IBUPROFEN ALKALOID-INT 200 mg
Substanta activa: IBUPROFENUMClasa ATC: M01AE01Forma farmaceutica: COMPR. FILM.
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu blist. PVC/Al cu sistem de inchidere securizata pt. copii, intarit cu strat de PET x 20 compr. film.
Producator: ALKALOID-INT D.O.O. - SLOVENIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
Un comprimat conține ibuprofen 200 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 72,22 mg pe comprimat.
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
Un comprimat conține ibuprofen 400 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 144,43 mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alungite, biconvexe de culoare albă până la aproape albă.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 14,5 mm x 6,5 mm.
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alungite, biconvexe de culoare albă până la aproape albă cu o linie mediană pe
una dintre fețe.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20 mm x 8 mm.
Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor și febrei ușoare până la moderate.
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor și stărilor febrile asociate cu răceala.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
2
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani:
Doza obișnuită este de 200 - 400 mg, de cel mult trei ori pe zi, după caz. Doza unică maximă nu
trebuie să depășească 400 mg.
A se lăsa un interval de 4 până la 6 ore între dozele succesive și nu a nu se administra mai mult de
1200 mg în decurs de 24 de ore.
Dacă, la adulți, medicamentul trebuie administrat pe o perioadă mai lungă de 3 zile în cazul
tratamentului febrei, respectiv de 5 zile în cazul tratamentului durerii sau dacă simptomele se
agravează, se recomandă consultarea unui medic, cu excepția cazului unei recomandări contrare din
partea medicului.
În cazul adolescenților, se va apela la sfatul medicului dacă utilizarea medicamentului este necesară pe
o perioadă mai lungă de 3 zile, sau dacă simptomele se agravează.
Copii și adolescenți
IBUPROFEN Alkaloid-INT nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 12 ani. Există alte forme
farmaceutice de ibuprofen adecvate pentru această grupă de pacienți.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu precauție la pacienții vârstnici cu predispoziție crescută la reacții adverse
(vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, se va folosi cea mai mică doză pe
perioada cea mai scurtă, necesară în vederea controlării simptomelor. Tratamentul trebuie reevaluat la
intervale regulate de timp și întrerupt dacă nu se observă beneficii sau dacă pacienții dezvoltă
intoleranță.
Insuficiență renală
La pacienții cu afectarea ușoară sau moderată a funcției renale, doza trebuie menținută la cea mai mică
valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor, iar funcția renală
trebuie monitorizată. (Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficiențǎ hepaticǎ
La pacienții cu afectarea ușoară sau moderată a funcției hepatice, doza trebuie menținută la cea mai
mică valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară. (Pentru pacienții cu insuficiență
hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Numai pentru administrare orală de scurtă durată.
Comprimatele filmate trebuie înghițite cu apă.
Se recomandă ca pacienții cu sensibilitate gastrică să utilizeze IBUPROFEN Alkaloid-INT împreună
cu mâncare.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
3
Pacienții care au prezentat reacții de hipersensibilizare (de exemplu, astm bronșic, rinită, angioedem
sau urticarie) la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal activ, respectiv ulcere/hemoragii gastro-intestinale recurente în antecedente
(două sau mai multe episoade distincte dovedite de ulcerație sau hemoragie).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală în asociere cu terapii anterioare cu AINS.
Insuficiență cardiacă severă (NYHA Clasa IV), insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Diateză hemoragică și tulburări de coagulare.
Deshidratare gravă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragie vasculară cerebrală sau alt tip de hemoragie activă.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări şi precauții speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a IBUPROFEN Alkaloid-INT cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2.
Pacienții cu astm bronșic trebuie să apeleze la sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai
jos).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 și riscurile GI și cardiovasculare de mai
jos). Administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate prezintă riscuri grave.
IBUPROFEN Alkaloid-INT trebuie administrat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-
risc în prezența următoarelor:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecțiuni autoimune
- Tulburare congenitală a metabolismului porfirinelor (de exemplu, porfirie intermitentă acută)
- Primul și al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- Alăptare (vezi pct. 4.6)
Următoarele cazuri necesită precauții speciale:
- Afecțiuni gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă,
boala Crohn)
- Insuficiență cardiacă și hipertensiune arterială
- Funcție renală redusă
- Disfuncție hepatică
- Hematopoieză deficitară
- Deficite de coagulare a sângelui
- Alergii, rinită alergică, edem cronic al mucoasei nazale, vegetații adenoide, boală obstructivă
cronică a căilor respiratorii sau astm bronșic din cauza unui risc crescut de reacții alergice la
acești pacienți. Aceste reacții alergice se pot manifesta sub formă de criză astmatică (așa-
numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie
- În perioada imediat următoare intervențiilor chirurgicale majore
Hemoragie, ulcerație și perforaţie gastro-intestinală
Au fost raportate cazuri de hemoragie, ulcerație și perforaţie GI cu potențial letal în cazul tuturor
AINS, în orice moment al tratamentului cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente GI grave
în antecedente.
4
Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai ridicat în cazul dozelor crescute de AINS, la
pacienții cu ulcer în antecedente, mai ales dacă acesta s-a asociat cu hemoragie sau perforație (vezi pct.
4.3), precum și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luat în considerare la acești pacienți, precum și la pacienții care
necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze reduse sau cu alte medicamente care pot
creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos și pct. 4.5)
Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele
abdominale neobișnuite (mai ales hemoragii GI), în special în etapele inițiale ale tratamentului.
Se recomandă prudență la pacienții care urmează tratament concomitent cu medicamente ce pot creşte
riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii pe cale orală, anticoagulante cum sunt
warfarina sau heparina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregantele plachetare cum
este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Dacă apar hemoragii sau ulcerații GI la pacienții tratați cu IBUPROFEN Alkaloid-INT, tratamentul
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauție la pacienții cu antecedente de afecțiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece există riscul de exacerbare a acestor afecțiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
În rândul vârstnicilor, frecvența reacțiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor și perforaţiilor
gastro-intestinale, cu potențial letal, este mai mare (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
Trebuie luate măsuri de precauție (discuții cu medicul sau farmacistul) înainte de a începe tratamentul
la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece au existat
raportări de hipertensiune arterială și edem în asociere cu terapia cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, mai ales în doze mari (2400 mg/zi) se poate
asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau
accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele reduse de
ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg/zi) s-ar asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (NYHA clasa II-III),
cardiopatie ischemică cunoscută, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară vor fi tratați
cu ibuprofen doar după o evaluare atentă și evitând dozele mari (2400 mg/zi).
De asemenea, este necesară o evaluare atentă, prealabilă inițierii tratamentului de lungă durată, la
pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă necesită doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
Reacții cutanate
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate severe în asociere cu utilizarea AINS, dintre care
unele letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienții par să prezinte cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul
tratamentului, debutul reacției manifestându-se în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament.
