AKTIPROL 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aktiprol 200 mg comprimate
Aktiprol 400 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Aktiprol 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 100 mg.
Aktiprol 400 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 200 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Aktiprol 200 mg comprimate:
Comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi diametrul de 11,5 mm
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în părți egale.
Aktiprol 400 mg comprimate:
Comprimate de culoare albă, biconvexe, in formă de capsulă, cu o linie mediană pe ambele feţe şi
dimensiunile de 19 x10 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aktiprol este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- simptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În cazul episoadelor psihotice acute sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi şi 800 mg pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
2
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
adaptate individual.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual, utilizând doza minimă eficace.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg
pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
Vârstnici
Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată
cu precauţie datorită riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a dozei
în caz de insuficienţă renală.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa administrării amisulpridei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani
nu au fost stabilite. Există numai date limitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacienţilor cu vârsta cuprinsă între
pubertate şi 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta pubertăţii întrucât
siguranţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3) .
Insuficienţa renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru
pacienţii cu clearance-ul creatininei (Cl
CR) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu
Cl
CR între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală
severă (Cl
CR < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare
sau neoplasmul mamar)
Feocromocitom
Copii până la vârsta pubertăţii (vezi secțiunea 4.2)
Prelungirea congenitală a intervalui QT
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
Asociere cu medicamente care pot induce aritmii grave (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor):
3
- medicamente antiaritmice Clasa I şi Clasa III, cum sunt chinidina, disopiramida, mexiletina,
flecainida, propafenona, amiodarona, sotalolul;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină intravenoasă, vincamină
intravenoasă, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antimicotice imidazolice (vezi pct. 4.5);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom neuroleptic malign
Similar altor neuroleptice poate apărea sindrom neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, rigiditate
musculară, instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În
caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele
active antipsihotice, inclusiv amisulprida.
Hiperglicemie
S-a raportat apariţia hiperglicemie asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie
monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Insuficiență renală
Aktiprol este eliminate pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală doza zilnică trebuie scăzută (vezi
pct. 4.2).
Epilepsie
Aktiprol poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie
monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu Aktiprol.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, Aktiprol, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului
posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi de asemenea necesară o reducere a dozei, datorită
insuficienţei renale.
Boală Parkinson
Similar altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de Aktiprol la pacienţii cu boală Parkinson
trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai
dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Întreruperea
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcari involuntare (cum sunt
acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu
amisulpridă.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţi cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu
antecedente familiale de QT prelungit, iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este
cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este
torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se
recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:
- tulburări cardiace anterioare
- bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)
- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, hipocalcemie
4
- prelungire congenitală a intervalului QT
- tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm)
- hipokaliemie
- scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral (AVC)
În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice
atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor adverse
cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să
se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au
fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la aceşti
pacienți de 1,6-1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la
pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5% comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor
la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice
atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de exemplu insuficienţă
cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că,
similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale
poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale
poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară.
Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)
Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de
medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea
factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte
sau în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Lactoză
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.
Amisulprida poate inhiba efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).
Amisulprida nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care pot induce aritmii cardiace
grave (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.3):
- antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, procainamidă;
- antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, difemanil, eritromicină i.v., vincamină i.v.,
halofantrină, pentamidină, sparfloxacină (vezi pct. 4.3)
5
Asocieri nerecomandate:
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Medicamente care cresc riscul de producere a aritmiilor grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta
conducerea cardiacă (prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu
care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digitală.
- medicamente care induc hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante,
amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neurolepticele, ca pimozidă, haloperidol;
- antidepresivele triciclice;
- litiu;
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)
Asocieri care necesită prudenţă
Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice,
benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.
Se recomandă prudenţă la prescrierea amisulpridei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul
QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (chinidină, disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol),
anumite antihistaminice, alte antipsihotice şi anumite antimalarice (meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. S-a observat o scădere a
fertilităţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s-au
constatat efecte teratogene ale amisulpridei.
Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa
amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este
recomandată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile justifică riscul potenţial.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un
risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca
severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nounăscuţii
trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea:
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar şi utilizat conform recomandărilor, Aktiprol poate cauza somnolenţă, astfel încât capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
6
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în anumite
situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adverse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului nervos central
Foarte frecvente: pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de intensitate uşoară la dozele optime şi parţial
reversibile, fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care sunt dependente de doză, rămâne foarte
mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative predominante, cărora li se administrează
doze de 50 -300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: poate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Aceasta este
reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unei medicaţii
antiparkinsoniene. Somnolenţă.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen lung. Medicamentele
antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.Crize epileptice.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Cu frecvenţă necunoscută:confuzie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Tulburări endocrine
Frecvente: amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiaco- vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: tromboembolism venos (TEV), inclusiv embolism pulmonar, uneori letal şi
tromboză venoasă profundă
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere ponderală.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Sistemul reproductiv
Frecvente: galactoree, amenoree sau tulburări menstruale, ginecomastie, durere sau mărire a sânilor,
prolactinom şi disfuncţii erectile.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
7
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută: leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4).
Rare:agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos central
Rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor,
tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac, moarte subită
(vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: trombembolism venos, inclusiv trombembolism pulmonar, uneori letal şi
tromboză venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvenţă necunoscută: angioedem, urticarie.
ală
Frecvenţă necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome
extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte medicamente
psihotrope.
Tratament
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor
medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea
medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere
adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a
intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman D2/D3,
fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5 . Spre deosebire de
neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate pentru receptorii
serotoninergici, adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de situsurile sigma. În
doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă
din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, aceasta nu induce catalepsie şi, în urma
administrării de doze repetate, nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2. În doze mici,
amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă de efectele dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic atipic poate explica eficacitatea clinică a amisulpridei, atât împotriva
simptomelor pozitive cât şi a celor negative ale tulburărilor psihotice schizofrenice şi tendinţa redusă de a
produce reacţii adverse extrapiramidale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţiei în urma administrării orale: unul care se atinge
rapid, la o oră după administrarea dozei şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare. După
administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml.
Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.
Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin
probabile.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând
aproximativ 4% din doză.
În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează iar farmacocinetica rămâne
nemodificată.
După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
amisulpridei este de aproximativ 12 ore.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. Cincizeci la sută din doza administrată intravenos este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau
330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, T
max şi
C
max ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, nu
se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatica
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce
clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba concentraţiei în
9
funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut de două ori, iar în
cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori. Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), au fost observate modificări uşoare ale profilului
farmacocinetic (o creştere de 10% a ASC), determinate probabil de modificările funcţiei renale, legate
de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolan şi
câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificaţie
toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la om, doza maximă
tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de 7 ori mai mare (120
mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen, relevant pentru om, la şoarece
(până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5
– 4,5 ori ASC aşteptată la om. Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi
şoarece nu au arătat potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hipromeloză E5
Celuloză microcristalină PH-101
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC-PE-PVDC/Al sau blistere din PVC- PVDC/ Al.
Comprimatele de Aktiprol sunt disponibile în cutii cu blistere care conţin 30, 60 sau 90 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Făra cerinţe speciale
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd
1-10 Constantinoupoleos street, 3011, Limassol,
Cipru
8. NUMĂRELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8186/2015/01-02-03-04-05-06
8187 /2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aktiprol 200 mg comprimate
Aktiprol 400 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Aktiprol 200 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 100 mg.
Aktiprol 400 mg comprimate: fiecare comprimat conţine amisulpridă 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 200 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Aktiprol 200 mg comprimate:
Comprimate de culoare albă, rotunde, plate, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi diametrul de 11,5 mm
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în părți egale.
