STURIBAN 0,1 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sturiban 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie conţine bimatoprost 0,1 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,2 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.
pH-ul soluției este 6,8-7,8 și osmolalitatea este 270-310 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cronic cu unghi deschis şi a hipertensiunii oculare
la adulţi (ca monoterapie sau ca tratament adjuvant la beta-blocante).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de o picătură în ochiul(ochii) afectat(ţi) o dată pe zi, administrată seara. Nu
trebuie utilizată mai mult de o doză pe zi, deoarece o administrare mai frecventă poate diminua efectul de
reducere a presiunii intraoculare.
2 Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Sturiban la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală
Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică moderată până la
severă şi, prin urmare, trebuie să fie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu antecedente de
boală hepatică uşoară sau valori anormale ale concentraţiilor plasmatice ale ALT (alanin
aminotransferază), AST (aspartat aminotransferază) şi/sau bilirubinei la momentul iniţial, bimatoprost 0,3
mg/ml picături oftalmice, soluţie nu a avut reacţii adverse asupra funcţiei hepatice de-a lungul a 24 de
luni.
Mod de administrare
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, fiecare trebuie
administrat separat la un interval de cel puţin 5 minute.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Sturiban 0,1 mg/ml este contraindicat la pacienţii la care s-a suspectat anterior o reacţie adversă la
clorura de benzalconiu, care a dus la întreruperea tratamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ocular
Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de creştere a genelor,
închidere la culoare a pielii pleoapelor şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost
observate în timpul tratamentului cu bimatoprost. Unele dintre aceste modificări pot avea caracter
permanent şi pot duce la diferenţe de aspect între ochi atunci când este tratat doar un singur ochi. Este
posibil ca pigmentarea accentuată a irisului să fie permanentă. Modificarea pigmentării este cauzată mai
degrabă de conţinutul crescut de melanină din melanocite decât de creşterea numărului de melanocite.
Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare
ale irisului observate în cazul administrării oftalmice a bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de mai
multe luni sau ani. În mod caracteristic, pigmentaţia brună din jurul pupilei se extinde concentric spre
periferia irisului şi întregul iris sau o parte a acestuia poate deveni brun mai închis. Nici nevii şi nici
pistruii irisului nu par să fie afectaţi de tratament. După 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului cu
bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 0,5%. După 12 luni, incidenţa cu bimatoprost
0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, a fost de 1,5% (vezi pct. 4.8 Tabelul 2) şi nu a crescut după 3 ani de
tratament. Pigmentarea ţesutului periorbital s-a dovedit reversibilă la unii pacienţi.
Edemul macular chistoid a fost raportat mai puţin frecvent (≥1/1000 şi la edem macular (de exemplu, pacienţi cu
afachie, pacienţi cu pseudofachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului).
S-au semnalat raportări spontane rare de reactivare a infiltrărilor corneei sau ale infecţiilor oculare
anterioare determinate de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Sturiban trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţii cu antecedente de infecţii oculare virale semnificative (de exemplu, herpes simplex)
sau uveită/irită.
3 Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular
inflamator, cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.
Cutanat
Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia Sturiban vine în mod repetat în contact cu
suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca Sturiban să fie administrat conform instrucţiunilor şi să
se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.
Respirator
compromisă. Chiar dacă există informaţii
limitate referitoare la pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică, au fost
înregistrate raportări de exacerbare a astmului bronşic, dispneei şi a bolii pulmonare obstructive cronice,
precum şi raportări de astm bronşic în timpul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Frecvenţa acestor
simptome este necunoscută. Pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică, astm bronşic sau cu funcţie
respiratorie compromisă în urma altor afecţiuni trebuie să fie trataţi cu atenţie.
Cardiovascular
Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu bloc cardiac mai sever decât cel de gradul unu sau cu
insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. A fost înregistrat un număr limitat de raportări spontane de
bradicardie sau hipotensiune arterială la utilizarea bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
Sturiban trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii predispuşi la un ritm cardiac lent sau tensiune
arterială mică.
Alte informaţii
În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a
demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate scădea
efectul de reducere a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.5). Pacienţii care utilizează Sturiban împreună
cu alţi analogi de prostaglandine trebuie să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.
Sturiban 0,1 mg/ml conţine conservantul clorură de benzalconiu (200 ppm), care poate fi absorbit de
lentilele de contact moi. Iritaţia oculară şi decolorarea lentilelor de contact moi pot apărea, de asemenea,
ct trebuie îndepărtate înainte de instilare şi
pot fi reaplicate la 15 minute după administrare.
