LEVOFLOXACINA SANDOZ 5 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Fiecare 50 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 250 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Fiecare 100 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 500 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 0,15 mmol (3,5 mg) (sub formă de clorură).
50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,7 mmol (177,1 mg) (sub formă de clorură).
100 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 15,4 mmol (354,2 mg) (sub formă de clorură).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, de culoare galben-verzuie fără particule.
pH-ul soluţiei perfuzabile este de aproximativ 4,8.
Osmolalitatea soluţiei perfuzabile este de aproximativ 280-340 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Pentru infecțiile menționate mai sus levofloxacina trebuie utilizată numai dacă medicamentele antibacteriene
obișnuite în astfel de cazuri nu sunt recomandate pentru tratamentul inițial al acestor infecții.
Pielonefrite și infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct.4.4)
Prostatită bacteriană cronică
Antrax inhalat: profilaxie postexpunere și tratament curativ (vezi pct.4.4)
2
Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau
de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen
suspectat. După utilizarea iniţială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu
levofloxacină poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală adecvată, conform
recomandărilor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru comprimatele filmate şi după cum se
consideră adecvat pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenţei dintre formele orală şi parenterală,
se pot utiliza aceleaşi doze.
Mod de administrare
Se pot administra următoarele doze de levofloxacină perfuzabilă:
Doze la pacienţii cu funcţie renală normală
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schemă terapeutică zilnică
(în funcţie de severitate) Durata tratamentului
1
(în raport cu severitatea)
Pneumonie comunitară dobândită 500 mg o dată sau de două ori
pe zi 7 – 14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar 500 mg o dată pe zi* 7 – 14 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 de zile
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate 500 mg o dată sau de două ori pe
zi 7 – 14 zile
Inhalare de Antrax 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
1
Durata tratamentului include tratamentul administrat intravenos plus cel oral. Timpul necesar schimbării
tratamentului de la administrare intravenoasă la orală depinde de starea clinică, dar este normal de 2-4 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Doze la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schemă terapeutică
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50 - 20 ml/min apoi:125 mg/24 oreapoi:250 mg/24 oreapoi : 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min
(incluzând hemodializa şi
DPAC) 1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1
Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă
3
(DPAC).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o măsură
semnificativă şi este excretată, în principal, pe cale renală.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia celei impuse de starea funcţiei renale (vezi
pct. 4.4 – “Tendinita și ruptura de tendon” și “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de
creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Levofloxaciă soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o dată sau de
două ori pe zi. Timpul de perfuzare trebuie să fie de cel puțin 30 minute pentru 250 mg sau 60 minute pentru
500 mg Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilități vezi pct. 6.2 și pentru compatibilitatea cu alte soluții perfuzabile vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie utilizat:
la pacienți cu hipersensibilitate la levofloxacină sau altă chinolonă şi la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1;
la pacienţi cu epilepsie;
la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea de
fluorochinolone;
la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
în timpul sarcinii;
la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este foarte probabil ca bacteriile S. aureus rezistente la meticilină să aibă rezistență încrucişată la
fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Ca urmare, levofloxacina nu este recomandată în tratamentul
infecţiilor determinate de S. aureus rezistenţi la meticilină cunoscute sau suspectate, cu excepţia cazurilor când
sensibilitatea organismului la levofloxacină a fost confirmată de rezultatele de laborator (și medicamentele
antibacteriene recomandate în mod uzual pentru infecțiile SARM sunt considerați neadecvați).
Rezistența la fluorchinolone pentru E.coli – cel mai frecvent agent patogen implicat în infecțiile de tract urinar –
variază la nivelul Uniunii Europene. Se recomandă ca prescriptorii să țină cont de prevalența locală a rezistenței
E.coli la fluorchinolone.
Inhalare de Antrax: Utilizarea la om depinde de sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis și pe baza datelor
experimentale obținute la animale precum și a datelor limitate de la om. Medicii prescriptori trebuie să țină cont
de datele naționale/internaționale cu privire la tratamentul pentru antrax.
Durata perfuziei
Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei cu Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă de cel
puţin 30 minute pentru 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg. Se cunoaşte din cazul ofloxacinei că, în timpul
perfuziei, pot apărea tahicardia şi o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecinţă a
scăderii profunde a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere
semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină, (izomerul l-al ofloxacinei) perfuzia
trebuie întreruptă imediat.
Conținutul de sodiu
4
Acest medicament conține 177,1 mg (7,7 mmol) sodiu per 50 ml soluție (1,77 g/l) sau 354,2 mg (15,4 mmol)
sodiu per 100 ml soluție (3,54 g/l). Trebuie avut în vedere în cazul pacienților care urmează o dietă cu sodiu.
Tendinite şi rupturi ale tendoanelor
Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Achile este cel mai frecvent implicat şi se poate ajunge la
ruptura lui. Riscul de tendinită şi ruptură a tendonului, uneori bilaterală, poate apare în 48 ore de la inițierea
tratamentului cu levofloxacină și a fost raportat la mai multe luni după întreruperea tratamentului. Riscul pentru
tendinită și rupturi ale tendoanelor este crescut la vârste peste 60 ani la pacienții care primesc doze zilnice de
1000 mg și la pacienții care utilizează corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la persoanele în vârstă pe
baza clearance-ului la creatinină (vezi pct.4.2). Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor
pacienţi, dacă li se prescrie levofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să fie consultaţi de medicul lor dacă prezintă
simptome de tendinită.
Dacă se suspectează tendinita, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul
adecvat (de exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct.4.3 și 4.8).
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea, în special forma severă, persistentă cu/sau fără hemoragie apărută în cursul sau după tratamentul cu
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă (incluzând forma care apare la mai multe săptămâni de la
tratament), poate prezenta simptomele infecţiei asociate cu Clostridium difficile. CPAC poate avea forme diferite
de severitate de la ușoară la forme severe care pun viața în pericol, cea mai severă formă este colita
pseudomembranoasă (vezi pct.4.8).
Prin urmare trebuie avut în vedere acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree severă pe parcursul sau după
tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau confirmă colita pseudomembranoasă, tratamentul cu
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie întrerupt imediat şi trebuie inițiat fără întârziere
tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situaţie
clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot reduce pragul convulsivant și pot iniția convulsii. Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție
perfuzabilă este contraindicat la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct.4.3) şi, similar altor chinolone,
trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii predispuşi la convulsii sau cei cărora li se administrează
tratament concomitent ce substanțe active care reduc pragul cerebral convulsivant cum este teofilina (vezi pct.
4.5). În caz de crize convulsive (vezi pct.4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.
Pacienţi cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii
hemolitice în cazul tratamentului cu medicamente antibacteriene chinolonice. Prin urmare, dacă levofloxacina
trebuie utilizată la acești pacienți, trebuie monitorizată apariția potențială a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de levofloxacină trebuie ajustată la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibiltate
Levofloxacina poate produce reacţii de hipersensibiltate grave, potenţial letale (de exemplu, angioedem până la
şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să întrerupă
imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau medicului din departamentul de urgenţă, care va iniţia
măsurile de urgenţă adecvate.
