BRUFEN RETARD 800 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7461/2015/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen Retard 800 mg comprimate cu eliberare prelungită.
2 COMPOZIŢIA
CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine ibuprofen 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3 FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimat filmat alb, oval de aproximativ 21x10 mm.
4 DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Brufen Retard este indicat la adulţi şi adolescenţi.
Tratament simptomatic al durerii şi inflamaţiei în artrita reumatoidă şi osteoartrită.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi
ajustată, în funcţie de răspunsul la tratament şi de apariţia oricăror reacţii adverse. În cazul
tratamentului pe termen lung, trebuie să se respecte o doză de întreţinere redusă.
Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (12 ani şi peste):
Două comprimate seara. Doza poate fi crescută la trei comprimate administrate zilnic, divizate
dimineaţa şi seara. Doza maximă într-o perioadă de 24 de ore este de 2400 mg. Comprimatele trebuie
înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă.
Pacienţii cunoscuți cu dispepsie sau sângerări gastrointestinale în timpul administrării altor
medicamente antiinflamatoare orale au tolerat bine ibuprofenul, însă trebuie monitorizaţi regulat
atunci când sunt trataţi prima dată cu Brufen Retard.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani.
2
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse.
Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză
eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în ceea
ce priveşte sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă
funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Insuficienţa renală
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie
stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi trebuie monitorizată
funcţia renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte administrarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil (vezi pct. 4.3,
4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă ca pacienții cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită se administrează cu un pahar cu apă. Brufen Retard
comprimate cu eliberare prelungită trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau
supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer /sângerări gastrointestinale recurente (două
sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică gravă.
Insuficienţă cardiacă gravă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală gravă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.
Sângerare sau perforaţie gastrointestinală legată de tratamentul anterior cu AINS.
Ultimul trimestru de sarcină.
Datorită unor reacţii încrucişate, Brufen Retard nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat
simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie în urma utilizării acidului acetilsalicilic sau a altor
AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofen poate masca semnele unei infecţii.
3
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandine pot afecta
fertilitatea femeilor prin consecinţele avute asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Efecte cardiovasculare
În cazul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la
moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de
lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate
fi asociată cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mică (de exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de
evenimente
trombotice arteriale
.
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-
III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul
trebuie utilizat doar în urma unei evaluări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi)
trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (spre exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400
mg pe zi).
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Hemoragii, ulceraţii şi perforatii gastrointestinale
Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie evitată
administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforatie gastrointestinală, care pot fi letale.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu
tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute
de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau
perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus
trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.
În cazul acestor pacienţi trebuie luat în considerare tratamentul cu medicamente protectoare ale
mucoasei gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), precum şi la pacienţii
cărora li se administrează doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte
riscul reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu
privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai
ales în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii
4
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare precum acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, de
exemplu, colită ulcerativă şi boala Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi la alte
modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii
la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi secundar, a nivelului fluxului sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă
renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se
află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cei mai expuşi acestui risc. În mod normal,
simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
Foarte rar s-au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, precum
dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul apariţiei unor astfel de reacţii este mai mare la iniţierea
tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în prima lună de tratament. Tratamentul cu
ibuprofen trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau
alte semne de hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea
acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen Retard în cazurile de
varicelă.
Meningita aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că
este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au avut o boală cronică existentă.
5
Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul
tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.
Brufen Retard nu este recomandat copiilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen Retard:
Clasa dicumarol: AINS poate potenţa efectul anticoagulantelor precum warfarina. Studiile
experimentale demonstrează că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamentele din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă
CYP2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot de asemenea să apară
unele interacţiuni metabolice cu reducerea clearance-ului metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul
cu doze crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale indică faptul că, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului
acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate
concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate
exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glumerulară şi pot
creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonic (de exemplu digoxină).
Mifepriston: Teoretic, poate să apară o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor
antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului
acetilsalicilic. Datele limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua
administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonului sau pe cele
ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce
eficienţa clinică a avortului medical.
Sulfoniluree: Există cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află în
tratament cu sulfoniluree.
Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor
HIV(+) cu hemofilie determină un risc crescut de hemartroze şi hematoame.
Următoarele asocieri cu Brufen Retard 800 mg pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia de aminoglicozide.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului
pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale
valorilor litiului plasmatic şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.
