PADUDEN CU AROMA DE CAISE 20 mg/ml
Substanta activa: IBUPROFENUMClasa ATC: M01AE01Forma farmaceutica: SUSP. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla bruna, avand capacitatea de 125 ml si seringa dozatoare a 5 ml din polipropilena cu piston din polietilena, garadata la 2,5 ml si 5 ml pt. masurarea dozelor
Producator: ALKALOID-INT D.O.O. - SLOVENIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Paduden cu aromă de caise 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de suspensie orală conţin ibuprofen 20 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 1500 mg/5 ml, glicerol, sodiu 0,442 mmol (sau
10,17 mg)/5 ml, propilenglicol şi aspartam (E 951) 0,19 mg/5 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală
Suspensie omogenă de culoare alb până la maroniu, cu aromă de caise.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Paduden este indicat pentru utilizare la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni (cu greutate de peste 5 kg).
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii şi febrei de intensitate uşoară până la moderată.
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii şi stării febrile asociate cu răceală obişnuită şi
gripă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Copii şi adolescenţi
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Pentru sugari cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 luni se recomandă consult medical dacă simptomele se
agravează sau nu mai târziu de 24 ore dacă simptomele persistă.
Pentru copiii cu vârsta de peste 6 luni se recomandă consult medical în cazul în care acest medicament
este necesar pe o perioadă mai lungă de 3 zile sau dacă simptomele se agravează.
Dozele trebuie administrate la intervale de 6-8 ore. Trebuie lăsat un interval de cel puţin 4 ore între
doze. Doza zilnică recomandată este de 20 mg/kg în prize divizate. Intervalul dintre doze trebuie
stabilit în funcţie de simptomatologie. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă recomandată.
2
Dozele sunt după cum urmează:
Vârstă (Greutate) Frecvenţă Doză unică Doză zilnică maximă
3 - 6 luni
(5 – 7,6 kg) de 3 ori pe zi 50 mg (2,5 ml) 150 mg (7,5 ml)
6 - 12 luni
(7,7 - 9 kg) de 3-4 ori pe zi 50 mg (2,5 ml) 150–200 mg (7,5 -
10 ml)
1 - 3 ani
(10 – 15 kg) de 3 ori pe zi 100 mg (5 ml) 300 mg (15 ml)
4 - 6 ani
(16 – 20 kg) de 3 ori pe zi 150 mg (7,5 ml) 450 mg (22,5 ml)
7 - 9 ani
(21 – 29 kg) de 3 ori pe zi 200 mg (10 ml) 600 mg (30 ml)
10-12 ani
(30-40 kg) de 4 ori pe zi 200 mg (10 ml) 800 mg (40 ml)
Mod de administrare
Numai pentru administrare orală şi de scurtă durată.
De administrat de preferinţă împreună cu alimente sau după masă.
Împreună cu flaconul este furnizată o seringă din plastic (5 ml) pentru măsurarea corectă a dozelor.
A nu se administra la copii cu vârsta sub 3 luni.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi care au manifestat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) ca răspuns la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie diagnosticate).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în asociere cu un tratament anterior cu
AINS.
Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA), insuficienţă renală sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Diateză hemoragică şi tulburări de coagulare.
Deshidratare semnificativă (provocată de vărsături, diaree şi aport insuficient de lichide).
Hemoragie vasculară cerebrală sau alt tip de hemoragie activă.
Copii cu vârsta sub 3 luni.
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Trebuie evitată administrarea concomitentă a Paduden împreună cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei 2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să apeleze la sfatul medicului curant înainte să utilizeze ibuprofenul
(vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile GI şi
cardiovasculare de mai jos). Dozele mai mari decât cele recomandate pot provoca riscuri grave.
Paduden trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu, în următoarele
condiţii:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune
- Tulburare congenitală a metabolismului porfirinelor (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- Alăptare (vezi pct. 4.6)
Următoarele cazuri necesită precauţii speciale:
- Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală scăzută
- Disfuncţie hepatică
- Tulburări ale hematopoezei
- Tulburări ale coagulării sanguine
- Alergii, rinită alergică (febra fânului), edem cronic al mucoasei nazale, vegetaţii adenoide,
boală obstructivă cronică a căilor respiratorii sau astm bronşic, deoarece există un risc crescut de
reacţii alergice la aceşti pacienţi. Aceste reacţii alergice se pot prezenta sub formă de crize de astm
bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie
- în perioada imediat următoare după intervenţii chirurgicale majore
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
În cazul tuturor AINS administrate în orice moment în timpul tratamentului au fost raportate cazuri de
hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI, care pot fi letale; acestea au apărut cu sau fără simptome
premonitorii sau antecedente de evenimente GI grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pe măsura creşterii dozelor de AINS, la
pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza minimă disponibilă.
Tratamentul de asociere cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic în doză scăzută, sau de alte medicamente care pot
creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de efecte toxice GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), în mod deosebit în primele etape ale
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li administrează concomitent medicamente care ar putea
creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante cum sunt
warfarina sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante
plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apar hemoragii sau ulceraţii GI la pacienţii cărora li se administrează Paduden,
tratamentul trebuie întrerupt.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrale vasculare
Se impune prudenţă (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost
raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează faptul că administrarea de ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg pe zi)
poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează faptul că
ibuprofenul în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente
trombotice arteriale.
Pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NYHA clasa II-
III), cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie
să li se administreze numai tratament cu ibuprofen după o evaluare atentă iar dozele mari (2400 mg/zi)
trebuie evitate.
De asemenea trebuie acordată o atenţie deosebită înainte de începerea tratamentului de lungă durată la
pacienţi cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg/zi).
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar cazuri de reacţii cutanate grave în asociere cu utilizarea AINS, dintre care
unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte riscul maxim de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiei manifestându-se, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Administrarea Paduden trebuie întreruptă imediat după prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor
mucoase sau oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate determina complicaţii infecţioase grave ale ţesuturilor cutanate şi
moi. Până în prezent, rolul contributiv al AINS la agravarea acestor reacţii adverse nu poate fi exclus.