Tratamentul cu IBUPROFEN Alkaloid-INT trebuie întrerupt imediat ce apar erupții cutanate, leziuni
mucozale sau orice alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicațiilor infecțioase grave ale țesuturilor
cutanate și moi. Până în prezent, contribuția AINS la agravarea acestor infecții nu a putut fi exclusă.
Prin urmare, se recomandă evitarea utilizării IBUPROFEN Alkaloid-INT în caz de varicelă.
5
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenția de sodiu, potasiu și lichide la pacienți care nu au prezentat în prealabil
de tulburări renale, ca urmare a efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienții
predispuși, acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficiență cardiacă sau
hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a condus la necroză
papilară renală și la alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstițială acută cu hematurie, proteinurie și, ocazional, sindrom nefrotic. Au fost observate cazuri de
toxicitate renală și la pacienții la care prostaglandinele au rol compensator în menținerea perfuziei
renale. La acești pacienți, administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a
formării prostaglandinelor și, secundar, a fluxului sanguin renal, ceea ce poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienții cu cel mai mare risc pentru această reacție sunt cei cu
insuficienţă renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei aflați sub tratament cu diuretice și
inhibitori ai ECA, precum și vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este urmată, de regulă, de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
La copiii, adolescenții și vârstnicii deshidratați, există riscul apariției insuficienței renale.
Reacții alergice
S-au înregistrat foarte rar reacții de hipersensibilitate acute grave (de exemplu, șoc anafilactic). La
primele semne de reacție de hipersensibilitate ca urmare a utilizării/administrării IBUPROFEN
Alkaloid-INT, terapia trebuie întreruptă. Într-un asemenea caz, trebuie inițiate măsuri medicale, în
conformitate cu simptomele, de către personal specializat.
Trebuie manifestată prudență la pacienții cu reacții alergice sau de hipersensibilitate în antecedente,
deoarece aceștia se află sub risc crescut de reacții de hipersensibilitate la IBUPROFEN Alkaloid-INT.
Alte precauții
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot precipita la pacienții cu astm bronșic, rinită cronică,
sinuzită, polipi nazali, vegetații adenoide sau afecțiuni alergice în prezent sau în antecedente.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecții (febră, durere și edem).
Utilizarea de lungă durată a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate cauza agravarea acestora.
Dacă o asemenea situație se manifestă sau este suspectată, trebuie solicitat sfatul medicului, iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de excesul de analgezice trebuie suspectat
la pacienții cu episoade de cefalee frecvente sau zilnice, în ciuda (sau ca urmare a) utilizării regulate de
analgezice.
Ca regulă generală, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe
substanțe active analgezice, poate determina leziuni renale permanente și risc de insuficiență renală.
Riscul poate crește în condiții de efort fizic asociat cu pierdere de sare și deshidratare. Prin urmare,
administrarea de rutină trebuie evitată.
În timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum
sunt redoarea de ceafă, cefaleea, greața, vărsăturile, febra sau dezorientarea la pacienți cu tulburări
autoimune prezente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a țesutului conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară și poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienții cu deficite de coagulare sau cei aflați sub terapie cu anticoagulante trebuie
monitorizați cu atenție.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară o monitorizare periodică a funcției
hepatice și a celei renale, precum și a hemogramei, mai ales la pacienții cu risc crescut.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat, deoarece acesta poate intensifica reacțiile adverse ale AINS,
mai ales dacă afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
6
Pacienții aflați sub tratament cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau
simptomele de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome
oculare, erupțiile cutanate tranzitorii, creşterea ponderală sau edemele.
Pentru informații referitoare la fertilitatea feminină, vezi pct. 4.6.
IBUPROFEN Alkaloid-INT conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficienţei de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză- galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele medicamente trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic: Din cauza riscului de exacerbare a reacțiilor adverse, administrarea concomitentă
de ibuprofen cu acid acetilsalicilic este de regulă nerecomandată, cu excepția cazului în care este
prescrisă o doză mică de acid acetilsalicilic (care să nu depășească 75 mg pe zi) de către medic.
Datele experimentale sugerează că, la administrarea concomitentă, ibuprofenul poate inhiba efectul
unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini în
ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, posibilitatea ca utilizarea regulată, de
lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici nu
poate fi exclusă. În cazul utilizării ocazionale de ibuprofen, manifestarea unor efecte relevante din
punct de vedere clinic este improbabilă (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: A se evita utilizarea concomitentă a două
sau mai multe AINS întrucât aceasta poate creşte riscul apariției reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Ibuprofen trebuie utilizat cu prudență în asociere cu următoarele medicamente:
Anticoagulante: AINS pot exacerba efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, betablocante, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II) și
diuretice: AINS pot diminua efectul acestor medicamente. Diureticele pot spori riscul de
nefrotoxicitate al AINS. Administrarea concomitentă de ibuprofen și diuretice care economisesc
potasiul sau inhibitori ai ECA poate duce la hiperkaliemie. Se impune monitorizarea atentă a valorilor
kaliemiei.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creștere a excreției de sodiu.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc
crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). AINS nu trebuie asociate cu medicamente
antiagregante plachetare cum este ticlopidina, din cauza inhibării suplimentare a funcției plachetare.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentrația
plasmatică de glicozide cardiace
(de exemplu, digoxină).
Litiu: Există date care indică creșteri potențiale ale concentrației plasmatice de litiu.
Metotrexat: AINS inhibă secreția tubulară de metotrexat, ceea ce înseamnă că pot apărea anumite
interacțiuni metabolice care pot duce la un clearance diminuat al metotrexatului. Administrarea de
ibuprofen în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate duce la o
concentrație ridicată de metotrexat și la o creștere a efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare,
utilizarea concomitentă de AINS cu doze ridicate de metotrexat trebuie evitată. Trebuie luat, însă, în
considerare riscul potențial de interacțiuni și în cazul dozelor reduse de metotrexat, mai ales la
pacienții cu funcția renală afectată. În tratamentul concomitent, funcția renală trebuie monitorizată.
7
Ciclosporina: Risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea mifepristonei,
deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate în cazul administrării AINS concomitent cu
tacrolimus.
Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică în cazul administrării AINS concomitent cu
zidovudina. Există date care indică un risc crescut de apariție a hemartrozelor și hematoamelor la
pacienții HIV pozitivi cu hemofilie care urmează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
Antibiotice chinolone: Datele provenite de la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de
convulsii dacă sunt administrate în asociere cu antibioticele chinolone. Pacienții aflați sub tratament
cu AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot spori efectul hipoglicemic al sulfonilureelor. În cazul tratamentului
concomitent, se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor, crescând astfel toxicitatea acestora.
Inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu, voriconazol sau fluconazol): Administrarea concomitentă de
ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substratul CYP2C9). Într-un
studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a evidențiat o expunere crescută la S(+)-
ibuprofen cu aproximativ 80-100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen dacă
sunt administrați concomitent inhibitori potenți ai CYP2C9, în special în cazul administrării dozelor
mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau fluconazol.
