THYROTOP-131 38-7400 MBq
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Thyrotop-131 38-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
38-7400 MBq Iodură de sodiu (
131 I) per capsulă
Excipienţi: fosfat disodic dihidrat, tiosulfat de sodiu, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu
anhidru, hidrogenocarbonat de sodiu, apă pentru preparate injectabile
Pentru lista tuturor excipienților, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gelatinoasă tip „0”, incoloră, transparentă, tip CONI-SNAP.
Material farmaceutic radioactiv conținând I
131 - substanța activă iodură de sodiu marcată, pentru
administrare orală
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aria terapeutică: terapie cu radionuclizi
Tratamentul hipertiroidismului
Boală Graves
Adenom hiperfuncţional
Guşă difuză non-imunogenă
Tratamentul carcinomului tiroidian
Ablaţie a ţesuturilor tiroidiene reziduale după o intervenţie chirurgicală pentru neoplasm
tiroidian
Tratamentul recidivelor și metastazelor
4.2 Doze și mod de administrare
Utilizarea capsulelor de Thyrotop I
131 iodură de sodiu este contraindicată la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani, cu excepția cazului în care necesitatea și importanța tratamentului depăşesc riscul
asociat cu expunerea la radiații.
Doze
a) Terapia hipertiroidismului
Radioactivitatea administrată de I131exprimată în MBq / ml țesut în:
• Boală Graves și noduli autonomi diseminaţi: 15 MBq / ml
• nodul autonom unic: 40 MBq/ml
2
• noduli autonomi multipli: 20 MBq/ml
Dozele de mai sus sunt stabilite empiric – oricum nu se poate stabili cantitatea de radioactivitate I
131
pentru fiecare pacient, dependentă de volum, individualizată, fără a măsura captarea la nivelul glandei
tiroide.
b) În tratamentul carcinomului tiroidian se recomandă administrarea de capsule, după cum urmează:
Ablaţie după o intervenţie chirurgicală pentru carcinom tiroidian : 1,8-3,7 GBq per pacient
Înaintea tratamentului pentru recidive locale și metastaze se administrează 370 MBq I
131. După 48-72
de ore se obţine o imagine a întregului organism. Pentru tratament se utilizează o radioactivitate I131de
3,7-7,4 GBq în funcţie de numărul și dimensiunea metastazelor.
Mod de administrare
Cantitatea necesară este administrată oral sub forma a unei capsule sau maxim două
capsule. Înghițirea capsulei poate fi facilitată de administrarea ei cu apă.
Metoda de examinare
Monitorizarea poate fi realizată prin imagistica cu scanner gamma la 1 - 48 ore după
administrare. Pentru interpretarea scintigrafiei tiroidiene, se utilizează de obicei o imagine anterioară,
dar pot fi utile şi imagini laterale sau oblice.
4.3 Contraindicații
În cazul terapiei cu radionuclizi pentru hipertiroidism sau carcinom tiroidian
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• Sarcină sau alăptare
• în cazul în care pacientul nu oferă un consimțământ oral sau scris pentru examinarea cu
radionuclizi
• Pacienți cu disfagie, stricturi esofagiene, gastrită activă, eroziuni gastrice și ulcer gastro-
duodenal
• Pacienți cu suspiciune de motilitate gastro-intestinală redusă
• Contraindicație relativă: pacienţi cu vârsta sub 18 ani, cu excepția cazului în care necesitatea
și importanța tratamentului depăşesc riscul asociat cu expunerea la radiații.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate și administrate numai de către
persoane autorizate şi desemnate pentru acest domeniu, în clinici specializate. Recepţionarea,
utilizarea, transferul și eliminarea medicamentelor radioactive sunt supuse reglementărilor
și licențelor
corespunzătoare din partea autorităților competente.
Modul de manipulare a medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să îndeplinească criteriile de
siguranță atât pentru radiații cât și cerințele farmaceutice de calitate.
Acest medicament este posibil să producă o doză mare de radiaţii la cei mai mulți pacienți (vezi pct 4.8
și 11). Pentru fiecare pacient, expunerea la radiații ionizante trebuie să fie justificabilă, pe baza
beneficiilor.
Doza de radioactivitate administrată trebuie stabilită pentru a asigura rezultatele terapeutice ţintă,
luând în considerare faptul că doza de radiații rezultată să fie cât mai redusă posibil.
Administrarea de doze mari de iod radioactiv poate duce la pericol semnificativ asupra mediului
si asupra familiei pacientului sau publicului larg, în funcție de nivelul de radioactivitate
administrată. Trebuie luate măsuri de precauție adecvate în ceea ce privește activitatea radioactivă
eliberată de către pacienți, pentru a evita orice contaminare.
La copii și adolescenți terapia cu iodură de sodiu (
131 I) în disfuncţia tiroidiană benignă se efectuează
numai în cazuri excepționale justificate. Sensibilitatea mai mare a ţesutului tiroidian la copii şi
3
adolescenţi și speranța de viață mai lungă a acestui grup de vârstă trebuie să fie, de asemenea, luate în
considerare. Riscurile terapiei cu iod radioactiv trebuie puse în balanță cu riscurile altor potenţiale
terapii. Pacienții trataţi prin radioterapie în copilărie vor fi examinaţi anual pentru posibile modificări
tiroidiene.
În tratamentul bolilor tiroidiene maligne, o incidență mai mare a cancerului vezicii urinare a fost
raportată într-un studiu la pacienții cărora li s-a administrat o cantitate de
I131 mai mare de
3700 MBq . Un alt studiu a raportat o incidenţă uşor crescută a leucemiei la pacienții cărora li s-au
administrat doze foarte mari. Ca urmare, nu se recomandă o activitate totală cumulată mai mare de
26000 MBq.
Administrarea terapeutică a Thyrotop capsule la pacienții cu insuficiență renală
semnificativă necesită o ajustare a radioactivităţii și o atenție deosebită.
Dozele trebuie ajustate, după caz.
La pacienții susceptibili pentru boli gastro-intestinale, trebuie acordată o atenţie
suplimentară. Capsulele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, pentru a asigura
trecerea netă în stomac și intestinul subțire superior. Se recomandă utilizarea concomitentă de
antagoniști H
2 sau de inhibitori ai pompei de protoni. În scopul de a menține expunerea cât mai mică
la radiații a vezicii urinare, pacienţii trebuie sfătuiţi să bea multe lichide pentru a goli vezica urinară
frecvent. Pacienţii cu disfuncţii ale vezicii urinare trebuie cateterizaţi după utilizarea unor cantităţi
mari de radioactivitate terapeutică.
Pentru a evita sialoadenita, care poate complica administrarea dozelor mari de iod radioactiv, pacientul
poate fi sfătuit să consume dulciuri sau băuturi care conțin acid citric, ce vor stimula excreția de
salivă.
Înainte de tratament
Administrarea de ioduri în exces trebuie evitată (vezi pct 4.5). Trebuie evaluate antecedentele
pacientului în ceea ce priveşte administrarea anterioară de ioduri. Iodul din urină trebuie determinat
înainte de tratament. Captarea maximă de iod radioactiv la nivel tiroidian şi timpul de înjumătăţire
efectiv la acest nivel pot fi determinate prin teste cu radionuclizi.
Se recomanda o dietă săracă în iod înainte de începerea tratamentului; cu 3-10 zile înainte de utilizarea
Thyrotop capsule, pacientul trebuie sa reducă cantitatea de iod din dietă, facilitând astfel captarea în
ţesutul tiroidian.
Tratamentul de substituţie cu hormoni tiroidieni trebuie oprit înainte de administrarea de iod radioactiv
pentru carcinom tiroidian, pentru a asigura o captare adecvată. Se recomandă o perioadă de întrerupere
de zece zile pentru tri-iodo-tironină și de şase săptămâni pentru tiroxină. Utilizarea acestora poate fi
reluată la două săptămâni după tratament. În cazul tratamentului pentru hipertiroidism, terapia cu
stabilizatori ai secreţiei tiroidiene trebuie oprită cu cinci zile înainte de tratament și poate fi reluată
câteva zile mai târziu. În cazul radioterapiei pentru boala Graves şi în cazul în care există deja
oftalmopatie în cadrul bolii Graves, radioterapia trebuie să fie însoțita de terapie cu corticosteroizi.
După tratament
Pacientul trebuie reexaminat la 3 luni, 6 luni și apoi în fiecare an după tratament.
Pentru ambele sexe, după terapia cu iodură de sodiu (I131) se recomandă măsuri de contracepție pe o
perioadă de 12 luni. La pacienții cu hipersensibilitate la gelatină sau la metaboliţii acesteia, este de
preferat soluţia de iodură de sodiu (I
131) pentru tratamentul cu iod radioactiv.
Acest medicament conține sodiu aproximativ 5 mmol (115 mg) per doză, cantitate ce trebuie luată în
considerare la pacienții care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Blocarea captării iodului radioactiv la nivel tiroidian este o problemă în cazul scintigrafiei tiroidiene,
precum și în cazul terapiei cu radionuclizi. Acesta este motivul pentru care trebuie evitată
administrarea de ioduri inactive.
Tratamentele cu tiamazol, tri-iodo-tironină și tiroxină trebuie întrerupte cu 4-7 zile, 2 săptămâni şi
respectiv o lună înainte de administrarea iodului radioactiv. Tratamentul cu corticosteroizi şi salicilaţi
trebuie întrerupt cu o săptămâna înainte de administrarea de iod radioactiv.
4
Eliminarea iodului radioactiv din tiroidă poate fi încetinită de administrarea concomitentă de carbonat
de litiu sau colchicină. Multe substanţe farmacologice sunt cunoscute că interacționează cu iodul
radioactiv.
Există mecanisme multiple care pot afecta legarea de proteinele plasmatice, farmacocinetica sau pot
influența efectele farmacodinamice ale iodului radioactiv. Prin urmare este necesar să se obţină o listă
completă a medicamentelor utilizate și să se stabilească dacă vreunul dintre medicamente trebuie
întrerupt înainte de tratamentul cu Thyrotop capsule.
