INDAPAMID SR ZENTIVA 1,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 96 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă, biconvexe, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică recomandată este de 1,5 mg indapamidă (1 comprimat cu eliberare prelungită), de preferat
dimineaţa.
Doze mai mari nu cresc eficacitatea antihipertensivă a indapamidei, dar pot creşte efectul saluretic.
În cazuri severe, indapamida poate fi asociată cu alte medicamente antihipertensive cu efecte aditive. Dozele
fiecărui medicament antihipertensiv trebuie stabilite cu precauţie, mai ales la începutul tratamentului.
Insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată. (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat. (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită în cazul
în care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată. (vezi pct. 4.4)
2
Copii şi adolescenţi
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la
copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele cu eliberare prelungită se administreaza pe cale orală. Acestea trebuie înghiţite întregi (fără a
fi rupte sau sfărâmate) cu o cantitate suficientă de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Natremie
Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp
regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Scăderea
concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea periodică, chiar mai
frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică, este obligatorie (vezi pct 4.8 şi 4.9).
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipopotasemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de
pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi polimedicamentos,
pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă.
Hipopotasemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de tulburări de ritm cardiac.
Pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) un interval QT lung, congenital sau iatrogen, au acelaşi
risc ca şi în cazul hipopotasemiei.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea frecventă a potasemiei. Primul control al
concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului. În
caz de hipopotasemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
Diureticele tiazidice şi înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi
tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia persistentă şi marcată se poate datora unui hiperparatiroidism
nediagnosticat. Tratamentul cu diuretice tiazidice trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei
paratiroidiene.
Insuficienţă hepatica
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu acestea, pot favoriza
apariţia encefalopatiei hepatice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.
Glicemie
La diabetici, se recomandă monitorizarea glicemiei, în special în prezenţa hipopotasemiei.
Acid uric
3
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţie renală şi diuretice
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată (creatininemie ≤ 2,5 mg%, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei. Această
insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar
poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că indapamida, ca şi alte diuretice, sunt incluse pe lista substanţelor dopante.
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiu
Asocierea indapamidei cu litiul este nerecomandată deoarece determină creşterea litemiei cu risc de efecte
toxice, similar unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Dacă totuşi este necesară administrarea
diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea litemiei şi ajustarea dozelor.
Diuretice
Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina
hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).
Asocieri care necesită precauţie
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
- unele antipsihotice:
- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină);
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
- butirofenone (droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se
monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
În caz de hipokaliemie, se recomandă administrarea de medicamente care nu prezintă risc de apariţie a
torsadei varfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3g/zi)
Asocierea cu antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice) sau salicilaţi în doze mari impune prudenţă
deoarece acestea pot să scadă eficacitatea antihipertensivă a indapamidei.
De asemenea, la pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală
acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei
renale înaintea începerii tratamentului.
4
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al
ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.În cazul
pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual
după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie
Asocierea cu alte hipokaliemiante [amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (administrate
sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante] creşte riscul hipokaliemiei prin efect aditiv.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în
cazul tratamentului digitalic concomitent.
Se recomandă administrarea altor tipuri de laxative non-stimulante.
Baclofen
Tratamentul concomitent cu baclofen necesită atenţie deoarece potenţează efectul antihipertensiv. La
iniţierea tratamentului se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale.
Digitalice
Asocierea cu digitalice impune prudenţă deoarece hipopotasemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea kaliemiei, a ECG (electrocardiogramei) şi dacă este necesar,
ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Deşi indicată în anumite cazuri, necesită prudenţă deoarece, chiar la dozele recomandate nu exclude apariţia
hipopotasemiei sau, în cazul pacienţilor diabetici sau cu insuficienţă renală, a hiperpotasemiei. Se recomandă
monitorizarea potasemiei, ECG, eventual reevaluarea tratamentului.
Metformină
Metformina poate favoriza apariţia acidozei lactice în prezenţa insuficienţei renale funcţionale determinată
de administrarea de diuretice, în special de diuretice de ansă. Nu se recomandă administrarea metforminei
când creatininemia depăşeşte 1,5 mg/l (135 µmoli/l) la barbaţi şi 1,2 mg/l(110 µmoli/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea substanţelor de contrast iodate impune prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice datorită
riscului de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţe de contrast
iodate. Înaintea administrării acestora se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Tratamentul concomitent cu antidepresive triciclice sau neuroleptice, necesită atenţie deoarece acestea
potenţează efectul antihipertensiv al indapamidei şi creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice (prin efect
aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Administrarea de calciu sau săruri de calciu la pacienţii trataţi cu diuretice tiazidice creşte riscul de
hipercalcemie.
