XIFIA 100 mg/5 ml
Substanta activa: CEFIXIMUMClasa ATC: J01DD08Forma farmaceutica: GRANULE PT. SUSP. ORALA
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, cu capcitatea de 150 ml care contine 32 g gran. pt. susp. orala+1 masura dozatoare din PP pt. masurarea volumului de solvent gradata la 40 ml+1 seringa dozatoare din plastic a 5 ml, gradata de la 0,5 ml pana la 5 ml
Producator: ALKALOID-INT D.O.O. - SLOVENIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 5 ml de suspensie orală reconstituită conţin cefiximă trihidrat 111,9 mg, echivalent cu
cefiximă (anhidră) 100 mg.
Excipienţi cu efecte cunoscute:
Zahăr 2517,40 mg/5 ml
Benzoat de sodiu (E 211)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
* Granule pentru suspensie orală
De culoare aproape albă până la galben pal.
Suspensia reconstituită este un lichid vâscos de culoare aproape albă până la galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile, la copii
cu vârsta peste 6 luni, adolescenţi şi adulţi (vezi pct. 5.1):
Exacerbare acută a bronşitei cronice (EABC)
Otită medie acută
Cistită acută necomplicată
Pielonefrită necomplicată
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi
400 mg o dată pe zi (= 20 ml de suspensie reconstituită) în priză unică sau de 2 două ori pe zi câte 200
mg (= 10 ml) la interval de 12 ore.
Vârstnici
2
Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea
funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi „Dozele în insuficienţa
renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Cefiximă 8 mg/kg corp şi zi, în priză unică sau două prize divizate, la interval de 12 ore.
Recomandările privind dozele sunt date în tabelul următor:
Greutate
Doza zilnică (ml)
O dată pe ziDoza zilnică (ml)
De două ori pe ziDoza zilnică
(mg)
6,0 kg-9 kg (pentru sugari cu
vârsta peste 6 luni)
1 x 2,5 ml 2 x 1,25 ml50 mg
10,0 kg 4 ml2 x 2 ml80 mg
12,5 kg 5 ml2 x 2,5 ml100 mg
15,0 kg 6 ml2 x 3 ml 120 mg
17,5 kg 7 ml2 x 3,5 ml140 mg
20,0 kg 8 ml2 x 4 ml160 mg
22,5 kg 9 ml2 x 4,5ml180 mg
25,0 kg 10 ml2 x 5 ml200 mg
27,5 kg 11 ml2 x 5,5 ml220 mg
30,0 kg 12 ml2 x 6 ml240 mg
37,5 kg 15 ml2 x 7,5 ml300 mg
>37,5 kg 20 ml2 x 10 ml400 mg
La adolescenţii şi adulţii fără probleme la înghiţire, se recomandă utilizarea de cefiximă sub formă de
comprimate.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefiximei la copii cu vârsta sub 6 luni.
Insuficienţa renală
Cefixima poate fi administrată în caz de disfuncţie renală. Dozele şi schema de administrare uzuale pot
fi utilizate la pacienţi cu clearance al creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacienţii la care
clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min/1,73 m², se recomandă ca doza de 200 mg
administrată o dată pe zi să nu fie depăşită. La copiii cu vârsta sub 12 ani cu clearance-ul creatininei
<20 ml/min/1,73 m², se administrează o doză de 4 mg cefiximă/kg corp numai o dată pe zi. Doza şi
schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă peritoneală ambulatorie
cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având
clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.
Durata tratamentului
Durata unei scheme de tratament uzuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul
poate fi continuat până la cel mult 14 zile.
În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.
Metoda de administrare
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
XIFIA100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală se administrează numai pe cale orală. Suspensia
reconstituită se administrează nediluată, înainte sau în timpul meselor (vezi pct. 5.2).
Pentru a facilita o dozare corectă, flaconul este însoţit de o seringă din plastic pentru administrare
orală (5 ml). O seringă din plastic pentru administrare orală (5 ml) conţine echivalentul a 100 mg de
cefiximă.
Absorbţia cefiximei nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor.
4.3 Contraindicaţii
3
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii
menţionaţi la pct. 6.1.
Antecedente de reacţii, de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic beta-lactamic imediate
şi/sau severe.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare
Hipersensibilitate la peniciline
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte
medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate la
penicilină, întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi
cefalosporine.
Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat
să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la
orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii
induse de reacţiile de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei,
utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi
pct. 4.2 şi 5.2).
Colită pseudomembranoasă
Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora
normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a Clostridium difficile. Studiile indică faptul
că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată
antibioterapiei. La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau
după aceea, trebuie luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea
cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată
utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).
Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente.
Reacţii adverse cutanate severe
La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul
hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza
epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel reacţii adverse,
tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Cefixima nu se administrează la nou-născuţi şi la nou-născuţii
prematuri.
Administrarea cu alte medicamente
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament concomitent care include
medicamente care conţin cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice
de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), din cauza probabilităţii unei afectări renale
suplimentare. Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată
(vezi pct. 4.5).
Utilizarea cefiximei poate determina vărsături şi diaree (vezi pct. 4.8). În acest caz, eficacitatea
acesteia şi/sau a altor medicamente (cum ar fi contraceptivele orale) poate fi afectată.
XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare
de intoleranţă la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei
nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele
aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu
acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la
70%.
Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr
mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează
tratament anticoagulant.
O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau
Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării
testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.
A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu
antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la
testul Coombs poate fi determinat de administrarea medicamentului.
O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor pe
bază de nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor pe bază de nitroferocianură.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au
evidenţiat prezenţa unor efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu
trebuie utilizat la femeile gravide, cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de
către medic.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia
cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va
îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu
indică existenţa unor efecte nocive asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de
vedere al frecvenţei:
foarte frecvente (1/10)
frecvente (1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
5
rare (1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente
≥1/1000 şi
<1/10 Rare ≥1/10000 şi
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţie
bacteriană,
suprainfecţie
fungică Colită asociată
antibioterapiei
(vezi pct. 4.4.)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie,
trombocitopenie,
anemie
hemolitică Trombocitoză,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate Şoc anafilactic,
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Vertij Hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări
gastro-
intestinale Diaree Durere
abdominală,
greaţă,
vărsături Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Hepatită, icter
colestatic
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii Angioedem,
prurit
Sindrom Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică toxică
Erupţie
cutanată
indusă de
medicament,
cu eozinofilie
şi simptome
sistemice
(DRESS)
(vezi pct.
4.4.), eritem
polimorf
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de Inflamaţie a
mucoaselor, febră
6
administrare
Investigaţii
diagnostice Creştere a
valorilor
serice ale
enzimelor
hepatice
(transamina
ze, fosfatază
alcalină) Creştere a ureei
sanguine
Creştere a
creatininemiei
Pozitivarea
testului
Coombs direct
şi indirect
(vezi pct. 4.4.)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator
Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-
mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.
Reacţiile adverse observate la subiecţii sănătoşi, la doze de până la 2 g de cefiximă, nu au fost diferite
faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat
lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi
semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.
Mecanism de acţiune
Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine,
cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în
sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta duce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în
care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai
bine cu eficacitatea.
Mecanisme de instalare a rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefiximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate
cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii
aerobe Gram-negativ
Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina
Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor microorganisme Gram-negativ, care
restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina
Pompe care determină efluxul medicamentului
Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură
celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o
rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente
antibacteriene din alte clase.
7
Valori critice
Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie
2015) pentru cefiximă, sunt:
H. influenzae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 mg/l, rezistent >1,0 mg/l
Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de
tract urinar)
Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,
informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul
tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului
antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după
caz.
Speciile sensibile în mod obişnuit
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Proteus mirabilis%
Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-negativ:
Citrobacter freundii $
Enterobacter cloacae $
Escherichia coli % &
Klebsiella oxytoca %
Klebsiella pneumoniae %
Morganella morgani $
Serratia marcescens $
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococci
Streptococcus pneumoniae
Staphylococcus spp.
Aerobi Gram-negativ:
Pseudomonas species
Alte microorganisme
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
$ Sensibilitate intermediară naturală.
% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.
& Rata de rezistenţă 10%.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
8
Absorbţie
Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este
modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent
de mese.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se
leagă aproape exclusiv de fracţia albuminică, concentraţia plasmatică medie a fracţiei libere fiind de
aproximativ 30%. În serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţia
plasmatică numai la concentraţii foarte mari, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.
Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca
fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.
De obicei, concentraţiile plasmatice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la
adulţi sau la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze
multiple de cefiximă este mică sau absentă.
Metabolizare şi eliminare
A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri
(11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o dată pe zi, timp de 5 zile. Valorile C
max şi
ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia
generală (vezi pct. 4.2).
Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este
considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină,
la om.
Transferul cefiximei radiomarcate cu
14C prin lapte de la femelele de şobolan care alăptează la puii
alăptaţi a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din
cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în
laptele uman.
Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat
cefiximă radiomarcată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om
reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio
dovadă privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung
privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la
şoarece şi şobolan, utilizând doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se
obţine nicio dovadă de afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fetusului, induse de cefiximă.
La iepure, la doze de până la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă
de efect teratogen; a existat o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o
consecinţă previzibilă a sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la
nivelul microflorei intestinale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zahăr
Gumă Xanthan
Benzoat de sodiu (E 211)
Aromă de portocale Durarome ce conţine:
Ingrediente aromatizante
9
Maltodextrină
Zahăr
Lecitină din soia
Dioxid de siliciu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Medicament nereconstituit: 2 (doi) ani.
Suspensia reconstituită: suspensia reconstituită poate fi păstrată timp de 14 zile la temperaturi sub
25°C sau la frigider (2-8°C).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Medicamentul nereconstituit se păstrează la temperaturi sub 25
oC. Pentru condiţiile de păstrare ale
medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Granulele pentru suspensie orală sunt ambalate în flacoane din sticlă neutră Ph.Eur. tip III, de culoare
brună, cu capacitatea de 150 ml, prevăzute cu capac filetat din aluminiu şi sigiliu din polietilenă.
Cutia de carton conţine un (1) flacon, o măsură dozatoare din plastic (polipropilenă) pentru
reconstituire având un singur reper la 40 ml sau 66 ml, o seringă de plastic pentru administrare orală
şi dozare, precum şi un prospect cu instrucţiuni de utilizare.
Fiecare flacon conţine 32 g granule pentru prepararea suspensiei orale a 60 ml sau 53 g granule
pentru prepararea suspensiei orale a 100 ml. Seringa din plastic (polietilenă - polistiren) pentru
administrare orală cu capacitatea de 5 ml şi scala între 0,5 ml şi 5 ml este gradată la fiecare 0,25 ml
inscripţionate pe pistonul seringii pentru măsurarea dozelor.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pregătirea suspensiei:
60 ml suspensie orală
: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în
cutia de carton. Se adaugă 40 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.
100 ml suspensie orală
: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în
cutia de carton. Se adaugă 66 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.
A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare
La măsurarea cantităţii necesare prescrise de suspensie se utilizează o seringă gradată din plastic
pentru administrare orală. Seringa din plastic pentru administrare orală este inclusă în ambalaj.
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INN-FARM d.o.o.
Maleševa ulica 014
1000 Ljubljana
Slovenia
10
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7945/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 5 ml de suspensie orală reconstituită conţin cefiximă trihidrat 111,9 mg, echivalent cu
cefiximă (anhidră) 100 mg.
Excipienţi cu efecte cunoscute:
Zahăr 2517,40 mg/5 ml
Benzoat de sodiu (E 211)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
* Granule pentru suspensie orală
De culoare aproape albă până la galben pal.
Suspensia reconstituită este un lichid vâscos de culoare aproape albă până la galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile, la copii
cu vârsta peste 6 luni, adolescenţi şi adulţi (vezi pct. 5.1):
Exacerbare acută a bronşitei cronice (EABC)
Otită medie acută
Cistită acută necomplicată
Pielonefrită necomplicată
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi
400 mg o dată pe zi (= 20 ml de suspensie reconstituită) în priză unică sau de 2 două ori pe zi câte 200
mg (= 10 ml) la interval de 12 ore.
Vârstnici
2
Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea
funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi „Dozele în insuficienţa
renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).
Copii cu vârsta sub 12 ani
Cefiximă 8 mg/kg corp şi zi, în priză unică sau două prize divizate, la interval de 12 ore.
Recomandările privind dozele sunt date în tabelul următor:
Greutate
Doza zilnică (ml)
O dată pe ziDoza zilnică (ml)
De două ori pe ziDoza zilnică
(mg)
6,0 kg-9 kg (pentru sugari cu
vârsta peste 6 luni)
1 x 2,5 ml 2 x 1,25 ml50 mg
10,0 kg 4 ml2 x 2 ml80 mg
12,5 kg 5 ml2 x 2,5 ml100 mg
15,0 kg 6 ml2 x 3 ml 120 mg
17,5 kg 7 ml2 x 3,5 ml140 mg
20,0 kg 8 ml2 x 4 ml160 mg
22,5 kg 9 ml2 x 4,5ml180 mg
25,0 kg 10 ml2 x 5 ml200 mg
27,5 kg 11 ml2 x 5,5 ml220 mg
30,0 kg 12 ml2 x 6 ml240 mg
37,5 kg 15 ml2 x 7,5 ml300 mg
>37,5 kg 20 ml2 x 10 ml400 mg
La adolescenţii şi adulţii fără probleme la înghiţire, se recomandă utilizarea de cefiximă sub formă de
comprimate.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefiximei la copii cu vârsta sub 6 luni.