Tratamentul cu substanţele enumerate mai jos trebuie întrerupt pentru perioada respectivă
propusă
Medicament / Substanţă activă Întrerupere înainte de tratament
Stabilizatoare ale secreţiei tiroidiene
(de exemplu carbimazol,
metimazol,
propiltiouracil Y, perclorat) 2-5 zile înainte de terapie /reluare la
câteva zile după terapie
Salicilați, corticosteroizi,
nitroprusiat de sodiu,
bromosulfoftaleină de sodiu,
anticoagulante, antihistaminice,
antiparazitare, peniciline,
sulfonamide, tolbutamidă, tiopental 1 săptămână
Fenilbutazonă 1-2 săptămâni
Expectorante și vitamine care
conţin iod Aproximativ 2 săptămâni
Medicamente care conţin hormoni
tiroidieni 2-6 săptămâni
Amiodaronă *, benzodiazepine,
litiu Aproximativ 4 săptămâni
Medicamente pentru administrare
topică care conțin iod 1-9 luni
Substanţe de contrast care conțin
iod 1 an
* captarea iodului în țesutul tiroidian poate fi redusă pentru câteva luni din cauza timpului de
înjumătăţire plasmatică de lungă durată al amiodaronei. Trebuie obţinute date dacă şi când în decursul
ultimului an i-au fost administrate pacientului substanţe de contrast
4.6 Sarcina și alăptarea
Utilizarea medicamentului este absolut contraindicată în caz de sarcină și alăptare.
Iodura de sodiu (I
131) este contraindicată în timpul sarcinii diagnosticate sau suspectate, sau când
posibilitatea de sarcină nu a fost exclusă.
Atunci când este necesar să se administreze medicamente radioactive la femei aflate la vârsta fertilă,
trebuie căutate întotdeauna informații despre sarcină. Orice femeie căreia i-a întârziat menstruația
trebuie considerată gravidă, până la proba contrarie. Trebuie luate în considerare tehnici alternative
care nu implică radiații ionizante.
În timpul tratamentului cu radionuclizi la gravide, fătul este expus, de asemenea, la radiații. Doza
absorbită după tratamentul cu iod radioactiv este între 10,8 - 599,4 mGy. Absorbţia unei doze mai
mari de 0,5 mGy este considerată cu risc potențial pentru făt. Mai mult decât atât, iodul se acumulează
în tiroida fătului în al doilea și al treilea trimestru de sarcină. Prin urmare, în cazul carcinomului
tiroidian diferenţiat diagnosticat în timpul sarcinii, tratamentul cu iod radioactiv trebuie amânat până
după încheierea sarcinii.
Femeile tratate cu iodură de sodiu (I
131) sunt sfătuite să evite să rămână gravide în următoarele 12
luni.
Iodura de sodiu I
131este eliminată și în laptele matern.
5
Înainte de administrarea unui medicament radioactiv unei femei care alăptează, trebuie stabilit anterior
dacă tratamentul poate fi amânat până la încetarea alăptării. După tratamentul cu iodură de sodiu I
131,
alăptarea trebuie întreruptă pentru o perioadă nedeterminată. Dacă tratamentul nu poate fi amânat,
alăptarea trebuie întreruptă înainte de terapie. Mai mult decât atât, contactul dintre mamă şi copil
trebuie evitat pentru o perioada de minim o săptămână.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici o influență directă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje.
În cazul apariţiei de reacții adverse neașteptate, capacitatea de a conduce vehicule și / sau de a folosi
utilaje trebuie evaluată.
4.8 Reacții adverse
Expunerea la radiații ionizante este asociată cu inducerea cancerului şi un potenţial de dezvoltare a
malformaţiilor congenitale. Doza de radiații rezultată din expunerea terapeutică poate determina o
incidență mai mare a cancerului și mutațiilor. În toate cazurile, este necesar să se asigure că
riscurile asociate cu radiația sunt mai mici decât cele induse de boală.
Doza de radiații absorbită după dozele terapeutice de iodură de sodiu (I
131) este mai mare de 20 mSv.
După administrarea de doze mai mari de radioactivitate pot să apară greață, vărsături. Trebuie luate
precauţii suplimentare pentru a se evita contaminarea cauzată de vărsături.
Frecvenţele reacțiilor adverse raportate sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi <1/10
Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100
Rare ≥ 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000, inclusiv cazurile izolate
Reacții alergice după administrarea de iodură de sodiu (I131) au fost raportate foarte rar.
Utilizarea medicamentului trebuie evitată după astfel de reacții adverse. In caz de urgenţă trebuie să
fie disponibile dispozitive adecvate (cum ar fi ventilator medical și intubator) și medicamente.
După utilizarea capsulelor cu iodură de sodiu (I
131), au fost observate reacțiile adverse prezentate în
tabelul de mai jos:
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Durere, edem facial, edem
periferic și generalizate
Tulburări gastro-intestinale
Greață, vărsături, dureri
abdominale
Afecţiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Exantem, prurit, urticarie,
angioedem
Tulburări ale sistemului nervos bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale inflamație la nivelul gâtului
Tulburări exocrine
Inflamație a glandelor salivare
Reacțiile adverse detaliate mai jos sunt consecințe ale expunerii la radiații
Efecte pe termen scurt
Dozele terapeutice de iodură de sodiu (I131)pot determina agravarea temporară a bolii Graves.
6
Tulburările gastro-intestinale pot apărea în primele ore sau zile de la administrare, din cauza dozelor
mari de radioactivitate. Incidența poate fi chiar de 67%. Acestea pot fi prevenite uşor sau contracarate
prin intermediul unui tratament simptomatic.
În cazul tratamentului cu doze mari de radioactivitate, după 1-3 zile de la administrare pot să apară
tiroidită tranzitorie şi traheită care poate fi însoţită de constricţie traheală, mai ales în caz de stenoză
traheală persistentă.
Sialoadenita poate să apară asociată cu edem, durere la nivelul glandelor salivare, pierdere parțială a
gustului și xerostomie.
Incidența variază între 10% (cu precauții) și 60% (fără precautii).
Sialoadenită este reversibilă, în mod spontan sau prin tratament suplimentar cu medicamente
antiinflamatoare. Au fost raportate şi cazuri izolate, dependente de doză, de pierdere persistentă a
gustului și xerostomie, urmată de cădere a dintilor. Expunerea la radiații a glandelor salivare trebuie
redusă prin stimularea excreției salivare prin administarea de substanțe cu conţinut acid.
Tulburările glandelor lacrimale pot să apară în 25% din cazuri și duc la sindromul Sjögren. Acest efect
este tranzitoriu, dar poate persista şi ani de zile, în unele cazuri.
La pacienţii cu metastaze pulmonare au fost raportate cazuri de pneumonie indusă de radiaţii și fibroză
pulmonară.
Se poate dezvolta oftalmopatia Graves sau dacă există deja, aceasta se poate agrava (15-30% din
cazuri, fără tratament cu corticosteroizi).
Valorile mari de iod radioactiv captat în țesuturi pot induce durere locală, disconfort, edem.
În tratamentul carcinoamelor tiroidiene metastazate cu implicare a SNC, trebuie luate în considerare
posibilitatea de apariţie a edemului cerebral localizat și / sau agravarea edemului cerebral existent.
Efecte pe termen lung
Ca un efect pe termen lung al administrării de iod radioactiv în tratamentul hipertiroidismului, după
săptămâni sau ani de tratament poate apărea hipotiroidism dependent de doză. Aceste cazuri necesită
evaluări periodice corespunzătoare și tratament de substituţie cu hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul,
de obicei, nu se instalează până la 6-12 săptămâni după tratament; incidenţa: 2 - 70 % .
După administrarea de iod radioactiv poate apărea insuficienţa tranzitorie a glandei paratiroide. Acest
caz trebuie urmărit și se tratează cu terapie de substituţie. Ca o consecință reversibilă sau foarte rar
ireversibilă este deprimarea măduvei osoase şi poate apărea după administrarea unei doze de 5000
MBq (o singură dată) sau după administrare repetată într-o perioadă de 6 luni. Trombocitopenia
izolata sau anemia pot agrava această afecţiune, determinând deces. Leucocitoza tranzitorie a fost
observată frecvent, dar leucopenia a apărut foarte rar.
Tulburarea funcțională a glandelor salivare și lacrimale rezultând sindromul sicca poate să apară la o
luna sau chiar și la după doi ani după tratament.
Epifora rezultată din ocluzia ductului naso-lacrimal a apărut la 3% dintre pacienți, de obicei în decurs
de 3-16 luni după tratament.
În literatura de specialitate au fost raportate cazuri de apariţie a cancerului glandei salivare indus de
terapia cu iod radioactiv.
Incidenţa cancerului gastric este mai mare la pacienții tratați cu iod radioactiv, potrivit unui studiu
epidemiologic.
Incidențele leucemiei, precum și ale neoplasmului vezicii urinare şi neoplasmului mamar sunt mai
mari după administrarea unor doze mai mari, cum sunt cele utilizate în caz de cancer tiroidian.
Radioterapia pentru carcinom tiroidian poate duce la afectarea fertilității atât la bărbaţi cât și la
femei. Afectarea reversibilă, dependentă de doză a spermatogenezei a fost demonstrată în cazul utilizării
unor doze mai mari de 1850 MBq; efecte relevante clinic, inclusiv oligospermia și azoospermia și
creșterea valorilor serice ale FSH au fost descrise după utilizarea unor doze mai mari de 3700 MBq .
4.9 Supradozaj
Nu a fost raportat niciun caz de supradozaj.
7
Administrarea de doze de radioactivitate mai mari decât cele recomandate nu este necesară și trebuie
evitată pentru a exclude excesul de radiații absorbite de pacient și mediu. Administrarea de doze de
radioactivitate mai mari decât cele recomandate poate provoca hipotiroidie.
În caz de supradozaj accidental doza reală absorbită de radiații trebuie să fie calculată cu ajutorul
datelor din tabelul dozimetric de la capitolul 11. Necesitatea tratamentului și modul de abordare
terapeutică trebuie stabilite pe baza acestor rezultate.