5
Ciclosporina, tacrolimus
Asocierea cu ciclosporină poate determina creşterea creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice
a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei de apă şi sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Administrarea sistemică a corticosteroizilor scade efectul antihipertensiv al indapamidei (prin favorizarea
retenţiei hidrosaline).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea diureticelor tiazidice şi înrudite trebuie evitată la gravide şi nu trebuie niciodată administrate
ca tratament al edemelor fiziologice din sarcină. Diureticele pot produce ischemie feto-placentară, cu risc de
hipotrofie fetală.
Alăptarea
Deoarece indapamida se excretă în laptele matern, se va lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg nu influenţează capacitatea de reacţie, dar pot exista reacţii individuale legate
de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau dacă este asociat cu un alt
medicament antihipertensiv. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi
afectată negativ.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse raportate sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse clasificate în
funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, stare de oboseală, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincope (posibil legate de hipokaliemie).
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută:
6
- în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
- hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.5
)
- creşterea glicemiei şi uricemiei în timpul tratamentului: oportunitatea utilizării acestor diuretice la pacienţii
cu gută sau diabet zaharat trebuie evaluată atent.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost observată
la 25% dintre pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 10%
dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a
concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad mare
de risc (vezi pct. 4.4)
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială
ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică, incidenţa şi
severitatea acestei reacţii adverse fiind mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.
Semnele intoxicaţiei acute se datorează afectării metabolismului apei şi electroliţilor (hiponatremie şi
hipopotasemie). Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij,
somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în : eliminarea rapidă a medicamentului prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate spitalicească
specializată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Indapamida este
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
7
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:C03BA11.
Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice
care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie al ansei Henle
ascendente. Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând astfel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.
Studii clinice de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect
antihipertensiv pe o durată de 24 ore, la care efectul diuretic este slab.
Similar altor diuretice:
- acţiunea antihipertensivă este datorată îmbunătăţirii complianţei arteriale şi reducerii rezistenţei arteriolare
şi periferice totale;
- indapamida produce vasodilataţie prin stimularea sintezei de prostaglandine PGE
2 şi prostaciclină PGI2 (un
vasodilatator şi un inhibitor al agregării plachetare);
- reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Diureticele tiazidice şi înrudite, după o anumită doză au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile
adverse cresc ca frecvenţă. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, studiile clinice au demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul cu indapamidă pe termen
scurt, mediu şi lung nu interferă cu metabolismul lipidic (trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-
colesterolul) şi glucidic (nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Indapamida se absoarbe rapid şi în totalitate la nivel gastro-intestinal.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă după o doză unică se atinge după aproximativ 12 ore de la administrare,
administrarea repetată permiţând limitarea variaţiilor concentraţiilor serice între două prize. Există
variabilitate intra-individuală.
Distribuţie
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%.
Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei (se obţine o fază de platou).
Metabolizare şi eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Timpul de atingere a stării de echilibru este de 7 zile.
Se elimină prin urină (70% din doza administrată) şi fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Farmacocinetica la categorii speciale de pacienţi
Parametrii farmacocinetici nu se modifică în cazul insuficienţei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor din literatura de specialitate, cele mai mari doze de indapamidă (de 40-8000 ori mai mari
decât dozele terapeutice) administrate pe cale orală la diferite specii de animale au determinat creşterea
proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore de intoxicaţie, apărute în studiile de
toxicitate acută după administrarea intravenoasă sau intraperitoneală a indapamidei, au fost legate de
acţiunea farmacologică a indapamidei, manifestându-se prin bradipnee şi vasodilataţie periferică.
În aceste studii nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
8
Lactoză monohidrat 200 mesh
Hipromeloză
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr 50,
sector 3, București, România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8307/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2007
Data reînnoirii autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 96 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă, biconvexe, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică recomandată este de 1,5 mg indapamidă (1 comprimat cu eliberare prelungită), de preferat
dimineaţa.
Doze mai mari nu cresc eficacitatea antihipertensivă a indapamidei, dar pot creşte efectul saluretic.
În cazuri severe, indapamida poate fi asociată cu alte medicamente antihipertensive cu efecte aditive. Dozele
fiecărui medicament antihipertensiv trebuie stabilite cu precauţie, mai ales la începutul tratamentului.
Insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată. (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat. (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită în cazul
în care funcţia renală este normală sau doar uşor alterată. (vezi pct. 4.4)
2
Copii şi adolescenţi
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită nu este recomandat pentru utilizare la
copii şi adolescenţi datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele cu eliberare prelungită se administreaza pe cale orală. Acestea trebuie înghiţite întregi (fără a
fi rupte sau sfărâmate) cu o cantitate suficientă de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Natremie
Concentraţia plasmatică a sodiului trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp
regulate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Scăderea
concentraţiei plasmatice a sodiului poate fi iniţial asimptomatică, de aceea monitorizarea periodică, chiar mai
frecventă în cazul pacienţilor vârstnici sau cu ciroză hepatică, este obligatorie (vezi pct 4.8 şi 4.9).