6
Inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină-II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de
obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau
vârstnici) atunci când se administrează tratament concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti de
angiotensină II si AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea acestor medicamente
trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor.
Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după
iniţierea tratamentului asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de
sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament
care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea
redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină poate să crească
riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în cazul
unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului
asupra excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore
distanţă.
Tiazidele, diureticele înrudite cu tiazidele şi diureticele de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic
al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandină. Acestea pot reduce
de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate creşte riscul de
nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, funcţia renală
trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.
Metotrexat:
Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de
asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la
pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului
asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în
decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,
ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus)..
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare
gastrointestinală.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală. (vezi mai sus).
Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate să crească
riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+) ibuprofen cu aproximativ 80 până
la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării
concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze
mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea
embrio-fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru
avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la
mai puţin de 1% la aproximativ 1.5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat
creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă
crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai
sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de al doilea
trimestru de sarcină, Brufen Retard nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.
În cazul în care Brufen Retard este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul
primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata
tratamentului cât mai scurtă.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune
pulmonară),
- Disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios;
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- Prelungirea timpului de sângerare,
- Inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea de Brufen Retard este contraindicată în timpul ultimului trimestru de
sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul
unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se
prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma tratamentului cu Brufen Retard, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat.
Acest fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o atenţie crescută, de exemplu,
atunci când se conduce un vehicul. Nu au fost efectuate studii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în principal asociate cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dispepsia şi diareea, şi se estimează că acestea
apar la aproximativ 10-30% dintre pacienţii trataţi.
Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform
Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele intervale de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţie adversă
8
organe
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactice
Tuburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastrointestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
dureri abdominale, flatulenţă,
constipaţie, melena, hematemeză,
hemoragie gastrointestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastrointestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică
deteriorată
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin frecvente Urticaire, prurit, purpură, edem
angioneurotic, reacţii de
fotosensibilitate
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindromul
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
9
Studii clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se poate
asocia cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic
sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
trombocitare.
În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală
autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, a hipertensiunii
arteriale şi a insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului
conjunctiv, la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de
exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul unor
simptome grave, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în
vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie gravă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la
intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un
copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie gravă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a
avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte gravă. În cazul
unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în asociere cu
alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În
cazul dozelor mari pot să apară pierderea conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,
hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte
hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom respirator acut sever.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor probleme gastroinestinale,
se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune, se administrează lichide intravenos
şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea
tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte terapii simptomatice.
10
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Brufen Retard aparţine clasei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine
derivatul de acid propionic, acid p-izobutil hidratrop, cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are
efecte antiinflamatore, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al
acidului acetilsalicilic şi indometacinei. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu
capacitatea acestuia de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare
prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacodinamice arată că, atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în
intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare mediată de acid
acetilsalicilic (81 mg,), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu că există incertitudini privind extrapolarea acestor
date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea
ibuprofenului în mod regulat și
pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
mică.
Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi
pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect
nu are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau
hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei
de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă
(vezi pct. 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofen este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal având o biodisponibilitate de
80-90%. Concentraţiile serice maxime sunt atinse în decurs de o oră până la două ore după
administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată. Brufen Retard comprimate cu eliberare
prelungită determină eliberarea treptată a substanţei active, care este astfel eliberată mai încet în
comparaţie cu formele cu eliberare imediată şi are o valoare mai scăzută a concentraţiei plasmatice
maxime care este atinsă la aproximativ trei ore după administrare. Faza de absorbţie susţinută
determină valorii plasmatice prelungite de ibuprofen în cadrul circulaţiei sistemice. Astfel, este
suficient să se administreze Brufen Retard o dată pe zi.
Profilul farmacocinetic a două comprimate de Brufen Retard, în comparaţie cu cel al comprimatelor cu
eliberare imediată de 400 mg administrate de patru ori pe zi, a demonstrat că forma cu eliberare
prelungită a redus diferenţa între concentraţia maximă şi cea minimă a comprimatelor cu eliberare
imediată şi a avut ca rezultat valori plasmatice medii mai mari la 5, 10, 15 şi 24 de ore. Comparativ cu
comprimatele cu eliberare imediată, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC) pentru comprimatele cu eliberare prelungită a fost similară.