Expunerea la radiaţii din cauza supradozajului poate fi redusă prin utilizarea de substanţe cu efect de
blocare a secreţiei tiroidiene de exemplu perclorat de potasiu, inducere de vărsături sau urinare
frecventă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: radiofarmaceutice terapeutice; compuşi cu iod (
131 I), codul
ATC: V10XA01
Substanța farmacologică activă a capsulei este iod I
131, sub formă de iodură de sodiu I131, care se
acumulează în tiroidă.
Datorită timpul său de retenție lung se descompune şi determină iradiere selectivă a
organului. Cantitatea mică de iodură de sodiu I
131 administrată în timpul terapiei nu produce
efecte farmacodinamice. Mai mult de 90% din efectul radiațiilor emise de I131se bazează pe beta-
radiații, cu un interval mediu de iradiere în ţesut de 0,5 mm, determinând reducerea dependentă de
doză a diviziunii celulare și distrugerea celulelor tiroidiene. Datorită dozelor reduse și practic, a lipsei
stocării iodurii de sodiu I
131 în afara tiroidei, expunerea la radiaţii în afara zonei tiroidiene
este neglijabila.
În cazul ingerării de iod radioactiv, cantitatea de iod care intră în organism este determinată de
activitatea specifică a iodurii de sodiu I131, care este de cel puțin 1 GBq / μg. Deoarece radioactivitatea
administrată în corp nu este mai mare de 7,4 GBq, aportul de iod este de cel mult 7,4 μg, reprezentând
2,4 - 4,9% din necesarul optim zilnic de iod al organismului uman. Prin urmare, concentrația chimică
a substanţei active din medicament este neglijabilă. Radiațiile gamma produse de I131oferă informații
diagnostice, iar particulele beta captate în ţesut sunt responsabile de efectul terapeutic. Excreția de iod
radioactiv se face prin urină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Administrată oral, iodura de sodiu I
131 este rapid absorbită în tractul gastro-intestinal superior (90% în
60 min). Absorbția este influențată de golirea stomacului. Absorbția este crescută în caz de
hipertiroidism și diminuată în caz de hipotiroidism.
În studiile de specialitate, dizolvarea iodurii de sodiu
131I capsule a avut loc în 5-12 minute și
radioactivitatea a fost distribuita în mod omogen pe suprafața mucoasei gastrice. Studii ale activității
serice au arătat că, după o creștere rapidă a concentraţiilor în decurs de 10-20 de minute, starea de
echilibru a fost atinsă după aproximativ 40 de minute. După administrarea orală a unei capsule de
iodură de sodiu I
131, starea de echilibru a fost atinsă în mod similar.
Farmacocinetica este similară cu cea a iodului non-radioactiv stabil. După intrarea în fluxul sanguin
iodul I
131 se distribuie în compartimentul extratiroidian. De acolo este absorbit în principal de tiroida,
care extrage aproximativ 20% din iodură în timpul unui pasaj sau este eliminat pe cale renală.
Absorbția iodului în tiroidă atinge maximul în 24-48 de ore; 50% din valoarea maximă este atinsă în
decurs de cinci ore.
Captarea este influențată de o serie de factori: vârsta pacientului, volumul tiroidian, clearance-ul renal,
cantitatea de ioduri circulante și alte medicamente administrate concomitent (vezi pct 4.5 Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune.). Clearance-ul tiroidian normal al iodului este de 5-
50 ml / min, crește în caz de deficit de iod până la 100 ml / min și în caz de hipertiroidism până la
1000 ml / min, şi poate scădea la 2-5 ml/min în condiții de supraîncărcare. Iodul se acumulează, de
8
asemenea, în rinichi; cantități mici sunt preluate de glandele salivare și mucoasa gastrică și sunt, de
asemenea, detectabile în laptele matern, în placentă și plexul coroid.
Iodul preluat de tiroida urmează calea cunoscută a metabolismului hormonilor tiroidieni, fiind
încorporat în compușii organici din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni. Timpul efectiv de
înjumătățire a radioactivităţii I
131în plasmă este de aproximativ 12 ore, şi de aproximativ șase zile
atunci când I131este stocat în tiroida.
Prin urmare, după administrarea de iodură de sodiu I 131, aproximativ 40% din radioactivitate are un
timp de înjumătăţire efectiv de 0,4 zile, în timp ce restul de 60% are un timp de înjumătățire efectiv de
opt zile. 37-75% din cantitatea de I
131este eliminată prin rinichi și doar o mică parte prin materiile
fecale; eliminarea prin glandele sudoripare este neglijabilă. Excreția prin urina este caracterizata prin
clearance-ul renal, care reprezintă aproximativ 3% din iodul ce trece prin rinichi și este relativ
constant de la individ la individ. Acesta este mai mic în caz de hipotiroidism asociat cu disfuncţie
renală și mai mare în caz de hipertiroidism.
Excreția urinară la voluntari sănătoși (a fost examinata urina din 24 de ore ) a fost de 2,8 mg / kg la
bărbați și de 2,7 mg / kg la femei. La pacienții eutiroidieni, cu funcție renală normală, 50-75% din
activitatea administrata a fost eliminata prin urină în decurs de 48 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranță
Valoarea LD
50 care exprimă toxicitatea acută a iodului I 131 administrat oral este de 1000 mg / kg
greutate corporală la șoareci și de 760 mg / kg greutate corporală la câini. Aportul de iod optim pentru
adulți este de 0,15-0,30 mg pe zi . Activitatea specifică a iodurii de sodiu I 131 este de cel puțin 1 GBq
/ mg. Deoarece radioactivitatea administrată în corp nu este mai mare de 7,4 GBq, aportul de iod este
de cel mult 7,4 μg şi reprezintă 2,4 - 4,9% din necesarul optim zilnic de iod al organismului
uman. Deoarece conținutul maxim de iod, la cea mai mare doză posibilă administrată unui pacient
(7,4 GBq), nu poate depăși 20 μg, această cantitate reprezentând 2,4-4,9% din aportul optim de iod.
Prin urmare, este evident că medicamentul este sigur în ceea ce privește aportul de iod.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Fiecare capsulă conține:
Fosfat disodic dihidrat
Tiosulfat de sodiu
Hidroxid de sodiu
Carbonat de sodiu anhidru
Hidrogenocarbonat sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Gelatină
6.2 Incompatibilități
Acest medicament este incompatibil cu umiditatea, apa și lichidele, deoarece aceste substanțe umezesc
si înmoaie capsula si pot duce la deschiderea capsulei, răspândirea continutului acesteia și
contaminare radioactivă.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu acizi; iodul radioactiv ia forma volatilă (radical sau
elementar) în mediu acid si contaminează mediul.
Iodul radioactiv este prezent în capsulă sub formă de iodură (numărul de oxidare este -1). Substanţele
oxidante (de exemplu, acizi) oxidează iodura la iod elementar (numărul de oxidare este 0), iodat
(numărul de oxidare este 5) sau periodat (numărul de oxidare: 7).
Acești compuși având numărul de oxidare altul decât -1, sunt impurități radiochimice ale
medicamentului,iar formarea lor trebuie evitată.
9
6.3 Termen de valabilitate
21 zile de la data de fabricație.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C. A se păstra în ambalajul original. Se vor respecta
reglementările de siguranță pentru radiații. A se feri de umiditate, vapori de acid și agenți de oxidare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
38-7400 MBq capsule radiocative
Capsulele de iodura de sodiu I 131 cu radioactivitate mare sunt plasate într-un container din plumb cu
grosimea peretelui de 15-38 mm, în care se introduce un material plastic cu capac filetat (diametrul
interior de 9,5 mm, înălțime 32 mm). Partea inferioară a inserției este fixata în partea de jos a
containerului din plumb, în timp ce partea superioară a capsulei este fixata în partea superioară a
recipientului din plumb. Ambalajul conține întotdeauna o capsulă.
Containerul din plumb etichetat este ambalat într-un container etichetat din metal, sigilat cu un înveliş
detaşabil. (Ambalaj Tip A ")
Ambalaj:
38 -7400 MBq la data de calibrare
Conținutul ambalajului:
Capsulă
Cantitatea de capsule conţinută
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Procedura de deschidere a ambalajelor capsulelor radioactive de 38-7400 MBq
• Se rupe capacul recipientului din staniu. Se îndepărtează partea superioară a suprafeţei din
spumă de polistiren expandat.
• Dacă există un container din plumb de protecție în containerul metalic, se extrage din cutia
metalică
• Se scoate recipientul din plumb care conține capsula afară din containerul din plumb și se
aşează pe zona de lucru
• Există două modalități de a deschide recipientul din plumb, pentru două scopuri diferite:
o Controlul activității cu inserția din plastic sigilată, fără extrage capsula sau
o deschiderea inserției de plastic prin aceeași mișcare cu cea de extragere a capsulei
Deschiderea containerului din plumb pentru măsurarea activității
A se manipula în spatele unui ecran de protectie pentru radiatii
Se ţine ferm cu o mana partea de jos a containerului din plumb și se trage în afară partea de
sus, în direcție axială
Inserția din plastic va rămâne fixată în partea superioară a recipientului din plumb, dar
ecranarea de plumb nu va acoperi partea sa inferioară. În această poziție măsurarea activității
poate fi realizată printr-o unitate de măsurare a activităţii de laborator (calibrator de doze), fără
scoaterea capsulei din flacon.
După măsurare, se închide recipientul din plumb.
Deschiderea containerului din plumb și a celui din plastic in acelasi timp
Se ţine recipientul în poziție verticală.
Se roteşte partea superioară a containerului din plumb în sens contrar acelor de ceasornic. Atât
recipientul din plastic cat si cel din plumb se vor deschide.
10
Partea superioară a inserției de plastic rămâne în partea superioară a containerului din plumb,
în timp ce partea inferioară a flaconului, care conține capsula, rămâne în partea inferioară a
containerului de plumb.
Capsula poate fi ușor scoasa afara sau partea inferioară a containerului de plumb poate fi uşor
deschisa înainte de a extrage capsula ce va fi administrată pacientului
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE COMERCIALIZARE
C.N. Unifarm S.A.