Colestiramină : Tratamentul concomitent de colestiramină și ibuprofen duce la o absorbție prelungită
și redusă (25%) a ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puțin
două ore între ele.
Extracte de plante: Ginkgo biloba în asociere cu AINS poate potența riscul de hemoragie.
Alcool etilic: Utilizarea de ibuprofen în cazul alcoolicilor cronici (14-20 sau mai multe doze de alcool
pe săptămână) trebuie evitată din cauza riscului crecut de reacții adverse GI semnificative, inclusiv
hemoragie.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea efecte negative asupra sarcinii și/sau asupra dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de
malformații cardiace și de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
perioada incipientă a sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin
de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata terapiei.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a dus la o creștere a pierderilor
de sarcină pre- și post-implantare și a letalității embrionare/fetale. De asemenea, au fost raportate
incidențe crescute de diverse malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele tratate cu un inhibitor
al sintezei de prostaglandină pe perioada organogenezei.
IBUPROFEN Alkaloid-INT nu trebuie administrat pe perioada primului și celui de-al doilea trimestru
de sarcină, decât dacă este absolut necesar. Dacă IBUPROFEN Alkaloid-INT este utilizat de către o
femeie care dorește să rămână gravidă sau în timpul primului, respectiv celui de-al doilea trimestru de
8
sarcină, doza trebuie menținută la un nivel cât mai scăzut posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie
cât mai scurtă posibil.
Pe perioada celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandină pot
expune:
Fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune
pulmonară)
- Disfuncție renală, care poate progresa spre insuficiență renală cu oligohidramnios.
Mama și nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- Posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant, care se poate manifesta chiar la
doze scăzute
- Inhibarea contracțiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, IBUPROFEN Alkaloid-INT este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen este excretat în laptele matern, însă la dozele terapeutice în cazul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare improbabil. Totuși, dacă se prescrie un tratament de lungă
durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptatului la sân.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea, nefiind recomandată în cazul femeilor care doresc să
rămână gravide. La femeile cu probleme de fertilitate sau care sunt supuse investigațiilor privind
infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu provoacă reacții adverse asupra capacității de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Cu toate acestea, având în vedere că, la doze mari, pot apărea reacții adverse precum
fatigabilitatea, somnolența, vertijul (raportate ca frecvente) și tulburările de vedere (raportate ca mai
puțin frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată în cazuri
individuale. Efectul este potențat de consumul concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforări sau hemoragii GI, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate
greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză,
stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei și boala Crohn (vezi pct. 4.4) după administrare. Gastrita a
fost observată mai puțin frecvent.
Reacțiile adverse sunt cel mai adesea dependente de doză. În special, riscul de apariție a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de intervalul de doză și de durata tratamentului. Pentru alți factori de risc
cunoscuți, vezi pct. 4.4.
Au fost raportate reacții de hipersensibilitate ce pot consta în:
(a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie.
(b) reactivitate la nivelul tractului respirator, de exemplu, astm bronșic, astm bronșic agravat,
bronhospasm, dispnee
(c) diverse reacții cutanate, de exemplu, prurit, urticarie, purpură, angioedem și foarte rar dermatoze
exfoliative și buloase (inclusiv sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică).
Au fost documentate exacerbări ale inflamațiilor asociate cu infecțiile (de exemplu, dezvoltarea
fasceitei necrozante) care au coincis cu utilizarea AINS. În cazul apariției sau agravării semnelor de
9
infecție în timpul utilizării IBUPROFEN Alkaloid-INT, se recomandă adresarea către un medic cât
mai repede cu putință.
În cazuri excepționale, se pot manifesta reacții cutanate și complicații la nivelul țesuturilor moi grave
în timpul infecției cu varicelă.
Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, mai ales în doze mari (2400 mg/zi) se poate
asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau
accidentul vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacțiile adverse cel puţin corelate cu ibuprofenul sunt prezentate în conformitate cu convenția de
frecvență MedDRA și în funcție de clasificarea pe aparate, sisteme și organe. Sunt utilizate
următoarele grupe de frecvență: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 și < 1/10), Mai puțin
frecvente (1/1000 și < 1/100), Rare (1/ 10000 și < 1/1000), Foarte rare (< 1/10000) și Cu frecvență
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme și
organe
Frecvența Reacție adversă
Infecții și infestări Mai puțin
frecvente Rinită
Foarte rare: Meningită aseptică
Tulburări
hematologice și
limfatice
Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză,
anemie aplastică și anemie hemolitică. Printre primele simptome
și semne, se numără: febra, durere de gât, ulcerațiile superficiale
ale mucoasei bucale, simptomele asemănătoare gripei,
fatigabilitatea severă, hemoragia inexplicabilă și echimoza.
Tulburări ale
sistemului imunitar
Mai puțin
frecvente
Reacții de hipersensibilitate, precum urticaria, pruritul, purpura
și exantem, dar și crize astmatice (uneori asociate cu
hipotensiune arterială)
Rare Sindrom de lupus eritematos
Foarte rare Reacții de hipersensibilitate severe. Simptomele pot include:
edem facial, edem al limbii, edem laringial intern cu constricția
căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii
arteriale până la șoc cu potențial letal.
Tulburări psihice Mai puțin
frecvente Anxietate
Rare Depresie, stare de confuzie, halucinații
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnoloență, agitație, amețeli, insomnie, iritabilitate
Mai puțin
frecvente Parestezie
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puțin
frecvente Tulburări vizuale
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice și
vestibulare Frecvente Vertij
Mai puțin
frecvente Afectarea auzului
Foarte rare Tinitus
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitații, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, edem
pulmonar acut, edem
10
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Mai puțin
frecvente Astm bronșic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Dispepsie, diaree, greață, vărsături, durere abdominală,
flatulență, constipație
Mai puțin
frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulcerație la nivelul
cavității bucale, perforaţie gastro-intestinală
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi intestinale, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută Colită și boala Crohn
Tulburări
hepatobiliare Mai puțin
frecvente Hepatită, icter, afectarea funcției hepatice
Rare Leziune hepatică
Foarte rare Insuficiență hepatică
Afecțiuni cutanate și
ale țesutului
subcutanat Mai puțin
frecvente Erupții cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, purpură, reacție de
fotosensibilitate
Foarte rare Dermatoze buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică și eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
alopecie, fasceită necrozantă
Tulburări renale și
ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită tubulointerstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală,
insuficiență renală acută, necroză papilară (mai ales în cazul
utilizării de lungă durată asociate cu concentrația crescută de
uree serică)
Tulburări generale și
la nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare
Edem
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulți, doza care
provoacă simptome e mai puțin clar delimitată. Timpul de înjumătățire în caz de supradozaj este de
1,5-3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative din punct de vedere clinic de AINS vor
prezenta simptome în decurs de 4-6 ore. Simptomele cel mai frecvent raportate includ greața,
vărsăturile, durerea epigastrică și, mai rar, diareea. Mai pot apărea și tinitus, cefalee, amețeală și
hemoragii gastro-intestinale. În cazurile de intoxicare mai grave, toxicitatea se manifestă la nivelul
11
sistemului nervos central, prezentându-se sub formă de somnolență și, ocazional, sub formă de
excitație și dezorientare sau comă. Episodic, pacienții pot prezenta convulsii. Copiii pot dezvolta și
convulsii mioclonice. În intoxicația gravă, poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de
protrombină/INR se poate prelungi, probabil din cauza interferenței cu acțiunile factorilor de coagulare
circulanţi. Pot apărea insuficiența renală acută, leziunile hepatice, hipotensiunea arterială, depresia
respiratorie și cianoza. La pacienții astmatici, este posibilă exacerbarea astmului bronșic.