Reacții buloase severe
În cazul administării levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții cutanate buloase severe cum sunt
sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct.4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să se
adreseze medicului imediat înainte de a continua tratamentul dacă apar reacții cutanate și/sau la nivelul
mucoaselor.
Tulburări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând hipoglicemie și hiperglicemie, de
obicei la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un antidiabetic oral (de exemplu,
5
glibenclamidă) sau insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La aceşti pacienţi cu diabet zaharat,
se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Prevenirea fotosensibilizării
În urma tratamentului cu levofloxacină a fost raportată fotosensibilitatea (vezi pct.4.8). Se recomandă ca pacienţii
să nu se expună inutil la lumină solară puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete,
solar), pe parcursul tratamentului și 48 ore după întreruperea acestuia pentru a preveni fotosensibilizarea.
Patienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Datorită unor posibile creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţiei
hemoragiei la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu,
warfarina), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt administrate concomitent
(vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţii cărora li se administrează chinolone, inclusiv
levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de
auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul
prezintă astfel de reacţii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă şi instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu antecedente de
afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie, la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
sindrom de interval QT prelungit congenital;
utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Persoanele vârstnice și femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, trebuie acordată atenție la utilizarea de fluorchinolone, inclusiv levofloxacina la aceste categorii. (vezi
pct. 4.2 Persoane vârstnice, 4.5, 4,8 și 4,9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică senzitivă sau
senzitivo-motorie, care poate avea un debut rapid (vezi pct. 4.8). Administrarea de levofloxacină trebuie
întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni
ireversibile.
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică care
poate pune viaţa în pericol, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct.
4.8). Patienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome
de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercr
omă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Exacerbarea miasteniei gravis
Fluorchinolonele, incluzând levofloxacina, prezintă activitate neuromusculară blocantă și pot exacerba
slăbiciunea musculară la pacienții cu miastenia gravis. Reacțiile adverse post punere pe piață inclusiv deces și
suport respirator au fost asociate cu utilizarea de fluorchinolone la pacienții cu miastenia gravis. Levofloxacina
nu este recomandată la pacienții cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări de vedere
În cazul în care apar tulburări de vedere sau alte efecte la nivel ocular, trebuie să vă adresați imediat unui medic
oftalmolog (vezi pct. 4.7 și 4.8).
Suprainfectare
6
Utilizarea levofloxacinei, în special în cazul administrării prelungite poate determina creșterea organismelor
rezistente. În cazul în care suprainfectarea apare pe parcursul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.
Interferarea cu testele de laborator
La pacienții tratați cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate determina rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesar să se efectueze determinarea de opiacee prin metode mai specifice.
Levofloxacina poate inhiba creșterea Mycobacterium tuberculosis și, prin urmare, poate determina rezultate fals
negative la determinarea bacteriologică a tuberculozei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-a evidenţiat niciun fel de interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină.
Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele
sunt administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care
scad pragul convulsivant.
Concentraţiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta se datorează
faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate
acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele farmacocinetice semnificative statistic să fie
relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară o atenţie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii importante
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într-o
măsură relevantă din punct de vedere clinic, când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33%, când a fost administrată concomitent cu
levofloxacină.
Antagonişti ai vitaminei K
Au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia
hemoragiilor, care pot fi severe, la pacienţii cărora li se administrează levofloxacină în asociere cu un antagonist
al vitaminei K (de exemplu, warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la pacienţii cărora
li se administrează antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie, de asemenea, utilizată cu prudenţă la pacienţii
cărora li se administrează medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmicele din clasele IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice) (vezi pct. 4.4
–Prelungirea intervalului QT).
Alte informaţii importante
7
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetic levofloxacina nu a afectat farmacocinetica teofilinei (care este un
substrat de probă pentru izoenzima CYP1A2), arătând că levofloxacina nu este un inhibitor al izoenzimei
CYP1A2.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele referitoare la utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au arătat
efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Cu toate
acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza riscului demonstrat experimental de leziuni produse de
fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
levofloxacina nu trebuie utilizat la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacina este contraindicată la femeile care alăptează. Sunt date insuficiente cu privire la eliminarea
levofloxacinei în laptele matern; oricum, alte fluorchinolone se elimină în laptele matern. În absenţa datelor la om şi
din cauza riscului demonstrat experimental de leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care
suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la
femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu afectează în niciun fel fertilitatea și performanțele asupra reproducerii la șobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse ale levofloxacinei (cum ar fi ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
capacitatea de concentrare şi reacţie şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au
importanţă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor şi la folosirea utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste
8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000
şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Aparate, sisteme,
organe Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Cu frecvenţă
necunoscută (care nu
poate fi estimată din
datele disponibile)
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice
incluzând infecție
cu Candida
Microorganisme
rezistente
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie,
Eozinofilie Trombocitopenie,
Neutropenie Pancitopenie,
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem
Hipersensibilitate
(vezi pct. 4.4) Șoc anafilactic a
Șoc anafilactoid b
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie (vezi
8
metabolice şi de
nutriţie
special la pacienţi
cu diabet zaharat
(vezi pct. 4.4) pct. 4.4)
Comă hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Insomnie Anxietate
Stare
confuzională
Nervozitate Reacţii psihotice
(cu halucinații,
paranoia)
Depresie
Agitație
Vise anormale
Coșmaruri Tulburări psihotice cu
comportament de
auto-vătămare
incluzând ideație
suicidară sau tentativă
de suicid (vezi pct.
4.4).
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Amețeli Somnolență
Tremor
Disgeuzie Convulsii (vezi pct.
4.3 și 4.4)
Parestezii Neuropatie periferică
senzitivă (vezi pct.
4.4)
Neuropatie periferică
senzitivo-motorie
(vezi pct. 4.4)
Parosmie incluzând
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană benignă
Tulburări
oculare
Tulburări de vedere
cum este vederea
încețoșată (vezi
pct. 4.4) Pierdere tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij Tinitus Surditate
Afectare a auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie
Palpitații Tahicardie
ventriculară care poate
determina stop cardiac
Aritmie ventriculară și
torsada vârfurilor
(raportată predominant
la pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea QT),
Prelungire QT pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi pct.
4.9)
Tulburări
vasculare
Flebită Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Pneumonită alergică
Tulburări
gastro-
intestinale
Diaree,
Vărsături
Greaţă Durere
abdominală,
Dispepsie,
Flatulenţă, Diaree – hemoragică,
care în cazuri foarte
rare poate să indice o
enterocolită, inclusiv
9
Constipaţie colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a
valorilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice
(ALT/AST,
fosfatază
alcalină, GGT) Creştere a
bilirubinemiei Icter şi leziuni
hepatice severe,
inclusiv cazuri letale
de insuficienţă
hepatică acută, în
special la pacienţii
cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4).