Despre clorura de benzalconiu, utilizată frecvent cu rol de conservant în medicamentele oftalmice, s-a
raportat că produce keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulceroasă toxică. Deoarece Sturiban
0,1 mg/ml conţine clorură de benzalconiu 200 ppm (de patru ori concentraţia din bimatoprost 0,3 mg/ml
picături oftalmice), acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu xeroftalmie, la cei cu corneea lezată
şi la pacienţii care utilizează multiple medicamente sub formă de picături oftalmice care conţin clorură de
benzalconiu. În plus, este necesară monitorizarea în cazul utilizării prelungite la aceste grupe de pacienţi.
S-au semnalat raportări de keratită bacteriană asociată cu utilizarea de recipiente multidoză care conţin
medicamente cu administrare topică oftalmică. Aceste recipiente au fost contaminate accidental de către
pacienţii care, în majoritatea cazurilor, au avut concomitent o altă boală oculară. Pacienţii cu o leziune a
suprafeţei epiteliale oculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratită bacteriană.
Pacienţii trebuie instruiţi să nu permită vârfului flaconului de administrare să intre în contact cu ochiul
sau structurile din jurul acestuia pentru a evita lezarea ochiului şi contaminarea soluţiei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4 Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
La om, nu se anticipează interacţiuni, deoarece în urma administrării oculare a bimatoprost 0,3 mg/ml
picături oftalmice, soluţie, concentraţiile sistemice de bimatoprost sunt extrem de mici (mai mici de
0,2 ng/ml). Bimatoprost este metabolizat de diferite enzime pe multiple căi de metabolizare şi nu s-au
observat efecte asupra enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor în cadrul studiilor
preclinice.
În cadrul studiilor clinice, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost utilizat concomitent cu
diferite medicamente beta-blocante oftalmice fără dovezi ale unor interacţiuni.
Utilizarea concomitentă de Sturiban şi alte medicamente antiglaucomatoase în afara beta-blocantelor
topice nu a fost evaluată în timpul tratamentului adjuvant al glaucomului.
Există un potenţial de scădere a efectului de reducere a presiunii intraoculare al analogilor de
prostaglandine (de exemplu, Sturiban) la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, atunci când
sunt utilizaţi împreună cu alţi analogi de prostaglandine (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea bimatoprost la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari maternotoxice (vezi pct. 5.3).
Sturiban nu trebuie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă bimatoprost este eliminat în laptele uman. Studiile efectuate la animale au indicat
eliminarea bimatoprost în laptele matern. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe tratamentul
cu Sturiban trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru
femeie.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectele bimatoprost asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sturiban are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Similar oricărui tratament ocular, dacă după instilare apare o înceţoşare tranzitorie a vederii, pacientul
trebuie să aştepte până când vederea redevine clară înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul unui studiu clinic de fază III, cu durată de 12 luni s-a constat că aproximativ 38% dintre
pacienţii trataţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie au prezentat reacţii adverse. Cea mai
frecventă reacţie adversă raportată a fost hiperemia conjunctivală (majoritatea forme uşoare şi de natură
neinflamatoare) prezentă la 29% dintre pacienţi. Aproximativ 4% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul
din cauza unei reacţii adverse în cadrul studiului de 12 luni.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături
oftalmice, soluţie, sau în perioada de după punerea pe piaţă. Majoritatea au fost oculare, uşoare şi niciuna
5 nu a fost gravă.