Insuficienţa renală
Cefixima poate fi administrată în caz de disfuncţie renală. Dozele şi schema de administrare uzuale pot
fi utilizate la pacienţi cu clearance al creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacienţii la care
clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min/1,73 m², se recomandă ca doza de 200 mg
administrată o dată pe zi să nu fie depăşită. La copiii cu vârsta sub 12 ani cu clearance-ul creatininei
<20 ml/min/1,73 m², se administrează o doză de 4 mg cefiximă/kg corp numai o dată pe zi. Doza şi
schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă peritoneală ambulatorie
cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având
clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.
Durata tratamentului
Durata unei scheme de tratament uzuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul
poate fi continuat până la cel mult 14 zile.
În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.
Metoda de administrare
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
XIFIA100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală se administrează numai pe cale orală. Suspensia
reconstituită se administrează nediluată, înainte sau în timpul meselor (vezi pct. 5.2).
Pentru a facilita o dozare corectă, flaconul este însoţit de o seringă din plastic pentru administrare
orală (5 ml). O seringă din plastic pentru administrare orală (5 ml) conţine echivalentul a 100 mg de
cefiximă.
Absorbţia cefiximei nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor.
4.3 Contraindicaţii
3
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii
menţionaţi la pct. 6.1.
Antecedente de reacţii, de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic beta-lactamic imediate
şi/sau severe.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii pentru utilizare
Hipersensibilitate la peniciline
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte
medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate la
penicilină, întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi
cefalosporine.
Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat
să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la
orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii
induse de reacţiile de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei,
utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi
pct. 4.2 şi 5.2).
Colită pseudomembranoasă
Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora
normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a Clostridium difficile. Studiile indică faptul
că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată
antibioterapiei. La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau
după aceea, trebuie luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea
cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată
utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).
Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente.
Reacţii adverse cutanate severe
La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul
hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza
epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel reacţii adverse,
tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Cefixima nu se administrează la nou-născuţi şi la nou-născuţii
prematuri.
Administrarea cu alte medicamente
Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament concomitent care include
medicamente care conţin cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice
de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), din cauza probabilităţii unei afectări renale
suplimentare. Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată
(vezi pct. 4.5).
Utilizarea cefiximei poate determina vărsături şi diaree (vezi pct. 4.8). În acest caz, eficacitatea
acesteia şi/sau a altor medicamente (cum ar fi contraceptivele orale) poate fi afectată.
XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare
de intoleranţă la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei
nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele
aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu
acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).
Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la
70%.
Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr
mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează
tratament anticoagulant.
O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau
Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării
testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.
A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu
antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la
testul Coombs poate fi determinat de administrarea medicamentului.
O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor pe
bază de nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor pe bază de nitroferocianură.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au
evidenţiat prezenţa unor efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu
trebuie utilizat la femeile gravide, cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de
către medic.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia
cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie
de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va
îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu
indică existenţa unor efecte nocive asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de
vedere al frecvenţei:
foarte frecvente (1/10)
frecvente (1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)
5
rare (1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente
≥1/1000 şi
<1/10 Rare ≥1/10000 şi
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţie
bacteriană,
suprainfecţie
fungică Colită asociată
antibioterapiei
(vezi pct. 4.4.)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie,
agranulocitoză,
pancitopenie,
trombocitopenie,
anemie
hemolitică Trombocitoză,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate Şoc anafilactic,
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee Vertij Hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări
gastro-
intestinale Diaree Durere
abdominală,
greaţă,
vărsături Flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Hepatită, icter
colestatic
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii Angioedem,
prurit
Sindrom Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică toxică
Erupţie
cutanată
indusă de
medicament,
cu eozinofilie
şi simptome
sistemice
(DRESS)
(vezi pct.
4.4.), eritem
polimorf
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de Inflamaţie a
mucoaselor, febră
6
administrare
Investigaţii
diagnostice Creştere a
valorilor
serice ale
enzimelor
hepatice
(transamina
ze, fosfatază
alcalină) Creştere a ureei
sanguine
Creştere a
creatininemiei
Pozitivarea
testului
Coombs direct
şi indirect
(vezi pct. 4.4.)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator
Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e-
mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.
Reacţiile adverse observate la subiecţii sănătoşi, la doze de până la 2 g de cefiximă, nu au fost diferite
faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat
lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi
semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.
