BRUFEN 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 26 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate ovale, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Artrită reumatoidă, artroză. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la
moderată. Febră la adulţi şi adolescenţi.
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg): durere acută şi febră asociată răcelii comune.
Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză anticipată a fi eficace, care poate fi ulterior ajustată în
funcţie de răspunsul terapeutic şi de apariţia oricărei reacţii adverse. În tratamentul de lungă durată
trebuie să se aibă în vedere administrarea unei doze mici de întreţinere.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (copii cu vârsta de12 ani şi peste)
Afecţiuni reumatice
Un comprimat de 400 mg de trei ori pe zi sau un medicament care conţin ibuprofen 600 mg de trei ori
pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Pentru o ameliorare mai rapidă a
redorii matinale, prima doză poate fi administrată în condiţii de repaus alimentar. Doza trebuie redusă
în caz de insuficienţă renală. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Dismenoree
2
Un comprimat de 400 mg administrat o dată până la de trei ori pe zi, la nevoie. Trebuie asigurat un
interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie iniţiat la apariţia primului semn al
tulburărilor menstruale.
Durere de intensitate uşoară până la moderată: un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un
comprimat de 400 mg, în doză unică sau de trei până la de patru ori pe zi. Trebuie asigurat un interval
de cel puţin 4-6 ore între doze. S-a demonstrat că dozele unice care depăşesc 400 mg nu au efect
analgezic suplimentar.
Febră la adulţi şi adolescenţi
Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg o dată până la de trei ori
pe zi, după cum este necesar.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg)
Durere acută şi febră asociată răcelii comune
Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un
interval de cel puţin 4-6 ore între doze.
Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă la copiii cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este
necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizată cea mai mică doză
eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie
monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală
sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de ibuprofen trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie
stabilită individual. Doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă şi funcţia renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie stabilită
individual şi trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este
recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Brufen comprimate filmate se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen trebuie
înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la
nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
3
Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale
legate de terapia anterioară cu AINS.
Al treilea trimestru de sarcină.
Din cauza reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de
astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofenul poate masca semnele unei infecţii.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot
determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului.
Comprimatele filmate de Brufen conţin lactoză monohidrat şi nu trebuie administrate pacienţilor cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie
la glucoză-galactoză.
Efecte cardiovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau
accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de
ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-III NYHA),
angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o evaluare atentă și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie
evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) în special dacă sunt necesare
doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Este necesară prudenţă în cazul în care sunt trataţi pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială
şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate cazuri de retenţie lichidiană şi edeme asociate
tratamentului cu AINS.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Există o strânsă legătură între doza administrată şi hemoragia gastro-intestinală severă. Trebuie evitată
administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-
2 (COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.
4
Hemoragia, ulceraţia şi perforaţia gastro-intestinală potenţial letale au fost raportate ca fiind în legătură
cu tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe.
Riscul apariţiei hemoragiei, ulceraţiei sau perforaţiei gastro-intestinale este mai mare la doze crescute
de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Pacienţii care prezintă factorii de risc menţionaţi
anterior trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse
gastro-intestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu,
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale, în special vârstnicii, trebuie avertizaţi să
urmărească orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), cu
precădere la iniţierea tratamentului şi, în cazul în care apar astfel de simptome, să solicite ajutor
medical.
Este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali,
anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastro-
intestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente, de
exemplu colita ulcerativă şi boală Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală
şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la
care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a
sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate
determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu
insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează
diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea
tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea plachetară, având drept rezultat prelungirea timpului de sângerare.
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
5
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea
cazurilor apărând în prima lună de tratament. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la apariţia
primelor semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi.
Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor
complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.
Meningita aseptică
În cazuri rare, s-a observat meningită aseptică la pacienţii trataţi cu ibuprofen.
Deşi este mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv asociate, totuşi această afecţiune s-a raportat la pacienţi care nu aveau o afecţiune cronică
subiacentă.
Pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, lupus eritematos sistemic, tulburări hematologice şi de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi atent în timpul
tratamentului cu AINS, deoarece afecţiunile preexistente pot fi exacerbate de către AINS.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele utilizări concomitente cu Brufen:
Clasa dicumarolului: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii
experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare.
AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă, CYP2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare
(vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi, ca rezultat pot, de asemenea, să
apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului. Astfel, în cazul
tratamentului cu metotrexat în doze mari, trebuie evitată întotdeauna prescrierea AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși
există incertitudinii privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude
posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare
glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).
Mifepristonă: teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare a proprietăţilor
antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroi
diene (AINS), inclusiv a acidului
acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care
se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a
6
prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea
clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.
Sulfoniluree: rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi care utilizează ibuprofen
concomitent cu sulfoniluree
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Următoarele medicamente utilizate concomitent cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia aminoglicozidelor. Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului
concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.
Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi, prin urmare, concentraţia serică a litiului
poate să crească. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care pot fi efectuate verificări
frecvente ale litiului seric şi este posibilă o reducere a dozei de litiu.
Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, la pacienţii cu deteriorarea
funcţiei renale (de exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) când tratamentul cu inhibitori ai
ECA sau antagonişti ai angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi de ciclooxigenază-2. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie făcută cu prudenţă la
pacienţii cu tulburări renale, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie
luată în considerare o verificare a funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, de
asemenea, în timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS contracarează efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Atât ISRS, cât şi AINS au drept rezultat o creştere a riscului de apariţie a hemoragiilor, de exemplu de
la nivelul tractului gastro-intestinal. Acest risc este crescut în cazul tratamentului concomitent.
Mecanismul poate fi posibil corelat cu reducerea captării serotoninei la nivelul plachetelor (vezi pct.
4.4).
Ciclosporină: se consideră că administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporina poate să crească
riscul de nefrotoxicitate, ca urmare a scăderii sintezei de prostaciclină la nivelul rinichilor. În
consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală
trebuie monitorizată atent.
Captopril: studii experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra
excreţiei sodiului.
Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen cu colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
Tiazide, diuretice tiazidice înrudite şi diuretice de ansă: AINS pot contracara efectul diuretic al
furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara
efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă a AINS şi tacrolimus poate să crească riscul
de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul
tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.
Metotrexat: de asemenea, riscul unei interacţiuni potenţiale între un AINS şi metotrexat trebuie luat în
considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu disfuncţie
renală. Ori de câte ori se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată. Este
7
necesară prudenţă dacă atât un AINS cât şi metotrexatul sunt administrate în decurs de 24 de ore,
deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, având drept rezultat creşterea toxicităţii
(vezi mai sus).
Corticosteroizi: tratamentul concomitent este asociat cu o creşterea a riscului de ulceraţie sau
hemoragie gastro-intestinală.
Medicamente antiagreganteplachetare: creşterea riscului de hemoragie gastro-intestinală (vezi mai
sus).
Inhibitori ai CYP2C9: utilizare concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte
expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la
100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent
inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau fluconazol.
Studiile privind interacţiunea cu alte medicamente au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan
şi de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata
tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină
a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-
fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul
organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie utilizat decât dacă este
absolut necesar. Dacă Brufen este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie
în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să
fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare;
- inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat întârziere
a sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, Brufen este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării.
Fertilitatea
8
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
După tratamentul cu ibuprofen, timpul de reacţie a anumitor pacienţi poate fi afectat. Acest lucru
trebuie luat în considerare când este necesară vigilenţă sporită, de exemplu când se conduce un
vehicul.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt asociate, în principal, cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dispepsia şi diareea, care apar, conform
estimărilor, la aproximativ 10–30% dintre pacienţii trataţi.