Reacţiile adverse sunt prezentate în Tabelul 1 în funcție de fecvență și în ordinea descrescătoare a
gravităţii, pe aparate, sisteme şi organe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1 000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1 000); foarte rare (<1/10 000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 1
Clasificarea pe aparate, sisteme Frecvență Reacții adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvență necunoscută Reacții de hipersensibilitate, inclusiv
semne și simptome ale unei reacții
alergice la nivelul ochiului și dermatită
alergică
Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente Cefalee
Tulburări oculare Foarte frecvente Hiperemie conjunctivală
Frecvente Keratită punctată, iritaţie
oculară, prurit ocular, creştere a
genelor, durere oculară, eritem
palpebral, prurit palpebral
Mai puțin frecvente Astenopie, vedere înceţoşată,
afecţiuni conjunctivale, edem
conjunctival, hiperpigmentare a
irisului, madaroză, edem palpebral
Cu frecvență necunoscută Hiperpigmentare e irisului, edem
macular, pigmentație asociată cu
blefarită, modificări periorbitale și
palpebrale, inclusiv adâncire a șanțului
palpebral și uscăciunea ochiului
Tulburări respiratorii, toracice
și mediastinale Cu frecvență necunoscută Astm bronşic, exacerbare a
astmului bronşic, exacerbare a
bolii pulmonare obstructive
cronice şi dispneei
Tulburări gastro-intestinale Mai puțin frecvente Greaţă
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Frecvente Hiperpigmentare cutanată,
hipertricoză
Mai puțin frecvente Xerodermie, cruste la nivelul
marginei pleoapei, prurit
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Frecvente Iritaţie a zonei instilate
În cadrul studiilor clinice, peste 1 800 de pacienţi au fost trataţi cu Sturiban 0,3 mg/ml. Conform
datelor colectate din studiile clinice de fază III, cu Sturiban 0,3 mg/ml administrat în monoterapie şi ca
tratament adjuvant, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost:
• creştere a genelor la până la 45% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 7% după 2
ani şi la 2% după 3 ani
• hiperemie conjunctivală (în special minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter
neinflamator) la până la 44% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 13% după 2 ani
şi 12% după 3 ani
6 • prurit ocular la până la 14% din pacienţi în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 3%
după 2 ani şi 0% după 3 ani. Mai puţin de 9% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza
oricărei reacţii adverse în primul an, cu incidenţa întreruperilor la alţi pacienţi situându-se la
3% atât după 2, cât şi după 3 ani.
Reacţiile adverse suplimentare înregistrate cu bimatoprost 0,3 mg/ml sunt prezentate în Tabelul 2. Acesta
include, de asemenea reacţiile adverse apărute cu ambele formule, însă cu o frecvenţă diferită. Majoritatea
au fost oculare, uşoare spre moderate, şi niciuna nu a fost gravă: în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 2:
Clasificarea pe aparate, sisteme Frecvență Reacții adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Frecvente cefalee
Mai puțin frecvente ameţeli
Tulburări oculare Foarte frecvente Prurit ocular, creștere a genelor
Frecvente eroziune a corneei, arsură
oculară, conjunctivită alergică,
blefarită, scădere a acuităţii
vizuale, astenopatie, edem
conjunctival, senzaţie de corp
străin, xeroftalmie, durere
oculară, fotofobie, lăcrimare,
scurgeri oculare, tulburări de
vedere/vedere înceţoşată,
pigmentare crescută a irisului,
închidere la culoare a genelor
Mai puțin frecvente hemoragie retiniană, uveită,
edem macular cistoid, irită,
blefarospasm, retracţie a
genelor, eritem periorbital
Cu frecvență necunoscută enoftalmoză
Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Mai puțin frecvente hirsutism
Tulburări generale și la nivelul Mai puțin frecvente astenie
Investigații diagnostice Frecvente anomalii ale testelor de funcție hepatică
Reacţii adverse raportate la picăturile oftalmice care conţin fosfat:
Cazuri de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice
care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj şi este improbabil să se producă în urma administrării oculare.
În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Dacă bimatoprost este ingerat
accidental, următoarele informaţii pot fi utile: în studii cu durata de două săptămâni efectuate la şobolan şi
şoarece,la administrarea orală de doze de până la 100 mg/kg şi zi nu s-a produs niciun fel de toxicitate.
Această doză exprimată ca mg/m
2 este de cel puţin 210 ori mai mare decât ingerarea accidentală a unei
doze dintr-un flacon de bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie, la un copil de 10 kg.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, analogi de prostaglandine, codul ATC: S01EE03.
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea
filtrării umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi creşterea filtrării uveosclerale. Reducerea presiunii
intraoculare începe la aproximativ 4 ore de la prima administrare şi efectul maxim este atins în
aproximativ 8 - 12 ore. Durata efectului este menţinută timp de cel puţin 24 de ore.
Bimatoprost este un medicament hipotensiv ocular puternic. Este o prostamidă sintetică, înrudită
structural cu prostaglandina F2α (PGF2α), care nu acţionează prin intermediului niciunui receptor
cunoscut al prostaglandinei. Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou
descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidei nu a fost încă identificat
structural.
În cadrul unui studiu pivotal la adulţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice cu durata de 12 luni,
valorile diurne medii ale presiunii intraoculare (PIO) măsurate de-a lungul perioadei de studiu de 12 luni
au diferit cu maxim 1,1 mmHg pe parcursul unei zile şi nu au depăşit niciodată 17,7 mmHg.
Sturiban 0,1 mg/ml picături oftalmice conţine clorură de benzalconiu în concentraţie de 200 ppm.