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipopotasemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipopotasemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de
pacienţi cu risc crescut, cum ar fi pacienţii vârstnici şi/sau subnutriţi şi/sau trataţi polimedicamentos,
pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă.
Hipopotasemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor, precum şi riscul de tulburări de ritm cardiac.
Pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) un interval QT lung, congenital sau iatrogen, au acelaşi
risc ca şi în cazul hipopotasemiei.
În toate cazurile de mai sus este necesară monitorizarea frecventă a potasemiei. Primul control al
concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămână după începerea tratamentului. În
caz de hipopotasemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
Diureticele tiazidice şi înrudite pot să scadă excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi
tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia persistentă şi marcată se poate datora unui hiperparatiroidism
nediagnosticat. Tratamentul cu diuretice tiazidice trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei
paratiroidiene.
Insuficienţă hepatica
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice şi substanţele înrudite cu acestea, pot favoriza
apariţia encefalopatiei hepatice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie întreruptă imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.
Glicemie
La diabetici, se recomandă monitorizarea glicemiei, în special în prezenţa hipopotasemiei.
Acid uric
3
La pacienţii cu hiperuricemie, poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţie renală şi diuretice
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă doar când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată (creatininemie ≤ 2,5 mg%, respectiv 220 µmol/l pentru un adult). La vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de iniţierea tratamentului cu un diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei. Această
insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar
poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că indapamida, ca şi alte diuretice, sunt incluse pe lista substanţelor dopante.
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiu
Asocierea indapamidei cu litiul este nerecomandată deoarece determină creşterea litemiei cu risc de efecte
toxice, similar unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Dacă totuşi este necesară administrarea
diureticelor la pacienţi trataţi cu litiu, se impune monitorizarea litemiei şi ajustarea dozelor.
Diuretice
Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina
hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).
Asocieri care necesită precauţie
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
- unele antipsihotice:
- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină);
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
- butirofenone (droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se
monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
În caz de hipokaliemie, se recomandă administrarea de medicamente care nu prezintă risc de apariţie a
torsadei varfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3g/zi)
Asocierea cu antiinflamatoare nesteroidiene AINS (sistemice) sau salicilaţi în doze mari impune prudenţă
deoarece acestea pot să scadă eficacitatea antihipertensivă a indapamidei.
De asemenea, la pacienţii deshidrataţi, asocierea indapamidei cu AINS poate determina insuficienţă renală
acută (prin scăderea filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei
renale înaintea începerii tratamentului.
4
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al
ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.În cazul
pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual
după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie
Asocierea cu alte hipokaliemiante [amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (administrate
sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante] creşte riscul hipokaliemiei prin efect aditiv.
Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia. Aceste măsuri se iau în considerare mai ales în
cazul tratamentului digitalic concomitent.
Se recomandă administrarea altor tipuri de laxative non-stimulante.
Baclofen
Tratamentul concomitent cu baclofen necesită atenţie deoarece potenţează efectul antihipertensiv. La
iniţierea tratamentului se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale.
Digitalice
Asocierea cu digitalice impune prudenţă deoarece hipopotasemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea kaliemiei, a ECG (electrocardiogramei) şi dacă este necesar,
ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Deşi indicată în anumite cazuri, necesită prudenţă deoarece, chiar la dozele recomandate nu exclude apariţia
hipopotasemiei sau, în cazul pacienţilor diabetici sau cu insuficienţă renală, a hiperpotasemiei. Se recomandă
monitorizarea potasemiei, ECG, eventual reevaluarea tratamentului.
Metformină
Metformina poate favoriza apariţia acidozei lactice în prezenţa insuficienţei renale funcţionale determinată
de administrarea de diuretice, în special de diuretice de ansă. Nu se recomandă administrarea metforminei
când creatininemia depăşeşte 1,5 mg/l (135 µmoli/l) la barbaţi şi 1,2 mg/l(110 µmoli/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate
Administrarea substanţelor de contrast iodate impune prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice datorită
riscului de insuficienţă renală acută, în special când sunt administrate doze mari de substanţe de contrast
iodate. Înaintea administrării acestora se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Tratamentul concomitent cu antidepresive triciclice sau neuroleptice, necesită atenţie deoarece acestea
potenţează efectul antihipertensiv al indapamidei şi creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice (prin efect
aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Administrarea de calciu sau săruri de calciu la pacienţii trataţi cu diuretice tiazidice creşte riscul de
hipercalcemie.
