BRUFEN 20 mg/ml
Substanta activa: IBUPROFENUMClasa ATC: M01AE01Forma farmaceutica: SUSP. ORALA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din PET de culoare bruna cu capac din PP si sigiliu din PEJD + seringa dozatoare din PP de 5 ml, a 200 ml susp. orala
Producator: ABBVIE S.R.L. - ITALIA
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7459/2015/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen 20 mg/ml suspensie orală.
2 COMPOZIŢIA
CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Suspensia conţine ibuprofen 20 mg/ml.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Zahăr 660 mg/ml, sorbitol lichid 100 mg/ml, colorant galben amurg 0,1 mg/ml, metil-
parahidroxibenzoat 1 mg/ml, propil-parahidroxibenzoat 0,5 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
De culoare galbenă cu aromă de portocală.
4 DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Artrită reumatoidă, osteoartrită. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la
moderată.
Copiii între 6 luni–12 ani (>7 kg): Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi
ajustată, în funcţie de reacţia la tratament şi de reacţiile adverse. În cazul tratamentului pe termen lung,
trebuie să se respecte o doză redusă de întreţinere.
Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (12 ani şi peste):
Afecțiuni reumatice: 400–700 mg (20–35 ml) de trei ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze.
Pentru o ameliorare mai rapidă a redorii matinale, prima doză poate fi luată pe stomacul gol. Doza
trebuie redusă în cazurile de insuficienţă renală. Doza zilnică maximă este 2400 mg.
Dismenoree: 400 mg (20 ml) o dată până la de trei ori pe zi, în funcţie de caz. Se lasă un interval de
2
4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie început la primele semne ale durerii menstruale.
Durere de intensitate uşoară până la moderată: 200–400 mg (10–20 ml) în doză unică sau de trei
până la de patru ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze. Nu s-a demonstrat că dozele unice
mai mari de 400 mg cresc efectul analgezic.
Copii şi adolescenţi
Copii între 6 luni şi 12 ani (>7 kg):
Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite: 5–7,5 mg ibuprofen/kg greutate corporală în doză
unică sau 20–30 mg/kg greutate corporală pe zi, după cum este menţionat în tabelul următor. Doza
trebuie calculată în funcţie de greutatea corporală (vârstele prezentate sunt aproximative).
Greutate Vârstă Doză
7
–10 kg 6–12 luni 2,5 ml (50 mg) de 3 ori pe zi
10–14,5 kg 1–2 ani 2,5ml (50 mg) de 3–4 ori pe zi
14,5–25 kg 3–7 ani 5 ml (100 mg) de 3–4 ori pe zi
25–40 kg 8–12 ani 10 ml (200 mg) de 3–4 ori pe zi
Doza trebuie administrată o dată la 6 ore, de până la patru ori pe zi. Brufen nu trebuie administrat
copiilor sub şase luni sau copiilor care cântăresc mai puţin de 7 kg.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă
se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză
eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în
legătură cu sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă
funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Insuficienţa renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza
trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic, iar funcţia renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza
trebuie stabilită individual şi doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic posibil (vezi pct. 4.3, 4.4
şi 5.2).
Mod de administrare
Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este
recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Agitaţi flaconul înainte de utilizare. La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie
tranzitorie de arsură la nivelul cavităţii bucale sau al gâtului; asiguraţi-vă că agitaţi bine flaconul
înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două
sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică severă.
3
Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.
Sângerare sau perforație gastrointestinală în legătură cu tratamente anterioare cu AINS.
Al treilea trimestru de sarcină.
Datorită reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat simptome de
astm bronşic, rinită sau urticarie în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofen poate masca semnele unei infecţii.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandină pot afecta
fertilitatea femeilor prin consecinţele avute asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la retragerea
tratamentului.
Brufen suspensie orală conţine zahăr si sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă de zaharoză-izomaltază nu trebuie să
utilizeze acest medicament. Conţine 3 g zahăr şi 0,5 g sorbitol per doza de 5 ml. Acest lucru trebuie
luat în considerare în cazul pacienţilor cu diabet zaharat. Poate fi dăunător danturii.