Există o experienţă limitată în ceea ce priveşte utilizarea bimatoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi
deschis pseudoexfoliativ şi pigmentar şi cu glaucom cronic cu unghi închis cu iridotomie prezentă.
Nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra ritmului cardiac şi tensiunii arteriale
în studiile clinice.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Sturiban la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Bimatoprost penetrează corneea şi sclera umană foarte bine in vitro. În urma administrării oculare la
adulţi, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte mică fără acumulare în timp. În urma administrării
8 oculare o dată pe zi a unei picături de bimatoprost 0,3 mg/ml în ambii ochi timp de două săptămâni,
concentraţiile sanguine au atins maximul în interval de 10 minute după dozare şi au scăzut sub limita
inferioară de detecție (0,025 ng/ml) în decurs de 1,5 ore de la dozare. Valorile medii ale C
max şi ASC 0-
24h au fost similare în zilele 7 şi 14 la aproximativ 0,08 ng/ml, respectiv 0,09 ng•oră/ml, indicând
atingerea unei concentraţii constante de bimatoprost în decursul primei săptămâni de dozare oculară.
Distribuţie
Bimatoprost este distribuit moderat în ţesuturile organismului şi volumul de distribuţie sistemic la om la
starea de echilibru a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se află, în principal, în plasmă.
Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%.
Metabolizare
Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină odată ce ajunge în circulaţia sistemică în urma
administrării oculare. Apoi, bimatoprost este supus oxidării, N-dietilării şi glucuronoconjugării pentru a
forma o varietate diversă de metaboliţi.
Eliminare
Bimatoprost este eliminat, în principal, prin excreţie renală, până la 67% din doza administrată intravenos
voluntarilor sănătoşi a fost excretată în urină, 25% din doză a fost excretată prin materii fecale. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat în urma administrării intravenoase, a fost de
aproximativ 45 de minute; clearance-ul total sanguin fiind de 1,5 l/oră şi kg.
Caracteristici la pacienţii vârstnici
În urma administrării de două ori pe zi a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, valoarea
medie a ASC
0-24hr de 0,0634 ng•oră/ml bimatoprost la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau mai mult) a
fost semnificativ mai mare faţă de 0,0218 ng•oră/ml la adulţii tineri sănătoşi. Cu toate acestea, această
concluzie nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru vârstnici,
cât şi pentru subiecţii tineri a rămas extrem de mică în urma administrării oculare. Nu s-a produs în timp
nicio acumulare de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la vârstnici şi la pacienţii
tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
Maimuţele cărora li s-au administrat concentraţii oculare de bimatoprost de ≥ 0,3 mg/ml zilnic timp de 1
an au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi efecte perioculare reversibile asociate dozei
caracterizate printr-un şanţ superior şi/sau inferior proeminent şi o lărgire a fantei palpebrale.
Pigmentarea accentuată a irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producţiei de melanină
în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau
microscopice asociate efectelor perioculare, iar mecanismul de acţiune pentru modificările perioculare
este necunoscut.
Bimatoprost nu s-a dovedit a fi mutagen sau carcinogen într-o serie de studii in vitro şi in vivo.
Bimatoprost nu a afectat fertilitatea la şobolani până la doze de 0,6 mg/kg şi zi (cel puţin de 10
3 ori mai
mari decât expunerea anticipată la om). În studiile privind dezvoltarea embrionară/fetală, s-au observat
avorturi, dar nu şi efecte asupra dezvoltării la şoareci şi şobolani la doze care au fost de minim 860 de ori
sau, respectiv, de 1 700 ori mai mari decât doza la om. Aceste doze au dus la expuneri sistemice de
9 minim 33 sau, respectiv, 97 de ori mai mari decât expunerea anticipată la om. În studiile peri/postnatale la
şobolan, toxicitatea maternă a determinat o reducerea a duratei de gestaţie, deces fetal şi greutate scăzută
a puilor la ≥0,3 mg/kg şi zi (de minim 41 de ori mai mare decât expunerea anticipată la om). Funcţiile
neurocomportamentale ale puilor nu au fost afectate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu
Clorură de sodiu
Fosfat disodic heptahidrat
Acid citric monohidrat
Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
4 săptămâni de la prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din polietilenă de joasă densitate (PEJD), de culoare albă, cu picurător din PEJD și capac din
sub formă de inel. Fiecare flacon are un
volum de umplere de 3 ml.