Studiile au arătat că alimentele nu afectează considerabil biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
11
Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în
doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării
orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de
metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată
nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia renală este atât rapidă cât şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea
ultimei doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, între persoanele tinere şi cele în vârstă există puţine
diferenţe, nesemnificative din punct de vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei
urinare.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu este recomandat copiilor sub 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S) ibuprofenliber, valori
ASC crescute pentru (S) ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu
voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a
ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă
a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte
semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă. (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca
rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu
ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar
raportul ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi,
fapt ce sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R) ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi
pct. 4.2, 4.3 şi 4.4)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
6 PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Interiorul comprimatului
Gumă Xantan
Povidonă
12
Acid stearic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul comprimatului
Talc
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Cutia cu blistere: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de umiditate.
Flaconul din plastic PEÎD: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra flaconul bine închis pentru
a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 30 de comprimate cu eliberare prelungită în blistere din PVC-PVdC/Al.
Flacon PEÎD cu capac din polipropilenă cu 100 de comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate ambalajele să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8 NUMĂRUL
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7461/2015/01-02
9 DATA
PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
10 DATA
REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7461/2015/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1 DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen Retard 800 mg comprimate cu eliberare prelungită.
2 COMPOZIŢIA
CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine ibuprofen 800 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3 FORMA
FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimat filmat alb, oval de aproximativ 21x10 mm.
4 DATE
CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Brufen Retard este indicat la adulţi şi adolescenţi.
Tratament simptomatic al durerii şi inflamaţiei în artrita reumatoidă şi osteoartrită.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză preconizată a fi eficientă, care ulterior poate fi
ajustată, în funcţie de răspunsul la tratament şi de apariţia oricăror reacţii adverse. În cazul
tratamentului pe termen lung, trebuie să se respecte o doză de întreţinere redusă.
Riscul de apariţie a reacţiilor adverse poate fi diminuat utilizându-se cea mai mică doză eficientă
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (12 ani şi peste):
Două comprimate seara. Doza poate fi crescută la trei comprimate administrate zilnic, divizate
dimineaţa şi seara. Doza maximă într-o perioadă de 24 de ore este de 2400 mg. Comprimatele trebuie
înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă.
Pacienţii cunoscuți cu dispepsie sau sângerări gastrointestinale în timpul administrării altor
medicamente antiinflamatoare orale au tolerat bine ibuprofenul, însă trebuie monitorizaţi regulat
atunci când sunt trataţi prima dată cu Brufen Retard.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani.
2
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse.
Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză
eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în ceea
ce priveşte sângerările gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă
funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Insuficienţa renală
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte dozajul la pacienţii cu insuficienţă renală. Doza trebuie
stabilită individual. Doza trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil şi trebuie monitorizată
funcţia renală (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţa hepatică
Este necesară prudenţă în ceea ce priveşte administrarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Doza trebuie stabilită individual şi trebuie menţinută la un nivel cât mai scăzut posibil (vezi pct. 4.3,
4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă ca pacienții cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Brufen Retard comprimate cu eliberare prelungită se administrează cu un pahar cu apă. Brufen Retard
comprimate cu eliberare prelungită trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau
supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavităţii bucale şi iritaţia de la nivelul faringelui.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer /sângerări gastrointestinale recurente (două
sau mai multe episoade ulceroase sau de sângerare dovedite).
Insuficienţă hepatică gravă.
Insuficienţă cardiacă gravă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală gravă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
Afecţiuni care implică o tendinţă crescută de sângerare.
Sângerare sau perforaţie gastrointestinală legată de tratamentul anterior cu AINS.
Ultimul trimestru de sarcină.
Datorită unor reacţii încrucişate, Brufen Retard nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat
simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie în urma utilizării acidului acetilsalicilic sau a altor
AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi efectele gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofen poate masca semnele unei infecţii.
3
Există unele dovezi că medicamentele care inhibă sinteza de ciclooxigenază/prostaglandine pot afecta
fertilitatea femeilor prin consecinţele avute asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Efecte cardiovasculare
În cazul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la
moderată este necesară monitorizarea şi informarea adecvată, întrucât s-a observat apariţia retenţiei de
lichide şi a edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) poate
fi asociată cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză
mică (de exemplu 1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociază cu un risc crescut de
evenimente
trombotice arteriale
.
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-
III NYHA), angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, ibuprofenul
trebuie utilizat doar în urma unei evaluări atente și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi)
trebuie evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (spre exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători) în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400
mg pe zi).
Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu istoric de hipertensiune arterială şi/sau
insuficienţă cardiacă, deoarece s-a observat apariţia retenţiei de lichide şi a edemului în asociere cu
tratamentul cu AINS.
Hemoragii, ulceraţii şi perforatii gastrointestinale
Există o legătură puternică între doză şi sângerarea gastrointestinală severă. Trebuie evitată
administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforatie gastrointestinală, care pot fi letale.
Sângerarea gastrointestinală, ulceraţia şi perforaţia cu potenţial letal au fost raportate în asociere cu
tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare în cazul dozelor crescute
de AINS la pacienţii cu istoric de ulcer, în special dacă este complicat de prezenţa unei hemoragii sau
perforaţii (vezi pct. 4.3), precum şi în cazul vârstnicilor. Pacienţii expuşi factorilor de risc de mai sus
trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.
În cazul acestor pacienţi trebuie luat în considerare tratamentul cu medicamente protectoare ale
mucoasei gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni), precum şi la pacienţii
cărora li se administrează doze scăzute de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte
riscul reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii gastrointestinale, în special pacienţii vârstnici, trebuie atenţionaţi cu
privire la orice simptome abdominale neobişnuite (în mod special sângerare gastrointestinală), mai
ales în etapele iniţiale ale tratamentului şi, dacă apar astfel de simptome, să solicite îngrijiri medicale.
Se recomandă prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţii sau sângerări, precum corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii
4
selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare precum acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care pacientul prezintă sângerare gastrointestinală sau ulceraţie, tratamentul cu ibuprofen
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, de
exemplu, colită ulcerativă şi boala Crohn, datorită potenţialului de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi la alte
modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii
la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi secundar, a nivelului fluxului sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă
renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se
află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cei mai expuşi acestui risc. În mod normal,
simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare.
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
Foarte rar s-au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, precum
dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul apariţiei unor astfel de reacţii este mai mare la iniţierea
tratamentului, majoritatea reacţiilor producându-se în prima lună de tratament. Tratamentul cu
ibuprofen trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau
alte semne de hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi. Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea
acestor complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen Retard în cazurile de
varicelă.
Meningita aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că
este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la pacienţii care nu au avut o boală cronică existentă.
5
Pacienţii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburări hematologice sau de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul
tratamentului cu AINS deoarece afecţiunea lor poate fi exacerbată de AINS.
Brufen Retard nu este recomandat copiilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele asocieri cu Brufen Retard:
Clasa dicumarol: AINS poate potenţa efectul anticoagulantelor precum warfarina. Studiile
experimentale demonstrează că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de
sângerare. AINS şi medicamentele din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă
CYP2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina datorită inhibării cumulative a funcţiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi în consecinţă, pot de asemenea să apară
unele interacţiuni metabolice cu reducerea clearance-ului metotrexatului. În consecinţă, în tratamentul
cu doze crescute de metotrexat trebuie întotdeauna evitată prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale indică faptul că, ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului
acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate
concomitent. Deși există incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate
exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea glumerulară şi pot
creşte valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonic (de exemplu digoxină).
Mifepriston: Teoretic, poate să apară o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor
antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv, a acidului
acetilsalicilic. Datele limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua
administrării de prostaglandină nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonului sau pe cele
ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce
eficienţa clinică a avortului medical.
Sulfoniluree: Există cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii care utilizează ibuprofen şi care se află în
tratament cu sulfoniluree.
Zidovudină: Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor
HIV(+) cu hemofilie determină un risc crescut de hemartroze şi hematoame.
Următoarele asocieri cu Brufen Retard 800 mg pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia de aminoglicozide.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi drept rezultat, concentraţiile serice ale litiului
pot creşte. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care se pot efectua verificări frecvente ale
valorilor litiului plasmatic şi dacă este posibilă reducerea dozei de litiu.
6
Inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină-II: Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de
obicei reversibilă, la pacienţii cu insuficienţă renală (spre exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau
vârstnici) atunci când se administrează tratament concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti de
angiotensină II si AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea acestor medicamente
trebuie administrată cu prudenţă pacienţilor cu insuficienţă renală, în special în cazul vârstnicilor.
Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie luată în considerare evaluarea funcţiei renale după
iniţierea tratamentului asociat şi la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): ISRS şi AINS implică fiecare un risc crescut de
sângerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament
care asociază aceste două tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul să fie corelat cu captarea
redusă a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină poate să crească
riscul de nefrotoxicitate datorită sintezei scăzute de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, în cazul
unui tratament asociat, funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul antagonizează efectul captoprilului
asupra excreţiei de sodiu.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore
distanţă.
Tiazidele, diureticele înrudite cu tiazidele şi diureticele de ansă: AINS pot antagoniza efectul diuretic
al furosemidului şi bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandină. Acestea pot reduce
de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate creşte riscul de
nefrotoxicitate datorită sintezei reduse de prostaciclină la nivel renal. În consecinţă, funcţia renală
trebuie monitorizată cu atenţie în cazul unui tratament asociat.
Metotrexat:
Riscul unei posibile interacţiuni între un medicament AINS şi metotrexat trebuie să fie de
asemenea luat în considerare în cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, în special la
pacienţii cu insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării tratamentului
asociat. Se recomandă precauţie în cazul în care atât un AINS cât şi metotrexat sunt administrate în
decurs de 24 de ore unul după celălalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creşte,
ducând astfel la creşterea toxicităţii (vezi mai sus)..
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determină creşterea riscului de ulceraţie sau sângerare
gastrointestinală.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sângerare gastrointestinală. (vezi mai sus).
Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate să crească
riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la S(+) ibuprofen cu aproximativ 80 până
la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării
concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze
mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interacţiunile medicamentoase au fost efectuate numai la adulţi.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea
embrio-fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru
avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiace a crescut de la
mai puţin de 1% la aproximativ 1.5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata
terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat
creşterea pierderilor pre- şi post implantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă
crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai
sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză. În timpul primului şi celui de al doilea
trimestru de sarcină, Brufen Retard nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar.
În cazul în care Brufen Retard este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul
primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata
tratamentului cât mai scurtă.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune
pulmonară),
- Disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios;
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- Prelungirea timpului de sângerare,
- Inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea de Brufen Retard este contraindicată în timpul ultimului trimestru de
sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar în cazul administrării dozelor terapeutice pe parcursul
unui tratament de scurtă durată, riscul de afectare a sugarului este puţin probabil. În cazul în care se
prescrie un tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea prematură a alăptării.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În urma tratamentului cu Brufen Retard, în cazul anumitor pacienţi, timpul de reacţie poate fi întârziat.
Acest fapt trebuie luat în considerare în cazurile în care este necesară o atenţie crescută, de exemplu,
atunci când se conduce un vehicul. Nu au fost efectuate studii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în principal asociate cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dispepsia şi diareea, şi se estimează că acestea
apar la aproximativ 10-30% dintre pacienţii trataţi.
Reacţiile adverse cel puţin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform
Convenţiei MedDRA privind frecvenţa şi sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele intervale de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţie adversă
8
organe
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie,
agranulocitoză, anemie aplastică şi
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactice
Tuburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Deficienţă vizuală
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Deficienţă auditivă
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastrointestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
dureri abdominale, flatulenţă,
constipaţie, melena, hematemeză,
hemoragie gastrointestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastrointestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică
deteriorată
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin frecvente Urticaire, prurit, purpură, edem
angioneurotic, reacţii de
fotosensibilitate
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindromul
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită tubulo-interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
9
Studii clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se poate
asocia cu un risc uşor crescut pentru evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic
sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
trombocitare.
În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, a existat o anumită formă de boală
autoimună subiacentă (în special lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, a hipertensiunii
arteriale şi a insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi a ţesutului
conjunctiv, la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de
exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul unor
simptome grave, deşi cu variabilitate considerabilă între indivizi. O doză de 560 mg/kg la un copil în
vârstă de 15 luni a condus la o intoxicaţie gravă, o doză de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la
intoxicaţie uşoară până la moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil de 1 an şi jumătate şi de 6 g la un
copil de 6 ani a condus la o intoxicaţie gravă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la un adult a
avut ca rezultat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a condus la intoxicaţie foarte gravă. În cazul
unei doze de 8 g administrate unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renală iar 12 g în asociere cu
alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (cu posibile striuri de sânge) precum şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. În
cazul dozelor mari pot să apară pierderea conştienţei, convulsii (în special la copii), bradicardie,
hipotensiune arterială, acidoză metabolică, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte
hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom respirator acut sever.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul unor probleme gastroinestinale,
se recomandă administrarea de antiacide. În caz de hipotensiune, se administrează lichide intravenos
şi, dacă este necesar, se acordă suport inotropic. Se va asigura diureza adecvată. Corectarea
tulburărilor echilibrului acido-bazic şi electrolitic. Alte terapii simptomatice.