Aktiprol 400 mg comprimate:
Comprimate de culoare albă, biconvexe, in formă de capsulă, cu o linie mediană pe ambele feţe şi
dimensiunile de 19 x10 mm.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare
în părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Aktiprol este indicat pentru tratamentul tulburărilor schizofrenice acute şi cronice:
- simptome pozitive cu iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune
- simptome negative primare (sindrom deficitar) cu aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În cazul episoadelor psihotice acute sunt recomandate doze orale între 400 mg pe zi şi 800 mg pe zi.
În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg pe zi. Dozele mai mari de
2
1200 mg pe zi nu au fost evaluate suficient din punct de vedere al siguranţei şi, ca urmare, nu trebuie
utilizate.
La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a dozei. Dozele trebuie
adaptate individual.
Pentru pacienţii cu simptome mixte pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a se obţine un
control optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii la care sunt predominante simptomele negative sunt recomandate doze orale între 50
mg pe zi şi 300 mg pe zi. Dozele trebuie adaptate individual, utilizând doza minimă eficace.
Amisulprida poate fi administrată în doze orale unice de până la 400 mg. Dozele mai mari de 400 mg
pe zi trebuie administrate în mai multe prize.
Vârstnici
Siguranţa amisulpridei a fost evaluată la un număr mic de pacienţi vârstnici. Amisulprida trebuie utilizată
cu precauţie datorită riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. Poate fi necesară o scădere a dozei
în caz de insuficienţă renală.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa administrării amisulpridei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între pubertate şi 18 ani
nu au fost stabilite. Există numai date limitate cu privire la utilizarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, utilizarea amisulpridei nu este recomandată pacienţilor cu vârsta cuprinsă între
pubertate şi 18 ani; amisulprida este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta pubertăţii întrucât
siguranţa administrării nu a fost stabilită la această grupă de vârstă (vezi pct. 4.3) .
Insuficienţa renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate pentru
pacienţii cu clearance-ul creatininei (Cl
CR) între 30 şi 60 ml/min şi la o treime pentru pacienţii cu
Cl
CR între 10 şi 30 ml/min. Deoarece nu există experienţă privind pacienţii cu insuficienţă renală
severă (Cl
CR < 10 ml/min), amisulprida este contraindicată la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).
Insuficienţa hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei.
Mod de administrare
Pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină (de exemplu prolactinomul glandei hipofizare
sau neoplasmul mamar)
Feocromocitom
Copii până la vârsta pubertăţii (vezi secțiunea 4.2)
Prelungirea congenitală a intervalui QT
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5)
Asociere cu medicamente care pot induce aritmii grave (prelungirea intervalului QT, torsada
vârfurilor):
3
- medicamente antiaritmice Clasa I şi Clasa III, cum sunt chinidina, disopiramida, mexiletina,
flecainida, propafenona, amiodarona, sotalolul;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, eritromicină intravenoasă, vincamină
intravenoasă, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, antimicotice imidazolice (vezi pct. 4.5);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom neuroleptic malign
Similar altor neuroleptice poate apărea sindrom neuroleptic malign caracterizat prin hipertermie, rigiditate
musculară, instabilitatea vegetativă, alterarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În
caz de apariţie a hipertermiei, în special în cazul dozelor zilnice mari, trebuie întrerupte toate substanţele
active antipsihotice, inclusiv amisulprida.
Hiperglicemie
S-a raportat apariţia hiperglicemie asociată cu tratamentul cu antipsihotice (inclusiv amisulpridă). Prin
urmare, la pacienţii care suferă de diabet zaharat sau la pacienţii cu risc crescut de diabet zaharat trebuie
monitorizată regulat valoarea glicemiei în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Insuficiență renală
Aktiprol este eliminate pe cale renală. În cazuri de insuficienţă renală doza zilnică trebuie scăzută (vezi
pct. 4.2).
Epilepsie
Aktiprol poate scădea pragul convulsivant. Ca urmare, pacienţii cu antecedente de epilepsie trebuie
monitorizaţi îndeaproape pe parcursul terapiei cu Aktiprol.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, Aktiprol, similar altor neuroleptice, trebuie utilizată cu precauţie datorită riscului
posibil de hipotensiune arterială sau sedare. Poate fi de asemenea necesară o reducere a dozei, datorită
insuficienţei renale.