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii care conţin 1, 3 și 6 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76-78, IS-220
Hafnarfjörður
Islanda
10
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8256/2015/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sturiban 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie conţine bimatoprost 0,1 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,2 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.
pH-ul soluției este 6,8-7,8 și osmolalitatea este 270-310 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cronic cu unghi deschis şi a hipertensiunii oculare
la adulţi (ca monoterapie sau ca tratament adjuvant la beta-blocante).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de o picătură în ochiul(ochii) afectat(ţi) o dată pe zi, administrată seara. Nu
trebuie utilizată mai mult de o doză pe zi, deoarece o administrare mai frecventă poate diminua efectul de
reducere a presiunii intraoculare.
2 Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Sturiban la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală
Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică moderată până la
severă şi, prin urmare, trebuie să fie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu antecedente de
boală hepatică uşoară sau valori anormale ale concentraţiilor plasmatice ale ALT (alanin
aminotransferază), AST (aspartat aminotransferază) şi/sau bilirubinei la momentul iniţial, bimatoprost 0,3
mg/ml picături oftalmice, soluţie nu a avut reacţii adverse asupra funcţiei hepatice de-a lungul a 24 de
luni.
Mod de administrare
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, fiecare trebuie
administrat separat la un interval de cel puţin 5 minute.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Sturiban 0,1 mg/ml este contraindicat la pacienţii la care s-a suspectat anterior o reacţie adversă la
clorura de benzalconiu, care a dus la întreruperea tratamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ocular
Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de creştere a genelor,
închidere la culoare a pielii pleoapelor şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost
observate în timpul tratamentului cu bimatoprost. Unele dintre aceste modificări pot avea caracter
permanent şi pot duce la diferenţe de aspect între ochi atunci când este tratat doar un singur ochi. Este
posibil ca pigmentarea accentuată a irisului să fie permanentă. Modificarea pigmentării este cauzată mai
degrabă de conţinutul crescut de melanină din melanocite decât de creşterea numărului de melanocite.
Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare
ale irisului observate în cazul administrării oftalmice a bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de mai
multe luni sau ani. În mod caracteristic, pigmentaţia brună din jurul pupilei se extinde concentric spre
periferia irisului şi întregul iris sau o parte a acestuia poate deveni brun mai închis. Nici nevii şi nici
pistruii irisului nu par să fie afectaţi de tratament. După 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului cu
bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 0,5%. După 12 luni, incidenţa cu bimatoprost
0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, a fost de 1,5% (vezi pct. 4.8 Tabelul 2) şi nu a crescut după 3 ani de
tratament. Pigmentarea ţesutului periorbital s-a dovedit reversibilă la unii pacienţi.
Edemul macular chistoid a fost raportat mai puţin frecvent (≥1/1000 şi la edem macular (de exemplu, pacienţi cu
afachie, pacienţi cu pseudofachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului).
S-au semnalat raportări spontane rare de reactivare a infiltrărilor corneei sau ale infecţiilor oculare
anterioare determinate de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Sturiban trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţii cu antecedente de infecţii oculare virale semnificative (de exemplu, herpes simplex)
sau uveită/irită.
3 Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular
inflamator, cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.
Cutanat
Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia Sturiban vine în mod repetat în contact cu
suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca Sturiban să fie administrat conform instrucţiunilor şi să
se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.
Respirator
compromisă. Chiar dacă există informaţii
limitate referitoare la pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică, au fost
înregistrate raportări de exacerbare a astmului bronşic, dispneei şi a bolii pulmonare obstructive cronice,
precum şi raportări de astm bronşic în timpul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Frecvenţa acestor
simptome este necunoscută. Pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică, astm bronşic sau cu funcţie
respiratorie compromisă în urma altor afecţiuni trebuie să fie trataţi cu atenţie.
Cardiovascular
Sturiban nu a fost studiat la pacienţii cu bloc cardiac mai sever decât cel de gradul unu sau cu
insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. A fost înregistrat un număr limitat de raportări spontane de
bradicardie sau hipotensiune arterială la utilizarea bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie.
Sturiban trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii predispuşi la un ritm cardiac lent sau tensiune
arterială mică.
Alte informaţii
În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a
demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate scădea
efectul de reducere a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.5). Pacienţii care utilizează Sturiban împreună
cu alţi analogi de prostaglandine trebuie să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.
Sturiban 0,1 mg/ml conţine conservantul clorură de benzalconiu (200 ppm), care poate fi absorbit de
lentilele de contact moi. Iritaţia oculară şi decolorarea lentilelor de contact moi pot apărea, de asemenea,
ct trebuie îndepărtate înainte de instilare şi
pot fi reaplicate la 15 minute după administrare.