Str. Av. Ştefan Sănătescu Nr. 48, Sector 1, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8806/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări – Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
11. DOZIMETRIE
Dozimetria sub forma de tabel asa cum a fost publicată în ICRP nr 53 (1987) și ICRP nr 60 (1990).
Modelul ICRP se referă la administrarea intravenoasă. Deoarece absorbția iodului radioactiv este
rapidă și completă, acest model este aplicabil şi în cazul administrării orale, dar există o doză
radioactivă suplimentară la nivelul stomacului, în plus faţă de cea determinată de excreția gastrică și
salivară. Presupunând că timpul mediu de staționare în stomac este de 0,5 ore, doza absorbită la
nivelul stomacului creşte cu aproximativ 30 % pentru (I
131)
Doza de radiatii la nivelul organelor specifice, care nu sunt organul țintă al terapiei, poate fi
influențată semnificativ de modificările fiziopatologice induse de procesul de boala.
Ca parte a evaluării riscurilor și beneficiilor se recomandă ca EDE (echivalentul dozei eficace) și
dozele de radiații pentru fiecare organ(e) țintă individual(e) să se calculeze înainte de
administrare. Activitatea poate fi ajustată în funcție de masa tiroidei, timpul de înjumătățire biologic și
factorul de "re-ciclare" care ia în considerare starea fiziologică a pacientului (inclusiv depleția de iod)
și patologia preexistentă.
În principal tiroida este afectată de radiații. Expunerea la radiații a altor organe este, de obicei, numai
la nivelul de miimi faţă de cea a tiroidei. De asemenea, depinde de aportul de iod din alimente
(absorbția iodului radioactiv crește până la 90% în zonele cu deficit de iod, scade până la 5% în zonele
bogate in iod). Mai mult, aceasta depinde de funcția tiroidiană (eutiroidie, hipertiroidie sau
hipotiroidie) și dacă există țesut de stocare a iodului în organism (de exemplu, după tiroidectomie), de
prezența metastazelor care stochează iod sau dacă tiroida a fost blocata. Astfel, expunerea la radiații a
tuturor celorlalte organe este mai mare sau mai mică, în funcție de concentraţia de iod din tiroidă.
Expunerea la radiații (Blocare tiroidiană, absorbție 0%)
11
I
131 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glandele suprarenale 0,037 0,042 0,067 0,11 0.2
* Peretele vezicii
urinare 0,61 0,75 1.1 1.8 3.4
Suprafețe osoase 0,032 0,038 0,061 0,097 0,19
Sân 0,033 0,033 0,052 0,085 0,17
Tract gastrointestinal
Peretele stomacului 0,034 0,04 0,064 0.1 0,19
Intestin subțire 0,038 0,047 0,075 0,12 0,22
Peretele intestinului
gros superior 0,037 0,045 0,07 0,12 0,21
Peretele intestinului
gros inferior 0,043 0,052 0,082 0,13 0,23
Rinichi 0,065 0,08 0,12 0,17 0,31
Ficat 0,033 0,04 0,065 0.1 0.2
Plămâni 0,031 0,038 0,06 0,096 0,19
Ovare 0,042 0,054 0,084 0,13 0,24
Pancreas 0,035 0,043 0,069 0,11 0,21
Măduvă hematogenă 0,035 0,042 0,065 0,10 0,19
Splină 0,034 0,040 0,065 0,10 0,20
Testicule 0,037 0,045 0,075 0,12 0,23
Glanda tiroida 0,029 0,038 0,063 0,10 0,20
Uter 0,054 0,067 0,11 0,17 0,30
Alte țesuturi 0,032 0,039 0,062 0,10 0,19
Echivalent doza
efectivă (mSv / MBq) 0,064 0,081 0,126 0,198 0.374
* Peretele vezical contribuie la 47,6% din doza eficace.
Blocare parțială:
Doze echivalente efective (mSv / MBq) în caz de preluare redusă la nivel tiroidian.
Absorbtie 0.5% 0.50 0,79 1.20 2,60 4,90
Absorbtie 1.0% 0,90 1,42 2.10 4,70 9.30
Absorbtie 2.0% 1.60 2.6 4.20 9.30 17
Captare tiroidiană: 15%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,036 0,043 0,071 0,11 0,22
* Peretele
vezicii urinare 0,52 0,64 0,98 1.5 2.9
Suprafețele
osoase 0,047 0,067 0,094 0,14 0,24
Sân 0,043 0,043 0,081 0,13 0,25
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,58 0,84 1.5 2.9
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
Peretele
intestinului gros
superior 0,059 0,065 0,10 0,16 0,28
12
Peretele
intestinului gros
inferior* 0,042 0,053 0,082 0,13 0,23
* Rinichi 0.060 0,075 0,11 0,17 0,29
Ficat 0,032 0,041 0,068 0,11 0,22
Plămâni 0,053 0,071 0,12 0,19 0,33
Ovare 0,043 0,059 0,092 0,14 0,26
Pancreas 0,052 0,062 0,10 0,15 0,27
Măduvă
hematogenă 0,054 0,074 0,099 0,14 0,24
Splină 0,042 0,051 0,081 0,12 0,23
Testicule 0,028 0,035 0,058 0,094 0,18
Glanda tiroida 210 340 510 1100 2000
Uter 0,054 0,068 0,11 0,17 0,31
Alte țesuturi 0,065 0,089 0,14 0,22 0,40
Echivalent doza
efectivă (mSv /
MBq) 11.1 17,9 26,8 58,7 107
Captare tiroidiană: 35%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,042 0.050 0,087 0,14 0,28
* Peretele
vezicii urinare 0,40 0.50 0,76 1.2 2.3
Suprafețe
osoase 0,076 0,12 0,16 0,23 0,35
Sân 0,067 0,066 0,13 0,22 0,40
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,59 0,85 1.5 3.0
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
Peretele
intestinului
gros superior 0,058 0,065 0,10 0,17 0,30
* Peretele
intestinului
gros inferior 0,040 0,051 0,080 0,13 0,24
* Rinichi 0,056 0,072 0,11 0,17 0,29
Ficat 0,037 0,049 0,082 0,14 0,27
Plămâni 0,090 0,12 0,21 0,33 0,56
Ovare 0,042 0,057 0,090 0,14 0,27
Pancreas 0,054 0,069 0,11 0,18 0,32
Măduvă
hematogenă 0,086 0,12 0,16 0,22 0,35
Splină 0,046 0,059 0,096 0,15 0,28
Testicule 0,026 0,032 0,054 0,089 0,18
Glanda tiroida 500 790 1,200 2600 4700
Uter 0.050 0,063 0,10 0,16 0,30
Alte țesuturi 0,11 0,16 0,26 0,41 0,71
Echivalent
doza efectivă 25,6 41,5 62,3 137 248
13
(mSv / MBq)
Captare tiroidiană: 55%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,049 0,058 0,11 0,17 0,34
* Peretele
vezicii urinare 0,29 0,36 0,54 0,85 1.6
Suprafețe
osoase 0,11 0,17 0,22 0,32 0,48
Sân 0,091 0,089 0,19 0,31 0,56
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,59 0,86 1.5 3.0
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
* Peretele
intestinului gros
superio
r 0,058 0,067 0,11 0,18 0,32
* Peretele
intestinului gros
inferior 0,039 0,049 0,078 0,13 0,24
* Rinichi 0,051 0,068 0,10 0,17 0,29
Ficat 0,043 0,058 0,097 0,17 0,33
Plămâni 0,13 0,18 0,30 0,48 0,80
Ovare 0,041 0,056 0,090 0,15 0,27
Pancreas 0,058 0,076 0,13 0,21 0,38
Măduvă
hematogenă 0,12 0,18 0,22 0,29 0,46
Splină 0,051 0,068 0,11 0,17 0,33
Testicule 0,026 0,031 0,052 0,087 0,17
Glanda tiroida 790 1,200 1900 4100 7400
Uter 0,046 0.060 0,099 0,16 0,30
Alte țesuturi 0,16 0,24 0,37 0,59 1.0
Echivalent doza
efectivă (mSv /
MBq) 40.2 65,0 100 214 391
12. INSTRUCȚIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Metoda de control a medicamentului
Principiul de bază
Compușii de iod radioactivi prezenţi în forma farmaceutică, altii decât iodura, sunt determinati prin
cromatografie pe hârtie.
Soluție de testare
Testare puritate radiochimică
Se dizolvă capsula în 10 ml soluție de hidrogenocarbonat de sodiu 1%. Aceasta este proba analitică.
Prepararea soluției test
14
Se prepară o soluție cu următoarea compoziție: iodură de potasiu 1 g / l, iodat de potasiu 2 g / l și
hidrogenocarbonat de sodiu 10 g / l. Se aplică un volum similar din proba analitică.
Soluție de referință:
iodură de potasiu 0,1 g și iodat de potasiu 0,2 g, dizolvate în 10 ml apă distilată.
Test.
Se aplica pe benzi de hârtie separate 3 X 10μl din soluția de testat și 10 μl din soluția de referință la
30 mm de la marginea benzilor. Fără uscarea anterioară a petelor, se dispun benzile peste o cale de
20 cm (durează aproximativ 3 ore), folosind un amestec de 75 volume de metanol și 25 volume de
apă într-un cilindru din sticlă, care a fost saturat cu eluentul pentru 24 ore. Se usucă benzile în aer.
Stabilirea benzilor de referință: cu acid acetic (5M) 300g / l și soluție iodat de potasiu (1M) 214 g
/l. Se impregnează banda activă cu polistiren dizolvat în cloroform și se lasă la uscat in aer. După ce
stratul de polistiren s-a uscat, se înregistrează cromatograma cu scanner gamma.
Deoarece agentul de developare conține iodat de potasiu, acesta nu poate fi identificat. In acest caz R
f
al iodul de testare trebuie să fie același cu R
f al soluției de referință.
Criteriu: În cromatograma obținută, nu mai puțin de 95 % din radioactivitatea totală trebuie să se
regăsească în spaţiul corespunzător iodurii de sodiu
(I131)
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Thyrotop-131 38-7400 MBq capsule pentru uz terapeutic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
38-7400 MBq Iodură de sodiu (
131 I) per capsulă
Excipienţi: fosfat disodic dihidrat, tiosulfat de sodiu, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu
anhidru, hidrogenocarbonat de sodiu, apă pentru preparate injectabile
Pentru lista tuturor excipienților, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gelatinoasă tip „0”, incoloră, transparentă, tip CONI-SNAP.