Brufen suspensie orală conţine colorantul galben amurg (E110). Poate determina reacţii alergice.
Efecte cardiovasculare
La pacienţii cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată
este necesară monitorizarea şi informarea adecvată , întrucât s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi
a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate
fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic
sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică (de
exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă
(clasa II-III
NYHA)
, angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul
trebuie administrat doar în urma unei examinări atente
și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi)
trebuie evitată
. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători)
în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe
zi
).
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu
tratamentul cu AINS.
4
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastrointestinale
Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie să se evite
administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2
(COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu
tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute
de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau
perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus
trebuie să înceapă tratamentul cu doza cea mai mică.
În cazul acestor pacienţi, precum şi în cazul pacienţilor care iau doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte medicamente care pot creşte riscul unor efecte gastrointestinale nedorite trebuie avut în vedere
tratamentul cu medicamente care protejează mucoasa gastrică (spre exemplu, misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu
privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai ales
în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarină, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antitrombotice precum acidul acetilsalicilic (vezi
pct. 4.5).
În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală, de
exemplu, colită ulcerativă şi boala Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi la alte
modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii
la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi secundar, la nivelul fluxul sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se
află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cel mai expuşi acestui risc. În mod normal,
simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.
5
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, precum
dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii este cel mai mare la iniţierea
tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în timpul primei luni. Tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoaselor sau alte semne
de hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi.
Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor
complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.
Meningita aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că,
este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au o afecțiune cronică existentă.
Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul
tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen:
Clasa dicumarol: AINS poate potenţa efectul anticoagulantelor precum warfarina. Studiile
experimentale demonstrează că ibuprofenul accentuează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamente din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă CYP
2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot apărea unele
interacţiuni metabolice cu un clearance redus al metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul cu doze
crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși
există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude
posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glomerulară şi
pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).
6
Mifepriston: Teoretic, poate apărea o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor
antiprostaglandine ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului
acetilsalicilic. Dovezie limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua
administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonului sau pe cele
ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractilităţii uterine şi că nu reduce
eficienţa clinică a avortului medical.
Sulfoniluree: Există raportări rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află
în tratament cu sulfoniluree.
Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor
HIV(+) cu hemofilie prezintă un risc crescut de hemartroze şi hematoame.
Următoarele asocieri cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia de aminoglicozide. Copii: Se recomandă atenţie în cazul tratamentului
concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului
pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de
obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau
vârstnici) atunci când se administrează tratament cu inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II
în paralel cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea trebuie administrată cu
prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor. Pacienţii trebuie hidrataţi în
mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului
asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de
sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament
care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea
redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină are potenţialul de a
creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivelul renal. În consecinţă,
în cazul unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitor
izată cu atenţie.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului
asupra excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore
distanţă.
Tiazidele, diureticele înrudite cu tiazidele şi diureticele de ansă: AINS pot antagonliza efectul diuretic
al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Acestea pot reduce
de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus are potenţial de a
creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă,
funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.
7
Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de
asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la
pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului
asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în
decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,
ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus).
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare
gastrointestinală.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate creşte
riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 până
la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente
de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen
în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interacţiunile cu alte medicamente au fost efectuate numai la adult.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod advers sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează că există un risc crescut
pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori
ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de
la mai puţin de 1% la aproximativ 1.5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat
creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă
crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li se administrează
inhibitorul sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al
doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.
Dacă Brufen este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui
de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai
scurtă.
Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune
pulmonară),
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios;
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare,
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea de Brufen este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul
unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului
este puţin probabil. În cazul în care se
prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt efectuează investigaţii pentru infertilitate.