Tratament
Nu există un antidot specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere și să includă
menținerea permeabilităţii căilor respiratorii și monitorizarea semnelor cardiace și vitale până la
stabilizare. În cazul în care pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea dozei cu potențial
toxic, trebuie luată în considerare administrarea orală de cărbune activat. În mod alternativ, la adulți,
trebuie avut în vedere lavajul gastric în decurs de o oră de la ingerarea unei supradoze cu potențial
letal. În caz de convulsii frecvente sau prelungite, trebuie instituit tratament cu diazepam sau
lorazepam intravenos. Pentru ameliorarea astmului bronșic, trebuie administrate bronhodilatatoare.
Trebuie asigurat un debit urinar adecvat.
Funcția renală și funcția hepatică trebuie monitorizate cu atenție.
Pacienții trebuie monitorizați timp de cel puțin patru ore după ingerarea dozelor cu potențial toxic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Produse antiinflamatorii și antireumatice, nesteroidiene, derivați de acid
propionic, codul ATC: M01AE01
Mecanism de acțiune
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu activitate analgezică, antiinflamatoare și antipiretică.
Efectele terapeutice ale acestui medicament AINS par să rezulte din efectul inhibitor asupra enzimei
ciclo-oxigenază, care duce la o diminuare marcată a sintezei de prostaglandină.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că, la administrarea concomitentă, ibuprofenul poate inhiba efectul
unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Studii farmacodinamice au indicat că,
atunci când s-au administrat doze unice de ibuprofen 400 mg cu cel mult 8 ore înainte sau 30 de
minute după priza unei doze de acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), efectul acidului
acetilsalicilic asupra formării de tromboxani sau asupra agregării plachetare a fost diminuat. Cu toate
că există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date le situația clinică, posibilitatea ca
utilizarea regulată, de lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic în doze mici nu poate fi exclusă. În cazul utilizării ocazionale de ibuprofen, manifestarea
unor efecte relevante din punct de vedere clinic este improbabilă (vezi pct. 4.5).
5.2. Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, având o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentrațiile maxime sunt atinse la una sau două ore după administrare. Dacă este administrat
împreună cu mâncare, concentrațiile serice maxime sunt mai scăzute și sunt atinse mai târziu decât
dacă este administrat în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu influențează semnificativ
biodisponibilitatea totală.
Distribuție
Ibuprofenul se leagă în cea mai mare parte de proteinele plasmatice (99%). Volumul de distribuție al
ibuprofenului este scăzut, fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulți.
Metabolizare
12
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin citocromul P450, preferențial CYP2C9, în doi
metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-carboxiibuprofen. Ca urmare a ingerării
medicamentului, mai puțin de 90% din doza orală de ibuprofen este prezentă în urină sub formă de
metaboliți oxidativi și conjugații glucuronici ai acestora. Cantitatea de ibuprofen excretată în stare
nemodificată în urină este foarte mică.
Eliminare
Excreția renală este rapidă și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Excreția de ibuprofen este practic completă la 24 de ore după ultima doză.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
În lipsa insuficienței renale, există doar diferențe mici, nesemnificative din punct de vedere clinic în
ceea ce privește profilul farmacocinetic și excreția urinară la tineri și vârstnici.
Copii și adolescenți
Expunerea sistemică la ibuprofen respectând dozele terapeutice ajustate în funcție de greutate (5 mg/kg
până la 10 mg/kg greutate corporală) în cazul copiilor cu vârsta de cel puțin 1 an pare similară cu cea a
adulților.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani par să aibă un volum de distribuție (l/kg) și un nivel de
clearance (l/kg/h) al ibuprofenului mai mari decât copiii cu vârsta cuprinsă între >2,5 ani și 12 ani.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară, au fost raportate creșterea (S)-ibuprofen nelegat, valori mai
mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creșterea rapoartelor ASC enantiomerică (S/R) în comparație cu
voluntarii sănătoși.
La pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal tratați prin dializă, fracțiunea medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3%, față de aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Insuficiența severă
a funcției renale poate duce la acumularea metaboliților de ibuprofen. Semnificația acestui efect nu
este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
Insuficiențǎ hepaticǎ
Asocierea dintre boala hepatică alcoolică și insuficiența hepatică ușoară până la moderată nu a
determinat modificarea substanțială a parametrilor farmacocinetici.
La pacienții cu ciroză asociată cu insuficiență hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) tratați cu
ibuprofen racemic, a fost observată prelungirea în medie de 2 ori a timpului de înjumătățire plasmatică,
iar raportul ASC enantiomerică (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparație cu voluntarii
sănătoși, ceea ce sugerează o tulburare în inversarea metabolică a (R)-ibuprofenului în enantiomerul
activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de cele prezentate în acest
rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Amidon din porumb
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
13
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dibehenat de glicerol
Film:
Hipromeloză HPMC 2910
Dioxid de titan (E171)
Macrogol MW400/PEG
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de depozitare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC transparent/folie de Al sau în PVC opac/folie
Al fortificată cu sistem de închidere securizat pentru copii, fortificat cu strat de PET. Fiecare blister
conține 10 comprimate.
Cutie din carton litografiată cu 1 (10 comprimate) sau 2 (20 de comprimate) blistere și un prospect.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Alkaloid – INT d.o.o.,
Šlandrova ulica 4, 1231 Ljubljana – Črnuče,
Slovenia
Tel.: + 386 1 300 42 90
Fax: + 386 1 300 42 91
email: info@alkaloid.si
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8871/2016/01-04
8872/2016/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
Un comprimat conține ibuprofen 200 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 72,22 mg pe comprimat.
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
Un comprimat conține ibuprofen 400 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 144,43 mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
IBUPROFEN Alkaloid-INT 200 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alungite, biconvexe de culoare albă până la aproape albă.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 14,5 mm x 6,5 mm.
IBUPROFEN Alkaloid-INT 400 mg comprimate filmate
Comprimate filmate alungite, biconvexe de culoare albă până la aproape albă cu o linie mediană pe
una dintre fețe.
Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20 mm x 8 mm.
Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor și febrei ușoare până la moderate.
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor și stărilor febrile asociate cu răceala.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
2
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani:
Doza obișnuită este de 200 - 400 mg, de cel mult trei ori pe zi, după caz. Doza unică maximă nu
trebuie să depășească 400 mg.