Prin urmare, se recomandă evitarea administrării Paduden în caz de varicelă.
Efecte renale
Ibuprofenul poate provoca retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au prezentat în
antecedente tulburări renale, ca urmare a efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La
pacienţii predispuşi, acest fapt poate determina apariţia edemelor sau poate duce la insuficienţă
cardiacă sau hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea prelungită a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară
renală şi alte modificări renale patologice. La om au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută
cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. De asemenea, au fost observate cazuri de
toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele au un rol compensator în menţinerea perfuziei
renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o scădere, dependentă de doză, a
formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal, ceea ce poate accelera decompensarea
renală manifestă. Pacienţii care prezintă risc maxim de apariţie a acestei reacţii sunt cei cu insuficienţă
renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează tratament cu diuretice şi
inhibitori ai ECA şi persoanele vârstnice. Întreruperea tratamentului cu AINS este urmată, în general,
de revenirea la starea anterioară tratamentului.
5
Există un risc de insuficienţă renală la copii, adolescenţi şi vârstnici deshidrataţi.
Reacţii alergice
Reacţiile de hipersensibilitate acută severă (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La
primele semne de reacţie de hipersensibilitate apărute după administrarea Paduden, tratamentul trebuie
oprit. Măsurile necesare din punct de vedere medical, în funcţie de simptome, trebuie începute de către
personalul medical specializat.
Se impune prudenţă la pacienţii cu hipersensibilitate sau reacţii alergice în antecedente, deoarece
aceştia ar putea prezenta un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la administrarea Paduden.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii cu astm bronşic, rinită cronică,
sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice în prezent sau în antecedente.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru episoade de cefalee poate provoca
accentuarea acestora. Dacă se observă sau se suspectează această situaţie, pacientul trebuie să se
adreseze medicului iar tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente
(CAM) trebuie suspectat la pacienţi care prezintă episoade de cefalee frecvente sau zilnice în pofida
(sau ca urmare a) administrării periodice de analgezice.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente cu risc de insuficienţă renală. Acest risc
poate fi crescut în caz de efort fizic asociat cu pierdere de sare şi deshidratare. Prin urmare trebuie
evitat.
În timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă a ţesutului conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei cărora li se administrează tratament anticoagulant
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii cărora li se administrează tratament cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant
semnele sau simptomele de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte
simptome oculare, erupţie cutanată tranzitorie, creştere ponderală sau edem.
În ceea ce priveşte fertilitatea la femei, vezi pct. 4.6.
Paduden conţine sorbitol 1,5 g în 5 ml. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză
nu trebuie să utilizeze acest medicament. Dozele mai mari de 600 mg pot avea efect laxativ uşor.
Valoarea calorică este de 2,6 kcal/g sorbitol.
Paduden conţine aspartam (E951), o sursă de fenilalanină. Poate fi nociv pentru pacienţii cu
fenilcetonurie.
Paduden conţine sodiu 0,884 mmol (sau 20,34 mg) în doză unică maximă (10 ml). Acest lucru
trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitată utilizarea ibuprofenului în asociere cu următoarele substanţe:
Acid acetilsalicilic: Administrarea concomitentă a ibuprofenului şi a acidului acetilsalicilic nu este în
general recomandată din cauza riscului de exacerbare a reacţiilor adverse, cu excepţia cazului în care
acidul acetilsalicilic în doze scăzute ( cel mult 75 mg pe zi) este prescris de către medic.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul unei doze mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Cu toate că există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea periodică, pe termen lung a ibuprofenului să
reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici. Este puţin probabil să apară un
efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: A se evita administrarea concomitentă a
două sau mai multe AINS, deoarece acest fapt poate determina creşterea riscului de reacţii adverse
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul trebuie administrat cu prudenţă în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot
diminua efectele acestor medicamente. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Administrarea ibuprofenului în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA
poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc
crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). AINS nu trebuie asociate cu medicamente
antiagregante plachetare cum este ticlopidina, din cauza efectului aditiv asupra inhibiţiei funcţiei
plachetare.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, scădea RFG şi creşte concentraţiile
plasmatice ale glicozidelor cardiace (de exemplu digoxină).
Litiu: Există dovezi privind creşteri posibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi este posibilă apariţia anumitor
interacţiuni metabolice, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea
ibuprofenului în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate determina
apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi la creşterea efectelor toxice al
acestuia. Prin urmare, administrarea AINS în asociere cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De
asemenea, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată, trebuie evaluat riscul posibil de interacţiune
în cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul
tratamentului concomitent.
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece
AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Există posibilitatea unui risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS se administrează
concomitent cu tacrolimus.
7
Zidovudină: Risc crescut de efecte toxice hematologice atunci când AINS se administrează
concomitent cu zidovudină. Există date care indică riscul crescut de apariţie a hemartrozelor şi a
hematoamelor la pacienţii cu hemofilie HIV (+), care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi
ibuprofen.
Antibiotice chinolone: Datele la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor în cazul
asocierii cu antibiotice chinolone. Pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta
un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul tratamentului
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu voriconazol sau fluconazol): Administrarea concomitentă a
ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (un substrat al CYP2C9).
În cadrul unui studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), a fost demonstrată o creştere
a expunerii la S(+)-ibuprofen cu aproximativ 80 - 100%. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de
ibuprofen atunci când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci
când ibuprofenul în doze mari se administrează concomitent cu voriconazol sau cu fluconazol.
Colestiramină: Tratamentul concomitent cu ibuprofen şi colestiramină determină o absorbţie
prelungită şi redusă (25%) a ibuprofenului. Medicamentele trebuie administrate la intervale de cel
puţin două ore.