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii,
Prurit
Urticarie
Hiperhidroză Necroliză epidermică
toxică,
Sindrom Stevens-
Johnson,
Eritem polimorf,
Reacții de
fotosensibilitate (vezi
pct. 4.4)
Vasculită
leucocitoclastică
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie
Mialgie Afecţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 și 4.4),
inclusiv tendinită
(de exemplu, la
nivelul tendonului
lui Achile),
Slăbiciune
musculară care
poate avea
importanță
deosebită la
pacienții cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4) Rabdomioliză
Ruptură a tendonului
(vezi pct. 4.4) (de
exemplu, la nivelul
tendonului lui
Achile) (vezi pct. 4.3
și 4.4)
Ruptură a ligamentului
Ruptură musculară
Artrită
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Creatininemie
crescută Insuficienţă renală
acută (de exemplu,
din cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Reacţie la
nivelul locului
perfuziei
(durere,
înro
șire) Astenie Febră Durere (incluzând
durere lombară, durere
la nivelul toracelui şi
extremităţilor)
a Reacțiile anafilactice și anafilactoide pot apare uneori după prima doză
b Reacțiile mucocutanate pot apare uneori după prima doză
Alte reacții adverse nedorite asociate cu administrarea de fluorchinolone includ:
crize de porfirie la pacienții cu porfirie.
10
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze peste
cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat după supradozajul acut cu levofloxacină soluție
perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameţeli, afectarea stării de
conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT. Efectele CNS observate în cadrul experienței de după
comercializare includ status confuzional, convulsii, halucinații și tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din
organism. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul (-S) al
substanţei racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-
girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (Cmax)
sau aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistența la levofloxacină se dobândește printr-un proces în trepte de mutație la nivelul site-ului în cazul
ambelor topoizomeraze tip II, ADN giraza și topoizomeraza IV. Alte mecanisme de rezistență precum barierele
de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) și mecanismul de eflux pot afecta sensibilitatea la
levofloxacină. S-a observat rezistența încrucișată dintre levofloxacină și alte fluorochinolone.
Datorită mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de
medicamente antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile
de cele intermediar sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai
jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 2, 2012-01-01):
Germen patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤1 mg/l
>2 mg/l
Pseudomonas spp.
Acinetobacter spp.
Staphylococcus spp.
11
Streptococcus A, B, C, G
S.pneumoniae 1 ≤2 mg/l >2 mg/l
H.influenzae 2,3
M.catarrhalis 3 ≤1 mg/l >1 mg/l
Valori critice care nu depind de specie4 ≤1 mg/l >2 mg/l 1 Valorile critice pentru levofloxacină se referă la tratamentul cu doze mari. 2 Rezistența redusă la fluorchinolone (CIM pentru ciprofloxacin de 0,12-0,5 mg/l) poate apare dar nu
există dovezi cu privire la faptul că această rezistență are importanță clinică în infecțiile de tract
respirator cu H. influenzae.
3 Tulpinile cu CIM peste valorile critice sensibile sunt foarte rare sau nu sunt încă raportate. Testele de
identificare și sensibilitate antimicrobiană pentru izolate trebuie repetate și dacă rezultatul se confirmă
trebuie trimise la un laborator de referință. Când există evidențe ale răspunsului clinic pentru izolatele
confirmate cu CIM peste valorile critice de rezistență, acestea trebuie raportate ca fiind rezistente.
4 Valorile critice se aplică unei doze orale de 500 mg x 1 la 500 mg x 2 și o doză intravenoasă de 500 mg
x 1 la 500 mg x 2.
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru unele specii şi este de dorit să existe informaţii
locale referitoare la rezistenţă, în special când se tratează infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul
unui expert când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în
anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Microorganisme sensibile frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus methicillin-susceptible
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci, group C and G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Anaerobi
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus methicillin-resistant#
12
Coagulase negative Staphylococcus spp
Aerobi Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Microorganisme rezistente inherent
Aerobi Gram-pozitivi
Enterococcus faecium
# Staphylococcus aureus rezistent la meticilină poate prezenta
rezistență la fluorchinolone, inclusiv la levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice
maxime în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 - 100%.
Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.
Starea de echilibru se atinge după 48 de ore de la administrarea unei doze de 500 mg administrată o dată sau de
două ori pe zi
Distribuţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 - 40 %. Volumul mediu de
distribuție a levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea repetată a unei doze zilnice unice de
500 mg levofloxacină, indicând o distribuție largă în țesuturile corpului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului
S-a observat că levofloxacina penetrează mucoasa bronșică, fluidul epitelial, macrofagele alveolare, țesutul
pulmonar, tegumentul (veziculele cutanate), țesutul prostatic și urina. Oricum, levofloxacina penetrează slab la
nivelul lichidului cerebro-spinal.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind dimetil-levofloxacină şi N-oxid
levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stabilă din punct
de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8
ore). Excreţia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).Clearance-ul mediu total
pentru levofloxacină după o doză unică de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea orală, ceea
ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
13
Categorii speciale de pacienți
Subiecţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, eliminarea
renală şi clearance-ul scad şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după cum se arată în tabelul
de mai jos:
Cl
cr [ml/min] < 20 20 - 49 50 - 80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [ore] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu
excepţia celor asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici sau marginale legate de sex,
în ceea ce priveşte farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora aceste diferenţe legate de
sex sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu prezintă pericol pentru om pe baza studiilor convenționale cu privire la toxicitatea dozei
unice, toxicitatea în cazul dozelor repetate, potențialul carcinogenic și toxicitatea asupra reproducerii și
dezvoltării.
Levofloxacina nu a determinat afectare a fertilității sau a performanței reproductive la șobolani și singurul său
efect asupra fătului a fost întârzierea maturării ca rezultat al toxicității materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi
atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatidele surori,
sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun potenţial genotoxic.
Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea intravenoasă, cât şi după cea orală, au
demonstrat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat
potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de
fotocarcinogenitate.
Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (cu formare de vezicule şi cavităţi)
la şobolani şi câini. Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie amestecat cu heparină sau soluţii alcaline (de
exemplu, hidrogen carbonat de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
14
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După reconstituirea cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), glucoză 50 mg/ml (5%) și glucoză în soluție Ringer 25
mg/ml (2,5%) stabilitatea chimică și fizică în utilizare pentru Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
a fost demonstrată pentru 8 ore la temperatura camerei și nu este nevoie să fie protejată de lumină.