Material farmaceutic radioactiv conținând I
131 - substanța activă iodură de sodiu marcată, pentru
administrare orală
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aria terapeutică: terapie cu radionuclizi
Tratamentul hipertiroidismului
Boală Graves
Adenom hiperfuncţional
Guşă difuză non-imunogenă
Tratamentul carcinomului tiroidian
Ablaţie a ţesuturilor tiroidiene reziduale după o intervenţie chirurgicală pentru neoplasm
tiroidian
Tratamentul recidivelor și metastazelor
4.2 Doze și mod de administrare
Utilizarea capsulelor de Thyrotop I
131 iodură de sodiu este contraindicată la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani, cu excepția cazului în care necesitatea și importanța tratamentului depăşesc riscul
asociat cu expunerea la radiații.
Doze
a) Terapia hipertiroidismului
Radioactivitatea administrată de I131exprimată în MBq / ml țesut în:
• Boală Graves și noduli autonomi diseminaţi: 15 MBq / ml
• nodul autonom unic: 40 MBq/ml
2
• noduli autonomi multipli: 20 MBq/ml
Dozele de mai sus sunt stabilite empiric – oricum nu se poate stabili cantitatea de radioactivitate I
131
pentru fiecare pacient, dependentă de volum, individualizată, fără a măsura captarea la nivelul glandei
tiroide.
b) În tratamentul carcinomului tiroidian se recomandă administrarea de capsule, după cum urmează:
Ablaţie după o intervenţie chirurgicală pentru carcinom tiroidian : 1,8-3,7 GBq per pacient
Înaintea tratamentului pentru recidive locale și metastaze se administrează 370 MBq I
131. După 48-72
de ore se obţine o imagine a întregului organism. Pentru tratament se utilizează o radioactivitate I131de
3,7-7,4 GBq în funcţie de numărul și dimensiunea metastazelor.
Mod de administrare
Cantitatea necesară este administrată oral sub forma a unei capsule sau maxim două
capsule. Înghițirea capsulei poate fi facilitată de administrarea ei cu apă.
Metoda de examinare
Monitorizarea poate fi realizată prin imagistica cu scanner gamma la 1 - 48 ore după
administrare. Pentru interpretarea scintigrafiei tiroidiene, se utilizează de obicei o imagine anterioară,
dar pot fi utile şi imagini laterale sau oblice.
4.3 Contraindicații
În cazul terapiei cu radionuclizi pentru hipertiroidism sau carcinom tiroidian
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• Sarcină sau alăptare
• în cazul în care pacientul nu oferă un consimțământ oral sau scris pentru examinarea cu
radionuclizi
• Pacienți cu disfagie, stricturi esofagiene, gastrită activă, eroziuni gastrice și ulcer gastro-
duodenal
• Pacienți cu suspiciune de motilitate gastro-intestinală redusă
• Contraindicație relativă: pacienţi cu vârsta sub 18 ani, cu excepția cazului în care necesitatea
și importanța tratamentului depăşesc riscul asociat cu expunerea la radiații.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate și administrate numai de către
persoane autorizate şi desemnate pentru acest domeniu, în clinici specializate. Recepţionarea,
utilizarea, transferul și eliminarea medicamentelor radioactive sunt supuse reglementărilor
și licențelor
corespunzătoare din partea autorităților competente.
Modul de manipulare a medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să îndeplinească criteriile de
siguranță atât pentru radiații cât și cerințele farmaceutice de calitate.
Acest medicament este posibil să producă o doză mare de radiaţii la cei mai mulți pacienți (vezi pct 4.8
și 11). Pentru fiecare pacient, expunerea la radiații ionizante trebuie să fie justificabilă, pe baza
beneficiilor.
Doza de radioactivitate administrată trebuie stabilită pentru a asigura rezultatele terapeutice ţintă,
luând în considerare faptul că doza de radiații rezultată să fie cât mai redusă posibil.
Administrarea de doze mari de iod radioactiv poate duce la pericol semnificativ asupra mediului
si asupra familiei pacientului sau publicului larg, în funcție de nivelul de radioactivitate
administrată. Trebuie luate măsuri de precauție adecvate în ceea ce privește activitatea radioactivă
eliberată de către pacienți, pentru a evita orice contaminare.
La copii și adolescenți terapia cu iodură de sodiu (
131 I) în disfuncţia tiroidiană benignă se efectuează
numai în cazuri excepționale justificate. Sensibilitatea mai mare a ţesutului tiroidian la copii şi
3
adolescenţi și speranța de viață mai lungă a acestui grup de vârstă trebuie să fie, de asemenea, luate în
considerare. Riscurile terapiei cu iod radioactiv trebuie puse în balanță cu riscurile altor potenţiale
terapii. Pacienții trataţi prin radioterapie în copilărie vor fi examinaţi anual pentru posibile modificări
tiroidiene.
În tratamentul bolilor tiroidiene maligne, o incidență mai mare a cancerului vezicii urinare a fost
raportată într-un studiu la pacienții cărora li s-a administrat o cantitate de
I131 mai mare de
3700 MBq . Un alt studiu a raportat o incidenţă uşor crescută a leucemiei la pacienții cărora li s-au
administrat doze foarte mari. Ca urmare, nu se recomandă o activitate totală cumulată mai mare de
26000 MBq.
Administrarea terapeutică a Thyrotop capsule la pacienții cu insuficiență renală
semnificativă necesită o ajustare a radioactivităţii și o atenție deosebită.
Dozele trebuie ajustate, după caz.
La pacienții susceptibili pentru boli gastro-intestinale, trebuie acordată o atenţie
suplimentară. Capsulele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, pentru a asigura
trecerea netă în stomac și intestinul subțire superior. Se recomandă utilizarea concomitentă de
antagoniști H
2 sau de inhibitori ai pompei de protoni. În scopul de a menține expunerea cât mai mică
la radiații a vezicii urinare, pacienţii trebuie sfătuiţi să bea multe lichide pentru a goli vezica urinară
frecvent. Pacienţii cu disfuncţii ale vezicii urinare trebuie cateterizaţi după utilizarea unor cantităţi
mari de radioactivitate terapeutică.
Pentru a evita sialoadenita, care poate complica administrarea dozelor mari de iod radioactiv, pacientul
poate fi sfătuit să consume dulciuri sau băuturi care conțin acid citric, ce vor stimula excreția de
salivă.
Înainte de tratament
Administrarea de ioduri în exces trebuie evitată (vezi pct 4.5). Trebuie evaluate antecedentele
pacientului în ceea ce priveşte administrarea anterioară de ioduri. Iodul din urină trebuie determinat
înainte de tratament. Captarea maximă de iod radioactiv la nivel tiroidian şi timpul de înjumătăţire
efectiv la acest nivel pot fi determinate prin teste cu radionuclizi.
Se recomanda o dietă săracă în iod înainte de începerea tratamentului; cu 3-10 zile înainte de utilizarea
Thyrotop capsule, pacientul trebuie sa reducă cantitatea de iod din dietă, facilitând astfel captarea în
ţesutul tiroidian.
Tratamentul de substituţie cu hormoni tiroidieni trebuie oprit înainte de administrarea de iod radioactiv
pentru carcinom tiroidian, pentru a asigura o captare adecvată. Se recomandă o perioadă de întrerupere
de zece zile pentru tri-iodo-tironină și de şase săptămâni pentru tiroxină. Utilizarea acestora poate fi
reluată la două săptămâni după tratament. În cazul tratamentului pentru hipertiroidism, terapia cu
stabilizatori ai secreţiei tiroidiene trebuie oprită cu cinci zile înainte de tratament și poate fi reluată
câteva zile mai târziu. În cazul radioterapiei pentru boala Graves şi în cazul în care există deja
oftalmopatie în cadrul bolii Graves, radioterapia trebuie să fie însoțita de terapie cu corticosteroizi.
După tratament
Pacientul trebuie reexaminat la 3 luni, 6 luni și apoi în fiecare an după tratament.
Pentru ambele sexe, după terapia cu iodură de sodiu (I131) se recomandă măsuri de contracepție pe o
perioadă de 12 luni. La pacienții cu hipersensibilitate la gelatină sau la metaboliţii acesteia, este de
preferat soluţia de iodură de sodiu (I
131) pentru tratamentul cu iod radioactiv.
Acest medicament conține sodiu aproximativ 5 mmol (115 mg) per doză, cantitate ce trebuie luată în
considerare la pacienții care urmează o dietă cu conţinut controlat de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Blocarea captării iodului radioactiv la nivel tiroidian este o problemă în cazul scintigrafiei tiroidiene,
precum și în cazul terapiei cu radionuclizi. Acesta este motivul pentru care trebuie evitată
administrarea de ioduri inactive.
Tratamentele cu tiamazol, tri-iodo-tironină și tiroxină trebuie întrerupte cu 4-7 zile, 2 săptămâni şi
respectiv o lună înainte de administrarea iodului radioactiv. Tratamentul cu corticosteroizi şi salicilaţi
trebuie întrerupt cu o săptămâna înainte de administrarea de iod radioactiv.
4
Eliminarea iodului radioactiv din tiroidă poate fi încetinită de administrarea concomitentă de carbonat
de litiu sau colchicină. Multe substanţe farmacologice sunt cunoscute că interacționează cu iodul
radioactiv.
Există mecanisme multiple care pot afecta legarea de proteinele plasmatice, farmacocinetica sau pot
influența efectele farmacodinamice ale iodului radioactiv. Prin urmare este necesar să se obţină o listă
completă a medicamentelor utilizate și să se stabilească dacă vreunul dintre medicamente trebuie
întrerupt înainte de tratamentul cu Thyrotop capsule.