Extracte pe bază de plante: Ginkgo biloba în asociere cu AINS poate creşte riscul de hemoragie.
Alcool etilic: Administrarea ibuprofenului la persoane care consumă alcool etilic în mod cronic (14-20
băuturi pe săptămână sau mai mult) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse GI
semnificative, inclusiv hemoragie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort
spontan şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiacă a crescut de la mai puţin
de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului.
La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a avorturilor pre- şi post-implantare şi a letalităţii embrionare/fetale. În plus, au fost raportate
frecvenţe crescute ale diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a
administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză.
Paduden nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia
cazului în care este absolut necesar. Dacă Paduden este utilizat de către o femeie care încearcă să
rămană gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută
la un nivel cât mai scăzut posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
Fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
arterială pulmonară)
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
8
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care se poate manifesta chiar
şi la doze foarte scăzute.
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate duce la întârzirea declanşării sau la prelungirea
travaliului.
În consecinţă, Paduden este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare improbabil. În cazul în care se prescrie un tratament pe
termen mai lung, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă precoce a alăptatului la sân.
Fertilitatea
Administrarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată la femeile care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau cărora li se efectuează
investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupa capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, având în vedere faptul că, la doze mari, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
fatigabilitate, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje ar putea fi afectată în cazuri
individuale. Acest efect este crescut în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate cele mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrarea medicamentului au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,
dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală
Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de intervalul dintre doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate care pot consta în:
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
(b) reactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm,
dispnee
(c) diverse reacţii cutanate, de exemplu prurit, urticarie, purpură, angioedem şi foarte rar dermatoze
exfoliative şi buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică).
A fost descrisă o exacerbare a inflamaţiilor legate de infecţie (de exemplu dezvoltarea fasceitei
necrozante) concomitent cu administrarea AINS. Dacă în timpul administrării Paduden apar sau se
agravează semnele de infecţie, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului.
În cazuri excepţionale, în timpul infecţiei de varicelă pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii
la nivelul ţesuturilor moi.
Studiile clinice sugerează faptul că administrarea de ibuprofen, în special în doze mari de 2400 mg pe
zi, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
9
Reacţiile adverse cel puţin posibil corelate cu ibuprofen sunt prezentate în conformitate cu convenţia
MedDRA bazată pe frecvenţă şi pe clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele grupe de frecvenţă: Foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1,000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin
frecvente Rinită
Foarte rare Meningită aseptică
Tulburări
hematologice
şi limfatice Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză,
anemie aplastică şi anemie hemolitică. Primele semne sau
simptome pot include: febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale
ale mucoasei bucale, simptome de tip gripal, astenie severă,
hemoragie şi echimoze inexplicabile.
Tulburări ale
sistemului imunitar Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi crize de astm bronşic (uneori asociate cu
hipotensiune arterială)
Rare Sindrom de lupus eritematos
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele pot include:
edem facial, edem lingual, edem laringian intern cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială
până la şoc cu risc letal.
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente Anxietate
Rare Depresie, stare confuzională, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, agitaţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate
Mai puţin
frecvente
Parestezie
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente Tulburări vizuale
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente Vertij
Mai puţin
frecvente Tulburări de auz
Foarte rare Tinitus
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem
pulmonar acut, edem
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Mai puţin
frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, durere abdominală,
flatulenţă, constipaţie
Mai puţin
frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulcerație la nivelul
cavității bucale, perforaţie gastro-intestinală
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi intestinale, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Cu frecvenţă Colită şi boală Crohn
10
necunoscută
Tulburări
hepatobiliare Mai puţin
frecvente Hepatită, icter, afectare a funcţiei hepatice
Rare Leziune hepatică
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, purpură, reacţie de
fotosensibilitate
Foarte rare Dermatoze buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică şi eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
alopecie, fasceită necrozantă
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Foarte rare Nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală, insuficienţă renală acută, necroză papilară (în special în
cazul administrării pe termen lung, asociată cu hiperuremie)
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare
Edem
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare prin intermediul sistemului naţional de raportare la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
4.9 Supradozaj
La copii, ingestia unor doze mai mari de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulţi, efectul doză
răspuns este mai puţin clar delimitat. Timpul de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1,5 – 3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante din punct de vedere clinic de AINS vor
manifesta simptome în decurs de 4-6 ore. Simptomele cel mai frecvent raportate includ greaţă,
vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Tinitusul, cefaleea, ameţelile şi hemoragiile gastro-
intestinale sunt de asemenea posibile. În cazul intoxicaţiilor mai grave, se observă efecte toxice asupra
sistemului nervos central, manifestate prin somnolenţă şi, ocazional, prin excitaţie şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. Copiii pot dezvolta crampe mioclonice. În cazul
intoxicaţiilor grave poate apărea acidoză metabolică iar timpul de protrombină /INR poate fi prelungit,
probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă
renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. La astmatici
este posibilă exacerbarea astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Nu există un antidot specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale
şi include menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale
până la stabilizarea acestora. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă
pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice de medicament. În
alternativă, la adulţi trebuie luat în considerare lavajul gastric în decurs de o oră de la ingestia unei
supradoze cu risc vital. În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, tratamentul trebuie să consiste în
11
administrarea de diazepam sau lorazepam pe cale intravenoasă. În cazul astmului bronşic se
administrează bronhodilatatoare.
Trebuie asigurat un debit urinar bun.
Funcţia renală şi cea hepatică trebuie strict monitorizate.
Pacienţii trebuie monitorizaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi de medicament cu
potenţial toxic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu activitate analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică.
Se consideră că efectele terapeutice ale acestui medicament AINS sunt determinate de acţiunea
inhibitorie a acestuia asupra enzimei ciclo-oxigenază, ceea ce duce la o scădere marcată a sintezei de
prostaglandine.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul unei doze mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Unele studii farmacodinamice evidenţiază faptul că, atunci când au fost administrate
doze unice de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte sau în decurs de 30 minute după
administrarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), efectul acidului
acetilsalicilic asupra formării de tromboxani sau asupra agregării plachetare a fost diminuat. Cu toate
că există incertitudini în ceea ce priveveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, posibilitatea ca
administrarea periodică, pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic în doze mici nu poate fi exclusă. Este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în
cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).