Din punct de vedere microbiologic medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata şi
condiţiile de păstrare în uz reprezintă responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să fie mai mult de 24 de ore
între 2-8°C, numai dacă reconstituirea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra punga în ambalajul original, pentru a fi protejată de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pungă din polietilenă de joasă densitate de 100 ml conţinând 50 ml sau 100 ml de soluţie perfuzabilă.
Mărimi de ambalaj
Sunt disponibile 1, 5, 10 sau 20 pungi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pregătirea pentru administrare:
1. S e inspectează punga înainte de utilizare. Aceasta trebuie utilizată doar dacă soluţia este limpede, de
culoare galben-verzuie, fără a prezenta particule.
2. S e ține punga de plastic cu porturile de perfuzare în sus.
3. S e rotește capacul de protecţie al portului de perfuzare.
4. S e introduce acul setului de perfuzare în portul de perfuzare printr-o mişcare de rotire.
5. S e suspendă punga de suport.
În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.
Numai pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată se aruncă.
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie amestecată cu alte medicamente cu excepția
următoarelor soluții de perfuzare:
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este compatibilă cu următoarele soluții de perfuzare:
- Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
- Glucoză 50 mg/ml (5%)
- Glucoză în soluție Ringer 25 mg/ml (2,5%)
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilități.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România
15
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8631/2016/01-02-03-04-05-06-07-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine levofloxacină 5 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Fiecare 50 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 250 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Fiecare 100 ml soluţie perfuzabilă conţin levofloxacină 500 mg (echivalent cu levofloxacină hemihidrat 5,12
mg/ml).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 0,15 mmol (3,5 mg) (sub formă de clorură).
50 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 7,7 mmol (177,1 mg) (sub formă de clorură).
100 ml soluţie perfuzabilă conţin sodiu 15,4 mmol (354,2 mg) (sub formă de clorură).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, de culoare galben-verzuie fără particule.
pH-ul soluţiei perfuzabile este de aproximativ 4,8.
Osmolalitatea soluţiei perfuzabile este de aproximativ 280-340 mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Pentru infecțiile menționate mai sus levofloxacina trebuie utilizată numai dacă medicamentele antibacteriene
obișnuite în astfel de cazuri nu sunt recomandate pentru tratamentul inițial al acestor infecții.
Pielonefrite și infecţii complicate ale tractului urinar (vezi pct.4.4)
Prostatită bacteriană cronică
Antrax inhalat: profilaxie postexpunere și tratament curativ (vezi pct.4.4)
2
Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau
de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen
suspectat. După utilizarea iniţială a formei farmaceutice cu administrare intravenoasă, tratamentul cu
levofloxacină poate fi continuat cu o formă farmaceutică cu administrare orală adecvată, conform
recomandărilor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru comprimatele filmate şi după cum se
consideră adecvat pentru fiecare pacient în parte. Datorită bioechivalenţei dintre formele orală şi parenterală,
se pot utiliza aceleaşi doze.
Mod de administrare
Se pot administra următoarele doze de levofloxacină perfuzabilă:
Doze la pacienţii cu funcţie renală normală
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min)
Indicaţie Schemă terapeutică zilnică
(în funcţie de severitate) Durata tratamentului
1
(în raport cu severitatea)
Pneumonie comunitară dobândită 500 mg o dată sau de două ori
pe zi 7 – 14 zile
Pielonefrită 500 mg o dată pe zi 7 – 10 zile
Infecţii complicate ale tractului
urinar 500 mg o dată pe zi* 7 – 14 zile
Prostatită bacteriană cronică 500 mg o dată pe zi 28 de zile
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate 500 mg o dată sau de două ori pe
zi 7 – 14 zile
Inhalare de Antrax 500 mg o dată pe zi 8 săptămâni
1
Durata tratamentului include tratamentul administrat intravenos plus cel oral. Timpul necesar schimbării
tratamentului de la administrare intravenoasă la orală depinde de starea clinică, dar este normal de 2-4 zile.
Grupe speciale de pacienţi
Doze la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/min)
Schemă terapeutică
250 mg/24 ore 500 mg/24 ore 500 mg/12 ore
Clearance-ul creatininei prima doză: 250 mg prima doză: 500 mg prima doză: 500 mg
50 - 20 ml/min apoi:125 mg/24 oreapoi:250 mg/24 oreapoi : 250 mg/12 ore
19-10 ml/min apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/12 ore
< 10 ml/min
(incluzând hemodializa şi
DPAC) 1
apoi: 125 mg/48 ore apoi: 125 mg/24 ore apoi: 125 mg/24 ore
1
Nu sunt necesare doze suplimentare după hemodializă sau dializă peritoneală ambulatorie continuă
3
(DPAC).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece levofloxacina nu este metabolizată hepatic într-o măsură
semnificativă şi este excretată, în principal, pe cale renală.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, cu excepţia celei impuse de starea funcţiei renale (vezi
pct. 4.4 – “Tendinita și ruptura de tendon” și “Prelungirea intervalului QT”).
Copii şi adolescenţi
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi în perioada de
creştere (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Levofloxaciă soluție perfuzabilă se administrează în perfuzie intravenoasă lentă; se administrează o dată sau de
două ori pe zi. Timpul de perfuzare trebuie să fie de cel puțin 30 minute pentru 250 mg sau 60 minute pentru
500 mg Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilități vezi pct. 6.2 și pentru compatibilitatea cu alte soluții perfuzabile vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie utilizat:
la pacienți cu hipersensibilitate la levofloxacină sau altă chinolonă şi la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1;
la pacienţi cu epilepsie;
la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea de
fluorochinolone;
la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
în timpul sarcinii;
la femei care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este foarte probabil ca bacteriile S. aureus rezistente la meticilină să aibă rezistență încrucişată la
fluorochinolone, inclusiv la levofloxacină. Ca urmare, levofloxacina nu este recomandată în tratamentul
infecţiilor determinate de S. aureus rezistenţi la meticilină cunoscute sau suspectate, cu excepţia cazurilor când
sensibilitatea organismului la levofloxacină a fost confirmată de rezultatele de laborator (și medicamentele
antibacteriene recomandate în mod uzual pentru infecțiile SARM sunt considerați neadecvați).
Rezistența la fluorchinolone pentru E.coli – cel mai frecvent agent patogen implicat în infecțiile de tract urinar –
variază la nivelul Uniunii Europene. Se recomandă ca prescriptorii să țină cont de prevalența locală a rezistenței
E.coli la fluorchinolone.
Inhalare de Antrax: Utilizarea la om depinde de sensibilitatea in vitro a Bacillus anthracis și pe baza datelor
experimentale obținute la animale precum și a datelor limitate de la om. Medicii prescriptori trebuie să țină cont
de datele naționale/internaționale cu privire la tratamentul pentru antrax.