5
Ciclosporina, tacrolimus
Asocierea cu ciclosporină poate determina creşterea creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice
a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei de apă şi sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Administrarea sistemică a corticosteroizilor scade efectul antihipertensiv al indapamidei (prin favorizarea
retenţiei hidrosaline).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea diureticelor tiazidice şi înrudite trebuie evitată la gravide şi nu trebuie niciodată administrate
ca tratament al edemelor fiziologice din sarcină. Diureticele pot produce ischemie feto-placentară, cu risc de
hipotrofie fetală.
Alăptarea
Deoarece indapamida se excretă în laptele matern, se va lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamid SR Zentiva 1,5 mg nu influenţează capacitatea de reacţie, dar pot exista reacţii individuale legate
de scăderea tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului sau dacă este asociat cu un alt
medicament antihipertensiv. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi
afectată negativ.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse raportate sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse clasificate în
funcţie de frecvenţă, după cum urmează:
Foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, stare de oboseală, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincope (posibil legate de hipokaliemie).
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută:
6
- în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
- hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eritematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.5
)
- creşterea glicemiei şi uricemiei în timpul tratamentului: oportunitatea utilizării acestor diuretice la pacienţii
cu gută sau diabet zaharat trebuie evaluată atent.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului ≤ 3,4 mmol/l) a fost observată
la 25% dintre pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 10%
dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a
concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad mare
de risc (vezi pct. 4.4)
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială
ortostatică. Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică, incidenţa şi
severitatea acestei reacţii adverse fiind mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 27 ori doza terapeutică.
Semnele intoxicaţiei acute se datorează afectării metabolismului apei şi electroliţilor (hiponatremie şi
hipopotasemie). Clinic, pot să apară greţuri, vărsături, hipotensiune arterială, dureri musculare, vertij,
somnolenţă, stare confuzională, poliurie sau oligurie până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în : eliminarea rapidă a medicamentului prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-o unitate spitalicească
specializată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Indapamida este
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
7
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, exclusiv tiazide, sulfonamide, codul ATC:C03BA11.
Indapamida este un derivat sulfonamidic având un inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice
care acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul cortical de diluţie al ansei Henle
ascendente. Indapamida creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi
magneziu, crescând astfel diureza şi exercitând o acţiune antihipertensivă.
Studii clinice de fază II şi III au evidenţiat că indapamida administrată în monoterapie are efect
antihipertensiv pe o durată de 24 ore, la care efectul diuretic este slab.
Similar altor diuretice:
- acţiunea antihipertensivă este datorată îmbunătăţirii complianţei arteriale şi reducerii rezistenţei arteriolare
şi periferice totale;
- indapamida produce vasodilataţie prin stimularea sintezei de prostaglandine PGE
2 şi prostaciclină PGI2 (un
vasodilatator şi un inhibitor al agregării plachetare);
- reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Diureticele tiazidice şi înrudite, după o anumită doză au un efect terapeutic în platou, în timp ce reacţiile
adverse cresc ca frecvenţă. De aceea, dacă tratamentul nu este eficace, doza nu trebuie crescută.
De asemenea, studiile clinice au demonstrat că la pacienţii hipertensivi, tratamentul cu indapamidă pe termen
scurt, mediu şi lung nu interferă cu metabolismul lipidic (trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-
colesterolul) şi glucidic (nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Indapamida se absoarbe rapid şi în totalitate la nivel gastro-intestinal.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă după o doză unică se atinge după aproximativ 12 ore de la administrare,
administrarea repetată permiţând limitarea variaţiilor concentraţiilor serice între două prize. Există
variabilitate intra-individuală.
Distribuţie
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%.
Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei (se obţine o fază de platou).
Metabolizare şi eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Timpul de atingere a stării de echilibru este de 7 zile.
Se elimină prin urină (70% din doza administrată) şi fecale (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Farmacocinetica la categorii speciale de pacienţi
Parametrii farmacocinetici nu se modifică în cazul insuficienţei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor din literatura de specialitate, cele mai mari doze de indapamidă (de 40-8000 ori mai mari
decât dozele terapeutice) administrate pe cale orală la diferite specii de animale au determinat creşterea
proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore de intoxicaţie, apărute în studiile de
toxicitate acută după administrarea intravenoasă sau intraperitoneală a indapamidei, au fost legate de
acţiunea farmacologică a indapamidei, manifestându-se prin bradipnee şi vasodilataţie periferică.
În aceste studii nu au fost observate efecte mutagene sau carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
8
Lactoză monohidrat 200 mesh
Hipromeloză
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr 50,
sector 3, București, România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8307/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2007
Data reînnoirii autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