Evenimentele adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofen sunt prezentate în funcţie
de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA. Se utilizează următoarele
grupe de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000
şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, agranulocitoză,
trombocitopenie, anemie aplastică
şi anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări de auz
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm,
dispnee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
durere abdominală, flatulenţă,
constipaţie, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastro-intestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică
deteriorată
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
9
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie
Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură,
angioedem, reacţie de
fotosensibilitate
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindrom
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, (în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se
poate asocia cu un risc ușor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu,
infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
plachetare. În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, au existat anumite forme
de boală autoimună subiacentă (în special, lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv
asociate).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii
arteriale şi insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv
la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu,
dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul de apariţie a
simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg la
un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de 6
ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şide 6 g la un
copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la
un adult a determinat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte severă. O
10
doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la un
adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele principale sunt cele de la nivelul tractului gastro-intestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente) şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. La
doze mari, au apărut pierderea cunoştinţei, convulsii (în principal la copii). Pot apărea bradicardie,
scădere a tensiunii arteriale. Pot apărea acidoză metabolică, hipernatremie, tulburări renale, hematurie.
Posibil pot apărea tulburări hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hipotermie şi sindrom de
detresă respiratorie acută.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul tulburărilor gastro-intestinale,
se recomandă medicamente antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se recomandă administrare
intravenoasă de lichide şi, dacă este necesar, suport inotrop. Se recomandă asigurarea unei diureze
adecvate. Sunt indicate corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic. De
asemenea, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Brufen aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul
p-izobutil hidrotrop al acidului propionic cu denumirea generică de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte
antiinflamatoarei, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului
acetilsalicilic şi al indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat, probabil, cu
capacitatea sa de a inhiba sinteza de prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare prin
inhibarea reversibilă a agregării plachetare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacocinetice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul
de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid acetilsalicilic
(81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau
agregării plachetare. Cu toate că există, incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung,
sa reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil
niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinei la nivel renal. La pacienţii cu funcţie renală normală, acest
efect nu are o importanţă deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, decompensare cardiacă
sau insuficienţă hepatică, precum şi cu afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic,
inhibarea sintezei de prostaglandină poate determina insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi
insuficienţă cardiacă. (vezi pct. 4.3.)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal cu o biodisponibilitatea de
80-90%. Concentraţia serică maximă este obţinută după o oră până la două ore de la administrare.
Dacă medicamentul se administrează împreună cu alimente, concentraţia serică maximă este mai mică
11
şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus alimentar.
Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, la adult fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450, mai ales de către CYP2C9, în doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxiibuprofen
şi 3-carboxiibuprofen. După administrarea orală a medicamentului, ceva mai puţin de 90% din doza
orală de ibuprofen se poate regăsi în urină sub forma metaboliţilor oxidativi şi glucuronoconjugaţilor
acestora. Ibuprofenul se excretă foarte puţin nemodificat în urină.
Eliminare
Excreţia la nivelul rinichilor este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este completă teoretic la 24 ore după ultima
administrare.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici,
nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale excreţiei renale între pacienţii tineri şi
vârstnici.
Copii
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de
greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.
La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul
ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au
raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea
raportului ASC (S/R) enantiomeric.
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a
fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii
sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu
se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi
4.4).
Insuficienţă hepatică
Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare
semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat
ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori
şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la voluntarii
sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul (S-) (vezi
pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranţei, cu excepţia celor care au fost deja luate
în considerare în prezentul rezumat al caracteristicilor produsului.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al: 20, 30, 60 comprimate filmate.
Flacon din PEÎD cu capac din polipropenă: 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB,
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8. NUMĂRUL(ELE)
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7460/2015/01-02-03-04-05-06-07
13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brufen 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 26 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMĂ FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate ovale, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Artrită reumatoidă, artroză. Dismenoree fără cauză organică. Durere de intensitate uşoară până la
moderată. Febră la adulţi şi adolescenţi.
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg): durere acută şi febră asociată răcelii comune.