Durata perfuziei
Trebuie respectată durata recomandată a perfuziei cu Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă de cel
puţin 30 minute pentru 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg. Se cunoaşte din cazul ofloxacinei că, în timpul
perfuziei, pot apărea tahicardia şi o scădere temporară a tensiunii arteriale. În cazuri rare, ca o consecinţă a
scăderii profunde a tensiunii arteriale, se poate instala colapsul circulator. Dacă se produce o scădere
semnificativă a tensiunii arteriale în timpul perfuziei cu levofloxacină, (izomerul l-al ofloxacinei) perfuzia
trebuie întreruptă imediat.
Conținutul de sodiu
4
Acest medicament conține 177,1 mg (7,7 mmol) sodiu per 50 ml soluție (1,77 g/l) sau 354,2 mg (15,4 mmol)
sodiu per 100 ml soluție (3,54 g/l). Trebuie avut în vedere în cazul pacienților care urmează o dietă cu sodiu.
Tendinite şi rupturi ale tendoanelor
Tendinita poate apărea rar. Tendonul lui Achile este cel mai frecvent implicat şi se poate ajunge la
ruptura lui. Riscul de tendinită şi ruptură a tendonului, uneori bilaterală, poate apare în 48 ore de la inițierea
tratamentului cu levofloxacină și a fost raportat la mai multe luni după întreruperea tratamentului. Riscul pentru
tendinită și rupturi ale tendoanelor este crescut la vârste peste 60 ani la pacienții care primesc doze zilnice de
1000 mg și la pacienții care utilizează corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la persoanele în vârstă pe
baza clearance-ului la creatinină (vezi pct.4.2). Prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a acestor
pacienţi, dacă li se prescrie levofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să fie consultaţi de medicul lor dacă prezintă
simptome de tendinită.
Dacă se suspectează tendinita, tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul
adecvat (de exemplu, imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct.4.3 și 4.8).
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Diareea, în special forma severă, persistentă cu/sau fără hemoragie apărută în cursul sau după tratamentul cu
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă (incluzând forma care apare la mai multe săptămâni de la
tratament), poate prezenta simptomele infecţiei asociate cu Clostridium difficile. CPAC poate avea forme diferite
de severitate de la ușoară la forme severe care pun viața în pericol, cea mai severă formă este colita
pseudomembranoasă (vezi pct.4.8).
Prin urmare trebuie avut în vedere acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree severă pe parcursul sau după
tratamentul cu levofloxacină. Dacă se suspectează sau confirmă colita pseudomembranoasă, tratamentul cu
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie întrerupt imediat şi trebuie inițiat fără întârziere
tratamentul adecvat. Medicamentele care inhibă peristaltismul intestinal sunt contraindicate în această situaţie
clinică.
Pacienţi cu predispoziţie la convulsii
Chinolonele pot reduce pragul convulsivant și pot iniția convulsii. Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție
perfuzabilă este contraindicat la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct.4.3) şi, similar altor chinolone,
trebuie administrat cu mare precauţie la pacienţii predispuşi la convulsii sau cei cărora li se administrează
tratament concomitent ce substanțe active care reduc pragul cerebral convulsivant cum este teofilina (vezi pct.
4.5). În caz de crize convulsive (vezi pct.4.8), tratamentul cu levofloxacină trebuie întrerupt.
Pacienţi cu deficit de G-6-fosfat dehidrogenază
Pacienţii cu deficit latent sau manifest de glucozo-6-fosfat dehidrogenază pot fi predispuşi la reacţii
hemolitice în cazul tratamentului cu medicamente antibacteriene chinolonice. Prin urmare, dacă levofloxacina
trebuie utilizată la acești pacienți, trebuie monitorizată apariția potențială a hemolizei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece levofloxacina este excretată, în principal, pe cale renală, doza de levofloxacină trebuie ajustată la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Reacţii de hipersensibiltate
Levofloxacina poate produce reacţii de hipersensibiltate grave, potenţial letale (de exemplu, angioedem până la
şoc anafilactic), ocazional chiar după administrarea primei doze (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să întrerupă
imediat tratamentul şi să se adreseze medicului curant sau medicului din departamentul de urgenţă, care va iniţia
măsurile de urgenţă adecvate.
Reacții buloase severe
În cazul administării levofloxacinei au fost raportate cazuri de reacții cutanate buloase severe cum sunt
sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct.4.8). Pacienții trebuie sfătuiți să se
adreseze medicului imediat înainte de a continua tratamentul dacă apar reacții cutanate și/sau la nivelul
mucoaselor.
Tulburări ale glicemiei
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând hipoglicemie și hiperglicemie, de
obicei la pacienţii cu diabet zaharat cărora li se administrează concomitent un antidiabetic oral (de exemplu,
5
glibenclamidă) sau insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La aceşti pacienţi cu diabet zaharat,
se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Prevenirea fotosensibilizării
În urma tratamentului cu levofloxacină a fost raportată fotosensibilitatea (vezi pct.4.8). Se recomandă ca pacienţii
să nu se expună inutil la lumină solară puternică sau raze UV artificiale (de exemplu, lampă cu ultraviolete,
solar), pe parcursul tratamentului și 48 ore după întreruperea acestuia pentru a preveni fotosensibilizarea.
Patienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K
Datorită unor posibile creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţiei
hemoragiei la pacienţii trataţi cu levofloxacină în asociere cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu,
warfarina), testele de coagulare trebuie monitorizate când aceste medicamente sunt administrate concomitent
(vezi pct. 4.5).
Reacţii psihotice
Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţii cărora li se administrează chinolone, inclusiv
levofloxacină. În cazuri foarte rare, acestea au progresat până la idei suicidare şi comportament de
auto-vătămare, uneori numai după o doză unică de levofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care pacientul
prezintă astfel de reacţii, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă şi instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precauţie în cazul în care levofloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau cu antecedente de
afecţiuni psihice.
Prelungirea intervalului QT
Administrarea fluorochinolonelor, inclusiv levofloxacinei, trebuie făcută cu atenţie, la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
sindrom de interval QT prelungit congenital;
utilizarea concomitentă de medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie);
afecţiuni cardiace (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Persoanele vârstnice și femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, trebuie acordată atenție la utilizarea de fluorchinolone, inclusiv levofloxacina la aceste categorii. (vezi
pct. 4.2 Persoane vârstnice, 4.5, 4,8 și 4,9).
Neuropatie periferică
La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv levofloxacină, a fost raportată neuropatie periferică senzitivă sau
senzitivo-motorie, care poate avea un debut rapid (vezi pct. 4.8). Administrarea de levofloxacină trebuie
întreruptă, dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, pentru a preveni dezvoltarea unei afecţiuni
ireversibile.
Tulburări hepatobiliare
În cazul levofloxacinei au fost raportate cazuri de necroză hepatică mergând până la insuficienţă hepatică care
poate pune viaţa în pericol, în special la pacienţii cu afecţiuni preexistente severe, de exemplu, sepsis (vezi pct.