Boală Parkinson
Similar altor medicamente antidopaminergice, prescrierea de Aktiprol la pacienţii cu boală Parkinson
trebuie făcută cu prudenţă, deoarece poate determina agravarea bolii. Amisulprida trebuie utilizată numai
dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
Întreruperea
Simptomele acute de întrerupere, incluzând greaţă, vărsături şi insomnie au fost descrise rar după
întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice. Se poate produce, de asemenea,
recurenţa simptomelor psihotice şi a fost raportată apariţia tulburărilor cu mişcari involuntare (cum sunt
acatizie, distonie şi diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu
amisulpridă.
Prelungirea intervalului QT
Amisulprida trebuie prescrisă cu precauţie la pacienţi cu boli cardiovasculare cunoscute sau cu
antecedente familiale de QT prelungit, iar utilizarea concomitentă cu neuroleptice trebuie evitată.
Amisulprida induce o prelungire a intervalului QT, în funcţie de doza administrată (vezi pct. 4.8). Este
cunoscut faptul că acest efect poate potenţa riscul producerii de aritmii ventriculare grave, cum este
torsada vârfurilor. Înaintea oricărei administrări şi dacă starea clinică a pacientului o permite, se
recomandă excluderea următorilor factori, care ar putea favoriza apariţia acestei tulburări de ritm:
- tulburări cardiace anterioare
- bradicardie, mai puţin de 55 de bătăi pe minut (bpm)
- tulburări electrolitice, în special hipokaliemie, hipomagnezemie, hipocalcemie
4
- prelungire congenitală a intervalului QT
- tratament în curs cu medicamente care pot produce bradicardie pronunţată (< 55 bpm)
- hipokaliemie
- scădere a conducerii intracardiace sau prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Accident vascular cerebral (AVC)
În studiile clinice randomizate, placebo controlate, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice
atipice, a fost observată o creştere de trei ori a riscului de producere a evenimentelor adverse
cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului este necunoscut. Nu este exclus ca acest efect să
se producă şi în cazul altor antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Ca urmare, amisulprida trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu risc de producere a accidentelor vasculare cerebrale.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii clinice controlate cu placebo (cu durata de 10 săptămâni) în care au
fost incluşi pacienţi trataţi cu medicamente antipsihotice atipice a arătat un risc crescut de deces la aceşti
pacienți de 1,6-1,7 ori. În cursul unui studiu clinic controlat cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la
pacienţii trataţi a fost de aproximativ 4,5% comparativ cu rata de aproximativ 2,6% în grupul pacienţilor
la care s-a administrat placebo. Deşi cauzele deceselor înregistrate în studiile clinice cu antipsihotice
atipice au fost variate, cele mai multe decese au fost de natură cardiovasculară (de exemplu insuficienţă
cardiacă, moarte subită) sau infecţioasă (de exemplu pneumonie). Studiile observaţionale sugerează că,
similar altor medicamente antipsihotice atipice, tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale
poate duce la creşterea mortalităţii. În ce măsură constatarea mortalităţii crescute în studiile observaţionale
poate fi atribuită medicamentelor antipsihotice şi nu altor cauze este neclară.
Risc de apariţie a tromboembolismului venos (TEV)
Cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) au fost raportate la administrarea de
medicamentele antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă adesea
factori dobândiţi de tromboembolism venos (TEV), toţi factorii de risc posibili trebuie identificaţi înainte
sau în timpul tratamentului cu amisulpridă şi trebuie luate măsuri de precauţie.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct.4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Lactoză
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Levodopa: antagonism reciproc al efectelor între levodopa şi neuroleptice.
Amisulprida poate inhiba efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu bromocriptină, ropinirolă).