Indicaţiile pentru copii se aplică numai pentru medicamente care conţin ibuprofen 200 mg.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză anticipată a fi eficace, care poate fi ulterior ajustată în
funcţie de răspunsul terapeutic şi de apariţia oricărei reacţii adverse. În tratamentul de lungă durată
trebuie să se aibă în vedere administrarea unei doze mici de întreţinere.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi adolescenţi (copii cu vârsta de12 ani şi peste)
Afecţiuni reumatice
Un comprimat de 400 mg de trei ori pe zi sau un medicament care conţin ibuprofen 600 mg de trei ori
pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Pentru o ameliorare mai rapidă a
redorii matinale, prima doză poate fi administrată în condiţii de repaus alimentar. Doza trebuie redusă
în caz de insuficienţă renală. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Dismenoree
2
Un comprimat de 400 mg administrat o dată până la de trei ori pe zi, la nevoie. Trebuie asigurat un
interval de cel puţin 4-6 ore între doze. Tratamentul trebuie iniţiat la apariţia primului semn al
tulburărilor menstruale.
Durere de intensitate uşoară până la moderată: un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un
comprimat de 400 mg, în doză unică sau de trei până la de patru ori pe zi. Trebuie asigurat un interval
de cel puţin 4-6 ore între doze. S-a demonstrat că dozele unice care depăşesc 400 mg nu au efect
analgezic suplimentar.
Febră la adulţi şi adolescenţi
Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg o dată până la de trei ori
pe zi, după cum este necesar.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (>20 kg)
Durere acută şi febră asociată răcelii comune
Un comprimat care conţine ibuprofen 200 mg o dată până la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un
interval de cel puţin 4-6 ore între doze.
Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomandă la copiii cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este
necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizată cea mai mică doză
eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie
monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală
sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de ibuprofen trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie
stabilită individual. Doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă şi funcţia renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, doza trebuie administrată cu prudenţă. Doza trebuie stabilită
individual şi trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Mod de administrare
Pentru a obţine un debut mai rapid al acţiunii, doza poate fi administrată pe stomacul gol. Este
recomandat pacienţilor cu afecţiuni ale stomacului să ia ibuprofen împreună cu alimente.
Brufen comprimate filmate se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen trebuie
înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la
nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă cardiacă severă (clasă IV NYHA).
Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 ml/min).
3
Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale
legate de terapia anterioară cu AINS.
Al treilea trimestru de sarcină.
Din cauza reacţiilor încrucişate, Brufen nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de
astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii generale
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofenul poate masca semnele unei infecţii.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot
determina tulburări ale fertilităţii la femei printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului.
Comprimatele filmate de Brufen conţin lactoză monohidrat şi nu trebuie administrate pacienţilor cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie
la glucoză-galactoză.
Efecte cardiovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) poate fi
asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau
accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de
ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasă II-III NYHA),
angină pectorală stabilă, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o evaluare atentă și administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie
evitată. O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) în special dacă sunt necesare
doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Este necesară prudenţă în cazul în care sunt trataţi pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială
şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost raportate cazuri de retenţie lichidiană şi edeme asociate
tratamentului cu AINS.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
Există o strânsă legătură între doza administrată şi hemoragia gastro-intestinală severă. Trebuie evitată
administrarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-
2 (COX-2).
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut de reacţii adverse atunci când sunt trataţi cu AINS, în
mod special riscului de sângerare şi perforație gastrointestinală, care pot fi letale.
4
Hemoragia, ulceraţia şi perforaţia gastro-intestinală potenţial letale au fost raportate ca fiind în legătură
cu tratamentul cu toate tipurile de AINS şi au apărut în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale severe.
Riscul apariţiei hemoragiei, ulceraţiei sau perforaţiei gastro-intestinale este mai mare la doze crescute
de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) precum şi la vârstnici. Pacienţii care prezintă factorii de risc menţionaţi
anterior trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care urmează tratament cu doze mici de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse
gastro-intestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu,
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale, în special vârstnicii, trebuie avertizaţi să
urmărească orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), cu
precădere la iniţierea tratamentului şi, în cazul în care apar astfel de simptome, să solicite ajutor
medical.