5,2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, având o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrare. Dacă se administrează împreună
cu alimente, concentraţiile plasmatice maxime sunt mai mici şi sunt atinse mai târziu comparativ cu
administrarea în condiţii de repaus alimentar. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea totală în mod
semnificativ.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă puternic de proteinele plasmatice (99%) şi are un volum mic de distribuţie, de
aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid prin intermediul citocromului P450, de preferinţă CYP2C9, în doi
metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma ingestiei
medicamentului pe cale orală, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen se regăseşte în urină sub
formă de metaboliţi oxidativi şi glucuronoconjugaţii acestora. O cantitate foarte mică de ibuprofen este
excretată sub formă nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia pe cale renală este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este în principiu completă după 24 ore de la ultima doză.
12
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În absenţa insuficienţei renale, există doar diferenţe mici, nesemnificative din punct de vedere clinic,
în ceea ce priveşte profilul farmacocinetic şi excreţia urinară între persoanele tinere şi cele vârstnice.
Copii şi adolescenţi
Expunerea sistemică la ibuprofen în urma administrării unei doze terapeutice ajustate în funcţie de
greutate (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copiii cu vârsta de cel puţin 1 an pare a fi
similară cu cea de la adulţi.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 2,5 ani par a avea un volum de distribuţie (l/kg) şi un clearance
(l/kg/oră) al ibuprofenului mai mari comparativ cu copiii cu vârsta cuprinsă între >2,5 ani şi 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară au fost raportate valori crescute ale (S)- ibuprofenului
nelegat, valori crescute ale ASC pentru (S)- ibuprofen şi creşterea rapoartelor ASC enantiomerice
(S/R) în comparaţie cu voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trataţi prin dializă, fracţia medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoşi.
Insuficienţa renală severă poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se
cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi
4.4).
Insuficienţă hepatică
Asocierea dintre boala hepatică alcoolică şi insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a
determinat o modificare semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cirotici cu insuficienţă hepatică moderată (scor 6-10 conform clasificării Child Pugh),
cărora li s-a administrat tratament cu ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire medie de 2 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică, iar raportul ASC enantiomerică (S/R) a fost semnificativ mai
scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt care sugerează o tulburare în inversia metabolică a
(R)-ibuprofenului în enantiomerul activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja prezentate în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1
Lista excipienţilor
Glicerină
Sorbitol 70% lichid necristalizant (E 420)
Gumă de xantan
Celuloză microcristalină şi carmeloză sodică
Polisorbat 80
Edetat disodic
Zaharină sodică
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu dihidrat
Benzoat de sodiu (E 211)
Aromă de caise care conţine:
13
Propilenglicol 96%
Substanţe aromatizante
Substanţe aromatizante naturale
Preparate aromatizante (ulei de portocale, ulei de lămâie)
Aromă de mascare a gustului cu conţinut de:
Maltodextrină din cartof
Componente aromatizante
Aspartam (E 951)
Acesulfam K
Emulsie de simeticonă 30%
Clorură de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Suspensia nedeschisă: 3 ani.
După prima deschidere suspensia poate fi păstrată timp de 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Suspensia orală de 100 ml este inclusă într-un ambalaj primar constituit dintr-un flacon din sticlă
neutră de culoare brună, de 125 ml, prevăzut cu un capac din polipropilenă filetat cu sigiliu din
polietilenă sau cu sistem alternativ de închidere securizată pentru copii prevăzut cu un capac cu filet
din polipropilenă si un inel vizibil gravat şi cu garnitură.
Cutia din carton conţine un (1) flacon, o seringă de dozare orală gradată din plastic de 5 ml şi un
prospect. Seringa de dozare orală din plastic, de 5 ml, este gradată la limitele de 2,5 ml şi 5 ml în
vederea măsurării dozelor.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare.
O seringă gradată din plastic pentru administrare orală este utilizată pentru măsurarea cantităţii
necesare de suspensie. Ambalajul conţine o seringă din plastic.
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8902/2016/01
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Paduden cu aromă de caise 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml de suspensie orală conţin ibuprofen 20 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) 1500 mg/5 ml, glicerol, sodiu 0,442 mmol (sau
10,17 mg)/5 ml, propilenglicol şi aspartam (E 951) 0,19 mg/5 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală
Suspensie omogenă de culoare alb până la maroniu, cu aromă de caise.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Paduden este indicat pentru utilizare la copii cu vârsta de cel puţin 3 luni (cu greutate de peste 5 kg).
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii şi febrei de intensitate uşoară până la moderată.
Tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii şi stării febrile asociate cu răceală obişnuită şi
gripă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Copii şi adolescenţi
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Pentru sugari cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6 luni se recomandă consult medical dacă simptomele se
agravează sau nu mai târziu de 24 ore dacă simptomele persistă.
Pentru copiii cu vârsta de peste 6 luni se recomandă consult medical în cazul în care acest medicament
este necesar pe o perioadă mai lungă de 3 zile sau dacă simptomele se agravează.
Dozele trebuie administrate la intervale de 6-8 ore. Trebuie lăsat un interval de cel puţin 4 ore între
doze. Doza zilnică recomandată este de 20 mg/kg în prize divizate. Intervalul dintre doze trebuie
stabilit în funcţie de simptomatologie. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă recomandată.