Tratamentul cu substanţele enumerate mai jos trebuie întrerupt pentru perioada respectivă
propusă
Medicament / Substanţă activă Întrerupere înainte de tratament
Stabilizatoare ale secreţiei tiroidiene
(de exemplu carbimazol,
metimazol,
propiltiouracil Y, perclorat) 2-5 zile înainte de terapie /reluare la
câteva zile după terapie
Salicilați, corticosteroizi,
nitroprusiat de sodiu,
bromosulfoftaleină de sodiu,
anticoagulante, antihistaminice,
antiparazitare, peniciline,
sulfonamide, tolbutamidă, tiopental 1 săptămână
Fenilbutazonă 1-2 săptămâni
Expectorante și vitamine care
conţin iod Aproximativ 2 săptămâni
Medicamente care conţin hormoni
tiroidieni 2-6 săptămâni
Amiodaronă *, benzodiazepine,
litiu Aproximativ 4 săptămâni
Medicamente pentru administrare
topică care conțin iod 1-9 luni
Substanţe de contrast care conțin
iod 1 an
* captarea iodului în țesutul tiroidian poate fi redusă pentru câteva luni din cauza timpului de
înjumătăţire plasmatică de lungă durată al amiodaronei. Trebuie obţinute date dacă şi când în decursul
ultimului an i-au fost administrate pacientului substanţe de contrast
4.6 Sarcina și alăptarea
Utilizarea medicamentului este absolut contraindicată în caz de sarcină și alăptare.
Iodura de sodiu (I
131) este contraindicată în timpul sarcinii diagnosticate sau suspectate, sau când
posibilitatea de sarcină nu a fost exclusă.
Atunci când este necesar să se administreze medicamente radioactive la femei aflate la vârsta fertilă,
trebuie căutate întotdeauna informații despre sarcină. Orice femeie căreia i-a întârziat menstruația
trebuie considerată gravidă, până la proba contrarie. Trebuie luate în considerare tehnici alternative
care nu implică radiații ionizante.
În timpul tratamentului cu radionuclizi la gravide, fătul este expus, de asemenea, la radiații. Doza
absorbită după tratamentul cu iod radioactiv este între 10,8 - 599,4 mGy. Absorbţia unei doze mai
mari de 0,5 mGy este considerată cu risc potențial pentru făt. Mai mult decât atât, iodul se acumulează
în tiroida fătului în al doilea și al treilea trimestru de sarcină. Prin urmare, în cazul carcinomului
tiroidian diferenţiat diagnosticat în timpul sarcinii, tratamentul cu iod radioactiv trebuie amânat până
după încheierea sarcinii.
Femeile tratate cu iodură de sodiu (I
131) sunt sfătuite să evite să rămână gravide în următoarele 12
luni.
Iodura de sodiu I
131este eliminată și în laptele matern.
5
Înainte de administrarea unui medicament radioactiv unei femei care alăptează, trebuie stabilit anterior
dacă tratamentul poate fi amânat până la încetarea alăptării. După tratamentul cu iodură de sodiu I
131,
alăptarea trebuie întreruptă pentru o perioadă nedeterminată. Dacă tratamentul nu poate fi amânat,
alăptarea trebuie întreruptă înainte de terapie. Mai mult decât atât, contactul dintre mamă şi copil
trebuie evitat pentru o perioada de minim o săptămână.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici o influență directă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje.
În cazul apariţiei de reacții adverse neașteptate, capacitatea de a conduce vehicule și / sau de a folosi
utilaje trebuie evaluată.
4.8 Reacții adverse
Expunerea la radiații ionizante este asociată cu inducerea cancerului şi un potenţial de dezvoltare a
malformaţiilor congenitale. Doza de radiații rezultată din expunerea terapeutică poate determina o
incidență mai mare a cancerului și mutațiilor. În toate cazurile, este necesar să se asigure că
riscurile asociate cu radiația sunt mai mici decât cele induse de boală.
Doza de radiații absorbită după dozele terapeutice de iodură de sodiu (I
131) este mai mare de 20 mSv.
După administrarea de doze mai mari de radioactivitate pot să apară greață, vărsături. Trebuie luate
precauţii suplimentare pentru a se evita contaminarea cauzată de vărsături.
Frecvenţele reacțiilor adverse raportate sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi <1/10
Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 şi <1/100
Rare ≥ 1/10000 şi <1/1000
Foarte rare <1/10000, inclusiv cazurile izolate
Reacții alergice după administrarea de iodură de sodiu (I131) au fost raportate foarte rar.
Utilizarea medicamentului trebuie evitată după astfel de reacții adverse. In caz de urgenţă trebuie să
fie disponibile dispozitive adecvate (cum ar fi ventilator medical și intubator) și medicamente.
După utilizarea capsulelor cu iodură de sodiu (I
131), au fost observate reacțiile adverse prezentate în
tabelul de mai jos:
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Durere, edem facial, edem
periferic și generalizate
Tulburări gastro-intestinale
Greață, vărsături, dureri
abdominale
Afecţiuni cutanate și ale
țesutului subcutanat Exantem, prurit, urticarie,
angioedem
Tulburări ale sistemului nervos bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale inflamație la nivelul gâtului
Tulburări exocrine
Inflamație a glandelor salivare
Reacțiile adverse detaliate mai jos sunt consecințe ale expunerii la radiații
Efecte pe termen scurt
Dozele terapeutice de iodură de sodiu (I131)pot determina agravarea temporară a bolii Graves.
6
Tulburările gastro-intestinale pot apărea în primele ore sau zile de la administrare, din cauza dozelor
mari de radioactivitate. Incidența poate fi chiar de 67%. Acestea pot fi prevenite uşor sau contracarate
prin intermediul unui tratament simptomatic.
În cazul tratamentului cu doze mari de radioactivitate, după 1-3 zile de la administrare pot să apară
tiroidită tranzitorie şi traheită care poate fi însoţită de constricţie traheală, mai ales în caz de stenoză
traheală persistentă.
Sialoadenita poate să apară asociată cu edem, durere la nivelul glandelor salivare, pierdere parțială a
gustului și xerostomie.
Incidența variază între 10% (cu precauții) și 60% (fără precautii).
Sialoadenită este reversibilă, în mod spontan sau prin tratament suplimentar cu medicamente
antiinflamatoare. Au fost raportate şi cazuri izolate, dependente de doză, de pierdere persistentă a
gustului și xerostomie, urmată de cădere a dintilor. Expunerea la radiații a glandelor salivare trebuie
redusă prin stimularea excreției salivare prin administarea de substanțe cu conţinut acid.
Tulburările glandelor lacrimale pot să apară în 25% din cazuri și duc la sindromul Sjögren. Acest efect
este tranzitoriu, dar poate persista şi ani de zile, în unele cazuri.
La pacienţii cu metastaze pulmonare au fost raportate cazuri de pneumonie indusă de radiaţii și fibroză
pulmonară.
Se poate dezvolta oftalmopatia Graves sau dacă există deja, aceasta se poate agrava (15-30% din
cazuri, fără tratament cu corticosteroizi).
Valorile mari de iod radioactiv captat în țesuturi pot induce durere locală, disconfort, edem.
În tratamentul carcinoamelor tiroidiene metastazate cu implicare a SNC, trebuie luate în considerare
posibilitatea de apariţie a edemului cerebral localizat și / sau agravarea edemului cerebral existent.
Efecte pe termen lung
Ca un efect pe termen lung al administrării de iod radioactiv în tratamentul hipertiroidismului, după
săptămâni sau ani de tratament poate apărea hipotiroidism dependent de doză. Aceste cazuri necesită
evaluări periodice corespunzătoare și tratament de substituţie cu hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul,
de obicei, nu se instalează până la 6-12 săptămâni după tratament; incidenţa: 2 - 70 % .
După administrarea de iod radioactiv poate apărea insuficienţa tranzitorie a glandei paratiroide. Acest
caz trebuie urmărit și se tratează cu terapie de substituţie. Ca o consecință reversibilă sau foarte rar
ireversibilă este deprimarea măduvei osoase şi poate apărea după administrarea unei doze de 5000
MBq (o singură dată) sau după administrare repetată într-o perioadă de 6 luni. Trombocitopenia
izolata sau anemia pot agrava această afecţiune, determinând deces. Leucocitoza tranzitorie a fost
observată frecvent, dar leucopenia a apărut foarte rar.
Tulburarea funcțională a glandelor salivare și lacrimale rezultând sindromul sicca poate să apară la o
luna sau chiar și la după doi ani după tratament.
Epifora rezultată din ocluzia ductului naso-lacrimal a apărut la 3% dintre pacienți, de obicei în decurs
de 3-16 luni după tratament.
În literatura de specialitate au fost raportate cazuri de apariţie a cancerului glandei salivare indus de
terapia cu iod radioactiv.
Incidenţa cancerului gastric este mai mare la pacienții tratați cu iod radioactiv, potrivit unui studiu
epidemiologic.
Incidențele leucemiei, precum și ale neoplasmului vezicii urinare şi neoplasmului mamar sunt mai
mari după administrarea unor doze mai mari, cum sunt cele utilizate în caz de cancer tiroidian.
Radioterapia pentru carcinom tiroidian poate duce la afectarea fertilității atât la bărbaţi cât și la
femei. Afectarea reversibilă, dependentă de doză a spermatogenezei a fost demonstrată în cazul utilizării
unor doze mai mari de 1850 MBq; efecte relevante clinic, inclusiv oligospermia și azoospermia și
creșterea valorilor serice ale FSH au fost descrise după utilizarea unor doze mai mari de 3700 MBq .
4.9 Supradozaj
Nu a fost raportat niciun caz de supradozaj.
7
Administrarea de doze de radioactivitate mai mari decât cele recomandate nu este necesară și trebuie
evitată pentru a exclude excesul de radiații absorbite de pacient și mediu. Administrarea de doze de
radioactivitate mai mari decât cele recomandate poate provoca hipotiroidie.
În caz de supradozaj accidental doza reală absorbită de radiații trebuie să fie calculată cu ajutorul
datelor din tabelul dozimetric de la capitolul 11. Necesitatea tratamentului și modul de abordare
terapeutică trebuie stabilite pe baza acestor rezultate.