Este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali,
anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt dacă pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastro-
intestinală.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente, de
exemplu colita ulcerativă şi boală Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Efecte renale
Trebuie manifestată prudenţă la pacienţii deshidrataţi. Există risc de insuficienţă renală la copiii şi
adolescenţii deshidrataţi.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului a determinat necroză papilară renală
şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost constatată, de asemenea, la pacienţii la
care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti
pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând reducerea dependentă de doză a
sintezei de prostaglandine şi, în al doilea rând, scăderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate
determina insuficienţă renală. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc îl au pacienţii cu
insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, vârstnicii şi pacienţii care utilizează
diuretice sau inhibitori ai ECA. În mod normal, simptomele sunt reversibile după întreruperea
tratamentului cu AINS.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, este recomandată utilizarea celei mai
mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp şi trebuie monitorizată funcţia renală în
special, la pacienţii cu tratament de lungă durată (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea plachetară, având drept rezultat prelungirea timpului de sângerare.
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul în care ibuprofen este administrat pacienţilor ce suferă de, sau au un
istoric medical de astm bronşic, rinită cronică sau boli alergice, întrucât la aceşti pacienţi au fost
raportate bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
5
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-
Johnson şi necroliza epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului, majoritatea
cazurilor apărând în prima lună de tratament. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la apariţia
primelor semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
Infecții și infestări
În mod excepţional, varicela poate fi la originea unor complicaţii cutanate grave şi a unor infecţii ale
ţesuturilor moi.
Până în prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS să contribuie la agravarea acestor
complicaţii. Astfel, se recomandă evitarea tratamentului cu Brufen în cazurile de varicelă.
Meningita aseptică
În cazuri rare, s-a observat meningită aseptică la pacienţii trataţi cu ibuprofen.
Deşi este mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului
conjunctiv asociate, totuşi această afecţiune s-a raportat la pacienţi care nu aveau o afecţiune cronică
subiacentă.
Pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, lupus eritematos sistemic, tulburări hematologice şi de
coagulare şi astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă şi trebuie monitorizaţi atent în timpul
tratamentului cu AINS, deoarece afecţiunile preexistente pot fi exacerbate de către AINS.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitate următoarele utilizări concomitente cu Brufen:
Clasa dicumarolului: AINS pot creşte efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii
experimentale indică faptul că ibuprofenul potenţează efectele warfarinei asupra timpului de sângerare.
AINS şi medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeaşi enzimă, CYP2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante
plachetare cum este ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv la nivelul inhibării funcţiei plachetare
(vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi, ca rezultat pot, de asemenea, să
apară unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance-ului metotrexatului. Astfel, în cazul
tratamentului cu metotrexat în doze mari, trebuie evitată întotdeauna prescrierea AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomandă administrarea concomitentă de ibuprofen cu acid acetilsalicilic
datorită potențialului crescut de apariție a reacțiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși
există incertitudinii privind extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu se poate exclude
posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung, să reducă efectul
cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil niciun efect
relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare
glomerulară şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxină).
Mifepristonă: teoretic, poate să apară o scădere a eficacităţii medicamentului ca urmare a proprietăţilor
antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroi
diene (AINS), inclusiv a acidului
acetilsalicilic. Dovezi limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă de AINS în ziua în care
se administrează prostaglandină, nu influenţează defavorabil efectele mifepristonei sau a
6
prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau a contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea
clinică a medicamentelor utilizate pentru întreruperea sarcinii.
Sulfoniluree: rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienţi care utilizează ibuprofen
concomitent cu sulfoniluree
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Următoarele medicamente utilizate concomitent cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive.
AINS pot reduce excreţia aminoglicozidelor. Copii: este necesară prudenţă în timpul tratamentului
concomitent cu ibuprofen şi aminoglicozide.
Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului şi, prin urmare, concentraţia serică a litiului
poate să crească. Asocierea trebuie evitată cu excepţia cazului în care pot fi efectuate verificări
frecvente ale litiului seric şi este posibilă o reducere a dozei de litiu.
Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II
Există un risc crescut de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, la pacienţii cu deteriorarea
funcţiei renale (de exemplu, pacienţi deshidrataţi şi/sau vârstnici) când tratamentul cu inhibitori ai
ECA sau antagonişti ai angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi de ciclooxigenază-2. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie făcută cu prudenţă la
pacienţii cu tulburări renale, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie
luată în considerare o verificare a funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi, de
asemenea, în timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS contracarează efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Atât ISRS, cât şi AINS au drept rezultat o creştere a riscului de apariţie a hemoragiilor, de exemplu de
la nivelul tractului gastro-intestinal. Acest risc este crescut în cazul tratamentului concomitent.
Mecanismul poate fi posibil corelat cu reducerea captării serotoninei la nivelul plachetelor (vezi pct.
4.4).
Ciclosporină: se consideră că administrarea concomitentă a AINS cu ciclosporina poate să crească
riscul de nefrotoxicitate, ca urmare a scăderii sintezei de prostaciclină la nivelul rinichilor. În
consecinţă, în cazul tratamentului concomitent, funcţia renală
trebuie monitorizată atent.
Captopril: studii experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului asupra
excreţiei sodiului.
Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen cu colestiramină întârzie şi reduce (cu 25%)
absorbţia de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
Tiazide, diuretice tiazidice înrudite şi diuretice de ansă: AINS pot contracara efectul diuretic al
furosemidei şi bumetanidei, posibil prin inhibiţia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara
efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă a AINS şi tacrolimus poate să crească riscul
de nefrotoxicitate datorită scăderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. În consecinţă, în cazul
tratamentului concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată atent.
Metotrexat: de asemenea, riscul unei interacţiuni potenţiale între un AINS şi metotrexat trebuie luat în
considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu disfuncţie
renală. Ori de câte ori se administrează tratament concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată. Este
7
necesară prudenţă dacă atât un AINS cât şi metotrexatul sunt administrate în decurs de 24 de ore,
deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, având drept rezultat creşterea toxicităţii
(vezi mai sus).
Corticosteroizi: tratamentul concomitent este asociat cu o creşterea a riscului de ulceraţie sau
hemoragie gastro-intestinală.
Medicamente antiagreganteplachetare: creşterea riscului de hemoragie gastro-intestinală (vezi mai
sus).
Inhibitori ai CYP2C9: utilizare concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte
expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a arătat o creştere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 până la
100%. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei de ibuprofen când se administrează concomitent
inhibitori puternici ai CYP2C9, în special când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau fluconazol.
Studiile privind interacţiunea cu alte medicamente au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan
şi de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandină la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport cu doza şi cu durata
tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină
a avut drept rezultat creşterea numărului de sarcini pierdute pre- şi postimplant şi a letalităţii embrio-
fetale. În plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandină în timpul
organogenezei a fost raportată creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. În
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Brufen nu trebuie utilizat decât dacă este
absolut necesar. Dacă Brufen este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie
în primul şi în al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului să
fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare;
- inhibarea contracţiilor uterine, având ca rezultat întârziere
a sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, Brufen este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptării.
Fertilitatea
8
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână
gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
După tratamentul cu ibuprofen, timpul de reacţie a anumitor pacienţi poate fi afectat. Acest lucru
trebuie luat în considerare când este necesară vigilenţă sporită, de exemplu când se conduce un
vehicul.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt asociate, în principal, cu efectul farmacologic al ibuprofenului asupra sintezei de
prostaglandine. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dispepsia şi diareea, care apar, conform
estimărilor, la aproximativ 10–30% dintre pacienţii trataţi.