8
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma tratamentului cu Brufen, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat. Acest
fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o vigilenţă crescută, de exemplu, atunci
când se conduce un vehicul. Nu s-au efectuat studii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în principal asociate cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii sunt dispepsia şi diareea, şi se estimează că acestea apar la
aproximativ 10-30% din pacienţii trataţi.
Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform
Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele intervale de frecvenţă: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 şi <1/10), Mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), Rare (1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme
şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică, şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii anafilactice
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare de confuzie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
dureri abdominale, flatulenţă,
constipaţie, melena, hematemeză,
hemoragie gastrointestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastrointestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, tulburare a funcţiei
hepatice
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură, edem
angioneurotic, reacţii de
fotosensi
bilitate
9
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindromul
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
StudiileTulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se
poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic
sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
trombocitare.
În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală
autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii
arteriale şi insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie tranzitorie de arsură la nivelul
cavităţii bucale sau al gâtului.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv
la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu,
dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul unor
simptome severe, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în
vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la
intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un
copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie severă chiar și în urma lavajului gastric, o doză de 8 g la un
adult a avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte severă.
10
În cazul unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în
asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În
cazul dozelor mari pot să apară pierderea conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,
hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte
hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom de detresă respiratorie acută sever.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor tulburări gastroinestinale,
se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se administrează lichide
intravenos şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea
tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte tratamente simptomatice.
5 PROPRIETĂŢI
FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic.
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Brufen aparţine clasei de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul de
acid propionic–acid p-izobutilhidratropic–cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte anti-
inflamatorii, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabile cu cele ale acidului
acetilsalicilic şi indometacinei. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu
capacitatea acestuia de a inhiba sinteza prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare
prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacodinamice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen de 400 mg în
intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid
acetilsalicilic (81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privid extrapolarea
acestor date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod
regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului
(vezi pct. 4.5).
Ibuprofen inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect nu
are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau
hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei
de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă
(vezi pct. 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit cu rapiditate din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentraţiile serice maxime au loc la o oră până la două ore după administrare. Dacă se
administrează în timpul mesei, concentraţiile serice maxime sunt mai mici şi se obţin mai lent decât în
11
cazul administrării în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu afectează în mod semnificativ
biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, cu valori de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în
doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării
orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de
metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată
nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia renală este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea ultimei
doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, există puţine diferenţe, nesemnificative din punct de
vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei urinare între persoanele tinere şi cele în
vârstă.
Copii şi adolescenţi
Expunerea sistemică la ibuprofen, în urma unei doze terapeutice ajustate în funcţie de greutate
(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copiii de 1 an sau mai mult, pare similară cu cea din
cazul adulţilor. Copiii între 3 luni şi 2 ani şi jumătate par a avea un volum de distribuţie (l/kg) şi un
clearance renal (l/kg/h) al ibuprofenului mai mare decât copiii >2,5 până la 12 ani.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S)- ibuprofenliber, valori
ASC crescute pentru (S)- ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu
voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a
ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă
a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte
semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Insuficienţa hepatică
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca
rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cirotici şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen
racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar raportul
ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt ce
sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi pct.
4.2, 4.3 şi 4.4)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date nonclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
12
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metil-parahidroxibenzoat (E 218)
Propil-parahidroxibenzoat (E 216)
Benzoat de sodiu (E 211)
Zahăr
Acid citric monohidrat
Glicerol
Sorbitol lichid (E 420)
Caolin uşor
Polisorbat 80
Aromă de portocale
Colorant - galben amurg (E 110)
Agar
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
Flaconul deschis trebuie utilizat în decurs de 12 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane a 100ml sau 200ml, din PET, de culoare brună, cu capac din aluminiu sau din polipropilenă.
Este inclusă o seringă dozatoare de polipropilenă de 5 ml sau o linguriţă din polistiren pentru doză
dublă de 2,5 ml/5 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7459/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
13 10. DATA REVIZURII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7459/2015/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen 20 mg/ml suspensie orală.