4.8). Patienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi să se adreseze medicului dacă apar semne şi simptome
de afectare hepatică, cum sunt anorexia, icterul, urina hipercr
omă, pruritul sau sensibilitatea abdominală.
Exacerbarea miasteniei gravis
Fluorchinolonele, incluzând levofloxacina, prezintă activitate neuromusculară blocantă și pot exacerba
slăbiciunea musculară la pacienții cu miastenia gravis. Reacțiile adverse post punere pe piață inclusiv deces și
suport respirator au fost asociate cu utilizarea de fluorchinolone la pacienții cu miastenia gravis. Levofloxacina
nu este recomandată la pacienții cu antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Tulburări de vedere
În cazul în care apar tulburări de vedere sau alte efecte la nivel ocular, trebuie să vă adresați imediat unui medic
oftalmolog (vezi pct. 4.7 și 4.8).
Suprainfectare
6
Utilizarea levofloxacinei, în special în cazul administrării prelungite poate determina creșterea organismelor
rezistente. În cazul în care suprainfectarea apare pe parcursul tratamentului, trebuie luate măsuri adecvate.
Interferarea cu testele de laborator
La pacienții tratați cu levofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate determina rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesar să se efectueze determinarea de opiacee prin metode mai specifice.
Levofloxacina poate inhiba creșterea Mycobacterium tuberculosis și, prin urmare, poate determina rezultate fals
negative la determinarea bacteriologică a tuberculozei.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
Teofilină, fenbufen sau antiinflamatoare nesteroidiene similare
Într-un studiu clinic, nu s-a evidenţiat niciun fel de interacţiuni farmacocinetice între levofloxacină şi teofilină.
Cu toate acestea, poate apărea o scădere marcată a pragului convulsivant când chinolonele
sunt administrate concomitent cu teofilină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care
scad pragul convulsivant.
Concentraţiile de levofloxacină au fost cu aproximativ 13% mai mari în prezenţa fenbufenului,
comparativ cu administrarea în monoterapie.
Probenecid şi cimetidină
Probenecidul şi cimetidina au avut un efect semnificativ statistic asupra eliminării levofloxacinei.
Clearance-ul renal al levofloxacinei a fost redus de cimetidină (24%) şi probenecid (34%). Aceasta se datorează
faptului că ambele medicamente sunt capabile să blocheze secreţia tubulară renală a levofloxacinei. Cu toate
acestea, la dozele testate în studiu, este puţin probabil ca diferenţele farmacocinetice semnificative statistic să fie
relevante din punct de vedere clinic.
Este necesară o atenţie deosebită când levofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care
afectează secreţia tubulară renală, cum sunt probenecidul şi cimetidina, în special la pacienţii cu insuficienţă
renală.
Alte informaţii importante
Studiile de farmacologie clinică au arătat că farmacocinetica levofloxacinei nu a fost afectată într-o
măsură relevantă din punct de vedere clinic, când levofloxacina a fost administrată concomitent cu următoarele
medicamente: carbonat de calciu, digoxină, glibenclamidă, ranitidină.
Efectul Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă asupra altor medicamente
Ciclosporină
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ciclosporinei a crescut cu 33%, când a fost administrată concomitent cu
levofloxacină.
Antagonişti ai vitaminei K
Au fost raportate creşteri ale valorilor testelor de coagulare (timp de protrombină/INR) şi/sau apariţia
hemoragiilor, care pot fi severe, la pacienţii cărora li se administrează levofloxacină în asociere cu un antagonist
al vitaminei K (de exemplu, warfarină). Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate la pacienţii cărora
li se administrează antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Levofloxacina, similar altor fluorochinolone trebuie, de asemenea, utilizată cu prudenţă la pacienţii
cărora li se administrează medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmicele din clasele IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihotice) (vezi pct. 4.4
–Prelungirea intervalului QT).
Alte informaţii importante
7
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetic levofloxacina nu a afectat farmacocinetica teofilinei (care este un
substrat de probă pentru izoenzima CYP1A2), arătând că levofloxacina nu este un inhibitor al izoenzimei
CYP1A2.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele referitoare la utilizarea levofloxacinei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au arătat
efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Cu toate
acestea, în absenţa datelor la om şi din cauza riscului demonstrat experimental de leziuni produse de
fluorochinolone la nivelul cartilajelor care suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere,
levofloxacina nu trebuie utilizat la gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Alăptarea
Levofloxacina este contraindicată la femeile care alăptează. Sunt date insuficiente cu privire la eliminarea
levofloxacinei în laptele matern; oricum, alte fluorchinolone se elimină în laptele matern. În absenţa datelor la om şi
din cauza riscului demonstrat experimental de leziuni produse de fluorochinolone la nivelul cartilajelor care
suportă greutatea corpului la organismul aflat în perioada de creştere, levofloxacina nu trebuie utilizată la
femeile care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Fertilitatea
Levofloxacina nu afectează în niciun fel fertilitatea și performanțele asupra reproducerii la șobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse ale levofloxacinei (cum ar fi ameţeli/vertij, somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta
capacitatea de concentrare şi reacţie şi, prin urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au
importanţă deosebită (de exemplu, la conducerea vehiculelor şi la folosirea utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos se bazează pe datele furnizate din studiile clinice efectuate la peste
8300 pacienţi şi pe o vastă experienţă după punerea pe piaţă.
Frecvenţele din acest tabel sunt definite utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi <1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000
şi <1/1000), Foarte rare (<1/10000), Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Aparate, sisteme,
organe Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Cu frecvenţă
necunoscută (care nu
poate fi estimată din
datele disponibile)
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice
incluzând infecție
cu Candida
Microorganisme
rezistente
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Leucopenie,
Eozinofilie Trombocitopenie,
Neutropenie Pancitopenie,
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Angioedem
Hipersensibilitate
(vezi pct. 4.4) Șoc anafilactic a
Șoc anafilactoid b
(vezi pct. 4.4)
Tulburări Anorexie Hipoglicemie, în Hiperglicemie (vezi
8
metabolice şi de
nutriţie
special la pacienţi
cu diabet zaharat
(vezi pct. 4.4) pct. 4.4)
Comă hipoglicemică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Insomnie Anxietate
Stare
confuzională
Nervozitate Reacţii psihotice
(cu halucinații,
paranoia)
Depresie
Agitație
Vise anormale
Coșmaruri Tulburări psihotice cu
comportament de
auto-vătămare
incluzând ideație
suicidară sau tentativă
de suicid (vezi pct.
4.4).
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Amețeli Somnolență
Tremor
Disgeuzie Convulsii (vezi pct.
4.3 și 4.4)
Parestezii Neuropatie periferică
senzitivă (vezi pct.