A se lăsa un interval de 4 până la 6 ore între dozele succesive și nu a nu se administra mai mult de
1200 mg în decurs de 24 de ore.
Dacă, la adulți, medicamentul trebuie administrat pe o perioadă mai lungă de 3 zile în cazul
tratamentului febrei, respectiv de 5 zile în cazul tratamentului durerii sau dacă simptomele se
agravează, se recomandă consultarea unui medic, cu excepția cazului unei recomandări contrare din
partea medicului.
În cazul adolescenților, se va apela la sfatul medicului dacă utilizarea medicamentului este necesară pe
o perioadă mai lungă de 3 zile, sau dacă simptomele se agravează.
Copii și adolescenți
IBUPROFEN Alkaloid-INT nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 12 ani. Există alte forme
farmaceutice de ibuprofen adecvate pentru această grupă de pacienți.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu precauție la pacienții vârstnici cu predispoziție crescută la reacții adverse
(vezi pct. 4.4 și 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, se va folosi cea mai mică doză pe
perioada cea mai scurtă, necesară în vederea controlării simptomelor. Tratamentul trebuie reevaluat la
intervale regulate de timp și întrerupt dacă nu se observă beneficii sau dacă pacienții dezvoltă
intoleranță.
Insuficiență renală
La pacienții cu afectarea ușoară sau moderată a funcției renale, doza trebuie menținută la cea mai mică
valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor, iar funcția renală
trebuie monitorizată. (Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 4.3).
Insuficiențǎ hepaticǎ
La pacienții cu afectarea ușoară sau moderată a funcției hepatice, doza trebuie menținută la cea mai
mică valoare posibilă pentru cea mai scurtă perioadă necesară. (Pentru pacienții cu insuficiență
hepatică severă, vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Numai pentru administrare orală de scurtă durată.
Comprimatele filmate trebuie înghițite cu apă.
Se recomandă ca pacienții cu sensibilitate gastrică să utilizeze IBUPROFEN Alkaloid-INT împreună
cu mâncare.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
3
Pacienții care au prezentat reacții de hipersensibilizare (de exemplu, astm bronșic, rinită, angioedem
sau urticarie) la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal activ, respectiv ulcere/hemoragii gastro-intestinale recurente în antecedente
(două sau mai multe episoade distincte dovedite de ulcerație sau hemoragie).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală în asociere cu terapii anterioare cu AINS.
Insuficiență cardiacă severă (NYHA Clasa IV), insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Diateză hemoragică și tulburări de coagulare.
Deshidratare gravă (provocată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragie vasculară cerebrală sau alt tip de hemoragie activă.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări şi precauții speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a IBUPROFEN Alkaloid-INT cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2.
Pacienții cu astm bronșic trebuie să apeleze la sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen (vezi mai
jos).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 și riscurile GI și cardiovasculare de mai
jos). Administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate prezintă riscuri grave.
IBUPROFEN Alkaloid-INT trebuie administrat numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-
risc în prezența următoarelor:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecțiuni autoimune
- Tulburare congenitală a metabolismului porfirinelor (de exemplu, porfirie intermitentă acută)
- Primul și al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- Alăptare (vezi pct. 4.6)
Următoarele cazuri necesită precauții speciale:
- Afecțiuni gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă,
boala Crohn)
- Insuficiență cardiacă și hipertensiune arterială
- Funcție renală redusă
- Disfuncție hepatică
- Hematopoieză deficitară
- Deficite de coagulare a sângelui
- Alergii, rinită alergică, edem cronic al mucoasei nazale, vegetații adenoide, boală obstructivă
cronică a căilor respiratorii sau astm bronșic din cauza unui risc crescut de reacții alergice la
acești pacienți. Aceste reacții alergice se pot manifesta sub formă de criză astmatică (așa-
numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie
- În perioada imediat următoare intervențiilor chirurgicale majore
Hemoragie, ulcerație și perforaţie gastro-intestinală
Au fost raportate cazuri de hemoragie, ulcerație și perforaţie GI cu potențial letal în cazul tuturor
AINS, în orice moment al tratamentului cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente GI grave
în antecedente.
4
Riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație GI este mai ridicat în cazul dozelor crescute de AINS, la
pacienții cu ulcer în antecedente, mai ales dacă acesta s-a asociat cu hemoragie sau perforație (vezi pct.
4.3), precum și la vârstnici. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau
inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luat în considerare la acești pacienți, precum și la pacienții care
necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze reduse sau cu alte medicamente care pot
creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos și pct. 4.5)
Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze simptomele
abdominale neobișnuite (mai ales hemoragii GI), în special în etapele inițiale ale tratamentului.
Se recomandă prudență la pacienții care urmează tratament concomitent cu medicamente ce pot creşte
riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii pe cale orală, anticoagulante cum sunt
warfarina sau heparina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregantele plachetare cum
este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Dacă apar hemoragii sau ulcerații GI la pacienții tratați cu IBUPROFEN Alkaloid-INT, tratamentul
trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauție la pacienții cu antecedente de afecțiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boala Crohn), deoarece există riscul de exacerbare a acestor afecțiuni (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
În rândul vârstnicilor, frecvența reacțiilor adverse la AINS, în special a hemoragiilor și perforaţiilor
gastro-intestinale, cu potențial letal, este mai mare (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
Trebuie luate măsuri de precauție (discuții cu medicul sau farmacistul) înainte de a începe tratamentul
la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece au existat
raportări de hipertensiune arterială și edem în asociere cu terapia cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, mai ales în doze mari (2400 mg/zi) se poate
asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau
accidentul vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele reduse de
ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg/zi) s-ar asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (NYHA clasa II-III),
cardiopatie ischemică cunoscută, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară vor fi tratați
cu ibuprofen doar după o evaluare atentă și evitând dozele mari (2400 mg/zi).
De asemenea, este necesară o evaluare atentă, prealabilă inițierii tratamentului de lungă durată, la
pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), mai ales dacă necesită doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).
Reacții cutanate
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate severe în asociere cu utilizarea AINS, dintre care
unele letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienții par să prezinte cel mai mare risc de apariție a acestor reacții la începutul
tratamentului, debutul reacției manifestându-se în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament.
Tratamentul cu IBUPROFEN Alkaloid-INT trebuie întrerupt imediat ce apar erupții cutanate, leziuni
mucozale sau orice alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicațiilor infecțioase grave ale țesuturilor
cutanate și moi. Până în prezent, contribuția AINS la agravarea acestor infecții nu a putut fi exclusă.
Prin urmare, se recomandă evitarea utilizării IBUPROFEN Alkaloid-INT în caz de varicelă.