Despre clorura de benzalconiu, utilizată frecvent cu rol de conservant în medicamentele oftalmice, s-a
raportat că produce keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulceroasă toxică. Deoarece Sturiban
0,1 mg/ml conţine clorură de benzalconiu 200 ppm (de patru ori concentraţia din bimatoprost 0,3 mg/ml
picături oftalmice), acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu xeroftalmie, la cei cu corneea lezată
şi la pacienţii care utilizează multiple medicamente sub formă de picături oftalmice care conţin clorură de
benzalconiu. În plus, este necesară monitorizarea în cazul utilizării prelungite la aceste grupe de pacienţi.
S-au semnalat raportări de keratită bacteriană asociată cu utilizarea de recipiente multidoză care conţin
medicamente cu administrare topică oftalmică. Aceste recipiente au fost contaminate accidental de către
pacienţii care, în majoritatea cazurilor, au avut concomitent o altă boală oculară. Pacienţii cu o leziune a
suprafeţei epiteliale oculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratită bacteriană.
Pacienţii trebuie instruiţi să nu permită vârfului flaconului de administrare să intre în contact cu ochiul
sau structurile din jurul acestuia pentru a evita lezarea ochiului şi contaminarea soluţiei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4 Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
La om, nu se anticipează interacţiuni, deoarece în urma administrării oculare a bimatoprost 0,3 mg/ml
picături oftalmice, soluţie, concentraţiile sistemice de bimatoprost sunt extrem de mici (mai mici de
0,2 ng/ml). Bimatoprost este metabolizat de diferite enzime pe multiple căi de metabolizare şi nu s-au
observat efecte asupra enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor în cadrul studiilor
preclinice.
În cadrul studiilor clinice, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost utilizat concomitent cu
diferite medicamente beta-blocante oftalmice fără dovezi ale unor interacţiuni.
Utilizarea concomitentă de Sturiban şi alte medicamente antiglaucomatoase în afara beta-blocantelor
topice nu a fost evaluată în timpul tratamentului adjuvant al glaucomului.
Există un potenţial de scădere a efectului de reducere a presiunii intraoculare al analogilor de
prostaglandine (de exemplu, Sturiban) la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, atunci când
sunt utilizaţi împreună cu alţi analogi de prostaglandine (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea bimatoprost la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat
efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari maternotoxice (vezi pct. 5.3).
Sturiban nu trebuie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă bimatoprost este eliminat în laptele uman. Studiile efectuate la animale au indicat
eliminarea bimatoprost în laptele matern. Decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe tratamentul
cu Sturiban trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru
femeie.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectele bimatoprost asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sturiban are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Similar oricărui tratament ocular, dacă după instilare apare o înceţoşare tranzitorie a vederii, pacientul
trebuie să aştepte până când vederea redevine clară înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul unui studiu clinic de fază III, cu durată de 12 luni s-a constat că aproximativ 38% dintre
pacienţii trataţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie au prezentat reacţii adverse. Cea mai
frecventă reacţie adversă raportată a fost hiperemia conjunctivală (majoritatea forme uşoare şi de natură
neinflamatoare) prezentă la 29% dintre pacienţi. Aproximativ 4% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul
din cauza unei reacţii adverse în cadrul studiului de 12 luni.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături
oftalmice, soluţie, sau în perioada de după punerea pe piaţă. Majoritatea au fost oculare, uşoare şi niciuna
5 nu a fost gravă.