4.4)
Neuropatie periferică
senzitivo-motorie
(vezi pct. 4.4)
Parosmie incluzând
anosmie
Diskinezie
Tulburări
extrapiramidale
Ageuzie
Sincopă
Hipertensiune
intracraniană benignă
Tulburări
oculare
Tulburări de vedere
cum este vederea
încețoșată (vezi
pct. 4.4) Pierdere tranzitorie a
vederii (vezi pct. 4.4)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij Tinitus Surditate
Afectare a auzului
Tulburări
cardiace
Tahicardie
Palpitații Tahicardie
ventriculară care poate
determina stop cardiac
Aritmie ventriculară și
torsada vârfurilor
(raportată predominant
la pacienţii cu factori
de risc pentru
prelungirea QT),
Prelungire QT pe
electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4 şi pct.
4.9)
Tulburări
vasculare
Flebită Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Pneumonită alergică
Tulburări
gastro-
intestinale
Diaree,
Vărsături
Greaţă Durere
abdominală,
Dispepsie,
Flatulenţă, Diaree – hemoragică,
care în cazuri foarte
rare poate să indice o
enterocolită, inclusiv
9
Constipaţie colită
pseudomembranoasă
(vezi pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a
valorilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice
(ALT/AST,
fosfatază
alcalină, GGT) Creştere a
bilirubinemiei Icter şi leziuni
hepatice severe,
inclusiv cazuri letale
de insuficienţă
hepatică acută, în
special la pacienţii
cu afecţiuni
preexistente severe
(vezi pct. 4.4).
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii,
Prurit
Urticarie
Hiperhidroză Necroliză epidermică
toxică,
Sindrom Stevens-
Johnson,
Eritem polimorf,
Reacții de
fotosensibilitate (vezi
pct. 4.4)
Vasculită
leucocitoclastică
Stomatită
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Artralgie
Mialgie Afecţiuni ale
tendoanelor (vezi
pct. 4.3 și 4.4),
inclusiv tendinită
(de exemplu, la
nivelul tendonului
lui Achile),
Slăbiciune
musculară care
poate avea
importanță
deosebită la
pacienții cu
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4) Rabdomioliză
Ruptură a tendonului
(vezi pct. 4.4) (de
exemplu, la nivelul
tendonului lui
Achile) (vezi pct. 4.3
și 4.4)
Ruptură a ligamentului
Ruptură musculară
Artrită
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Creatininemie
crescută Insuficienţă renală
acută (de exemplu,
din cauza nefritei
interstiţiale)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Reacţie la
nivelul locului
perfuziei
(durere,
înro
șire) Astenie Febră Durere (incluzând
durere lombară, durere
la nivelul toracelui şi
extremităţilor)
a Reacțiile anafilactice și anafilactoide pot apare uneori după prima doză
b Reacțiile mucocutanate pot apare uneori după prima doză
Alte reacții adverse nedorite asociate cu administrarea de fluorchinolone includ:
crize de porfirie la pacienții cu porfirie.
10
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Conform studiilor de toxicitate efectuate la animale sau studiilor clinice de farmacologie efectuate cu doze peste
cele terapeutice, cele mai importante semne care sunt de aşteptat după supradozajul acut cu levofloxacină soluție
perfuzabilă sunt cele de la nivelul sistemului nervos central, cum sunt confuzie, ameţeli, afectarea stării de
conştienţă şi crize convulsive, prelungirea intervalului QT. Efectele CNS observate în cadrul experienței de după
comercializare includ status confuzional, convulsii, halucinații și tremor.
În caz de supradozaj, trebuie instituit tratament simptomatic. Trebuie efectuată monitorizarea ECG, din cauza
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
Hemodializa, inclusiv dializa peritoneală şi CAPD, nu sunt eficiente pentru eliminarea levofloxacinei din
organism. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA12.
Levofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor şi este enantiomerul (-S) al
substanţei racemice, ofloxacina.
Mecanism de acţiune
Fiind un antibacterian de tip fluorochinolonă, levofloxacina acţionează la nivelul complexului ADN-
girază şi topoizomerazei IV.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Gradul activităţii bactericide a levofloxacinei depinde de raportul dintre concentraţia plasmatică maximă (Cmax)
sau aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistența la levofloxacină se dobândește printr-un proces în trepte de mutație la nivelul site-ului în cazul
ambelor topoizomeraze tip II, ADN giraza și topoizomeraza IV. Alte mecanisme de rezistență precum barierele
de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) și mecanismul de eflux pot afecta sensibilitatea la
levofloxacină. S-a observat rezistența încrucișată dintre levofloxacină și alte fluorochinolone.
Datorită mecanismului de acţiune, în general, nu există rezistenţă încrucişată între levofloxacină şi alte clase de
medicamente antibacteriene.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină, care separă microorganismele sensibile
de cele intermediar sensibile şi pe cele intermediar sensibile de cele rezistente, sunt prezentate în tabelul de mai
jos pentru testarea CMI (mg/l).
Valori critice clinice ale CMI recomandate de EUCAST pentru levofloxacină (versiunea 2, 2012-01-01):
Germen patogen Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤1 mg/l
>2 mg/l
Pseudomonas spp.
Acinetobacter spp.
Staphylococcus spp.
11
Streptococcus A, B, C, G
S.pneumoniae 1 ≤2 mg/l >2 mg/l
H.influenzae 2,3
M.catarrhalis 3 ≤1 mg/l >1 mg/l
Valori critice care nu depind de specie4 ≤1 mg/l >2 mg/l 1 Valorile critice pentru levofloxacină se referă la tratamentul cu doze mari. 2 Rezistența redusă la fluorchinolone (CIM pentru ciprofloxacin de 0,12-0,5 mg/l) poate apare dar nu
există dovezi cu privire la faptul că această rezistență are importanță clinică în infecțiile de tract
respirator cu H. influenzae.
3 Tulpinile cu CIM peste valorile critice sensibile sunt foarte rare sau nu sunt încă raportate. Testele de
identificare și sensibilitate antimicrobiană pentru izolate trebuie repetate și dacă rezultatul se confirmă
trebuie trimise la un laborator de referință. Când există evidențe ale răspunsului clinic pentru izolatele
confirmate cu CIM peste valorile critice de rezistență, acestea trebuie raportate ca fiind rezistente.
4 Valorile critice se aplică unei doze orale de 500 mg x 1 la 500 mg x 2 și o doză intravenoasă de 500 mg
x 1 la 500 mg x 2.
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru unele specii şi este de dorit să existe informaţii
locale referitoare la rezistenţă, în special când se tratează infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul
unui expert când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în
anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Microorganisme sensibile frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Bacillus anthracis
Staphylococcus aureus methicillin-susceptible
Staphylococcus saprophyticus
Streptococci, group C and G
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes
Aerobi Gram-negativ
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae
Haemophilus para-influenzae
Klebsiella oxytoca
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Proteus vulgaris
Providencia rettgeri
Anaerobi
Peptostreptococcus
Altele
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycoplasma pneumoniae
Mycoplasma hominis
Ureaplasma urealyticum
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o
problemă
Aerobi Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus methicillin-resistant#
12
Coagulase negative Staphylococcus spp
Aerobi Gram-negativ
Acinetobacter baumannii
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Microorganisme rezistente inherent
Aerobi Gram-pozitivi
Enterococcus faecium
# Staphylococcus aureus rezistent la meticilină poate prezenta
rezistență la fluorchinolone, inclusiv la levofloxacină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Levofloxacina administrată oral este absorbită rapid şi aproape complet, atingând concentraţii plasmatice
maxime în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea absolută este de 99 - 100%.