2
Dozele sunt după cum urmează:
Vârstă (Greutate) Frecvenţă Doză unică Doză zilnică maximă
3 - 6 luni
(5 – 7,6 kg) de 3 ori pe zi 50 mg (2,5 ml) 150 mg (7,5 ml)
6 - 12 luni
(7,7 - 9 kg) de 3-4 ori pe zi 50 mg (2,5 ml) 150–200 mg (7,5 -
10 ml)
1 - 3 ani
(10 – 15 kg) de 3 ori pe zi 100 mg (5 ml) 300 mg (15 ml)
4 - 6 ani
(16 – 20 kg) de 3 ori pe zi 150 mg (7,5 ml) 450 mg (22,5 ml)
7 - 9 ani
(21 – 29 kg) de 3 ori pe zi 200 mg (10 ml) 600 mg (30 ml)
10-12 ani
(30-40 kg) de 4 ori pe zi 200 mg (10 ml) 800 mg (40 ml)
Mod de administrare
Numai pentru administrare orală şi de scurtă durată.
De administrat de preferinţă împreună cu alimente sau după masă.
Împreună cu flaconul este furnizată o seringă din plastic (5 ml) pentru măsurarea corectă a dozelor.
A nu se administra la copii cu vârsta sub 3 luni.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi care au manifestat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită,
angioedem sau urticarie) ca răspuns la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie diagnosticate).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în asociere cu un tratament anterior cu
AINS.
Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA), insuficienţă renală sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Diateză hemoragică şi tulburări de coagulare.
Deshidratare semnificativă (provocată de vărsături, diaree şi aport insuficient de lichide).
Hemoragie vasculară cerebrală sau alt tip de hemoragie activă.
Copii cu vârsta sub 3 luni.
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Trebuie evitată administrarea concomitentă a Paduden împreună cu AINS, inclusiv cu inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei 2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să apeleze la sfatul medicului curant înainte să utilizeze ibuprofenul
(vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile GI şi
cardiovasculare de mai jos). Dozele mai mari decât cele recomandate pot provoca riscuri grave.
Paduden trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu, în următoarele
condiţii:
- Lupus eritematos sistemic (LES) sau alte boli autoimune
- Tulburare congenitală a metabolismului porfirinelor (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
- Alăptare (vezi pct. 4.6)
Următoarele cazuri necesită precauţii speciale:
- Afecţiuni gastro-intestinale, inclusiv boală intestinală inflamatorie cronică (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală scăzută
- Disfuncţie hepatică
- Tulburări ale hematopoezei
- Tulburări ale coagulării sanguine
- Alergii, rinită alergică (febra fânului), edem cronic al mucoasei nazale, vegetaţii adenoide,
boală obstructivă cronică a căilor respiratorii sau astm bronşic, deoarece există un risc crescut de
reacţii alergice la aceşti pacienţi. Aceste reacţii alergice se pot prezenta sub formă de crize de astm
bronşic (aşa-numitul astm bronşic indus de analgezice), edem Quincke sau urticarie
- în perioada imediat următoare după intervenţii chirurgicale majore
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinală
În cazul tuturor AINS administrate în orice moment în timpul tratamentului au fost raportate cazuri de
hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI, care pot fi letale; acestea au apărut cu sau fără simptome
premonitorii sau antecedente de evenimente GI grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pe măsura creşterii dozelor de AINS, la
pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza minimă disponibilă.
Tratamentul de asociere cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai
pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic în doză scăzută, sau de alte medicamente care pot
creşte riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de efecte toxice GI, în special cei vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), în mod deosebit în primele etape ale
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li administrează concomitent medicamente care ar putea
creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante cum sunt
warfarina sau heparina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante
plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apar hemoragii sau ulceraţii GI la pacienţii cărora li se administrează Paduden,
tratamentul trebuie întrerupt.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Efecte cardiovasculare şi cerebrale vasculare
Se impune prudenţă (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece au fost
raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează faptul că administrarea de ibuprofen, în special în doze mari (2400 mg pe zi)
poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează faptul că
ibuprofenul în doze mici (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociat cu un risc crescut de evenimente
trombotice arteriale.
Pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (NYHA clasa II-
III), cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie
să li se administreze numai tratament cu ibuprofen după o evaluare atentă iar dozele mari (2400 mg/zi)
trebuie evitate.
De asemenea trebuie acordată o atenţie deosebită înainte de începerea tratamentului de lungă durată la
pacienţi cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg/zi).
Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar cazuri de reacţii cutanate grave în asociere cu utilizarea AINS, dintre care
unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte riscul maxim de apariţie a acestor reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiei manifestându-se, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Administrarea Paduden trebuie întreruptă imediat după prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor
mucoase sau oricărui alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate determina complicaţii infecţioase grave ale ţesuturilor cutanate şi
moi. Până în prezent, rolul contributiv al AINS la agravarea acestor reacţii adverse nu poate fi exclus.
Prin urmare, se recomandă evitarea administrării Paduden în caz de varicelă.
Efecte renale
Ibuprofenul poate provoca retenţie de sodiu, potasiu şi lichide la pacienţii care nu au prezentat în
antecedente tulburări renale, ca urmare a efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La
pacienţii predispuşi, acest fapt poate determina apariţia edemelor sau poate duce la insuficienţă
cardiacă sau hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea prelungită a ibuprofenului la animale a determinat necroză papilară
renală şi alte modificări renale patologice. La om au fost raportate cazuri de nefrită interstiţială acută
cu hematurie, proteinurie şi, ocazional, sindrom nefrotic. De asemenea, au fost observate cazuri de
toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele au un rol compensator în menţinerea perfuziei
renale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina o scădere, dependentă de doză, a
formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal, ceea ce poate accelera decompensarea
renală manifestă. Pacienţii care prezintă risc maxim de apariţie a acestei reacţii sunt cei cu insuficienţă
renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează tratament cu diuretice şi
inhibitori ai ECA şi persoanele vârstnice. Întreruperea tratamentului cu AINS este urmată, în general,
de revenirea la starea anterioară tratamentului.
5
Există un risc de insuficienţă renală la copii, adolescenţi şi vârstnici deshidrataţi.