5
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenția de sodiu, potasiu și lichide la pacienți care nu au prezentat în prealabil
de tulburări renale, ca urmare a efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienții
predispuși, acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficiență cardiacă sau
hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a condus la necroză
papilară renală și la alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstițială acută cu hematurie, proteinurie și, ocazional, sindrom nefrotic. Au fost observate cazuri de
toxicitate renală și la pacienții la care prostaglandinele au rol compensator în menținerea perfuziei
renale. La acești pacienți, administrarea de AINS poate provoca o reducere dependentă de doză a
formării prostaglandinelor și, secundar, a fluxului sanguin renal, ceea ce poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienții cu cel mai mare risc pentru această reacție sunt cei cu
insuficienţă renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei aflați sub tratament cu diuretice și
inhibitori ai ECA, precum și vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este urmată, de regulă, de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
La copiii, adolescenții și vârstnicii deshidratați, există riscul apariției insuficienței renale.
Reacții alergice
S-au înregistrat foarte rar reacții de hipersensibilitate acute grave (de exemplu, șoc anafilactic). La
primele semne de reacție de hipersensibilitate ca urmare a utilizării/administrării IBUPROFEN
Alkaloid-INT, terapia trebuie întreruptă. Într-un asemenea caz, trebuie inițiate măsuri medicale, în
conformitate cu simptomele, de către personal specializat.
Trebuie manifestată prudență la pacienții cu reacții alergice sau de hipersensibilitate în antecedente,
deoarece aceștia se află sub risc crescut de reacții de hipersensibilitate la IBUPROFEN Alkaloid-INT.
Alte precauții
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot precipita la pacienții cu astm bronșic, rinită cronică,
sinuzită, polipi nazali, vegetații adenoide sau afecțiuni alergice în prezent sau în antecedente.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecții (febră, durere și edem).
Utilizarea de lungă durată a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate cauza agravarea acestora.
Dacă o asemenea situație se manifestă sau este suspectată, trebuie solicitat sfatul medicului, iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee indusă de excesul de analgezice trebuie suspectat
la pacienții cu episoade de cefalee frecvente sau zilnice, în ciuda (sau ca urmare a) utilizării regulate de
analgezice.
Ca regulă generală, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe
substanțe active analgezice, poate determina leziuni renale permanente și risc de insuficiență renală.
Riscul poate crește în condiții de efort fizic asociat cu pierdere de sare și deshidratare. Prin urmare,
administrarea de rutină trebuie evitată.
În timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate cazuri cu simptome de meningită aseptică, cum
sunt redoarea de ceafă, cefaleea, greața, vărsăturile, febra sau dezorientarea la pacienți cu tulburări
autoimune prezente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a țesutului conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară și poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienții cu deficite de coagulare sau cei aflați sub terapie cu anticoagulante trebuie
monitorizați cu atenție.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară o monitorizare periodică a funcției
hepatice și a celei renale, precum și a hemogramei, mai ales la pacienții cu risc crescut.
Consumul de alcool etilic trebuie evitat, deoarece acesta poate intensifica reacțiile adverse ale AINS,
mai ales dacă afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
6
Pacienții aflați sub tratament cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau
simptomele de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome
oculare, erupțiile cutanate tranzitorii, creşterea ponderală sau edemele.
Pentru informații referitoare la fertilitatea feminină, vezi pct. 4.6.
IBUPROFEN Alkaloid-INT conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficienţei de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză- galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu următoarele medicamente trebuie evitată:
Acid acetilsalicilic: Din cauza riscului de exacerbare a reacțiilor adverse, administrarea concomitentă
de ibuprofen cu acid acetilsalicilic este de regulă nerecomandată, cu excepția cazului în care este
prescrisă o doză mică de acid acetilsalicilic (care să nu depășească 75 mg pe zi) de către medic.
Datele experimentale sugerează că, la administrarea concomitentă, ibuprofenul poate inhiba efectul
unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Cu toate că există incertitudini în
ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, posibilitatea ca utilizarea regulată, de
lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici nu
poate fi exclusă. În cazul utilizării ocazionale de ibuprofen, manifestarea unor efecte relevante din
punct de vedere clinic este improbabilă (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: A se evita utilizarea concomitentă a două
sau mai multe AINS întrucât aceasta poate creşte riscul apariției reacțiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Ibuprofen trebuie utilizat cu prudență în asociere cu următoarele medicamente:
Anticoagulante: AINS pot exacerba efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, betablocante, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II) și
diuretice: AINS pot diminua efectul acestor medicamente. Diureticele pot spori riscul de
nefrotoxicitate al AINS. Administrarea concomitentă de ibuprofen și diuretice care economisesc
potasiul sau inhibitori ai ECA poate duce la hiperkaliemie. Se impune monitorizarea atentă a valorilor
kaliemiei.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creștere a excreției de sodiu.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc
crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). AINS nu trebuie asociate cu medicamente
antiagregante plachetare cum este ticlopidina, din cauza inhibării suplimentare a funcției plachetare.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce RFG și pot crește concentrația
plasmatică de glicozide cardiace
(de exemplu, digoxină).
Litiu: Există date care indică creșteri potențiale ale concentrației plasmatice de litiu.
Metotrexat: AINS inhibă secreția tubulară de metotrexat, ceea ce înseamnă că pot apărea anumite
interacțiuni metabolice care pot duce la un clearance diminuat al metotrexatului. Administrarea de
ibuprofen în decurs de 24 de ore înainte sau după administrarea de metotrexat poate duce la o
concentrație ridicată de metotrexat și la o creștere a efectelor toxice ale acestuia. Prin urmare,
utilizarea concomitentă de AINS cu doze ridicate de metotrexat trebuie evitată. Trebuie luat, însă, în
considerare riscul potențial de interacțiuni și în cazul dozelor reduse de metotrexat, mai ales la
pacienții cu funcția renală afectată. În tratamentul concomitent, funcția renală trebuie monitorizată.
7
Ciclosporina: Risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate în decurs de 8-12 zile după administrarea mifepristonei,
deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Posibil risc crescut de nefrotoxicitate în cazul administrării AINS concomitent cu
tacrolimus.
Zidovudină: Risc crescut de toxicitate hematologică în cazul administrării AINS concomitent cu
zidovudina. Există date care indică un risc crescut de apariție a hemartrozelor și hematoamelor la
pacienții HIV pozitivi cu hemofilie care urmează tratament concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
Antibiotice chinolone: Datele provenite de la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de
convulsii dacă sunt administrate în asociere cu antibioticele chinolone. Pacienții aflați sub tratament
cu AINS și chinolone pot prezenta un risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot spori efectul hipoglicemic al sulfonilureelor. În cazul tratamentului
concomitent, se recomandă monitorizarea valorilor glicemiei.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor, crescând astfel toxicitatea acestora.
Inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu, voriconazol sau fluconazol): Administrarea concomitentă de
ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substratul CYP2C9). Într-un
studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a evidențiat o expunere crescută la S(+)-
ibuprofen cu aproximativ 80-100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen dacă
sunt administrați concomitent inhibitori potenți ai CYP2C9, în special în cazul administrării dozelor
mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau fluconazol.