Alimentele influenţează în mică măsură absorbţia levofloxacinei.
Starea de echilibru se atinge după 48 de ore de la administrarea unei doze de 500 mg administrată o dată sau de
două ori pe zi
Distribuţie
Levofloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 30 - 40 %. Volumul mediu de
distribuție a levofloxacinei este de aproximativ 100 l după administrarea repetată a unei doze zilnice unice de
500 mg levofloxacină, indicând o distribuție largă în țesuturile corpului.
Pătrunderea în ţesuturile şi fluidele organismului
S-a observat că levofloxacina penetrează mucoasa bronșică, fluidul epitelial, macrofagele alveolare, țesutul
pulmonar, tegumentul (veziculele cutanate), țesutul prostatic și urina. Oricum, levofloxacina penetrează slab la
nivelul lichidului cerebro-spinal.
Metabolizare
Levofloxacina este metabolizată într-o proporţie foarte mică, metaboliţii fiind dimetil-levofloxacină şi N-oxid
levofloxacină. Aceşti metaboliţi reprezintă < 5% din doza excretată în urină. Levofloxacina este stabilă din punct
de vedere stereochimic şi nu suferă inversiune chirală.
Eliminare
După administrarea orală şi intravenoasă, levofloxacina este eliminată din plasmă relativ lent (t½: 6-8
ore). Excreţia se produce, în principal, pe cale renală (> 85% din doza administrată).Clearance-ul mediu total
pentru levofloxacină după o doză unică de 500 mg a fost de 175+/-29,2 ml/min.
Nu există diferenţe majore de farmacocinetică a levofloxacinei între administrarea intravenoasă şi cea orală, ceea
ce sugerează că administrarea orală şi cea intravenoasă sunt interschimbabile.
Liniaritate
Levofloxacina respectă o farmacocinetică liniară în intervalul de doze de la 50 până la 1000 mg.
13
Categorii speciale de pacienți
Subiecţi cu insuficienţă renală
Farmacocinetica levofloxacinei este afectată de insuficienţa renală. Odată cu scăderea funcţiei renale, eliminarea
renală şi clearance-ul scad şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare creşte, după cum se arată în tabelul
de mai jos:
Cl
cr [ml/min] < 20 20 - 49 50 - 80
ClR [ml/min] 13 26 57
t1/2 [ore] 35 27 9
Pacienţi vârstnici
Nu există diferenţe semnificative de farmacocinetică a levofloxacinei între subiecţii tineri şi cei vârstnici, cu
excepţia celor asociate diferenţelor clearance-ului creatininei.
Diferenţe legate de sex
Analize separate ale subiecţilor de sex masculin şi feminin au arătat diferenţe mici sau marginale legate de sex,
în ceea ce priveşte farmacocinetica levofloxacinei. Nu există dovezi conform cărora aceste diferenţe legate de
sex sunt relevante clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu prezintă pericol pentru om pe baza studiilor convenționale cu privire la toxicitatea dozei
unice, toxicitatea în cazul dozelor repetate, potențialul carcinogenic și toxicitatea asupra reproducerii și
dezvoltării.
Levofloxacina nu a determinat afectare a fertilității sau a performanței reproductive la șobolani și singurul său
efect asupra fătului a fost întârzierea maturării ca rezultat al toxicității materne.
Levofloxacina nu a indus mutaţii genetice la nivelul celulelor bacteriene sau de mamifer, dar a indus
in vitro aberaţii cromozomiale la nivelul celulelor din plămânul de hamster chinezesc. Aceste efecte pot fi
atribuite inhibării topoizomerazei II. Testele in vivo (testele pe micronuclei, schimburilor de cromatidele surori,
sintezei neprogramate de ADN, de letalitate dominantă) nu au demonstrat niciun potenţial genotoxic.
Studiile efectuate la şoarece, atât după administrarea intravenoasă, cât şi după cea orală, au
demonstrat că levofloxacina are activitate fototoxică numai la doze foarte mari. Levofloxacina nu a demonstrat
potenţial genotoxic într-un test de fotomutagenitate şi a redus dezvoltarea tumorală într-un test de
fotocarcinogenitate.
Similar altor fluorochinolone, levofloxacina a avut efecte asupra cartilajelor (cu formare de vezicule şi cavităţi)
la şobolani şi câini. Aceste modificări au fost mai marcate la animalele tinere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie amestecat cu heparină sau soluţii alcaline (de
exemplu, hidrogen carbonat de sodiu).
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
14
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
După reconstituirea cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), glucoză 50 mg/ml (5%) și glucoză în soluție Ringer 25
mg/ml (2,5%) stabilitatea chimică și fizică în utilizare pentru Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă
a fost demonstrată pentru 8 ore la temperatura camerei și nu este nevoie să fie protejată de lumină.
Din punct de vedere microbiologic medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, durata şi
condiţiile de păstrare în uz reprezintă responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să fie mai mult de 24 de ore
între 2-8°C, numai dacă reconstituirea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra punga în ambalajul original, pentru a fi protejată de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului diluat, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Pungă din polietilenă de joasă densitate de 100 ml conţinând 50 ml sau 100 ml de soluţie perfuzabilă.
Mărimi de ambalaj
Sunt disponibile 1, 5, 10 sau 20 pungi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Pregătirea pentru administrare:
1. S e inspectează punga înainte de utilizare. Aceasta trebuie utilizată doar dacă soluţia este limpede, de
culoare galben-verzuie, fără a prezenta particule.
2. S e ține punga de plastic cu porturile de perfuzare în sus.
3. S e rotește capacul de protecţie al portului de perfuzare.
4. S e introduce acul setului de perfuzare în portul de perfuzare printr-o mişcare de rotire.
5. S e suspendă punga de suport.
În timpul perfuzării, nu este necesară protejarea de lumină.
Numai pentru o singură utilizare. Orice soluţie neutilizată se aruncă.
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă nu trebuie amestecată cu alte medicamente cu excepția
următoarelor soluții de perfuzare:
Levofloxacină Sandoz 5 mg/ml soluție perfuzabilă este compatibilă cu următoarele soluții de perfuzare:
- Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
- Glucoză 50 mg/ml (5%)
- Glucoză în soluție Ringer 25 mg/ml (2,5%)
Vezi pct. 6.2 pentru incompatibilități.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, nr. 7A, 540472 Târgu Mureş, România
15
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8631/2016/01-02-03-04-05-06-07-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
