrică; Perforaţii intestinale;
Pancreatită; Peritonită; Esofagită ulcerativă;
Esofagită; Candidoză esofagiană; Durere
abdominală; Distensie abdominală; Diaree;
Dispepsie; Greaţă; Vărsături; Gustul neplăcut
în gură poate să apară în special la
administrarea rapidă.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente Edem periferic; Echimoze; Atrofie cutanată
(piele subțire, fragilă); Acnee.
Cu frecvență
necunoscută Angioedem; Peteșii; Vergeturi cutanate;
Telangiectazie; Hipopigmentare sau
hiperpigmentare cutanată; Hirsutism; Erupție
cutanată trecătoare; Eritem; Prurit; Urticarie;
Hiperhidroză.
20
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Întârzierea creșterii (la copii); Osteoporoză;
Slăbiciune musculară.
Osteonecroză; Fracturi pe os patologic;
Atrofie musculară; Miopatie; Artropatie
neuropatică; Artralgie; Mialgie.
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Cu frecvență
necunoscută Menstruaţii neregulate; Amenoree.
Tulburări generale şi la
nivelul locului de administrare
Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Vindecare încetinită a rănilor.
Reacție la locul injectării; Fatigabilitate;
Stare generală de rău; Simptome de sevraj -
Reducerea rapidă a dozei de corticosteroizi
administrată după un tratament prelungit
poate duce la insuficiență corticosuprarenală
acută, hipotensiune arterială și deces. Aceste
fenomene apar, mai probabil, în cazurile în
care este indicată terapie continuă, de lungă
durată (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice Frecvente
Cu frecvență
necunoscută Blood potassium decreased (potassium loss).
Creștere a concentrației plasmatice a alanin-
aminostransferazei (ALT, SGPT); Creștere a
concentrației plasmatice a aspartat-
aminotransferazei (AST, SGOT); Creștere a
concentrației plasmatice a fosfatazei alcaline;
Presiune intraoculară crescută; Toleranţă
scăzută la carbohidraţi; Creșterea cantității de
calciu în urină; Suprimarea reacțiilor la teste
cutanate.
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Cu frecvență
necunoscută Ruptură de tendon (în mod deosebit tendonul
lui Achile); Fracturi vertebrale de compresie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există descris în datele din literatură nici un sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.
Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.
ament simptomatic şi de susţinere.
Metilprednisolonul este dializabil. În urma unui supradozaj cronic, posibilitatea de supresie
corticosuprarenală poate fi prevenită prin diminuarea progresivă a dozei pentru o perioadă de timp.
În acest caz, pacientul poate solicita sprijin în timpul oricărui episod acut.
21
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Glucocorticoizi
Codul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un corticosteroid cu o activitate antiinflamatorie de cel puțin cinci ori mai
mare decât cea a hidrocortizonului. O separare îmbunătățită a efectului glucocorticoid și
mineralocorticoid duce la o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.
Distribuție:
Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se
excretă în laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om
legarea metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.
Metabolizare:
Metilprednisolon este extensiv legat de proteinele plasmatice, în special de globulină și mai puțin de
albumină. Numai corticosteroizii nelegați au efecte farmacologice sau sunt metabolizați.
Metabolizarea are loc în principal în ficat şi într-o anumită măsură în rinichi. La om,
metilprednisolonul este metabolizat la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai
importanţi sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-hidroximetilprednisolon.
Metabolismul la nivelul hepatic are loc majoritar prin intermediul enzimei CYP3A4. (Pentru o listă
a interacţiunilor medicamentoase bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi pct. 4.5).
Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat
pentru glicoproteina P [un subtip al proteinei de transport ABC (ATP-binding cassette)], ,
influenţând distribuţia tisulară şi interacţionând cu alte medicamente.
Eliminare:
Metaboliții sunt excretați prin urină.
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolon variază în
intervalul 1,8 - 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 - 6 ml/min/kg. Timpul mediu de
înjumătățire prin eliminare variază între 2,4 și 3,5 ore la adulții sănătoși și pare să fie independent
de calea de administrare.