Expunerea la radiaţii din cauza supradozajului poate fi redusă prin utilizarea de substanţe cu efect de
blocare a secreţiei tiroidiene de exemplu perclorat de potasiu, inducere de vărsături sau urinare
frecventă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: radiofarmaceutice terapeutice; compuşi cu iod (
131 I), codul
ATC: V10XA01
Substanța farmacologică activă a capsulei este iod I
131, sub formă de iodură de sodiu I131, care se
acumulează în tiroidă.
Datorită timpul său de retenție lung se descompune şi determină iradiere selectivă a
organului. Cantitatea mică de iodură de sodiu I
131 administrată în timpul terapiei nu produce
efecte farmacodinamice. Mai mult de 90% din efectul radiațiilor emise de I131se bazează pe beta-
radiații, cu un interval mediu de iradiere în ţesut de 0,5 mm, determinând reducerea dependentă de
doză a diviziunii celulare și distrugerea celulelor tiroidiene. Datorită dozelor reduse și practic, a lipsei
stocării iodurii de sodiu I
131 în afara tiroidei, expunerea la radiaţii în afara zonei tiroidiene
este neglijabila.
În cazul ingerării de iod radioactiv, cantitatea de iod care intră în organism este determinată de
activitatea specifică a iodurii de sodiu I131, care este de cel puțin 1 GBq / μg. Deoarece radioactivitatea
administrată în corp nu este mai mare de 7,4 GBq, aportul de iod este de cel mult 7,4 μg, reprezentând
2,4 - 4,9% din necesarul optim zilnic de iod al organismului uman. Prin urmare, concentrația chimică
a substanţei active din medicament este neglijabilă. Radiațiile gamma produse de I131oferă informații
diagnostice, iar particulele beta captate în ţesut sunt responsabile de efectul terapeutic. Excreția de iod
radioactiv se face prin urină.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Administrată oral, iodura de sodiu I
131 este rapid absorbită în tractul gastro-intestinal superior (90% în
60 min). Absorbția este influențată de golirea stomacului. Absorbția este crescută în caz de
hipertiroidism și diminuată în caz de hipotiroidism.
În studiile de specialitate, dizolvarea iodurii de sodiu
131I capsule a avut loc în 5-12 minute și
radioactivitatea a fost distribuita în mod omogen pe suprafața mucoasei gastrice. Studii ale activității
serice au arătat că, după o creștere rapidă a concentraţiilor în decurs de 10-20 de minute, starea de
echilibru a fost atinsă după aproximativ 40 de minute. După administrarea orală a unei capsule de
iodură de sodiu I
131, starea de echilibru a fost atinsă în mod similar.
Farmacocinetica este similară cu cea a iodului non-radioactiv stabil. După intrarea în fluxul sanguin
iodul I
131 se distribuie în compartimentul extratiroidian. De acolo este absorbit în principal de tiroida,
care extrage aproximativ 20% din iodură în timpul unui pasaj sau este eliminat pe cale renală.
Absorbția iodului în tiroidă atinge maximul în 24-48 de ore; 50% din valoarea maximă este atinsă în
decurs de cinci ore.
Captarea este influențată de o serie de factori: vârsta pacientului, volumul tiroidian, clearance-ul renal,
cantitatea de ioduri circulante și alte medicamente administrate concomitent (vezi pct 4.5 Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune.). Clearance-ul tiroidian normal al iodului este de 5-
50 ml / min, crește în caz de deficit de iod până la 100 ml / min și în caz de hipertiroidism până la
1000 ml / min, şi poate scădea la 2-5 ml/min în condiții de supraîncărcare. Iodul se acumulează, de
8
asemenea, în rinichi; cantități mici sunt preluate de glandele salivare și mucoasa gastrică și sunt, de
asemenea, detectabile în laptele matern, în placentă și plexul coroid.
Iodul preluat de tiroida urmează calea cunoscută a metabolismului hormonilor tiroidieni, fiind
încorporat în compușii organici din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni. Timpul efectiv de
înjumătățire a radioactivităţii I
131în plasmă este de aproximativ 12 ore, şi de aproximativ șase zile
atunci când I131este stocat în tiroida.
Prin urmare, după administrarea de iodură de sodiu I 131, aproximativ 40% din radioactivitate are un
timp de înjumătăţire efectiv de 0,4 zile, în timp ce restul de 60% are un timp de înjumătățire efectiv de
opt zile. 37-75% din cantitatea de I
131este eliminată prin rinichi și doar o mică parte prin materiile
fecale; eliminarea prin glandele sudoripare este neglijabilă. Excreția prin urina este caracterizata prin
clearance-ul renal, care reprezintă aproximativ 3% din iodul ce trece prin rinichi și este relativ
constant de la individ la individ. Acesta este mai mic în caz de hipotiroidism asociat cu disfuncţie
renală și mai mare în caz de hipertiroidism.
Excreția urinară la voluntari sănătoși (a fost examinata urina din 24 de ore ) a fost de 2,8 mg / kg la
bărbați și de 2,7 mg / kg la femei. La pacienții eutiroidieni, cu funcție renală normală, 50-75% din
activitatea administrata a fost eliminata prin urină în decurs de 48 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranță
Valoarea LD
50 care exprimă toxicitatea acută a iodului I 131 administrat oral este de 1000 mg / kg
greutate corporală la șoareci și de 760 mg / kg greutate corporală la câini. Aportul de iod optim pentru
adulți este de 0,15-0,30 mg pe zi . Activitatea specifică a iodurii de sodiu I 131 este de cel puțin 1 GBq
/ mg. Deoarece radioactivitatea administrată în corp nu este mai mare de 7,4 GBq, aportul de iod este
de cel mult 7,4 μg şi reprezintă 2,4 - 4,9% din necesarul optim zilnic de iod al organismului
uman. Deoarece conținutul maxim de iod, la cea mai mare doză posibilă administrată unui pacient
(7,4 GBq), nu poate depăși 20 μg, această cantitate reprezentând 2,4-4,9% din aportul optim de iod.
Prin urmare, este evident că medicamentul este sigur în ceea ce privește aportul de iod.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Fiecare capsulă conține:
Fosfat disodic dihidrat
Tiosulfat de sodiu
Hidroxid de sodiu
Carbonat de sodiu anhidru
Hidrogenocarbonat sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Gelatină
6.2 Incompatibilități
Acest medicament este incompatibil cu umiditatea, apa și lichidele, deoarece aceste substanțe umezesc
si înmoaie capsula si pot duce la deschiderea capsulei, răspândirea continutului acesteia și
contaminare radioactivă.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu acizi; iodul radioactiv ia forma volatilă (radical sau
elementar) în mediu acid si contaminează mediul.
Iodul radioactiv este prezent în capsulă sub formă de iodură (numărul de oxidare este -1). Substanţele
oxidante (de exemplu, acizi) oxidează iodura la iod elementar (numărul de oxidare este 0), iodat
(numărul de oxidare este 5) sau periodat (numărul de oxidare: 7).
Acești compuși având numărul de oxidare altul decât -1, sunt impurități radiochimice ale
medicamentului,iar formarea lor trebuie evitată.
9
6.3 Termen de valabilitate
21 zile de la data de fabricație.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C. A se păstra în ambalajul original. Se vor respecta
reglementările de siguranță pentru radiații. A se feri de umiditate, vapori de acid și agenți de oxidare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
38-7400 MBq capsule radiocative
Capsulele de iodura de sodiu I 131 cu radioactivitate mare sunt plasate într-un container din plumb cu
grosimea peretelui de 15-38 mm, în care se introduce un material plastic cu capac filetat (diametrul
interior de 9,5 mm, înălțime 32 mm). Partea inferioară a inserției este fixata în partea de jos a
containerului din plumb, în timp ce partea superioară a capsulei este fixata în partea superioară a
recipientului din plumb. Ambalajul conține întotdeauna o capsulă.
Containerul din plumb etichetat este ambalat într-un container etichetat din metal, sigilat cu un înveliş
detaşabil. (Ambalaj Tip A ")
Ambalaj:
38 -7400 MBq la data de calibrare
Conținutul ambalajului:
Capsulă
Cantitatea de capsule conţinută
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Procedura de deschidere a ambalajelor capsulelor radioactive de 38-7400 MBq
• Se rupe capacul recipientului din staniu. Se îndepărtează partea superioară a suprafeţei din
spumă de polistiren expandat.
• Dacă există un container din plumb de protecție în containerul metalic, se extrage din cutia
metalică
• Se scoate recipientul din plumb care conține capsula afară din containerul din plumb și se
aşează pe zona de lucru
• Există două modalități de a deschide recipientul din plumb, pentru două scopuri diferite:
o Controlul activității cu inserția din plastic sigilată, fără extrage capsula sau
o deschiderea inserției de plastic prin aceeași mișcare cu cea de extragere a capsulei
Deschiderea containerului din plumb pentru măsurarea activității
A se manipula în spatele unui ecran de protectie pentru radiatii
Se ţine ferm cu o mana partea de jos a containerului din plumb și se trage în afară partea de
sus, în direcție axială
Inserția din plastic va rămâne fixată în partea superioară a recipientului din plumb, dar
ecranarea de plumb nu va acoperi partea sa inferioară. În această poziție măsurarea activității
poate fi realizată printr-o unitate de măsurare a activităţii de laborator (calibrator de doze), fără
scoaterea capsulei din flacon.
După măsurare, se închide recipientul din plumb.
Deschiderea containerului din plumb și a celui din plastic in acelasi timp
Se ţine recipientul în poziție verticală.
Se roteşte partea superioară a containerului din plumb în sens contrar acelor de ceasornic. Atât
recipientul din plastic cat si cel din plumb se vor deschide.
10
Partea superioară a inserției de plastic rămâne în partea superioară a containerului din plumb,
în timp ce partea inferioară a flaconului, care conține capsula, rămâne în partea inferioară a
containerului de plumb.
Capsula poate fi ușor scoasa afara sau partea inferioară a containerului de plumb poate fi uşor
deschisa înainte de a extrage capsula ce va fi administrată pacientului
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE COMERCIALIZARE
C.N. Unifarm S.A.
Str. Av. Ştefan Sănătescu Nr. 48, Sector 1, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8806/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări – Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
11. DOZIMETRIE
Dozimetria sub forma de tabel asa cum a fost publicată în ICRP nr 53 (1987) și ICRP nr 60 (1990).