Mecanism de acţiune
Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine,
cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în
sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta duce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în
care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai
bine cu eficacitatea.
Mecanisme de instalare a rezistenţei
Rezistenţa bacteriană la cefiximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate
cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii
aerobe Gram-negativ
Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina
Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor microorganisme Gram-negativ, care
restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina
Pompe care determină efluxul medicamentului
Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură
celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o
rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente
antibacteriene din alte clase.
7
Valori critice
Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie
2015) pentru cefiximă, sunt:
H. influenzae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 mg/l, rezistent >1,0 mg/l
Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l
Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de
tract urinar)
Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii,
informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul
tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului
antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după
caz.
Speciile sensibile în mod obişnuit
Aerobi Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Proteus mirabilis%
Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-negativ:
Citrobacter freundii $
Enterobacter cloacae $
Escherichia coli % &
Klebsiella oxytoca %
Klebsiella pneumoniae %
Morganella morgani $
Serratia marcescens $
Specii inerent rezistente
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococci
Streptococcus pneumoniae
Staphylococcus spp.
Aerobi Gram-negativ:
Pseudomonas species
Alte microorganisme
Chlamydia spp.
Chlamydophila spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis
Legionella pneumophila
Mycoplasma spp.
$ Sensibilitate intermediară naturală.
% Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente.
& Rata de rezistenţă 10%.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
8
Absorbţie
Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este
modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent
de mese.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se
leagă aproape exclusiv de fracţia albuminică, concentraţia plasmatică medie a fracţiei libere fiind de
aproximativ 30%. În serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţia
plasmatică numai la concentraţii foarte mari, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.
Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca
fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.
De obicei, concentraţiile plasmatice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la
adulţi sau la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze
multiple de cefiximă este mică sau absentă.
Metabolizare şi eliminare
A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri
(11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o dată pe zi, timp de 5 zile. Valorile C
max şi
ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia
generală (vezi pct. 4.2).
Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este
considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină,
la om.
Transferul cefiximei radiomarcate cu
14C prin lapte de la femelele de şobolan care alăptează la puii
alăptaţi a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din
cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în
laptele uman.
Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat
cefiximă radiomarcată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om
reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio
dovadă privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung
privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la
şoarece şi şobolan, utilizând doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se
obţine nicio dovadă de afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fetusului, induse de cefiximă.
La iepure, la doze de până la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă
de efect teratogen; a existat o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o
consecinţă previzibilă a sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la
nivelul microflorei intestinale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zahăr
Gumă Xanthan
Benzoat de sodiu (E 211)
Aromă de portocale Durarome ce conţine:
Ingrediente aromatizante
9
Maltodextrină
Zahăr
Lecitină din soia
Dioxid de siliciu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Medicament nereconstituit: 2 (doi) ani.
Suspensia reconstituită: suspensia reconstituită poate fi păstrată timp de 14 zile la temperaturi sub
25°C sau la frigider (2-8°C).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Medicamentul nereconstituit se păstrează la temperaturi sub 25
oC. Pentru condiţiile de păstrare ale
medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Granulele pentru suspensie orală sunt ambalate în flacoane din sticlă neutră Ph.Eur. tip III, de culoare
brună, cu capacitatea de 150 ml, prevăzute cu capac filetat din aluminiu şi sigiliu din polietilenă.
Cutia de carton conţine un (1) flacon, o măsură dozatoare din plastic (polipropilenă) pentru
reconstituire având un singur reper la 40 ml sau 66 ml, o seringă de plastic pentru administrare orală
şi dozare, precum şi un prospect cu instrucţiuni de utilizare.
Fiecare flacon conţine 32 g granule pentru prepararea suspensiei orale a 60 ml sau 53 g granule
pentru prepararea suspensiei orale a 100 ml. Seringa din plastic (polietilenă - polistiren) pentru
administrare orală cu capacitatea de 5 ml şi scala între 0,5 ml şi 5 ml este gradată la fiecare 0,25 ml
inscripţionate pe pistonul seringii pentru măsurarea dozelor.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pregătirea suspensiei:
60 ml suspensie orală
: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în
cutia de carton. Se adaugă 40 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.
100 ml suspensie orală
: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în
cutia de carton. Se adaugă 66 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.
A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare
La măsurarea cantităţii necesare prescrise de suspensie se utilizează o seringă gradată din plastic
pentru administrare orală. Seringa din plastic pentru administrare orală este inclusă în ambalaj.
Fără cerinţe speciale pentru eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
INN-FARM d.o.o.
Maleševa ulica 014
1000 Ljubljana
Slovenia
10
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7945/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