Clearance-ul total după injectarea intravenoasă sau intramusculară de metilprednisolon la voluntarii
sănătoși este de aproximativ 15 - 16 l/oră. Concentrațiile plasmatice maxime de 33,67 mcg
metilprednisolon/100 ml au fost obținute la 2 ore după administrarea unei singure doze de 40 mg,
administrată intramuscular la 22 de voluntari adulți.
Nu sunt necesare ajustări ale dozei în caz de insuficiență renală. Metilprednisolon este
hemodializabil.
22
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor
repetate, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată în urma studiilor în ceea
ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la steroizi
adrenocorticali exogeni.
În urma studiilor limitate efectuate pe culturi de celule bacteriene şi de mamifere, nu au existat
dovezi care să ateste potenţialul de producere a mutaţiilor genetice şi cromozomiale. Nu au fost
efectuate studii pe termen lung la animale care să evalueze potenţialul carcinogenic, deoarece
medicamentul este indicat numai pentru tratament pe termen scurt.
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogenic la numeroase specii atunci când
este administrat în doze echivalente dozelor umane. În studii asupra funcţiei de reproducere
efectuate la animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul induc
malformaţii (palatoschizis, malformaţii osoase) şi întârziere a creşterii intrauterine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Excipienți:
Hidroxid de sodiu
Hidrogenofosfat de sodiu dihidrat
Hidrogenofosfat disodic anhidru
Lactoză monohidrat (Doar Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă).
6.2 Incompatibilităţi
Pentru evitarea evenimentelor nedorite legate de compatibilitate și stabilitate, pulberea pentru
soluție injectabilă de metilprednisolon nu trebuie amestecată cu alte produse medicamentoase sau
diluanți cu excepția celor menționați la pct. 6.6 și trebuie administrat singur prin perfuzor.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Stabilitatea chimică și fizică la utilizare a fost demonstrată timp de 8 ore la 25ºC și timp de 24 de
ore în frigider la 2-8ºC.
Din punct de vedere microbiologic, odată deschis, produsul poate fi păstrat pentru o perioadă de
maxim 24 de ore la 2-8ºC. Alte condiții și timpi de păstrare la utilizare sunt responsabiliatea
utilizatorului.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
23
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metilprednisolon Teva 40 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare verde închis.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3, 5, 10, 50 și 100 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 125 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare portocalie.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3, 10 și 50 de flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 500 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă sigilat
cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare roz.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3 și 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Metilprednisolon Teva 1000 mg pulbere pentru soluție injectabilă: Flacon transparent de sticlă
sigilat cu un dop de cauciuc, capac de aluminiu și un disc de plastic de culoare albă.
Mărimea ambalajelor: Cutii cu 1, 3 și 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Acest medicament nu trebuie utilizat după data de expirare înscrisă pe cutie.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor!
Soluția injectabilă/perfuzabilă trebuie preparată conform recomandărilor următoare:
Medicamentele pentru utilizare parenterală trebuie, oricând este posibil să fie inspectate vizual
pentru prezența unor particule și decolorare înaintea administrării.
Diluarea trebuie facută cu apă pentru preparate injectabile.
a.) Prepararea soluției injectabile: Diluantul trebuie adăugat peste pulberea sterilă în condiții
aseptice.
Tabel reconstituire
Forme de
prezentare Cantitatea de solvent
(ml) Cantitatea de produs
dizolvat (ml) Concentrația
nominală (mg/ml)
40 mg/flacon 1 1 40
125 mg/flacon 2 2 62,5
500 mg/flacon 7,8 8 62,5
1000 mg/flacon 15,6 16 62,5
b.) Prepararea soluției perfuzabile: Pulberea sterilă trebuie diluată conform instrucțiunilor de mai
24
sus. Soluția preparată inițial poate fi diluată cu soluție 5% dextroză, ser fiziologic sau cu soluție
dextroză 5% în ser fiziologic. Pentru a evita problemele de compatibilitate cu alte medicamente,
Metilprednisolon trebuie administrat separat și doar cu soluțiile menționate mai sus.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Comentarii:
Medicament eliberat doar pe bază de prescripție medicală.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7941/2015/01-06
7942/2015/01-04
7943/2015/01-03
7944/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data Primei Autorizări - Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