2 COMPOZIŢIA
CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Suspensia conţine ibuprofen 20 mg/ml.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Zahăr 660 mg/ml, sorbitol lichid 100 mg/ml, colorant galben amurg 0,1 mg/ml, metil-
parahidroxibenzoat 1 mg/ml, propil-parahidroxibenzoat 0,5 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
De culoare galbenă cu aromă de portocală.
4 DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Artrită reumatoidă, osteoartrită. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la
moderată.
Copiii între 6 luni–12 ani (>7 kg): Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi
ajustată, în funcţie de reacţia la tratament şi de reacţiile adverse. În cazul tratamentului pe termen lung,
trebuie să se respecte o doză redusă de întreţinere.
Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (12 ani şi peste):
Afecțiuni reumatice: 400–700 mg (20–35 ml) de trei ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze.
Pentru o ameliorare mai rapidă a redorii matinale, prima doză poate fi luată pe stomacul gol. Doza
trebuie redusă în cazurile de insuficienţă renală. Doza zilnică maximă este 2400 mg.
Dismenoree: 400 mg (20 ml) o dată până la de trei ori pe zi, în funcţie de caz. Se lasă un interval de
2
4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie început la primele semne ale durerii menstruale.
Durere de intensitate uşoară până la moderată: 200–400 mg (10–20 ml) în doză unică sau de trei
până la de patru ori pe zi. Se lasă un interval de 4-6 ore între doze. Nu s-a demonstrat că dozele unice
mai mari de 400 mg cresc efectul analgezic.
Copii şi adolescenţi
Copii între 6 luni şi 12 ani (>7 kg):
Durere acută şi febră asociate răcelii obişnuite: 5–7,5 mg ibuprofen/kg greutate corporală în doză
unică sau 20–30 mg/kg greutate corporală pe zi, după cum este menţionat în tabelul următor. Doza
trebuie calculată în funcţie de greutatea corporală (vârstele prezentate sunt aproximative).
Greutate Vârstă Doză
7
–10 kg 6–12 luni 2,5 ml (50 mg) de 3 ori pe zi
10–14,5 kg 1–2 ani 2,5ml (50 mg) de 3–4 ori pe zi
14,5–25 kg 3–7 ani 5 ml (100 mg) de 3–4 ori pe zi
25–40 kg 8–12 ani 10 ml (200 mg) de 3–4 ori pe zi
Doza trebuie administrată o dată la 6 ore, de până la patru ori pe zi. Brufen nu trebuie administrat
copiilor sub şase luni sau copiilor care cântăresc mai puţin de 7 kg.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă
se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză
eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în
legătură cu sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă
funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Insuficienţa renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza
trebuie stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic, iar funcţia renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenţă. Doza
trebuie stabilită individual şi doza trebuie menţinută la un nivel cât mai mic posibil (vezi pct. 4.3, 4.4
şi 5.2).
Mod de administrare
Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este
recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Agitaţi flaconul înainte de utilizare. La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie
tranzitorie de arsură la nivelul cavităţii bucale sau al gâtului; asiguraţi-vă că agitaţi bine flaconul
înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sângerări gastrointestinale recurente (două
sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică severă.
3
Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.
Sângerare sau perforație gastrointestinală în legătură cu tratamente anterioare cu AINS.
Al treilea trimestru de sarcină.
Datorită reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat simptome de
astm bronşic, rinită sau urticarie în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofen poate masca semnele unei infecţii.
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandină pot afecta
fertilitatea femeilor prin consecinţele avute asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la retragerea
tratamentului.
Brufen suspensie orală conţine zahăr si sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă de zaharoză-izomaltază nu trebuie să
utilizeze acest medicament. Conţine 3 g zahăr şi 0,5 g sorbitol per doza de 5 ml. Acest lucru trebuie
luat în considerare în cazul pacienţilor cu diabet zaharat. Poate fi dăunător danturii.
Brufen suspensie orală conţine colorantul galben amurg (E110). Poate determina reacţii alergice.