Reacţiile adverse sunt prezentate în Tabelul 1 în funcție de fecvență și în ordinea descrescătoare a
gravităţii, pe aparate, sisteme şi organe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1 000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1 000); foarte rare (<1/10 000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 1
Clasificarea pe aparate, sisteme Frecvență Reacții adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvență necunoscută Reacții de hipersensibilitate, inclusiv
semne și simptome ale unei reacții
alergice la nivelul ochiului și dermatită
alergică
Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente Cefalee
Tulburări oculare Foarte frecvente Hiperemie conjunctivală
Frecvente Keratită punctată, iritaţie
oculară, prurit ocular, creştere a
genelor, durere oculară, eritem
palpebral, prurit palpebral
Mai puțin frecvente Astenopie, vedere înceţoşată,
afecţiuni conjunctivale, edem
conjunctival, hiperpigmentare a
irisului, madaroză, edem palpebral
Cu frecvență necunoscută Hiperpigmentare e irisului, edem
macular, pigmentație asociată cu
blefarită, modificări periorbitale și
palpebrale, inclusiv adâncire a șanțului
palpebral și uscăciunea ochiului
Tulburări respiratorii, toracice
și mediastinale Cu frecvență necunoscută Astm bronşic, exacerbare a
astmului bronşic, exacerbare a
bolii pulmonare obstructive
cronice şi dispneei
Tulburări gastro-intestinale Mai puțin frecvente Greaţă
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Frecvente Hiperpigmentare cutanată,
hipertricoză
Mai puțin frecvente Xerodermie, cruste la nivelul
marginei pleoapei, prurit
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Frecvente Iritaţie a zonei instilate
În cadrul studiilor clinice, peste 1 800 de pacienţi au fost trataţi cu Sturiban 0,3 mg/ml. Conform
datelor colectate din studiile clinice de fază III, cu Sturiban 0,3 mg/ml administrat în monoterapie şi ca
tratament adjuvant, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost:
• creştere a genelor la până la 45% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 7% după 2
ani şi la 2% după 3 ani
• hiperemie conjunctivală (în special minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter
neinflamator) la până la 44% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 13% după 2 ani
şi 12% după 3 ani
6 • prurit ocular la până la 14% din pacienţi în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 3%
după 2 ani şi 0% după 3 ani. Mai puţin de 9% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza
oricărei reacţii adverse în primul an, cu incidenţa întreruperilor la alţi pacienţi situându-se la
3% atât după 2, cât şi după 3 ani.
Reacţiile adverse suplimentare înregistrate cu bimatoprost 0,3 mg/ml sunt prezentate în Tabelul 2. Acesta
include, de asemenea reacţiile adverse apărute cu ambele formule, însă cu o frecvenţă diferită. Majoritatea
au fost oculare, uşoare spre moderate, şi niciuna nu a fost gravă: în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 2:
Clasificarea pe aparate, sisteme Frecvență Reacții adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Frecvente cefalee
Mai puțin frecvente ameţeli
Tulburări oculare Foarte frecvente Prurit ocular, creștere a genelor
Frecvente eroziune a corneei, arsură
oculară, conjunctivită alergică,
blefarită, scădere a acuităţii
vizuale, astenopatie, edem
conjunctival, senzaţie de corp
străin, xeroftalmie, durere
oculară, fotofobie, lăcrimare,
scurgeri oculare, tulburări de
vedere/vedere înceţoşată,
pigmentare crescută a irisului,
închidere la culoare a genelor
Mai puțin frecvente hemoragie retiniană, uveită,
edem macular cistoid, irită,
blefarospasm, retracţie a
genelor, eritem periorbital
Cu frecvență necunoscută enoftalmoză
Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială
Afecțiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Mai puțin frecvente hirsutism
Tulburări generale și la nivelul Mai puțin frecvente astenie
Investigații diagnostice Frecvente anomalii ale testelor de funcție hepatică
Reacţii adverse raportate la picăturile oftalmice care conţin fosfat:
Cazuri de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice
care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj şi este improbabil să se producă în urma administrării oculare.
În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Dacă bimatoprost este ingerat
accidental, următoarele informaţii pot fi utile: în studii cu durata de două săptămâni efectuate la şobolan şi
şoarece,la administrarea orală de doze de până la 100 mg/kg şi zi nu s-a produs niciun fel de toxicitate.
Această doză exprimată ca mg/m
2 este de cel puţin 210 ori mai mare decât ingerarea accidentală a unei
doze dintr-un flacon de bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie, la un copil de 10 kg.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, analogi de prostaglandine, codul ATC: S01EE03.
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea
filtrării umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi creşterea filtrării uveosclerale. Reducerea presiunii
intraoculare începe la aproximativ 4 ore de la prima administrare şi efectul maxim este atins în
aproximativ 8 - 12 ore. Durata efectului este menţinută timp de cel puţin 24 de ore.
Bimatoprost este un medicament hipotensiv ocular puternic. Este o prostamidă sintetică, înrudită
structural cu prostaglandina F2α (PGF2α), care nu acţionează prin intermediului niciunui receptor
cunoscut al prostaglandinei. Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou
descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidei nu a fost încă identificat
structural.
În cadrul unui studiu pivotal la adulţi cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice cu durata de 12 luni,
valorile diurne medii ale presiunii intraoculare (PIO) măsurate de-a lungul perioadei de studiu de 12 luni
au diferit cu maxim 1,1 mmHg pe parcursul unei zile şi nu au depăşit niciodată 17,7 mmHg.
Sturiban 0,1 mg/ml picături oftalmice conţine clorură de benzalconiu în concentraţie de 200 ppm.