Colestiramină : Tratamentul concomitent de colestiramină și ibuprofen duce la o absorbție prelungită
și redusă (25%) a ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel puțin
două ore între ele.
Extracte de plante: Ginkgo biloba în asociere cu AINS poate potența riscul de hemoragie.
Alcool etilic: Utilizarea de ibuprofen în cazul alcoolicilor cronici (14-20 sau mai multe doze de alcool
pe săptămână) trebuie evitată din cauza riscului crecut de reacții adverse GI semnificative, inclusiv
hemoragie.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea efecte negative asupra sarcinii și/sau asupra dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și de
malformații cardiace și de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
perioada incipientă a sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin
de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul crește odată cu doza și durata terapiei.
La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandină a dus la o creștere a pierderilor
de sarcină pre- și post-implantare și a letalității embrionare/fetale. De asemenea, au fost raportate
incidențe crescute de diverse malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele tratate cu un inhibitor
al sintezei de prostaglandină pe perioada organogenezei.
IBUPROFEN Alkaloid-INT nu trebuie administrat pe perioada primului și celui de-al doilea trimestru
de sarcină, decât dacă este absolut necesar. Dacă IBUPROFEN Alkaloid-INT este utilizat de către o
femeie care dorește să rămână gravidă sau în timpul primului, respectiv celui de-al doilea trimestru de
8
sarcină, doza trebuie menținută la un nivel cât mai scăzut posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie
cât mai scurtă posibil.
Pe perioada celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandină pot
expune:
Fătul la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune
pulmonară)
- Disfuncție renală, care poate progresa spre insuficiență renală cu oligohidramnios.
Mama și nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- Posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant, care se poate manifesta chiar la
doze scăzute
- Inhibarea contracțiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecință, IBUPROFEN Alkaloid-INT este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofen este excretat în laptele matern, însă la dozele terapeutice în cazul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare improbabil. Totuși, dacă se prescrie un tratament de lungă
durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a alăptatului la sân.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea, nefiind recomandată în cazul femeilor care doresc să
rămână gravide. La femeile cu probleme de fertilitate sau care sunt supuse investigațiilor privind
infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu provoacă reacții adverse asupra capacității de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Cu toate acestea, având în vedere că, la doze mari, pot apărea reacții adverse precum
fatigabilitatea, somnolența, vertijul (raportate ca frecvente) și tulburările de vedere (raportate ca mai
puțin frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată în cazuri
individuale. Efectul este potențat de consumul concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforări sau hemoragii GI, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au fost raportate
greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză,
stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei și boala Crohn (vezi pct. 4.4) după administrare. Gastrita a
fost observată mai puțin frecvent.
Reacțiile adverse sunt cel mai adesea dependente de doză. În special, riscul de apariție a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de intervalul de doză și de durata tratamentului. Pentru alți factori de risc
cunoscuți, vezi pct. 4.4.
Au fost raportate reacții de hipersensibilitate ce pot consta în:
(a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie.
(b) reactivitate la nivelul tractului respirator, de exemplu, astm bronșic, astm bronșic agravat,
bronhospasm, dispnee
(c) diverse reacții cutanate, de exemplu, prurit, urticarie, purpură, angioedem și foarte rar dermatoze
exfoliative și buloase (inclusiv sindrom Stevens- Johnson și necroliză epidermică toxică).
Au fost documentate exacerbări ale inflamațiilor asociate cu infecțiile (de exemplu, dezvoltarea
fasceitei necrozante) care au coincis cu utilizarea AINS. În cazul apariției sau agravării semnelor de
9
infecție în timpul utilizării IBUPROFEN Alkaloid-INT, se recomandă adresarea către un medic cât
mai repede cu putință.
În cazuri excepționale, se pot manifesta reacții cutanate și complicații la nivelul țesuturilor moi grave
în timpul infecției cu varicelă.
Studiile clinice sugerează că utilizarea de ibuprofen, mai ales în doze mari (2400 mg/zi) se poate
asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarctul miocardic sau
accidentul vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacțiile adverse cel puţin corelate cu ibuprofenul sunt prezentate în conformitate cu convenția de
frecvență MedDRA și în funcție de clasificarea pe aparate, sisteme și organe. Sunt utilizate
următoarele grupe de frecvență: Foarte frecvente (1/10), Frecvente (1/100 și < 1/10), Mai puțin
frecvente (1/1000 și < 1/100), Rare (1/ 10000 și < 1/1000), Foarte rare (< 1/10000) și Cu frecvență
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme și
organe
Frecvența Reacție adversă
Infecții și infestări Mai puțin
frecvente Rinită
Foarte rare: Meningită aseptică
Tulburări
hematologice și
limfatice
Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză,
anemie aplastică și anemie hemolitică. Printre primele simptome
și semne, se numără: febra, durere de gât, ulcerațiile superficiale
ale mucoasei bucale, simptomele asemănătoare gripei,
fatigabilitatea severă, hemoragia inexplicabilă și echimoza.
Tulburări ale
sistemului imunitar
Mai puțin
frecvente
Reacții de hipersensibilitate, precum urticaria, pruritul, purpura
și exantem, dar și crize astmatice (uneori asociate cu
hipotensiune arterială)
Rare Sindrom de lupus eritematos
Foarte rare Reacții de hipersensibilitate severe. Simptomele pot include:
edem facial, edem al limbii, edem laringial intern cu constricția
căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, scădere a tensiunii
arteriale până la șoc cu potențial letal.
Tulburări psihice Mai puțin
frecvente Anxietate
Rare Depresie, stare de confuzie, halucinații
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnoloență, agitație, amețeli, insomnie, iritabilitate
Mai puțin
frecvente Parestezie
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puțin
frecvente Tulburări vizuale
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice și
vestibulare Frecvente Vertij
Mai puțin
frecvente Afectarea auzului
Foarte rare Tinitus
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitații, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, edem
pulmonar acut, edem
10
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Mai puțin
frecvente Astm bronșic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Dispepsie, diaree, greață, vărsături, durere abdominală,
flatulență, constipație
Mai puțin
frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulcerație la nivelul
cavității bucale, perforaţie gastro-intestinală
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi intestinale, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută Colită și boala Crohn
Tulburări
hepatobiliare Mai puțin
frecvente Hepatită, icter, afectarea funcției hepatice
Rare Leziune hepatică
Foarte rare Insuficiență hepatică
Afecțiuni cutanate și
ale țesutului
subcutanat Mai puțin
frecvente Erupții cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, purpură, reacție de
fotosensibilitate
Foarte rare Dermatoze buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică și eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
alopecie, fasceită necrozantă
Tulburări renale și
ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită tubulointerstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală,
insuficiență renală acută, necroză papilară (mai ales în cazul
utilizării de lungă durată asociate cu concentrația crescută de
uree serică)
Tulburări generale și
la nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare
Edem
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulți, doza care
provoacă simptome e mai puțin clar delimitată. Timpul de înjumătățire în caz de supradozaj este de
1,5-3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative din punct de vedere clinic de AINS vor
prezenta simptome în decurs de 4-6 ore. Simptomele cel mai frecvent raportate includ greața,
vărsăturile, durerea epigastrică și, mai rar, diareea. Mai pot apărea și tinitus, cefalee, amețeală și
hemoragii gastro-intestinale. În cazurile de intoxicare mai grave, toxicitatea se manifestă la nivelul
11
sistemului nervos central, prezentându-se sub formă de somnolență și, ocazional, sub formă de
excitație și dezorientare sau comă. Episodic, pacienții pot prezenta convulsii. Copiii pot dezvolta și
convulsii mioclonice. În intoxicația gravă, poate apărea acidoza metabolică, iar timpul de
protrombină/INR se poate prelungi, probabil din cauza interferenței cu acțiunile factorilor de coagulare
circulanţi. Pot apărea insuficiența renală acută, leziunile hepatice, hipotensiunea arterială, depresia
respiratorie și cianoza. La pacienții astmatici, este posibilă exacerbarea astmului bronșic.