Efecte cardiovasculare
La pacienţii cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la moderată
este necesară monitorizarea şi informarea adecvată , întrucât s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi
a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate
fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic
sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică (de
exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă
(clasa II-III
NYHA)
, angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul
trebuie administrat doar în urma unei examinări atente
și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi)
trebuie evitată
. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători)
în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe
zi
).
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu
tratamentul cu AINS.
4
Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastrointestinale
Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie să se evite
administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2
(COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu
tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute
de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau
perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus
trebuie să înceapă tratamentul cu doza cea mai mică.
În cazul acestor pacienţi, precum şi în cazul pacienţilor care iau doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte medicamente care pot creşte riscul unor efecte gastrointestinale nedorite trebuie avut în vedere
tratamentul cu medicamente care protejează mucoasa gastrică (spre exemplu, misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu
privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai ales
în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarină, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antitrombotice precum acidul acetilsalicilic (vezi
pct. 4.5).
În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală, de
exemplu, colită ulcerativă şi boala Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi la alte
modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii
la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi secundar, la nivelul fluxul sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se
află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cel mai expuşi acestui risc. În mod normal,
simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.
5
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, precum
dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii este cel mai mare la iniţierea
tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în timpul primei luni. Tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoaselor sau alte semne
de hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi.
Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor
complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.
Meningita aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că,
este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au o afecțiune cronică existentă.
Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul
tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen:
Clasa dicumarol: AINS poate potenţa efectul anticoagulantelor precum warfarina. Studiile
experimentale demonstrează că ibuprofenul accentuează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamente din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă CYP
2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot apărea unele
interacţiuni metabolice cu un clearance redus al metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul cu doze
crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși
există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude
posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glomerulară şi
pot creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).
6
Mifepriston: Teoretic, poate apărea o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor
antiprostaglandine ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului
acetilsalicilic. Dovezie limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua
administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonului sau pe cele
ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractilităţii uterine şi că nu reduce
eficienţa clinică a avortului medical.
Sulfoniluree: Există raportări rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află
în tratament cu sulfoniluree.
Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor
HIV(+) cu hemofilie prezintă un risc crescut de hemartroze şi hematoame.
Următoarele asocieri cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia de aminoglicozide. Copii: Se recomandă atenţie în cazul tratamentului
concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului
pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale
concentraţiilor plasmatice ale litiului şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de
obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau
vârstnici) atunci când se administrează tratament cu inhibitori ECA sau antagonişti ai angiotensinei II
în paralel cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea trebuie administrată cu
prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor. Pacienţii trebuie hidrataţi în
mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului
asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de
sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament
care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea
redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină are potenţialul de a
creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivelul renal. În consecinţă,
în cazul unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitor
izată cu atenţie.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului
asupra excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore
distanţă.
Tiazidele, diureticele înrudite cu tiazidele şi diureticele de ansă: AINS pot antagonliza efectul diuretic
al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Acestea pot reduce
de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus are potenţial de a
creşte riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă,
funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.
7
Metotrexat: Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de
asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la
pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului
asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în
decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,
ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus).
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare
gastrointestinală.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate creşte
riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 până
la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente
de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen
în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interacţiunile cu alte medicamente au fost efectuate numai la adult.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod advers sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează că există un risc crescut
pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori
ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de
la mai puţin de 1% la aproximativ 1.5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat
creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă
crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li se administrează
inhibitorul sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al
doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.
Dacă Brufen este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui
de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai
scurtă.
Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune
pulmonară),
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios;
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare,
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea de Brufen este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul
unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului
este puţin probabil. În cazul în care se
prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt efectuează investigaţii pentru infertilitate.
8
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma tratamentului cu Brufen, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat. Acest
fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o vigilenţă crescută, de exemplu, atunci
când se conduce un vehicul. Nu s-au efectuat studii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în principal asociate cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii sunt dispepsia şi diareea, şi se estimează că acestea apar la
aproximativ 10-30% din pacienţii trataţi.
Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform
Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele intervale de frecvenţă: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 şi <1/10), Mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), Rare (1/10000 şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme
şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică, şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii anafilactice
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare de confuzie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
dureri abdominale, flatulenţă,
constipaţie, melena, hematemeză,
hemoragie gastrointestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastrointestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, tulburare a funcţiei
hepatice
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură, edem
angioneurotic, reacţii de
fotosensi
bilitate
9
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindromul
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
StudiileTulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se
poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic
sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
trombocitare.
În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală
autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv asociate).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii
arteriale şi insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
La administrarea Brufen suspensie orală, poate să apară o senzaţie tranzitorie de arsură la nivelul
cavităţii bucale sau al gâtului.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv
la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu,
dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul unor
simptome severe, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în
vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la
intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un
copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie severă chiar și în urma lavajului gastric, o doză de 8 g la un
adult a avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte severă.
10
În cazul unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în
asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În
cazul dozelor mari pot să apară pierderea conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,
hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte
hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom de detresă respiratorie acută sever.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor tulburări gastroinestinale,
se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se administrează lichide
intravenos şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea
tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte tratamente simptomatice.
5 PROPRIETĂŢI
FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic.
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Brufen aparţine clasei de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul de
acid propionic–acid p-izobutilhidratropic–cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte anti-
inflamatorii, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabile cu cele ale acidului
acetilsalicilic şi indometacinei. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu
capacitatea acestuia de a inhiba sinteza prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare
prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacodinamice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen de 400 mg în
intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid
acetilsalicilic (81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini privid extrapolarea
acestor date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod
regulat și pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului
(vezi pct. 4.5).
Ibuprofen inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect nu
are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau
hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei
de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă
(vezi pct. 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit cu rapiditate din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentraţiile serice maxime au loc la o oră până la două ore după administrare. Dacă se
administrează în timpul mesei, concentraţiile serice maxime sunt mai mici şi se obţin mai lent decât în
11
cazul administrării în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu afectează în mod semnificativ
biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, cu valori de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în
doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării
orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de
metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată
nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia renală este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea ultimei
doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, există puţine diferenţe, nesemnificative din punct de
vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei urinare între persoanele tinere şi cele în
vârstă.
Copii şi adolescenţi
Expunerea sistemică la ibuprofen, în urma unei doze terapeutice ajustate în funcţie de greutate
(5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copiii de 1 an sau mai mult, pare similară cu cea din
cazul adulţilor. Copiii între 3 luni şi 2 ani şi jumătate par a avea un volum de distribuţie (l/kg) şi un
clearance renal (l/kg/h) al ibuprofenului mai mare decât copiii >2,5 până la 12 ani.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S)- ibuprofenliber, valori
ASC crescute pentru (S)- ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu
voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a
ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă
a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte
semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Insuficienţa hepatică
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca
rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cirotici şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen
racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar raportul
ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt ce
sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi pct.
4.2, 4.3 şi 4.4)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date nonclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
12
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Metil-parahidroxibenzoat (E 218)
Propil-parahidroxibenzoat (E 216)
Benzoat de sodiu (E 211)
Zahăr
Acid citric monohidrat
Glicerol
Sorbitol lichid (E 420)
Caolin uşor
Polisorbat 80
Aromă de portocale
Colorant - galben amurg (E 110)
Agar
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
Flaconul deschis trebuie utilizat în decurs de 12 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane a 100ml sau 200ml, din PET, de culoare brună, cu capac din aluminiu sau din polipropilenă.
Este inclusă o seringă dozatoare de polipropilenă de 5 ml sau o linguriţă din polistiren pentru doză
dublă de 2,5 ml/5 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7459/2015/01-02-03-04-05-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
13 10. DATA REVIZURII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