Există o experienţă limitată în ceea ce priveşte utilizarea bimatoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi
deschis pseudoexfoliativ şi pigmentar şi cu glaucom cronic cu unghi închis cu iridotomie prezentă.
Nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra ritmului cardiac şi tensiunii arteriale
în studiile clinice.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Sturiban la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Bimatoprost penetrează corneea şi sclera umană foarte bine in vitro. În urma administrării oculare la
adulţi, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte mică fără acumulare în timp. În urma administrării
8 oculare o dată pe zi a unei picături de bimatoprost 0,3 mg/ml în ambii ochi timp de două săptămâni,
concentraţiile sanguine au atins maximul în interval de 10 minute după dozare şi au scăzut sub limita
inferioară de detecție (0,025 ng/ml) în decurs de 1,5 ore de la dozare. Valorile medii ale C
max şi ASC 0-
24h au fost similare în zilele 7 şi 14 la aproximativ 0,08 ng/ml, respectiv 0,09 ng•oră/ml, indicând
atingerea unei concentraţii constante de bimatoprost în decursul primei săptămâni de dozare oculară.
Distribuţie
Bimatoprost este distribuit moderat în ţesuturile organismului şi volumul de distribuţie sistemic la om la
starea de echilibru a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se află, în principal, în plasmă.
Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%.
Metabolizare
Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină odată ce ajunge în circulaţia sistemică în urma
administrării oculare. Apoi, bimatoprost este supus oxidării, N-dietilării şi glucuronoconjugării pentru a
forma o varietate diversă de metaboliţi.
Eliminare
Bimatoprost este eliminat, în principal, prin excreţie renală, până la 67% din doza administrată intravenos
voluntarilor sănătoşi a fost excretată în urină, 25% din doză a fost excretată prin materii fecale. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat în urma administrării intravenoase, a fost de
aproximativ 45 de minute; clearance-ul total sanguin fiind de 1,5 l/oră şi kg.
Caracteristici la pacienţii vârstnici
În urma administrării de două ori pe zi a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, valoarea
medie a ASC
0-24hr de 0,0634 ng•oră/ml bimatoprost la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau mai mult) a
fost semnificativ mai mare faţă de 0,0218 ng•oră/ml la adulţii tineri sănătoşi. Cu toate acestea, această
concluzie nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru vârstnici,
cât şi pentru subiecţii tineri a rămas extrem de mică în urma administrării oculare. Nu s-a produs în timp
nicio acumulare de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la vârstnici şi la pacienţii
tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru uzul clinic.
Maimuţele cărora li s-au administrat concentraţii oculare de bimatoprost de ≥ 0,3 mg/ml zilnic timp de 1
an au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi efecte perioculare reversibile asociate dozei
caracterizate printr-un şanţ superior şi/sau inferior proeminent şi o lărgire a fantei palpebrale.
Pigmentarea accentuată a irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producţiei de melanină
în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau
microscopice asociate efectelor perioculare, iar mecanismul de acţiune pentru modificările perioculare
este necunoscut.
Bimatoprost nu s-a dovedit a fi mutagen sau carcinogen într-o serie de studii in vitro şi in vivo.
Bimatoprost nu a afectat fertilitatea la şobolani până la doze de 0,6 mg/kg şi zi (cel puţin de 10
3 ori mai
mari decât expunerea anticipată la om). În studiile privind dezvoltarea embrionară/fetală, s-au observat
avorturi, dar nu şi efecte asupra dezvoltării la şoareci şi şobolani la doze care au fost de minim 860 de ori
sau, respectiv, de 1 700 ori mai mari decât doza la om. Aceste doze au dus la expuneri sistemice de
9 minim 33 sau, respectiv, 97 de ori mai mari decât expunerea anticipată la om. În studiile peri/postnatale la
şobolan, toxicitatea maternă a determinat o reducerea a duratei de gestaţie, deces fetal şi greutate scăzută
a puilor la ≥0,3 mg/kg şi zi (de minim 41 de ori mai mare decât expunerea anticipată la om). Funcţiile
neurocomportamentale ale puilor nu au fost afectate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu
Clorură de sodiu
Fosfat disodic heptahidrat
Acid citric monohidrat
Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
4 săptămâni de la prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din polietilenă de joasă densitate (PEJD), de culoare albă, cu picurător din PEJD și capac din
sub formă de inel. Fiecare flacon are un
volum de umplere de 3 ml.
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii care conţin 1, 3 și 6 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76-78, IS-220
Hafnarfjörður
Islanda
10
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8256/2015/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