Modelul ICRP se referă la administrarea intravenoasă. Deoarece absorbția iodului radioactiv este
rapidă și completă, acest model este aplicabil şi în cazul administrării orale, dar există o doză
radioactivă suplimentară la nivelul stomacului, în plus faţă de cea determinată de excreția gastrică și
salivară. Presupunând că timpul mediu de staționare în stomac este de 0,5 ore, doza absorbită la
nivelul stomacului creşte cu aproximativ 30 % pentru (I
131)
Doza de radiatii la nivelul organelor specifice, care nu sunt organul țintă al terapiei, poate fi
influențată semnificativ de modificările fiziopatologice induse de procesul de boala.
Ca parte a evaluării riscurilor și beneficiilor se recomandă ca EDE (echivalentul dozei eficace) și
dozele de radiații pentru fiecare organ(e) țintă individual(e) să se calculeze înainte de
administrare. Activitatea poate fi ajustată în funcție de masa tiroidei, timpul de înjumătățire biologic și
factorul de "re-ciclare" care ia în considerare starea fiziologică a pacientului (inclusiv depleția de iod)
și patologia preexistentă.
În principal tiroida este afectată de radiații. Expunerea la radiații a altor organe este, de obicei, numai
la nivelul de miimi faţă de cea a tiroidei. De asemenea, depinde de aportul de iod din alimente
(absorbția iodului radioactiv crește până la 90% în zonele cu deficit de iod, scade până la 5% în zonele
bogate in iod). Mai mult, aceasta depinde de funcția tiroidiană (eutiroidie, hipertiroidie sau
hipotiroidie) și dacă există țesut de stocare a iodului în organism (de exemplu, după tiroidectomie), de
prezența metastazelor care stochează iod sau dacă tiroida a fost blocata. Astfel, expunerea la radiații a
tuturor celorlalte organe este mai mare sau mai mică, în funcție de concentraţia de iod din tiroidă.
Expunerea la radiații (Blocare tiroidiană, absorbție 0%)
11
I
131 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glandele suprarenale 0,037 0,042 0,067 0,11 0.2
* Peretele vezicii
urinare 0,61 0,75 1.1 1.8 3.4
Suprafețe osoase 0,032 0,038 0,061 0,097 0,19
Sân 0,033 0,033 0,052 0,085 0,17
Tract gastrointestinal
Peretele stomacului 0,034 0,04 0,064 0.1 0,19
Intestin subțire 0,038 0,047 0,075 0,12 0,22
Peretele intestinului
gros superior 0,037 0,045 0,07 0,12 0,21
Peretele intestinului
gros inferior 0,043 0,052 0,082 0,13 0,23
Rinichi 0,065 0,08 0,12 0,17 0,31
Ficat 0,033 0,04 0,065 0.1 0.2
Plămâni 0,031 0,038 0,06 0,096 0,19
Ovare 0,042 0,054 0,084 0,13 0,24
Pancreas 0,035 0,043 0,069 0,11 0,21
Măduvă hematogenă 0,035 0,042 0,065 0,10 0,19
Splină 0,034 0,040 0,065 0,10 0,20
Testicule 0,037 0,045 0,075 0,12 0,23
Glanda tiroida 0,029 0,038 0,063 0,10 0,20
Uter 0,054 0,067 0,11 0,17 0,30
Alte țesuturi 0,032 0,039 0,062 0,10 0,19
Echivalent doza
efectivă (mSv / MBq) 0,064 0,081 0,126 0,198 0.374
* Peretele vezical contribuie la 47,6% din doza eficace.
Blocare parțială:
Doze echivalente efective (mSv / MBq) în caz de preluare redusă la nivel tiroidian.
Absorbtie 0.5% 0.50 0,79 1.20 2,60 4,90
Absorbtie 1.0% 0,90 1,42 2.10 4,70 9.30
Absorbtie 2.0% 1.60 2.6 4.20 9.30 17
Captare tiroidiană: 15%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,036 0,043 0,071 0,11 0,22
* Peretele
vezicii urinare 0,52 0,64 0,98 1.5 2.9
Suprafețele
osoase 0,047 0,067 0,094 0,14 0,24
Sân 0,043 0,043 0,081 0,13 0,25
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,58 0,84 1.5 2.9
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
Peretele
intestinului gros
superior 0,059 0,065 0,10 0,16 0,28
12
Peretele
intestinului gros
inferior* 0,042 0,053 0,082 0,13 0,23
* Rinichi 0.060 0,075 0,11 0,17 0,29
Ficat 0,032 0,041 0,068 0,11 0,22
Plămâni 0,053 0,071 0,12 0,19 0,33
Ovare 0,043 0,059 0,092 0,14 0,26
Pancreas 0,052 0,062 0,10 0,15 0,27
Măduvă
hematogenă 0,054 0,074 0,099 0,14 0,24
Splină 0,042 0,051 0,081 0,12 0,23
Testicule 0,028 0,035 0,058 0,094 0,18
Glanda tiroida 210 340 510 1100 2000
Uter 0,054 0,068 0,11 0,17 0,31
Alte țesuturi 0,065 0,089 0,14 0,22 0,40
Echivalent doza
efectivă (mSv /
MBq) 11.1 17,9 26,8 58,7 107
Captare tiroidiană: 35%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,042 0.050 0,087 0,14 0,28
* Peretele
vezicii urinare 0,40 0.50 0,76 1.2 2.3
Suprafețe
osoase 0,076 0,12 0,16 0,23 0,35
Sân 0,067 0,066 0,13 0,22 0,40
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,59 0,85 1.5 3.0
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
Peretele
intestinului
gros superior 0,058 0,065 0,10 0,17 0,30
* Peretele
intestinului
gros inferior 0,040 0,051 0,080 0,13 0,24
* Rinichi 0,056 0,072 0,11 0,17 0,29
Ficat 0,037 0,049 0,082 0,14 0,27
Plămâni 0,090 0,12 0,21 0,33 0,56
Ovare 0,042 0,057 0,090 0,14 0,27
Pancreas 0,054 0,069 0,11 0,18 0,32
Măduvă
hematogenă 0,086 0,12 0,16 0,22 0,35
Splină 0,046 0,059 0,096 0,15 0,28
Testicule 0,026 0,032 0,054 0,089 0,18
Glanda tiroida 500 790 1,200 2600 4700
Uter 0.050 0,063 0,10 0,16 0,30
Alte țesuturi 0,11 0,16 0,26 0,41 0,71
Echivalent
doza efectivă 25,6 41,5 62,3 137 248
13
(mSv / MBq)
Captare tiroidiană: 55%
131 I 8,02 zile Doza absorbită per unitate de activitate
administrată (mGy / MBq)
Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an
Glande
suprarenale 0,049 0,058 0,11 0,17 0,34
* Peretele
vezicii urinare 0,29 0,36 0,54 0,85 1.6
Suprafețe
osoase 0,11 0,17 0,22 0,32 0,48
Sân 0,091 0,089 0,19 0,31 0,56
Tract
gastrointestinal
* Peretele
stomacului 0,46 0,59 0,86 1.5 3.0
* Intestin
subţire 0,28 0,35 0,62 1.0 2.0
* Peretele
intestinului gros
superio
r 0,058 0,067 0,11 0,18 0,32
* Peretele
intestinului gros
inferior 0,039 0,049 0,078 0,13 0,24
* Rinichi 0,051 0,068 0,10 0,17 0,29
Ficat 0,043 0,058 0,097 0,17 0,33
Plămâni 0,13 0,18 0,30 0,48 0,80
Ovare 0,041 0,056 0,090 0,15 0,27
Pancreas 0,058 0,076 0,13 0,21 0,38
Măduvă
hematogenă 0,12 0,18 0,22 0,29 0,46
Splină 0,051 0,068 0,11 0,17 0,33
Testicule 0,026 0,031 0,052 0,087 0,17
Glanda tiroida 790 1,200 1900 4100 7400
Uter 0,046 0.060 0,099 0,16 0,30
Alte țesuturi 0,16 0,24 0,37 0,59 1.0
Echivalent doza
efectivă (mSv /
MBq) 40.2 65,0 100 214 391
12. INSTRUCȚIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Metoda de control a medicamentului
Principiul de bază
Compușii de iod radioactivi prezenţi în forma farmaceutică, altii decât iodura, sunt determinati prin
cromatografie pe hârtie.
Soluție de testare
Testare puritate radiochimică
Se dizolvă capsula în 10 ml soluție de hidrogenocarbonat de sodiu 1%. Aceasta este proba analitică.
Prepararea soluției test
14
Se prepară o soluție cu următoarea compoziție: iodură de potasiu 1 g / l, iodat de potasiu 2 g / l și
hidrogenocarbonat de sodiu 10 g / l. Se aplică un volum similar din proba analitică.
Soluție de referință:
iodură de potasiu 0,1 g și iodat de potasiu 0,2 g, dizolvate în 10 ml apă distilată.
Test.
Se aplica pe benzi de hârtie separate 3 X 10μl din soluția de testat și 10 μl din soluția de referință la
30 mm de la marginea benzilor. Fără uscarea anterioară a petelor, se dispun benzile peste o cale de
20 cm (durează aproximativ 3 ore), folosind un amestec de 75 volume de metanol și 25 volume de
apă într-un cilindru din sticlă, care a fost saturat cu eluentul pentru 24 ore. Se usucă benzile în aer.
Stabilirea benzilor de referință: cu acid acetic (5M) 300g / l și soluție iodat de potasiu (1M) 214 g
/l. Se impregnează banda activă cu polistiren dizolvat în cloroform și se lasă la uscat in aer. După ce
stratul de polistiren s-a uscat, se înregistrează cromatograma cu scanner gamma.
Deoarece agentul de developare conține iodat de potasiu, acesta nu poate fi identificat. In acest caz R
f
al iodul de testare trebuie să fie același cu R
f al soluției de referință.
Criteriu: În cromatograma obținută, nu mai puțin de 95 % din radioactivitatea totală trebuie să se
regăsească în spaţiul corespunzător iodurii de sodiu
(I131)
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