10
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivaţi de
acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Brufen Retard aparţine clasei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine
derivatul de acid propionic, acid p-izobutil hidratrop, cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are
efecte antiinflamatore, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al
acidului acetilsalicilic şi indometacinei. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu
capacitatea acestuia de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare
prin intermediul inhibării reversibile a agregării trombocitare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacodinamice arată că, atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în
intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare mediată de acid
acetilsalicilic (81 mg,), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau asupra agregării plachetare. Cu că există incertitudini privind extrapolarea acestor
date la situaţia clinică nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea
ibuprofenului în mod regulat și
pe termen lung, să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză
mică.
Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi
pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor renale. La pacienţii cu funcţie renală normală acest efect
nu are semnificaţie deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă sau
hepatică decompensată şi afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei
de prostaglandine poate conduce la insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă
(vezi pct. 4.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofen este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal având o biodisponibilitate de
80-90%. Concentraţiile serice maxime sunt atinse în decurs de o oră până la două ore după
administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată. Brufen Retard comprimate cu eliberare
prelungită determină eliberarea treptată a substanţei active, care este astfel eliberată mai încet în
comparaţie cu formele cu eliberare imediată şi are o valoare mai scăzută a concentraţiei plasmatice
maxime care este atinsă la aproximativ trei ore după administrare. Faza de absorbţie susţinută
determină valorii plasmatice prelungite de ibuprofen în cadrul circulaţiei sistemice. Astfel, este
suficient să se administreze Brufen Retard o dată pe zi.
Profilul farmacocinetic a două comprimate de Brufen Retard, în comparaţie cu cel al comprimatelor cu
eliberare imediată de 400 mg administrate de patru ori pe zi, a demonstrat că forma cu eliberare
prelungită a redus diferenţa între concentraţia maximă şi cea minimă a comprimatelor cu eliberare
imediată şi a avut ca rezultat valori plasmatice medii mai mari la 5, 10, 15 şi 24 de ore. Comparativ cu
comprimatele cu eliberare imediată, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC) pentru comprimatele cu eliberare prelungită a fost similară.
Studiile au arătat că alimentele nu afectează considerabil biodisponibilitatea totală.
Distribuţie
11
Ibuprofenul se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, în special de CYP2C9, în
doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma administrării
orale a medicamentului, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen ajunge în urină sub formă de
metaboliţi oxidativi şi conjugaţii lor glucuronici. O cantitate foarte mică de ibuprofen este excretată
nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia renală este atât rapidă cât şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este încheiată efectiv la 24 de ore de la administrarea
ultimei doze.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În condiţiile în care nu există insuficienţă renală, între persoanele tinere şi cele în vârstă există puţine
diferenţe, nesemnificative din punct de vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic şi al excreţiei
urinare.
Copii şi adolescenţi
Brufen Retard nu este recomandat copiilor sub 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară s-au raportat valori crescute de (S) ibuprofenliber, valori
ASC crescute pentru (S) ibuprofen şi valori ASC enantiomerice (S/R) crescute în comparaţie cu
voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în fază terminală trataţi prin dializă, media fracţiei libere a
ibuprofenului a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă
a funcţiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte
semnificaţia acestui efect. Metaboliţii se pot elimina numai prin hemodializă. (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a avut ca
rezultat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză şi cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child Pugh 6-10) trataţi cu
ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică iar
raportul ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi,
fapt ce sugerează o afectare a inversiei metabolice a (R) ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi
pct. 4.2, 4.3 şi 4.4)
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja luate în considerare în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
6 PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Interiorul comprimatului
Gumă Xantan
Povidonă
12
Acid stearic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Învelişul comprimatului
Talc
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Cutia cu blistere: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi
protejat de umiditate.
Flaconul din plastic PEÎD: A se păstra la temperaturi sub 25C. A se păstra flaconul bine închis pentru
a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 30 de comprimate cu eliberare prelungită în blistere din PVC-PVdC/Al.
Flacon PEÎD cu capac din polipropilenă cu 100 de comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate ambalajele să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8 NUMĂRUL
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7461/2015/01-02
9 DATA
PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
10 DATA
REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