Reacţii alergice
Reacţiile de hipersensibilitate acută severă (de exemplu şoc anafilactic) sunt observate foarte rar. La
primele semne de reacţie de hipersensibilitate apărute după administrarea Paduden, tratamentul trebuie
oprit. Măsurile necesare din punct de vedere medical, în funcţie de simptome, trebuie începute de către
personalul medical specializat.
Se impune prudenţă la pacienţii cu hipersensibilitate sau reacţii alergice în antecedente, deoarece
aceştia ar putea prezenta un risc crescut de reacţii de hipersensibilitate la administrarea Paduden.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot accentua la pacienţii cu astm bronşic, rinită cronică,
sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni alergice în prezent sau în antecedente.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
Administrarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru episoade de cefalee poate provoca
accentuarea acestora. Dacă se observă sau se suspectează această situaţie, pacientul trebuie să se
adreseze medicului iar tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin abuz de medicamente
(CAM) trebuie suspectat la pacienţi care prezintă episoade de cefalee frecvente sau zilnice în pofida
(sau ca urmare a) administrării periodice de analgezice.
În general, administrarea de rutină a analgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe
active analgezice, poate determina leziuni renale permanente cu risc de insuficienţă renală. Acest risc
poate fi crescut în caz de efort fizic asociat cu pierdere de sare şi deshidratare. Prin urmare trebuie
evitat.
În timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, cum sunt redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la pacienţii cu
tulburări autoimune existente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă a ţesutului conjunctiv).
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu deficite de coagulare sau cei cărora li se administrează tratament anticoagulant
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece acesta poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în
special dacă acestea afectează tractul gastro-intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii cărora li se administrează tratament cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant
semnele sau simptomele de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, vedere înceţoşată sau alte
simptome oculare, erupţie cutanată tranzitorie, creştere ponderală sau edem.
În ceea ce priveşte fertilitatea la femei, vezi pct. 4.6.
Paduden conţine sorbitol 1,5 g în 5 ml. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză
nu trebuie să utilizeze acest medicament. Dozele mai mari de 600 mg pot avea efect laxativ uşor.
Valoarea calorică este de 2,6 kcal/g sorbitol.
Paduden conţine aspartam (E951), o sursă de fenilalanină. Poate fi nociv pentru pacienţii cu
fenilcetonurie.
Paduden conţine sodiu 0,884 mmol (sau 20,34 mg) în doză unică maximă (10 ml). Acest lucru
trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Trebuie evitată utilizarea ibuprofenului în asociere cu următoarele substanţe:
Acid acetilsalicilic: Administrarea concomitentă a ibuprofenului şi a acidului acetilsalicilic nu este în
general recomandată din cauza riscului de exacerbare a reacţiilor adverse, cu excepţia cazului în care
acidul acetilsalicilic în doze scăzute ( cel mult 75 mg pe zi) este prescris de către medic.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul unei doze mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Cu toate că există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia
clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca administrarea periodică, pe termen lung a ibuprofenului să
reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic în doze mici. Este puţin probabil să apară un
efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2: A se evita administrarea concomitentă a
două sau mai multe AINS, deoarece acest fapt poate determina creşterea riscului de reacţii adverse
(vezi pct. 4.4).
Ibuprofenul trebuie administrat cu prudenţă în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot
diminua efectele acestor medicamente. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Administrarea ibuprofenului în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA
poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează efectul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc
crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). AINS nu trebuie asociate cu medicamente
antiagregante plachetare cum este ticlopidina, din cauza efectului aditiv asupra inhibiţiei funcţiei
plachetare.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, scădea RFG şi creşte concentraţiile
plasmatice ale glicozidelor cardiace (de exemplu digoxină).
Litiu: Există dovezi privind creşteri posibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: AINS inhibă secreţia tubulară renală a metotrexatului şi este posibilă apariţia anumitor
interacţiuni metabolice, având ca rezultat scăderea clearance-ului metotrexatului. Administrarea
ibuprofenului în decurs de 24 ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate determina
apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi la creşterea efectelor toxice al
acestuia. Prin urmare, administrarea AINS în asociere cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De
asemenea, în special la pacienţii cu funcţie renală afectată, trebuie evaluat riscul posibil de interacţiune
în cazul unui tratament cu doze mici de metotrexat. Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul
tratamentului concomitent.
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece
AINS pot reduce efectul mifepristonei.
Tacrolimus: Există posibilitatea unui risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS se administrează
concomitent cu tacrolimus.
7
Zidovudină: Risc crescut de efecte toxice hematologice atunci când AINS se administrează
concomitent cu zidovudină. Există date care indică riscul crescut de apariţie a hemartrozelor şi a
hematoamelor la pacienţii cu hemofilie HIV (+), care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi
ibuprofen.
Antibiotice chinolone: Datele la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul convulsiilor în cazul
asocierii cu antibiotice chinolone. Pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta
un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul tratamentului
concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori ai CYP2C9 (de exemplu voriconazol sau fluconazol): Administrarea concomitentă a
ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (un substrat al CYP2C9).
În cadrul unui studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), a fost demonstrată o creştere
a expunerii la S(+)-ibuprofen cu aproximativ 80 - 100%. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de
ibuprofen atunci când se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci
când ibuprofenul în doze mari se administrează concomitent cu voriconazol sau cu fluconazol.
Colestiramină: Tratamentul concomitent cu ibuprofen şi colestiramină determină o absorbţie
prelungită şi redusă (25%) a ibuprofenului. Medicamentele trebuie administrate la intervale de cel
puţin două ore.
Extracte pe bază de plante: Ginkgo biloba în asociere cu AINS poate creşte riscul de hemoragie.
Alcool etilic: Administrarea ibuprofenului la persoane care consumă alcool etilic în mod cronic (14-20
băuturi pe săptămână sau mai mult) trebuie evitată din cauza riscului crescut de reacţii adverse GI
semnificative, inclusiv hemoragie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele provenite din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort
spontan şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după administrarea unui inhibitor al sintezei de
prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţie cardiacă a crescut de la mai puţin
de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului.