Amisulprida nu trebuie administrată concomitent cu medicamente care pot induce aritmii cardiace
grave (torsada vârfurilor) (vezi pct. 4.3):
- antiaritmice din clasa Ia, cum sunt chinidină, hidrochinidină, disopiramidă, procainamidă;
- antiaritmice din clasa III, cum sunt amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă;
- bepridil, cisapridă, sultopridă, tioridazină, metadonă, difemanil, eritromicină i.v., vincamină i.v.,
halofantrină, pentamidină, sparfloxacină (vezi pct. 4.3)
5
Asocieri nerecomandate:
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Medicamente care cresc riscul de producere a aritmiilor grave (torsada vârfurilor) sau care pot afecta
conducerea cardiacă (prelungirea intervalului QT):
- medicamente care induc bradicardie, cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu
care induc bradicardie, cum sunt diltiazem şi verapamil, clonidină, guanfacină, digitală.
- medicamente care induc hipokaliemie: diuretice hipokaliemiante, laxative stimulante,
amfotericină B i.v., glucocorticoizi, tetracosactide. Hipokaliemia trebuie tratată.
- neurolepticele, ca pimozidă, haloperidol;
- antidepresivele triciclice;
- litiu;
- anumite antihistaminice (astemizol, terfenadină)
Asocieri care necesită prudenţă
Deprimante ale SNC, inclusiv narcotice, analgezice, sedative, antihistaminice H1 sedative, barbiturice,
benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive şi alte medicamente hipotensive.
Se recomandă prudenţă la prescrierea amisulpridei cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul
QT, de exemplu antiaritmice din clasa IA (chinidină, disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol),
anumite antihistaminice, alte antipsihotice şi anumite antimalarice (meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. S-a observat o scădere a
fertilităţii legată de efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate de prolactină). Nu s-au
constatat efecte teratogene ale amisulpridei.
Există puţine date clinice privind expunerea femeilor gravide la amisulpridă. De aceea, siguranţa
amisulpridei în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Utilizarea acestui medicament nu este
recomandată în timpul sarcinii decât dacă beneficiile justifică riscul potenţial.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice (inclusiv amisulpridă) în al treilea trimestru de sarcină prezintă un
risc crescut de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau de sevraj, care pot varia ca
severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate cazuri de agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii sau tulburări în alimentaţie. Ca urmare, nounăscuţii
trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie.
Alăptarea:
Nu se ştie dacă amisulprida este excretată în lapte la om, ca urmare alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar şi utilizat conform recomandărilor, Aktiprol poate cauza somnolenţă, astfel încât capacitatea de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi alterată (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
6
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în anumite
situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adverse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului nervos central
Foarte frecvente: pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie, hipersalivaţie,
acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de intensitate uşoară la dozele optime şi parţial
reversibile, fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care sunt dependente de doză, rămâne foarte
mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative predominante, cărora li se administrează
doze de 50 -300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: poate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus). Aceasta este
reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unei medicaţii
antiparkinsoniene. Somnolenţă.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, în
principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen lung. Medicamentele
antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea simptomelor.Crize epileptice.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Cu frecvenţă necunoscută:confuzie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Tulburări endocrine
Frecvente: amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiaco- vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: tromboembolism venos (TEV), inclusiv embolism pulmonar, uneori letal şi
tromboză venoasă profundă
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere ponderală.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Sistemul reproductiv
Frecvente: galactoree, amenoree sau tulburări menstruale, ginecomastie, durere sau mărire a sânilor,
prolactinom şi disfuncţii erectile.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
7
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută: leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4).
Rare:agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos central
Rare: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie potenţial letală.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada vârfurilor,
tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac, moarte subită
(vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: trombembolism venos, inclusiv trombembolism pulmonar, uneori letal şi
tromboză venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvenţă necunoscută: angioedem, urticarie.
ală
Frecvenţă necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială, simptome
extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte medicamente
psihotrope.