Evenimentele adverse cel puţin posibil asociate cu administrarea ibuprofen sunt prezentate în funcţie
de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă utilizând convenţia MedDRA. Se utilizează următoarele
grupe de frecvenţă: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000
şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită
Rare Meningită aseptică
Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie, agranulocitoză,
trombocitopenie, anemie aplastică
şi anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţie anafilactică
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate
Rare Depresie, stare confuzională
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli
Mai puţin frecvente Parestezie, somnolenţă
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări de auz
Rare Tinitus, vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm,
dispnee
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături,
durere abdominală, flatulenţă,
constipaţie, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer
gastric, ulceraţie bucală, perforaţie
gastro-intestinală
Foarte rare Pancreatită
Frecvenţă
necunoscută Colită şi boală Crohn
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, funcţie hepatică
deteriorată
Rare Leziuni hepatice
Foarte rare Insuficienţă hepatică
9
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie
Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură,
angioedem, reacţie de
fotosensibilitate
Foarte rare Forme severe ale reacţiilor cutanate
(de exemplu: eritem multiform,
reacţii buloase inclusiv sindrom
Stevens-Johnson și necroliză
epidermică toxică)
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Mai puţin frecvente Nefrotoxicitate în diferite forme, de
exemplu: nefrită interstiţială,
sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare Edem
Tulburări cardiace Cu frecvență
necunoscută Insuficienţă cardiacă, infarct
miocardic (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare Cu frecvență
necunoscută Hipertensiune arterială
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, (în special la o doză mare (2400 mg pe zi) se
poate asocia cu un risc ușor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu,
infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
Ulcerele, perforaţiile sau sângerările gastrointestinale pot fi uneori letale, în special pentru vârstnici
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării
plachetare. În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningita aseptică, au existat anumite forme
de boală autoimună subiacentă (în special, lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv
asociate).
De asemenea, în contextul tratamentului cu AINS, s-a observat apariţia edemului, hipertensiunii
arteriale şi insuficienţei cardiace, precum şi deteriorarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.
În mod excepţional, s-au produs complicaţii infecţioase grave la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv
la cazurile de varicelă. A fost descrisă exacerbarea inflamaţiilor provocate de infecţii (de exemplu,
dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Risc de apariţie a simptomelor la doze >80–100 mg/kg. La doze >200 mg/kg există riscul de apariţie a
simptomelor severe, deşi cu variabilitate considerabilă de la o persoană la altă. O doză de 560 mg/kg la
un copil cu vârsta de 15 luni a determinat intoxicaţie severă, o doză de 3,2 g la un copil cu vârsta de 6
ani a determinat intoxicaţie moderată, o doză de 2,8–4 g la un copil cu vârsta de 1½ ani şide 6 g la un
copil cu vârsta de 6 ani au determinat intoxicaţie severă chiar și după lavajul gastric, o doză de 8 g la
un adult a determinat intoxicaţie moderată şi >20 g la un adult a determinat intoxicaţie foarte severă. O
10
doză de 8 g administrată la un copil cu vârsta de 16 ani a determinat tulburări renale, iar la un
adolescent, o doză de 12 g utilizată concomitent cu alcool etilic, a determinat necroză tubulară acută.
Simptome
Simptomele principale sunt cele de la nivelul tractului gastro-intestinal, de exemplu greaţă, dureri
abdominale, vărsături (posibil cu striuri sanguinolente) şi cefalee, tinitus, confuzie şi nistagmus. La
doze mari, au apărut pierderea cunoştinţei, convulsii (în principal la copii). Pot apărea bradicardie,
scădere a tensiunii arteriale. Pot apărea acidoză metabolică, hipernatremie, tulburări renale, hematurie.
Posibil pot apărea tulburări hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hipotermie şi sindrom de
detresă respiratorie acută.