La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine determină o
creştere a avorturilor pre- şi post-implantare şi a letalităţii embrionare/fetale. În plus, au fost raportate
frecvenţe crescute ale diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a
administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în perioada de organogeneză.
Paduden nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia
cazului în care este absolut necesar. Dacă Paduden este utilizat de către o femeie care încearcă să
rămană gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută
la un nivel cât mai scăzut posibil, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:
Fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
arterială pulmonară)
- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
Mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
8
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care se poate manifesta chiar
şi la doze foarte scăzute.
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate duce la întârzirea declanşării sau la prelungirea
travaliului.
În consecinţă, Paduden este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare improbabil. În cazul în care se prescrie un tratament pe
termen mai lung, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă precoce a alăptatului la sân.
Fertilitatea
Administrarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată la femeile care încearcă să
rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau cărora li se efectuează
investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
4.7 Efecte asupa capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, având în vedere faptul că, la doze mari, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
fatigabilitate, somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje ar putea fi afectată în cazuri
individuale. Acest efect este crescut în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate cele mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere
peptice, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrarea medicamentului au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie,
dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală
Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro-intestinale depinde de intervalul dintre doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate care pot consta în:
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie
(b) reactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm,
dispnee
(c) diverse reacţii cutanate, de exemplu prurit, urticarie, purpură, angioedem şi foarte rar dermatoze
exfoliative şi buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică).
A fost descrisă o exacerbare a inflamaţiilor legate de infecţie (de exemplu dezvoltarea fasceitei
necrozante) concomitent cu administrarea AINS. Dacă în timpul administrării Paduden apar sau se
agravează semnele de infecţie, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului.
În cazuri excepţionale, în timpul infecţiei de varicelă pot apărea infecţii cutanate severe şi complicaţii
la nivelul ţesuturilor moi.
Studiile clinice sugerează faptul că administrarea de ibuprofen, în special în doze mari de 2400 mg pe
zi, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă
cardiacă.
9
Reacţiile adverse cel puţin posibil corelate cu ibuprofen sunt prezentate în conformitate cu convenţia
MedDRA bazată pe frecvenţă şi pe clasificarea pe aparate, sisteme şi organe. Sunt utilizate
următoarele grupe de frecvenţă: Foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (1/10000 şi <1/1,000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin
frecvente Rinită
Foarte rare Meningită aseptică
Tulburări
hematologice
şi limfatice Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză,
anemie aplastică şi anemie hemolitică. Primele semne sau
simptome pot include: febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale
ale mucoasei bucale, simptome de tip gripal, astenie severă,
hemoragie şi echimoze inexplicabile.
Tulburări ale
sistemului imunitar Mai puţin
frecvente
Reacţii de hipersensibilitate cum sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi crize de astm bronşic (uneori asociate cu
hipotensiune arterială)
Rare Sindrom de lupus eritematos
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe. Simptomele pot include:
edem facial, edem lingual, edem laringian intern cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială
până la şoc cu risc letal.
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente Anxietate
Rare Depresie, stare confuzională, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, agitaţie, ameţeli, insomnie, iritabilitate
Mai puţin
frecvente
Parestezie
Rare Nevrită optică
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente Tulburări vizuale
Rare Neuropatie optică toxică
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente Vertij
Mai puţin
frecvente Tulburări de auz
Foarte rare Tinitus
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem
pulmonar acut, edem
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
Mai puţin
frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee
Tulburări gastro-
intestinale
Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, durere abdominală,
flatulenţă, constipaţie
Mai puţin
frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulcerație la nivelul
cavității bucale, perforaţie gastro-intestinală
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi intestinale, melenă, hematemeză,
hemoragie gastro-intestinală
Cu frecvenţă Colită şi boală Crohn
10
necunoscută
Tulburări
hepatobiliare Mai puţin
frecvente Hepatită, icter, afectare a funcţiei hepatice
Rare Leziune hepatică
Foarte rare Insuficienţă hepatică
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit, purpură, reacţie de
fotosensibilitate
Foarte rare Dermatoze buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică şi eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
alopecie, fasceită necrozantă
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Foarte rare Nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă
renală, insuficienţă renală acută, necroză papilară (în special în
cazul administrării pe termen lung, asociată cu hiperuremie)
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Rare
Edem
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare prin intermediul sistemului naţional de raportare la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478 – RO
Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
4.9 Supradozaj
La copii, ingestia unor doze mai mari de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulţi, efectul doză
răspuns este mai puţin clar delimitat. Timpul de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1,5 – 3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante din punct de vedere clinic de AINS vor
manifesta simptome în decurs de 4-6 ore. Simptomele cel mai frecvent raportate includ greaţă,
vărsături, durere epigastrică sau, mai rar, diaree. Tinitusul, cefaleea, ameţelile şi hemoragiile gastro-
intestinale sunt de asemenea posibile. În cazul intoxicaţiilor mai grave, se observă efecte toxice asupra
sistemului nervos central, manifestate prin somnolenţă şi, ocazional, prin excitaţie şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii prezintă convulsii. Copiii pot dezvolta crampe mioclonice. În cazul
intoxicaţiilor grave poate apărea acidoză metabolică iar timpul de protrombină /INR poate fi prelungit,
probabil din cauza interferenţei cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă
renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. La astmatici
este posibilă exacerbarea astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Nu există un antidot specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale
şi include menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale
până la stabilizarea acestora. Se va lua în considerare administrarea orală de cărbune activat dacă
pacientul se prezintă în decurs de 1 oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice de medicament. În
alternativă, la adulţi trebuie luat în considerare lavajul gastric în decurs de o oră de la ingestia unei
supradoze cu risc vital. În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, tratamentul trebuie să consiste în
11
administrarea de diazepam sau lorazepam pe cale intravenoasă. În cazul astmului bronşic se
administrează bronhodilatatoare.