Tratament
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor
medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea
medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de susţinere
adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de prelungire a
intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
8
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida se leagă selectiv cu o afinitate mare de subtipurile receptorului dopaminergic uman D2/D3,
fiind în acelaşi timp lipsită de afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5 . Spre deosebire de
neurolepticele clasice şi alte neuroleptice atipice, amisulprida nu prezintă afinitate pentru receptorii
serotoninergici, adrenergici, histaminergici H1 şi colinergici. În plus, nu se leagă de situsurile sigma. În
doze mari, amisulprida blochează receptorii D2 post-sinaptici localizaţi în structurile limbice, de preferinţă
din corpul striat. Spre deosebire de neurolepticele clasice, aceasta nu induce catalepsie şi, în urma
administrării de doze repetate, nu apare o hipersensibilizare a receptorilor dopaminergici D2. În doze mici,
amisulprida blochează preferenţial receptorii pre-sinaptici D2/D3, producând eliberarea de dopamină
responsabilă de efectele dezinhibitorii.
Acest profil farmacologic atipic poate explica eficacitatea clinică a amisulpridei, atât împotriva
simptomelor pozitive cât şi a celor negative ale tulburărilor psihotice schizofrenice şi tendinţa redusă de a
produce reacţii adverse extrapiramidale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţiei în urma administrării orale: unul care se atinge
rapid, la o oră după administrarea dozei şi al doilea situat între 3 şi 4 ore după administrare. După
administrarea unei doze de 50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare sunt 39 ± 3 şi 54 ± 4 ng/ml.
Volumul de distribuţie este de 5,8 l/kg.
Deoarece legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie mică (16%), interacţiunile sunt puţin
probabile.
Biodisponibilitatea absolută este de 48%.
Amisulprida este metabolizată în proporţie mică: au fost identificaţi doi metaboliţi inactivi, reprezentând
aproximativ 4% din doză.
În urma administrării de doze repetate, amisulprida nu se acumulează iar farmacocinetica rămâne
nemodificată.
După administrarea orală a unei doze unice, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
amisulpridei este de aproximativ 12 ore.
Amisulprida este eliminată nemodificată în urină. Cincizeci la sută din doza administrată intravenos este
excretată prin urină, din care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal este de 20 l/oră sau
330 ml/min.
O masă bogată în carbohidraţi (conţinând lichide 68%), scade în mod semnificativ valorile ASC, T
max şi
C
max ale amisulpridei, dar după o masă bogată în grăsimi nu s-au observat modificări. Cu toate acestea, nu
se cunoaşte importanţa acestor date în administrarea clinică de rutină.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată hepatic în proporţie mică, nu este necesară scăderea dozei la
pacienţii cu insuficienţă hepatica
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală, în timp ce
clearance-ul sistemic este redus, cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Aria de sub curba concentraţiei în
9
funcţie de timp (ASC) a amisulpridei în cazurile de insuficienţă renală uşoară a crescut de două ori, iar în
cazul insuficienţei renale moderate de aproape zece ori. Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici (cu vârsta > 65 de ani), au fost observate modificări uşoare ale profilului
farmacocinetic (o creştere de 10% a ASC), determinate probabil de modificările funcţiei renale, legate
de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că amisulprida este lipsită de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la şobolan şi
câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de semnificaţie
toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la om, doza maximă
tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de 7 ori mai mare (120
mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen, relevant pentru om, la şoarece
(până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce corespunde pentru şobolan la 1,5
– 4,5 ori ASC aşteptată la om. Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi
şoarece nu au arătat potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hipromeloză E5
Celuloză microcristalină PH-101
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de temperatură de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere din PVC-PE-PVDC/Al sau blistere din PVC- PVDC/ Al.
Comprimatele de Aktiprol sunt disponibile în cutii cu blistere care conţin 30, 60 sau 90 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Făra cerinţe speciale
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd
1-10 Constantinoupoleos street, 3011, Limassol,
Cipru
8. NUMĂRELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8186/2015/01-02-03-04-05-06
8187 /2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