Tratament
Dacă este cazul, se recomandă lavaj gastric şi cărbune activat. În cazul tulburărilor gastro-intestinale,
se recomandă medicamente antiacide. În caz de hipotensiune arterială, se recomandă administrare
intravenoasă de lichide şi, dacă este necesar, suport inotrop. Se recomandă asigurarea unei diureze
adecvate. Sunt indicate corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-bazic. De
asemenea, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Mecanism de acţiune
Brufen aparţine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Conţine derivatul
p-izobutil hidrotrop al acidului propionic cu denumirea generică de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte
antiinflamatoarei, analgezice şi antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului
acetilsalicilic şi al indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat, probabil, cu
capacitatea sa de a inhiba sinteza de prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeşte timpul de sângerare prin
inhibarea reversibilă a agregării plachetare.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic
în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii
farmacocinetice arată că atunci când au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul
de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid acetilsalicilic
(81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau
agregării plachetare. Cu toate că există, incertitudini privind extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului în mod regulat și pe termen lung,
sa reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doză mică. Nu este probabil
niciun efect relevant clinic asociat utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinei la nivel renal. La pacienţii cu funcţie renală normală, acest
efect nu are o importanţă deosebită. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, decompensare cardiacă
sau insuficienţă hepatică, precum şi cu afecţiuni care implică modificări ale volumului plasmatic,
inhibarea sintezei de prostaglandină poate determina insuficienţă renală acută, retenţie de lichide şi
insuficienţă cardiacă. (vezi pct. 4.3.)
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastro-intestinal cu o biodisponibilitatea de
80-90%. Concentraţia serică maximă este obţinută după o oră până la două ore de la administrare.
Dacă medicamentul se administrează împreună cu alimente, concentraţia serică maximă este mai mică
11
şi se atinge mai lent decât în cazul în care se administrează în condiţii de repaus alimentar.
Biodisponibilitatea totală nu este influenţată considerabil de prezenţa alimentelor.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic
de distribuţie, la adult fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450, mai ales de către CYP2C9, în doi metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxiibuprofen
şi 3-carboxiibuprofen. După administrarea orală a medicamentului, ceva mai puţin de 90% din doza
orală de ibuprofen se poate regăsi în urină sub forma metaboliţilor oxidativi şi glucuronoconjugaţilor
acestora. Ibuprofenul se excretă foarte puţin nemodificat în urină.
Eliminare
Excreţia la nivelul rinichilor este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este completă teoretic la 24 ore după ultima
administrare.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În cazul în care nu există nicio deteriorare a funcţiei renale, se observă doar diferenţe mici,
nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic şi ale excreţiei renale între pacienţii tineri şi
vârstnici.
Copii
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, expunerea sistemică la ibuprofen după doza stabilită în funcţie de
greutatea corporală (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală), pare să fie similară cu a adulţilor.
La copiii cu vârsta de 3 luni până la 2,5 ani se pare că volumul de distribuţie (l/kg) şi clearance-ul
ibuprofenului (l/kg/oră) sunt mai mari decât la copiii cu vârsta peste 2,5 ani până la 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, comparativ cu pacienţii cu funcţia renală normală, s-au
raportat creşterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen şi creşterea
raportului ASC (S/R) enantiomeric.
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul final care efectuează şedinţe de dializă, valoarea medie a
fracţiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii
sănătoşi. Deteriorarea severă a funcţiei renale determină acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu
se cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi
4.4).
Insuficienţă hepatică
Boala hepatică alcoolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat o modificare
semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză care au insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) şi care au utilizat
ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 2 ori
şi raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel întâlnit la voluntarii
sănătoşi, sugerând o afectare a transformării metabolice a R-ibuprofenului în enantiomerul (S-) (vezi
pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranţei, cu excepţia celor care au fost deja luate
în considerare în prezentul rezumat al caracteristicilor produsului.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Lactoză monohidrat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al: 20, 30, 60 comprimate filmate.
Flacon din PEÎD cu capac din polipropenă: 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale privind eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BGP Products AB,
Box 1498, 171 29 Solna,
Suedia
8. NUMĂRUL(ELE)
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7460/2015/01-02-03-04-05-06-07
13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Martie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