Trebuie asigurat un debit urinar bun.
Funcţia renală şi cea hepatică trebuie strict monitorizate.
Pacienţii trebuie monitorizaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi de medicament cu
potenţial toxic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu activitate analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică.
Se consideră că efectele terapeutice ale acestui medicament AINS sunt determinate de acţiunea
inhibitorie a acestuia asupra enzimei ciclo-oxigenază, ceea ce duce la o scădere marcată a sintezei de
prostaglandine.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul unei doze mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când aceste medicamente sunt administrate
concomitent. Unele studii farmacodinamice evidenţiază faptul că, atunci când au fost administrate
doze unice de ibuprofen de 400 mg în interval de 8 ore înainte sau în decurs de 30 minute după
administrarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), efectul acidului
acetilsalicilic asupra formării de tromboxani sau asupra agregării plachetare a fost diminuat. Cu toate
că există incertitudini în ceea ce priveveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, posibilitatea ca
administrarea periodică, pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic în doze mici nu poate fi exclusă. Este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în
cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).
5,2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro-intestinal, având o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentraţiile plasmatice maxime apar la 1-2 ore după administrare. Dacă se administrează împreună
cu alimente, concentraţiile plasmatice maxime sunt mai mici şi sunt atinse mai târziu comparativ cu
administrarea în condiţii de repaus alimentar. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea totală în mod
semnificativ.
Distribuţie
Ibuprofenul se leagă puternic de proteinele plasmatice (99%) şi are un volum mic de distribuţie, de
aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid prin intermediul citocromului P450, de preferinţă CYP2C9, în doi
metaboliţi principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen şi 3-carboxi-ibuprofen. În urma ingestiei
medicamentului pe cale orală, mai puţin de 90% din doza orală de ibuprofen se regăseşte în urină sub
formă de metaboliţi oxidativi şi glucuronoconjugaţii acestora. O cantitate foarte mică de ibuprofen este
excretată sub formă nemodificată în urină.
Eliminare
Excreţia pe cale renală este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreţia ibuprofenului este în principiu completă după 24 ore de la ultima doză.
12
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
În absenţa insuficienţei renale, există doar diferenţe mici, nesemnificative din punct de vedere clinic,
în ceea ce priveşte profilul farmacocinetic şi excreţia urinară între persoanele tinere şi cele vârstnice.
Copii şi adolescenţi
Expunerea sistemică la ibuprofen în urma administrării unei doze terapeutice ajustate în funcţie de
greutate (5 mg/kg până la 10 mg/kg greutate corporală) la copiii cu vârsta de cel puţin 1 an pare a fi
similară cu cea de la adulţi.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 2,5 ani par a avea un volum de distribuţie (l/kg) şi un clearance
(l/kg/oră) al ibuprofenului mai mari comparativ cu copiii cu vârsta cuprinsă între >2,5 ani şi 12 ani.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară au fost raportate valori crescute ale (S)- ibuprofenului
nelegat, valori crescute ale ASC pentru (S)- ibuprofen şi creşterea rapoartelor ASC enantiomerice
(S/R) în comparaţie cu voluntarii sănătoşi.
La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trataţi prin dializă, fracţia medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 3% în comparaţie cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoşi.
Insuficienţa renală severă poate avea ca rezultat acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se
cunoaşte semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi
4.4).
Insuficienţă hepatică
Asocierea dintre boala hepatică alcoolică şi insuficienţa hepatică uşoară până la moderată nu a
determinat o modificare semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cirotici cu insuficienţă hepatică moderată (scor 6-10 conform clasificării Child Pugh),
cărora li s-a administrat tratament cu ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire medie de 2 ori a
timpului de înjumătăţire plasmatică, iar raportul ASC enantiomerică (S/R) a fost semnificativ mai
scăzut în comparaţie cu voluntarii sănătoşi, fapt care sugerează o tulburare în inversia metabolică a
(R)-ibuprofenului în enantiomerul activ (S) (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranţă, cu excepţia celor care au
fost deja prezentate în acest rezumat al caracteristicilor produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1
Lista excipienţilor
Glicerină
Sorbitol 70% lichid necristalizant (E 420)
Gumă de xantan
Celuloză microcristalină şi carmeloză sodică
Polisorbat 80
Edetat disodic
Zaharină sodică
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu dihidrat
Benzoat de sodiu (E 211)
Aromă de caise care conţine:
13
Propilenglicol 96%
Substanţe aromatizante
Substanţe aromatizante naturale
Preparate aromatizante (ulei de portocale, ulei de lămâie)
Aromă de mascare a gustului cu conţinut de:
Maltodextrină din cartof
Componente aromatizante
Aspartam (E 951)
Acesulfam K
Emulsie de simeticonă 30%
Clorură de sodiu
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Suspensia nedeschisă: 3 ani.
După prima deschidere suspensia poate fi păstrată timp de 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Suspensia orală de 100 ml este inclusă într-un ambalaj primar constituit dintr-un flacon din sticlă
neutră de culoare brună, de 125 ml, prevăzut cu un capac din polipropilenă filetat cu sigiliu din
polietilenă sau cu sistem alternativ de închidere securizată pentru copii prevăzut cu un capac cu filet
din polipropilenă si un inel vizibil gravat şi cu garnitură.
Cutia din carton conţine un (1) flacon, o seringă de dozare orală gradată din plastic de 5 ml şi un
prospect. Seringa de dozare orală din plastic, de 5 ml, este gradată la limitele de 2,5 ml şi 5 ml în
vederea măsurării dozelor.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare.
O seringă gradată din plastic pentru administrare orală este utilizată pentru măsurarea cantităţii
necesare de suspensie. Ambalajul conţine o seringă din plastic.
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8902/2016/01
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