Tratament
Nu există un antidot specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere și să includă
menținerea permeabilităţii căilor respiratorii și monitorizarea semnelor cardiace și vitale până la
stabilizare. În cazul în care pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingerarea dozei cu potențial
toxic, trebuie luată în considerare administrarea orală de cărbune activat. În mod alternativ, la adulți,
trebuie avut în vedere lavajul gastric în decurs de o oră de la ingerarea unei supradoze cu potențial
letal. În caz de convulsii frecvente sau prelungite, trebuie instituit tratament cu diazepam sau
lorazepam intravenos. Pentru ameliorarea astmului bronșic, trebuie administrate bronhodilatatoare.
Trebuie asigurat un debit urinar adecvat.
Funcția renală și funcția hepatică trebuie monitorizate cu atenție.
Pacienții trebuie monitorizați timp de cel puțin patru ore după ingerarea dozelor cu potențial toxic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Produse antiinflamatorii și antireumatice, nesteroidiene, derivați de acid
propionic, codul ATC: M01AE01
Mecanism de acțiune
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu activitate analgezică, antiinflamatoare și antipiretică.
Efectele terapeutice ale acestui medicament AINS par să rezulte din efectul inhibitor asupra enzimei
ciclo-oxigenază, care duce la o diminuare marcată a sintezei de prostaglandină.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Datele experimentale sugerează că, la administrarea concomitentă, ibuprofenul poate inhiba efectul
unei doze mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Studii farmacodinamice au indicat că,
atunci când s-au administrat doze unice de ibuprofen 400 mg cu cel mult 8 ore înainte sau 30 de
minute după priza unei doze de acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), efectul acidului
acetilsalicilic asupra formării de tromboxani sau asupra agregării plachetare a fost diminuat. Cu toate
că există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date le situația clinică, posibilitatea ca
utilizarea regulată, de lungă durată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic în doze mici nu poate fi exclusă. În cazul utilizării ocazionale de ibuprofen, manifestarea
unor efecte relevante din punct de vedere clinic este improbabilă (vezi pct. 4.5).
5.2. Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, având o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentrațiile maxime sunt atinse la una sau două ore după administrare. Dacă este administrat
împreună cu mâncare, concentrațiile serice maxime sunt mai scăzute și sunt atinse mai târziu decât
dacă este administrat în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu influențează semnificativ
biodisponibilitatea totală.
Distribuție
Ibuprofenul se leagă în cea mai mare parte de proteinele plasmatice (99%). Volumul de distribuție al
ibuprofenului este scăzut, fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulți.
Metabolizare
12
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin citocromul P450, preferențial CYP2C9, în doi
metaboliți primari inactivi, 2-hidroxiibuprofen și 3-carboxiibuprofen. Ca urmare a ingerării
medicamentului, mai puțin de 90% din doza orală de ibuprofen este prezentă în urină sub formă de
metaboliți oxidativi și conjugații glucuronici ai acestora. Cantitatea de ibuprofen excretată în stare
nemodificată în urină este foarte mică.
Eliminare
Excreția renală este rapidă și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Excreția de ibuprofen este practic completă la 24 de ore după ultima doză.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
În lipsa insuficienței renale, există doar diferențe mici, nesemnificative din punct de vedere clinic în
ceea ce privește profilul farmacocinetic și excreția urinară la tineri și vârstnici.
Copii și adolescenți
Expunerea sistemică la ibuprofen respectând dozele terapeutice ajustate în funcție de greutate (5 mg/kg
până la 10 mg/kg greutate corporală) în cazul copiilor cu vârsta de cel puțin 1 an pare similară cu cea a
adulților.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 2,5 ani par să aibă un volum de distribuție (l/kg) și un nivel de
clearance (l/kg/h) al ibuprofenului mai mari decât copiii cu vârsta cuprinsă între >2,5 ani și 12 ani.
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară, au fost raportate creșterea (S)-ibuprofen nelegat, valori mai
mari ale ASC pentru (S)-ibuprofen și creșterea rapoartelor ASC enantiomerică (S/R) în comparație cu
voluntarii sănătoși.
La pacienții cu insuficiență renală în stadiu terminal tratați prin dializă, fracțiunea medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3%, față de aproximativ 1% la voluntarii sănătoși. Insuficiența severă
a funcției renale poate duce la acumularea metaboliților de ibuprofen. Semnificația acestui efect nu
este cunoscută. Metaboliții pot fi eliminați prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
Insuficiențǎ hepaticǎ
Asocierea dintre boala hepatică alcoolică și insuficiența hepatică ușoară până la moderată nu a
determinat modificarea substanțială a parametrilor farmacocinetici.
La pacienții cu ciroză asociată cu insuficiență hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) tratați cu
ibuprofen racemic, a fost observată prelungirea în medie de 2 ori a timpului de înjumătățire plasmatică,
iar raportul ASC enantiomerică (S/R) a fost semnificativ mai scăzut în comparație cu voluntarii
sănătoși, ceea ce sugerează o tulburare în inversarea metabolică a (R)-ibuprofenului în enantiomerul
activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranță
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea siguranței, în afară de cele prezentate în acest
rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleul comprimatului:
Celuloză microcristalină
Amidon din porumb
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
13
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Dibehenat de glicerol
Film:
Hipromeloză HPMC 2910
Dioxid de titan (E171)
Macrogol MW400/PEG
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de depozitare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC transparent/folie de Al sau în PVC opac/folie
Al fortificată cu sistem de închidere securizat pentru copii, fortificat cu strat de PET. Fiecare blister
conține 10 comprimate.
Cutie din carton litografiată cu 1 (10 comprimate) sau 2 (20 de comprimate) blistere și un prospect.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Alkaloid – INT d.o.o.,
Šlandrova ulica 4, 1231 Ljubljana – Črnuče,
Slovenia
Tel.: + 386 1 300 42 90
Fax: + 386 1 300 42 91
email: info@alkaloid.si
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8871/2016/01-04
8872/2016/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
